PRT- CONTRIBUȚIA LA REALIZAREA

STABILITĂȚII ÎN IRAK ȘI AFGANISTAN

STUDENȚI:
Balahura Georgiana-Anamaria
Hrab Alexandra-Catherine
Fărcane Dragoș
 CE ESTE PRT?

• PRT (Provincial Reconstruction Team) tradus în limba română „Echipa

provincială de reconstrucție”, este o unitate introdusă de guvernul Statelor Unite,
formată din ofițeri militari, diplomați și experți în domeniul reconstrucției, care
lucrează pentru a sprijini eforturile de reconstrucție în statele instabile.

• PRT-urile au fost înființate pentru prima dată în Afganistan la începutul anului 2002 și au fost
folosite și în Irak. Statele Unite definesc misiunea PRT ca oferind securitate prin dezvoltare și
reconstrucție și extinderea sferei și influenței atât a Forțelor Coaliției, cât și a Guvernului afgan.
Inițial, PRT-urile au fost finanțate și dirijate de SUA; cu toate acestea, pe măsură ce programul PRT a
evoluat, alte țări decât Statele Unite au preluat proprietatea asupra unor echipe. La sfârșitul anului
2003, Noua Zeelandă, Marea Britanie și Germania și-au asumat proprietatea asupra PRT-urilor din
anumite provincii. În martie 2009, existau șaisprezece țări conducătoare ale PRT .
 * promoverea
* evaluarea nevoilor dezvoltării sociale și * stoparea
umanitare economice. insurgențelor

PRINCIPALELE 1 2 3 4 5
OBIECTIVE PRT
* implementarea de * împuternicirea
proiecte de guvernelor locale în
reconstrucție la scară a-și guverna
mică ca o extensie a alegătorii într-un
operațiunilor de mod mai eficient.
securitate și stabilitate
 STRUCTURA PRT

• În funcție de națiunea lider, PRT-urile variază și în ceea ce privește dimensiunea, structura și personalul
echipelor. 
• Modelul PRT al SUA are un personal de 50 până la 100 de oameni, este condus de un ofițer militar (de obicei un
locotenent colonel) și pune accentul pe protecția forțelor și operațiunile de reconstrucție și asistență cu impact
redus și rapid. Personalul civil include specialiști de la Departamentul de Stat, Agenția SUA pentru Dezvoltare
Internațională, Departamentul Agriculturii, Departamentul de Justiție și alte agenții civile. 
•   Modelul PRT britanic este similar cu modelul SUA în ceea ce privește dimensiunea personalului, dar subliniază
„reforma sectorului de securitate afgan” și soluționarea conflictelor dintre liderii războinici concurenți. 
•  PRT-urile germane au un personal de peste 300 de oameni și sunt conduse de un oficial înalt al ministerului de
externe. Modelul german separă strict funcțiile militare și civile ale echipelor. PRT-urile germane au stabilit
posturi satelit ale Agenției Germane de Asistență separate de baza militară; aceste stații separate servesc drept
locație centrală a PRT.
 -ECHIPA DE
RECONSTRUCȚIE
PROVINCIALĂ FARAH
DE MENȚINERE A
PĂCII ȘI STABILITĂȚII
ÎN AFGANISTAN -
 O P E R AT I U N E A „ I R A Q I F R E E D O M ”

•După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center și a Pentagonului, Statele Unite au răspuns prin desfășurarea
personalului militar în Asia de Sud-Vest. Până în ianuarie 2002, au fost implicați peste 30.000 de persoane în serviciul activ, iar personal
suplimentar de rezervă continuă să fie chemat la serviciu. Ca urmare a refuzului Irakului de a se conforma mandatelor Națiunilor Unite,
SUA au început să desfășoare trupe în regiunea Golfului la sfârșitul anului 2002. Forțele coaliției au câștigat ulterior o victorie decisivă
împotriva forțelor sub regimul lui Saddam Hussein, în aprilie 2003, în cadrul Operation Iraqi Freedom (OIF). Forțele coaliției rămân astăzi
în Irak, ca parte a activităților în curs de menținere a păcii/construire a națiunii.

•La scurt timp după începerea operațiunii IRAQI FREEDOM (OIF), în martie 2003, RAND Arroyo Center a început să întocmească un raport
autorizat al planificării și execuției operațiunilor de luptă și stabilitate în Irak până în 2004, pentru a identifica problemele cheie care ar
putea afecta planurile armatei si conceptele operaționale.
Planificarea a fost eficientă pentru a produce o înfrângere rapidă și decisivă a forțelor militare irakiene, dar ineficientă în pregătirea
operațiunilor postbelice. Problemele au apărut din eșecul procesului de planificare de a identifica cerințele de resurse pentru tranziția de la
operațiunile de luptă la operațiunile post-combat, precum și din eșecul de a contesta ipotezele despre cum ar arăta Irakul postbelic .
 ALTE ASPECTE ALE OPERAȚIUNII

Colapsul rapid al Irakului s-a datorat mai multor factori.
•Calcule greșite strategice din partea lui Saddam Hussein au dus la
desfășurarea forțelor irakiene în nord și est, lăsând aceste forțe într-o
poziție proastă pentru a contracara un atac din sud.
•Saddam era preocupat de amenințările interne la adresa persoanei sale,
precum și a regimului său, ceea ce l-a determinat să-și modeleze forțele cu
scopul de a preveni loviturile de stat, mai degrabă decât de a apăra țara.
Operațiunile postbelice s-au luptat să dezvolte o abordare a
reconstrucției Irakului.
•Singurul eșec cel mai important în procesul de planificare și execuție
postbelică a fost eșecul de a atribui responsabilitatea și resursele pentru
asigurarea securității imediat după operațiunile de luptă majore.
Statele Unite vor continua să aibă nevoie de un amestec echilibrat

•Slăbiciunea flagrantă a forțelor irakiene limitează lecțiile care pot fi

de forțe terestre pentru a îndeplini o gamă largă de misiuni viitoare.

desprinse din acest conflict. •Aceste forțe vor varia de la forțe de operațiuni speciale mici, ușoare,
•  până la forțe mari, puternic blindate și mecanizate.