Raporturile juridice de muncă (de serviciu) ale militarilor

Raporturile juridice de muncă (de serviciu)

ale militarilor
Agent șef de poliție Ionuț ARMEANU
Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Tulcea

ABSTRACT

The author analyzes the service legal relations of the military - a kind of legal
relations, which are based on the provisions of Law no. 80/1995.

Professional soldiers and gradated constitute a distinct body of military personnel

recruited on a voluntary basis and at the base of the military hierarchy that are
subject to the regime established by Law no. 384/2006.

Keywords: soldiers, professional soldiers and gradated, legal service reports

REZUMAT

Autorul analizează raporturile juridice de serviciu ale militarilor – specie a

raporturilor juridice, care se fundamentează pe dispozițiile Legii nr. 80/1995.

Soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar,

recrutat pe baza voluntariatului şi situat la baza ierarhiei militare care sunt supuși
regimului instituit de Legea nr. 384/2006.

Cuvinte-cheie: militari, soldații și gradații profesioniști, raporturi juridice de serviciu.

Legislaţie relevantă: Legea nr. 80/1995, Legea nr. 384/2006

1. Noțiune
Conform DEX, militarul este definit ca „Persoană care face parte din cadrele armatei sau care
este chemată în armată pentru efectuarea stagiului militar, la concentrare sau la mobilizare;
ostaş, oştean”[1].

[1]
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, ed. a 2-a,
revăzută, Ed. Universul Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 722.

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 6/2018 | 53

 Ionuț ARMEANU

Cuvântul militar este de origine latină[2]; el a pătruns în limba română din limba franceză; este
militar cel care serveşte ca soldat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare [3], prin cadre militare se
înţeleg cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport
cu pregătirea militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege.

Profesia de militar presupune o activitate menită să asigure funcţionarea, perfecţionarea şi

conducerea organismului militar în timp de pace şi de război.

2. Categorii de militari
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI

Legea nr. 80/1995 este aplicabilă tuturor categoriilor de militari – cadre în activitate din Ministerul
Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne[4], Serviciului Român de Informaţii[5], Serviciului
de Informaţii Externe[6], Serviciului de Protecţie şi Pază[7], Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Potrivit art. 2 din actul normativ menționat, cadrele militare se clasifică în:

– maiştri militari;
– subofiţeri;
– ofiţeri, care la rândul lor se clasifică în ofiţeri cu grade inferioare, ofiţeri cu grade supe­rioare,
generali şi amirali.

În conformitate art. 5 din Legea nr. 80/1995, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate
sunt militari profesionişti. În acelaşi sens, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 446/2006 privind pregătirea
populaţiei pentru apărare[8] serviciul militar activ se îndeplineşte în primul rând în calitate de
militar profesionist[9] [art. 3 alin. (3) lit. a)], fiind consideraţi în serviciu ca militari profesionişti
ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţeri în activitate[10] (art. 10).

Distinct, prin Legea nr. 384/2006 [11], a fost reglementat statutul soldaţilor şi gradaţilor
profesionişti. Potrivit art. 1 alin. (1) din lege, aceştia constituie un corp distinct de personal militar,
recrutat pe baza voluntariatului şi situat la baza ierarhiei militare.
[2]
A se vedea G. Guţu, Dicţionar latin‑român, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, p. 258.
Publicată în M. Of. nr. 155 din 20 iulie 1995, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 30/2014 (publicată în M. Of.
[3]

nr. 255 din 8 aprilie 2014).

A se vedea Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române (publicată în M. Of. nr. 1175 din
[4]

13 decembrie 2004), modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 212/2017 (publicată în M. Of. nr. 891 din 13 noiembrie 2017).
Legea nr. 14/1992 (publicată în M. Of. nr. 33 din 3 martie 1992), modificată inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a
[5]

Guvernului nr. 6/2016 (publicată în M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016).
[6]
Legea nr. 1/1998 (republicată în M. Of. nr. 511 din 18 octombrie 2000), modificată ulterior, inclusiv prin Legea
nr. 69/2017 (publicată în M. Of. nr. 273 din 12 aprilie 2017).
[7]
Legea nr. 191/1998 (publicată în M. Of. nr. 402 din 22 octombrie 1998), modificată ulterior, inclusiv prin Legea
nr. 3/2016 (publicată în M. Of. nr. 24 din 13 ianuarie 2016).
Publicată în M. Of. nr. 990 din 12 decembrie 2006, modificată prin Legea nr. 128/2012 (publicată în M. Of. nr. 491 din
[8]

18 iulie 2012).
[9]
Art. 3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 446/2006.
[10]
Art. 10 din Legea nr. 446/2006.
Publicată în M. Of. nr. 868 din 24 octombrie 2006, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 270/2015 (publicată în
[11]

M. Of. nr. 846 din 13 noiembrie 2015).

54 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 6/2018 | DOCTRINĂ

 Raporturile juridice de muncă (de serviciu) ale militarilor

3. Raporturile juridice de muncă (de serviciu) ale militarilor –

specie a raporturilor juridice
În literatura de specialitate, raportul juridic este definit ca o relație socială, individualizată,
reglementată de norma de drept, apărată de stat, caracterizată prin existența drepturilor și
obligațiilor specifice[12].

Prin urmare, și raportul juridic de serviciu al militarilor este o relație socială, cu caracter
precumpănitor patrimonial, reglementat de legislația specială, în primul rând de dispozițiile Legii
nr. 80/1995.

4. Natura juridică a raporturilor de muncă (de serviciu)

ale militarilor
Având în vedere că în temeiul art. 16 alin. (3) din Constituţie, funcţiile (şi demnităţile) publice pot
fi civile sau militare, înseamnă că nici militarii – cadre permanente – nu sunt salariaţi în înţelesul
Codului muncii.

Cadrele militare, indiscutabil nu sunt salariați, pentru că nu li se aplică prevederile Codului muncii
și celelalte acte normative care alcătuiesc legislația muncii. Totuși, și raporturile lor de serviciu
sunt de natură contractuală.

O persoană poate face parte din rândul cadrelor militare numai după acordarea gradului militar
de către organele competente. Actul administrativ al unui asemenea organ nu constituie decât
manifestarea de voință a uneia dintre părți pentru încheierea unui raport juridic contractual,
deoarece, potrivit legii, îndeplinirea serviciului militar ca profesionist nu constituie o obligație.
Drept urmare, acordarea gradului este consecința fie a cererii persoanei de a deveni militar, fie ea
constituie acceptarea cererii, deci realizarea unui acord de voințe, adică a unui contract. Însă, nu
este vorba de un contract individual de muncă, reglementat de legislația muncii, ci de un raport
juridic contractual diferit[13].

Spre deosebire de militarii de carieră, soldaţii şi gradaţii profesionişti îşi desfăşoară activi­tatea în
baza „contractului de angajare”[14] care nu este altceva decât un „contract individual de muncă
de tip particular”[15] sau un contract individual de muncă (pe durată determinată) având o serie
de particularităţi determinate de calitatea de militar a celor care prestează munca (salariaţi sau
gradaţi profesioniști”[16]). Aşa fiind, în cazul lor, raporturile juridice de muncă izvorăsc direct din

N. Popa, Teoria generală a dreptului, ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 217; I. Craiovan, Tratat de teoria generală
[12]

a dreptului, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pp. 439-440.

A. Țiclea, Tratat privind încetarea raporturilor de muncă. Legislație. Doctrină. Jurisprudență, Ed. Universul Juridic,
[13]

București, 2018, p. 32.

Modelul „Contractului de angajare”, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 321/2007 (anexa 3)
[14]

(publicat în M. Of. nr. 728 din 26 octombrie 2007) este structurat identic cu formularul contractului individual de muncă.
[15]
Ş. Beligrădeanu, Consideraţii critice asupra diversităţii nejustificate a reglementărilor legale privind competenţa materială
a instanţelor judecătoreşti în domeniul soluţionării conflictelor de muncă, în R.R.D.P. nr. 3/2009, p. 27.
I.T. Ştefănescu, Tratat teoretic şi practic de dreptul muncii, ed. a IV-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București,
[16]

2017, p. 36.

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 6/2018 | 55

 Ionuț ARMEANU

acest contract. Mai mult, Legea nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari[17], utilizează
terminologia de „contract individual pe durată determinată” în baza căruia îşi desfăşoară
activitatea această categorie de personal [art. 1 alin. (1)].

Cu privire la natura juridică a acestui contract, prevederile Legii nr. 384/2006 nu sunt suficient
de clare. Pe de o parte, se utilizează formularea de [art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (2)] și de unități
militare angajatoare (art. 36) care induc ideea că soldații și gradații profesioniști sunt salariați.
Pe de altă parte, se face uz de formulări specifice pentru funcționarul public militar (de ex., raport
de serviciu, numirea în funcție, vechime în serviciu).

Cu certitudine, putem evidenția următoarele: între soldat și unitatea militară există un raport
juridic de muncă iar acest raport are un izvor contractual.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI

Specificul acestor raporturi constă în aceea că ele au ca izvor contractul individual de muncă pe
durată determinată, iar prestatorii poartă denumirea de salariați, denumire provenită de la prețul
muncii lor, acela de salariu.

Conform art. 159 alin. (1) C. muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat
în baza contractului individual de muncă”.

5. Trăsături[18]
Trăsăturile caracteristice ale raporturilor juridice analizate sunt asemănătoare celor izvorâte din
contractul individual de muncă.

Prima trăsătură consistă în subordonarea militarului față de celălalt subiect al raportului juridic,
așa cum și salariatul se subordonează angajatorului său.

Aici subliniem faptul că subordonarea militarilor este mult mai severă decât a salariaților.

Toate obligațiile cadrelor militare în activitate în executarea raportului juridic de muncă poartă
amprenta respectării disciplinei militare, acesta avându-și izvorul în subordonarea militarului
profesionist față de acela care l-a angajat, respectiv față de conducerea unității militare, și se
concretizează prin aceea că el trebuie, și într-un caz și în altul, să presteze munca în conformitate
cu instrucțiunile sau ordinele aceluia care angajează, să respecte programul de muncă, normele
de protecție a muncii, pentru că încălcarea obligațiilor de muncă poate atrage răspunderea
disciplinară sau răspunderea materială a celui vinovat.

Cea de a doua trăsătură constă în aceea că raporturile juridice de muncă se realizează prin prestații
succesive și presupun o activitate de durată, de continuitate ce se desfășoară în cadrul unui număr
minim de ore care nu este inferior numărului de ore zilnic (lunar) prestate de către salariați.

A treia trăsătură esențială a raporturilor juridice de muncă ale militarilor constă în aceea că ei
primesc pentru activitatea desfășurată o remunerație. Chiar dacă aceasta este denumită soldă, ea
constituie, practic, singurul sau esențialul mijloc de trai al militarului profesionist și are aceeași
natură juridică ca salariul reglementat de Codul muncii.
[17]
Publicată în M. Of. nr. 846 din 13 noiembrie 2015. Această lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2017 [art. 36 alin. (1)].
[18]
A. Țiclea, Tratat privind încetarea…, p. 33.

56 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 6/2018 | DOCTRINĂ

 Raporturile juridice de muncă (de serviciu) ale militarilor

Mai trebuie precizat că militarii, asemenea salariaților, pot fi trimiși în delegație, detașați sau
transferați, au drepturi și obligații specifice, răspund disciplinar, după caz material, iar raportul lor
de muncă poate înceta prin trecerea în rezervă sau prin demisie.

Trăsăturile de mai sus se întâlnesc și în cazul soldaților și gradaților profesioniști supuși regimului
instituit de Legea nr. 384/2006. Aceștia sunt angajați pe baza unui contract a cărui durată este
de 4 ani (art. 1).

Privind natura juridică a contractului menționat, se opinează justificat faptul că: „luând în
considerare ansamblul actelor normative care îl reglementează, inclusiv cele subsecvente
legii”, acesta „este un contract individual de muncă (pe durată determinată) având o serie de
particularități determinate de calitatea de militar profesionist a celor care prestează munca
(salariați sau profesioniști)”[19].

[19]
I.T. Ștefănescu, op. cit., p. 37.

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 6/2018 | 57

Reproduced with permission of copyright owner. Further
reproduction prohibited without permission.