UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:

Absolvent:
Ciprian Băcanu

2023
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI DREPT
Programul de studii: Licență
Forma de învăţământ:

Rolul avocatului în societatea modernă

Coordonator ştiinţific:

Absolvent:
Ciprian Băcanu

2023
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………….
Capitolul I. Aspecte generale privind profesia de
avocat……………………………………
1.1. Condiţiile de accedere la profesia de avocat şi activităţile
desfășurate……………………
1.2. Drepturile şi îndatoririle
avocatului………………………………………………………..
1.3. Aspecte referitoare la deontologia profesională a avocatului….
……………………………
1.4. Încetarea calităţii de
avocat…………………………………………………………………
Capitolul II. Perspective privind profesia de avocat în societatea modernă………………
2.1. Rolul social al avocatului…………………………………………………………………..
2.2. Profesia de avocat, între modernism şi progres……………………………………………
2.2.1. Avocatul în lumea justiţiei
predictive………………………………………………....
2.2.2. Transformarea formei de exercitare a profesiei de
avocat……………………………
2.2.3. Profesia de avocat în era inteligenței
artificiale………………………………………
Capitolul III. Rolul avocatului în societatea modernă………………………………………
3.1. Rolul avocatului în protejarea valorilor supuse procesului inerent al democraţiei……….
3.2. Avocații într-o nouă conjunctură geopolitică………………………………………………
3.3. Impactul societății moderne asupra structurii, logicii și coerenței profesiei de avocat…….
Capitolul IV. Câteva considerații cu privire la impactul digitalizării asupra sistemului
judiciar românesc și nevoia de adaptare a profesiei de avocat la noile tehnologii
apărute………………………………………………………………………………………….
Concluzii………………………………………………………………………………………..
Bibliografie……………………………………………………………………………………..
Introducere
Într-o societate ideală, pe care lumea dorește să o construiască în ultimii 2000 de ani,
probabil că rolul avocaților și al judecătorilor pe care aceștia îl au în societatea actuală, nu ar
mai fi la fel de necesar.
Însă, până la realizarea acelei „Societăți de Aur”, avocații vor fi întotdeauna
componente necesare oriunde se vor afla comunități de oameni, deoarece, în cel mai înalt
sens, aceștia au rolul de a rezolva conflictele apărute și contribuie la crearea soluțiilor, astfel
încât acestea să permită diferitelor părți ale unei ordini sociale
să funcționeze mult mai armonios.
Cu toate acestea, alături de rolul important pe care avocatul îl are în societatea actuală,
un alt aspect însemnat îl reprezintă și dificultățile și provocările pe care profesarea acestei
meserii o reprezintă deseori.
Motivul pentru care am ales acest subiect ca temă a lucrării, se datorează faptului că,
întotdeauna am considerat profesia de avocat și rolul acestuia în societate ca fiind unul foarte
important.
De asemenea, sunt de părere că profesia de avocat, presupune, alături de alte lucruri
importante, și un grad mare de responsabilitate față persoanele care devin clienții acestuia.
Acest lucru se datorează faptului că există numeroase situații în care deznodământul
anumitor cazuri, care pot avea un impact major asupra vieții clientului, depind de
profesionalismul, implicarea și dedicarea avocatului în cauză.
Pe parcursul lucrării, structurată în patru capitole principale, mi-am propus să prezint
aspectele considerate a fi cele mai relevante cu privire la rolul avocatului în societatea
modernă, și, totodată, o mică transpunere către ceea ce ar putea să aducă viitorul și evoluția
continuă a tehnologiei și impactul acesteia, asupra profesiei și a rolului avocatului în viitor.
Mai concret, structura lucrării se prezintă în felul următor:
Capitolul I, intitulat „ Aspecte generale privind profesia de avocat”, prezintă
informații cu privire la condiţiile de accedere la profesia de avocat şi activităţile desfășurate
și aspecte ce țin de drepturile, îndatoririle şi încetarea calităţii de avocat.
În capitolul al II-lea, voi detalia aspecte ce țin de principalele perspective cu privire la
profesia de avocat în societatea modernă.
Astfel, aici va fi vorba despre rolul social al avocatului și vor fi prezentate aspectele
principale ale profesiei de avocat, între modernism şi progres: avocatul în lumea justiţiei
predictive, transformarea formei de exercitare a profesiei de avocat și profesia de avocat în
era inteligenței artificiale.

4
 Capitolul III, intitulat „Rolul avocatului în societatea modernă”, va cuprinde sinteza
principalelor aspecte importante și relevante cu privire la tema lucrării.
Acesta cuprinde descrierea rolului atribuit avocatului în protejarea valorilor supuse
procesului inerent al democraţiei, rolul avocaților într-o nouă conjunctură geopolitică și
impactul pe care societatea modernă îl are asupra structurii, logicii și coerenței profesiei de
avocat.
În ultimul capitol vor fi prezentate câteva dintre considerații asupra impactului pe care
digitalizarea îl are/ l-ar putea avea asupra sistemului judiciar românesc și nevoia de adaptare a
profesiei de avocat la noile tehnologii apărute.
La final, vor fi prezentate concluziile principale obținute care urmare a studiului și
cercetării efectuate pe subiectul ales ca temă a lucrării.

5
 Capitolul I. Aspecte generale privind profesia de avocat

1.1. Condiţiile de accedere la profesia de avocat şi activităţile desfășurate

Standardele importante în spațiul european cu privire la condițiile înaintate față de un
candidat în profesia de avocat „sunt reflectate în recomandările Comitetului de Miniștri a
Consiliului Europei, Rezoluțiile și Recomandările Consiliului Barourilor și Societăților
Juridice din Europa, precum în legislațiile și practicile la nivel național al diferitor state.” 1

Condiții necesare a fi îndeplinite în vederea exercitării profesiei de avocat

Astfel, există două modele principale de furnizare a pregătirii profesionale pentru
avocați: un sistem care implică o școală vocațională specializată, cum este în Franța (Școala
Baroului); sau un sistem bazat pe cursuri, după cum este în Anglia și Țara Galilor (acesta este
specific pentru țări mari, cu economie bogată și dezvoltată).
Consiliul Barourilor şi al Societăţilor de Drept din Europa (CCBE), sprijină activitatea
continuă a Consiliului Europei privind elaborarea unei convenții privind profesia de avocat.
Scopul Convenției este „de a consolida statul de drept și, prin aceasta, protecția avocaților a
căror activitate este fundamentală pentru administrarea justiției și protecția drepturilor
fundamentale.”2
Într-adevăr, atacurile la adresa rolului avocaților au crescut în ultimii ani. Astfel,
hărțuirea, amenințările, închisoarea, supravegherea, disparițiile forțate și asasinatele
avocaților au continuat să aibă loc în multe state ale Consiliului Europei și sunt chiar în
creștere în unele dintre ele.
Drept consecință, a apărut nevoi a de a se creea un nou instrument care să asigure
protecția efectivă a profesiei de avocat, a cărei misiune este crucială pentru accesul la justiție
și pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special a dreptului la
apărare și a garanțiilor unui proces echitabil.
În același timp, țările mai mici, de regulă, au optat pentru un sistem mai puțin
costisitor, mai flexibil care „include un stagiu, practică sau mentorat, fără a avea o abordare

1
Consiliul Barourilor și Societăților de Avocatură din Europa – CCBE, Directive 98/5/EC pentru a facilita
exercitarea profesiei de avocat în mod permanent
2
Poziția CCBE cu privire la proiectul de convenție privind protectia profesiei de avocat,
https://www.ccbe.eu/fileadmin/speciality_distribution/public/documents/EUROPEAN_CONVENTION/
CONV_Position_papers/EN_CONV_20230216_CCBE-position-on-the-draft-Convention-on-the-protection-of-
the-profession-of-lawyer.pdf

6
standardizată a pregătirii fiecărui individ după cum acesta urmează să susțină un examen de
calificare în barou.”3
De asemenea, în majoritatea statelor din Consiliul Europei, oricine dorește să devină
avocat trebuie să obțină o diplomă în drept, să treacă peste un examen preliminar și să fie
admis în Barou.
Toate statele fondatoare ale Consiliului Europei solicită o pregătire juridică inițială sau
susținerea unui examen pentru exercitarea profesiei de avocat.
Unele din ele, cum ar fi Belgia, Danemarca, Olanda și Luxemburg cer ca, „oricine
dorește să exercite profesia de avocat, să obțină o diplomă în drept, să facă un stagiu de trei
ani cu un avocat înregistrat și să susțină examenul teoretic și un examen al argumentelor
verbale la sfârșitul stagiului.”4
În România, legea care reglementează organizarea profesională a avocaților, este Legea
51/1995. Această profesie este liberă și independentă atâta timp cât se realizează în
conformitate cu legislația în vigoare care reglementează practica și organizarea și, de
asemenea, cu Codul deontologic.
Cu toate acestea, avocatul are autonomie în ceea ce privește administrarea, organizarea
și funcționarea. Principiile pe care se bazează profesia de avocat în România sunt: autonomia
și descentralizarea, independența, legalitatea, libertatea și confidențialitatea.
Astfel, fiind considerată una dintre cele mai respectate profesii din România, dar și din
străinătate, profesia de avocat este una foarte frumoasă, cu multe avantaje, dar și cu provocări
pe măsură.
Pentru a deveni avocat, în România, este necesară parcurgerea anumitor etape. În
primul rând, este necesară finalizarea studiilor corespunzătoare unei facultăți de drept.
Sistemul educațional românesc de învățământ juridic își propune să pregătească
proaspeții absolvenți de liceu care au obținut diploma de bacalaureat pentru a deveni
practicieni în domeniul dreptului, oferindu-le un set de cursuri care acoperă principalele
domenii ale dreptului.

3
Eastern Partnership, Enhancing Judicial Reform in the Eastern Partnership Countries. Working Group
“Professional Judicial Systems”. Project Report „The Profession of Lawyer”. May 2012. (Raportul Proiectului
„Profesia de Avocat”, Grupul de Lucru „Sistemul Judiciar Profesionist”. Parteneriatul Estic. Consolidarea
ReformeiJustiției în Țările Parteneriatului Estic. Strasbourg. Mai 2012.) p. 43.
4
Isabelle Andoulsi, Rolul avocaților în procedurile judiciare din Europa. (Rolul Avocaților în Procedurile
Judiciare
în Europa.) Université Libre de Bruxelles (U.L.B.) Institut d’Etudes européennes. mai 2012, p.11

7
 Astfel, studenții la drept trebuie să parcurgă un program de licență de patru ani înainte
de a ajunge să practice dreptul în calitate de consilieri juridici sau de a tinde să devină
avocați, procurori sau judecători, după ce promovează examene suplimentare.
Drept urmare, pentru a deveni avocat, este necesară absolvirea Facultății de Drept,
pasul următor fiind promovarea examenului de admitere în profesie / admitere în barou,
„organizat cel puțin o dată pe an de UNBR (Uniunea Națională a Barourilor din România), și
la nivel național, în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor
(INPPA).”5
Următoarea etapă o reprezintă efectuarea unui stagiu de practică/de pregătire
profesională de doi ani (durata stagiului calculându-se de la data înscrierii în tabloul
avocaților).
„Stagiul profesional reprezintă perioada parcursă la începutul exercitării profesiei și are
ca scop pregătirea și formarea profesională inițială a avocatului în vederea obținerii titlului
profesional de avocat definitiv”, se arată în Statutul profesiei de avocat. 6
În perioada stagiului, avocatul își desfășoară activitatea cu titlul profesional de avocat
stagiar, sub care este înscris în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei. După
finalizarea stagiului, acesta trebuie să susțină examenul de definitivat.
O persoană poate deveni avocat definitiv numai după ce este declarată admisă în urma
unui examen organizat de Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) (anual şi la
nivel naţional), potrivit Legii nr. 51/1999 şi Statutului profesiei de avocat, sau prin
promovarea examenului de absolvire a Institutului Național Pentru Pregătirea Și
Perfecționarea Avocaților (INPPA).
Potrivit normelor în vigoare, respingerea de trei ori la acest examen duce inevitabil la
excluderea din profesie a avocatului stagiar.

Principalele activitățile desfășurate în cadrul profesiei de avocat

Prin profesia sa, avocatul apără drepturile omului, în funcție de fiecare situație care
apare și necesită expertiza acestuia.
Fie că este vorba despre drept civil, comercial, penal, administrativ sau orice alt tip de
drept, avocații sunt necesari în situațiile în care o persoană are nevoie să își apere drepturile
în instanță, dar și în situații mai simple precum redactarea unor contracte.

5
https://www.inppa.ro/examene/examen-primire-in-profesie/
6
Statut din 2011 al Profesiei de Avocat, Statut din 2011 din 2011.12.19 , Status: Acte în vigoare, Versiune din: 6
februarie 2023 generată de SINTACT.ro

8
 Astfel, un avocat autorizat să practice avocatura este obligat să respecte legea, protejând
totodată drepturile clientului său.
Acesta poate desfășura mai multe activități principale, în funcție de specializarea sa.
Printre acestea, se numără următoarele:
- Oferă consultanță și consiliere juridică;
- Cercetează și culege informații sau dovezi;
- Întocmește actele juridice legate de divorțuri, testamente, contracte si tranzacții imobiliare;
- Medierea litigiilor sau a disputelor care pot apărea între diverse părți.
Mai concret, activitățile specifice profesiei de avocat sunt prevazute de art. 3 din Lege,
constând in:
- „consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
- asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire
penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane
juridice, în condiţiile legii;
- redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
prezentate spre autentificare;
- asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi
publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
- apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi
cu orice persoană română sau străină;
- activităţi de mediere;
- activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
stabilirea temporară a sediului pentru societăţi la sediul profesional al avocatului şi
înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale
sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
- activităţi de curatelă specială potrivit legii şi Statutului profesiei de avocat;
- orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.” 7
În consecință, specializările unui avocat pot fi multiple și numeroase, după cum am
menționat anterior, aceștia putând apăra drepturile oamenilor în instanță, și totodată pot
redacta și diverse contracte sau documente juridice.
7
Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat*), Republicare
Dată act: 7-iun-1995, Emitent: Parlamentul, Status: Acte în vigoare Versiune de la: 15 ianuarie 2023 generată de
SINTACT.ro

9
 Astfel, în exercitarea activităților specifice profesiei, avocații pot rezolva diferite
provocări cu care oameni se confruntă, în special în situațiile în care aceștia nu sunt la zi cu
legislația din diverse domenii și au nevoie să-și apere drepturile și să soluționeze diferite
cazuri.

1.2. Drepturile şi îndatoririle avocatului

Precum în majoritatea domeniilor, și în ceea ce privește profesia de avocat, „există
atât reacţii pozitive cât și unele mai puțin plăcute, atunci când vine vorba uneori despre
prejudecăți și păreri diverse care, ocazional, cu greu „pictează” dreptul ca pe o profesie
nobilă.”8
Însă, lăsând deoparte faptul că avocații sunt adesea văzuți în lumină proastă,
practicienii în drept trebuie să încerce să devină o sursa pozitivă a schimbării și o cale de
inspirație.
Acest lucru se vede cel mai bine atunci când avocații se angajează în munca pro bono,
care vine în detrimentul timpului, banilor și efortului lor.
Astfel, reprezentarea companiilor mari aduce cu siguranță profituri, dar dorința de a
susține dreptatea pentru cei slabi și asupriți face din avocați o forță de luat în considerare.
Conform Statutului Profesiei de Avocat din 19.12.2011, principalele drepturi ale
avocatului prezentate în Subsecțiunea 1, Art. 220, 221, 222, 223, 224, 225, sunt următoarele9:
- avocatul are dreptul să exercite activităţile specifice profesiei potrivit Legii, prezentului
statut, codului deontologic şi regulamentului baroului din care face parte, doar după emiterea
deciziei de primire în barou şi înscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei.
- avocatul are dreptul de a asista, de a reprezenta ori de a exercita orice alte activităţi specifice
profesiei cares se nasc din contractul de asistenţă juridică, în conformitate cu dispoziţiile
prezentului statut.
- avocatul are dreptul de a-și stabili sediul profesional numai în circumscripţia baroului în
care este înscris în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei oricare dintre avocaţii
titulari sau asociaţi.
- avocatul are dreptul să îşi stabilească sedii secundare în circumscripţiile barourilor din care
nu face parte. Înfiinţarea sediilor secundare „se aprobă, la cerere, de consiliul baroului în
8
Legea și Statutul profesiei de avocat: FEBRUARIE 2022. Legislația profesiei de avocat. Ediție tiparită pe
hartie alba
9
Statut din 2011 al Profesiei de avocat, Dată act: 3-dec-2011, Emitent: Uniunea Națională a Barourilor din
România

10
circumscripţia căruia urmează să se deschidă sediul secundar. Cererea va menţiona: forma de
exercitare a profesiei, adresa sediului secundar, motivul deschiderii acestuia, avocaţii care îşi
vor desfăşura activitatea la sediul secundar şi vechimea acestora în profesie.” 10
De asemenea, îndatoririle avocatului sunt prezentate în Secțiunea 3 a Statutului, în
Articolele 227-242, principalele dintre acestea fiind:
- îndatorirea exerciţiului liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, independenţa, probitatea,
umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de
confraternitate. Acestea sunt principii esenţiale ale profesiei de avocat, iar acesta este obligat
să le respecte atât în activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată.
- îndatorirea de pastra secretul profesional atât în sediul profesional cât şi în celelalte spaţii în
care avocatul îşi desfăşoară activitatea profesională.11
- îndatorirea de a studia temeinic cauzele ce i-au fost încredinţate, să se prezinte la fiecare
termen stabilit de instanţele de judecată, de organele de urmărire penală sau de alte instituţii
şi să manifeste conştiinciozitate şi probitate pentru îndeplinirea mandatului încredinţat.
- îndatorirea de a acorda, atunci când este desemnat, asistenţă juridică gratuită. Avocatul
înscris în registrul de asistenţă judiciară are obligaţia, atunci când este desemnat, să acorde
asistenţă judiciară în formele prevăzute de art. 71 alin. (1) din Lege.12
- îndatorirea de a se asigure pentru răspunderea profesională, în temeiul art. 42 din Lege,
răspunderea profesională presupunând acoperirea daunelor efective suferite de client şi
rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale prezentului statut şi
a regulilor deontologice.
- îndatorirea de a depune toate diligentele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional
ce i-a fost încredinţat.
- conform legii, avocatul are îndatorirea de a achita, la termenul stabilit, taxele şi contribuţiile
la formarea bugetului baroului, al bugetului U.N.B.R. şi al bugetului sistemului de asigurări
al avocaţilor.
- îndatorirea de a purta robă, în condiţiile Legii, în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti,
precum şi în faţa Curţii Constituţionale din România.

10
Ibidem
11
Idem
12
Statut din 2011 al Profesiei de avocat, Dată act: 3-dec-2011, Emitent: Uniunea Națională a Barourilor din
România, Art. 230

11
- îndatorirea de a purta insigna şi de a deţine legitimaţia de avocat, „cu care se identifică în
faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii
jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei
publice şi a instituţiilor publice, precum şi a altor persoane juridice şi fizice, inclusiv în faţa
avocaţilor, cu care intră în contact în exercitarea activităţilor sale.” 13
- îndatorirea de a folosi atât în mod direct, cât şi indirect numai procedee oneste în scopul
dobândirii clientelei.

1.2. Aspecte referitoare la deontologia profesională a avocatului

Profesia de avocat este una foarte veche şi în același timp, permanent nouă. Există o
diferenţă mare între ceea ce numim astăzi avocat şi ceea ce a fost în decursul timpului.
Principala diferenţă este dată de faptul că până nu demult, la începutul secolului al
XX-lea, cuvântul avocat denumea un titlu, iar astăzi el numeşte o profesie.
Structurile profesiei, (ordine, barouri) s-au transmis în timp, însă compoziţia lor s-a
schimbat. De exemplu, în Franţa, „până de curând (anul 1991), baroul era un club, cu sensul
britanic al termenului. Barourile actuale nu au aceeaşi unitate ca în trecut, ci doar o
deontologie riguroasă, ce poate salva coerenţa profesiei.”14

Misiunea avocatului
Într-o societate întemeiată pe respect faţă de justiţie, avocatul îndeplineşte un rol
eminent. Misiunea sa nu se limitează doar la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii.
Într-un stat de drept, „avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina
de a apăra drepturile şi libertăţile acestora: el este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul
clientului său.”15 Misiunea lui îi impune îndatoriri şi obligaţii multiple, uneori aparent
contradictorii, faţă de:
- client;
- tribunale şi celelalte autorităţi în faţa cărora avocatul îşi asistă sau îşi reprezintă clientul;
- profesia sa în general şi fiecare confrate în particular;
- public, pentru care o profesie liberală şi independentă, supusă respectării normelor pe care
ea şi le-a impus, este un mijloc esenţial de apărare a drepturilor omului în faţa statului şi a
altor puteri.
13
Statut din 2011 al Profesiei de avocat, Dată act: 3-dec-2011, Emitent: Uniunea Națională a Barourilor din
România, Art. 237
14
Gorea Brînduşa, Puha Elena, Lecţii de deontologie juridică, Editura Zethus, Târgu-Mureş, 2010;
15
Idem

12
Natura normelor deontologice
Normele deontologice sunt destinate să garanteze, prin acceptarea lor liber consimţită,
buna îndeplinire de către avocat a misiunii sale, recunoscută ca fiind indispensabilă pentru
buna funcţionare a oricărei societăţi omeneşti.
Nerespectarea acestor norme de către avocaţi va duce, în ultimă instanţă la o sancţiune
disciplinară.
Fiecare barou are normele sale specifice, care derivă din propriile sale tradiţii. Ele sunt
adaptate organizării şi domeniului de activitate al profesiei în respectivul stat-membru,
precum şi procedurilor juridice, procedurilor administrative şi legislaţiei naţionale.
Nu este nici posibil şi nici nu este de dorit ca acestea să fie dezrădăcinate sau să se
încerce generalizarea unor norme care nu sunt susceptibile de a fi generalizate.
Normele specifice fiecărui barou se referă totuşi la aceleaşi valori şi relevă, de cele
mai multe ori, o bază comună.
Îndatoririle cuprinse în Codul deontologic al avocaţilor, ţin trează conştiinţa că
profesia de avocat nu poate suscita încredere decât dacă el cultivă virtuţile jurământului
depus la intrarea în exerciţiul profesiei, prin care se angajează să apere Constituţia şi legile
ţării, drepturile şi libertăţle omului şi să exercite profesia în mod demn, independent şi cu
probitate.
În Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană se afirmă: „independenţa
absolută a acestuia, scutită de orice presiune, îndeosebi de presiunea derivată din propriile
sale interese, sau datorată influenţelor din afară. Avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a
independenţei sale şi să vegheze la a nu neglija etica sa profesională pentru a-i mulţumi pe
clienţii săi, pe judecători sau pe terţi. Această independenţă este necesară şi în activitatea
juridică şi în cea judiciară. Sfatul dat de avocat clientului său nu are nici o valoare dacă acest
lucru a fost făcut din complenzenţă, din interes personal sau sub efectul unei presiuni din
afară.”16
De asemenea, conform Codului Deontologic al Avocatului Român, adoptat prin
Hotărârea Consiliului UNBR nr. 268/17 iunie 2017 avocatul trebuie să-şi îndeplinească
funcţiile sale cu „o perfectă integritate morală” şi prin supunerea următoarelor principii
fundamentale:
a)„Principiul libertății și independenței avocatului;
b) Principiul legalității și al respectării Statului de drept;
16
https://www.unbr.ro/codul-deontologic-al-avocatilor-din-uniunea-europeana-2/

13
c) Principiul respectării secretului profesional;
d) Principiul evitării conflictelor de interese;
e) Principiul demnității, al onoarei și al probității;
f) Principiul profesionalismului și loialității față de client;
g) Principiul competenței profesionale;
h) Principiul respectării confraților și a tuturor persoanelor cu care avocatul intră în relații
profesionale;
i) Principiul autonomiei și al auto-reglementării profesiei de avocat;
j) Principiul loialității față de profesia de avocat.”17

Relaţiile cu clienţii
Avocatul nu acţionează decât atunci când este împuternicit de clientul său, exceptând
cazul în care el a primit o însărcinare în acest sens din partea unui alt avocat care îl reprezintă
pe client sau din partea unei instanţe competente.
Avocatul „trebuie să se străduiască, în mod rezonabil, să cunoască identitatea,
competenţa şi posibilităţile persoanei sau ale autorităţii prin intermediul căreia a fost
împuternicit, atunci când circumstanţe specifice relevă că această identitate, această
competenţă sau aceste posibilităţi sunt îndoielnice.”18
Avocatul îşi sfătuieşte şi îşi apără clientul cu promptitudine, în mod conştiincios şi cu
diligenţă. El îşi asumă personal răspunderea pentru misiunea care i-a fost încredinţată.
Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cauzei care i-a fost încredinţată.

Conflictul de interese
Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult
de un client într-una şi aceeaşi cauză, atunci când există conflict de interese între respectivii
clienţi sau când riscul unui astfel de conflict este evident.
Acesta „trebuie să se abţină să se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi,
atunci când se iveşte un conflict de interese, când secretul profesional riscă să fie violat sau
când independenţa sa riscă să fie ştirbită.”19

Stabilirea onorariilor
17
Hotărârea nr. 268/17 iunie 2017 prin care Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în ședința din
17 iunie 2017, a aprobat Codul Deontologic al Avocatului Român, Capitolul III, Art 8 , alin (2)
18
Gorea Brînduşa, Puha Elena, op. cit.
19
Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu, 2017, p.410

14
 Avocatul trebuie să-şi informeze clientul cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de
onorarii, iar valoarea însumată a onorariilor sale trebuie să fie echitabilă şi justificată.
Sub rezerva unei convenţii contrare, încheiată legal între avocat şi clientul său,
modalitatea de calculare a onorariilor trebuie să fie în conformitate cu normele baroului din
care face parte avocatul.
Dacă avocatul este membru al mai multor barouri, normele aplicabile vor fi cele ale
baroului cu care avocatul şi clientul său au cele mai strânse relaţii.

Asigurarea pentru răspunderea profesională

Avocatul trebuie să aibă o asigurare permanentă pentru răspunderea sa profesională, în
limite rezonabile, ţinând cont de natura şi de amploarea riscurilor pe care şi le asumă prin
exercitarea activităţii sale.
Avocatul care îşi exercită activitatea într-un stat-membru gazdă poate, „cu acordul
autorităţilor competente din statul-membru din care provine şi al celor din statul-membru
gazdă, să se conformeze în exclusivitate normelor aplicabile asigurării pentru răspunderea
profesională în statul-membru gazdă.”20
În acest caz, avocatul are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a-şi informa
clienţii că asigurarea sa este în conformitate cu normele aplicabile în Statul-membru gazdă.
Relaţiile cu magistraţii
Avocatul care se prezintă în faţa unei jurisdicţii dintr-un stat-membru sau participă la
o procedură în faţa unei astfel de jurisdicţii trebuie să respecte normele deontologice
aplicabile în respectiva jurisdicţie.
Avocatul trebuie să respecte, în orice circumstanţă, caracterul contradictoriu al
dezbaterilor. El nu poate, de exemplu, „să contacteze un judecător, cu privire la o cauză, fără
a-l informa în prealabil pe avocatul părţii adverse.”21
El nu poate transmite unui judecător acte, note sau alte documente, „fără ca acestea să
fi fost comunicate, în timp util, avocatului părţii adverse, cu excepţia cazurilor în care
respectivele demersuri sunt autorizate prin normele de procedură aplicabile.” 22
Aşadar, în societatea noastră, întemeiată pe respect faţă de justiţie, avocatul
îndeplineşte un rol eminent. Misiunea sa nu se limitează doar la executarea fidelă a unui

20
Idem
21
Idem
22
Cristinel Ghigheci, op. cit. p. 374

15
mandat în cadrul legii. El este „indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra
drepturile şi libertăţile acestora: el este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său.” 23

1.4. Încetarea calităţii de avocat

De asemenea, potrivit legii 51/1995 art 27, calitatea de avocat încetează în următoarele
circumstanțe:
- în cazul renunțării scrise la exercițiul profesiei;
- în cazul decesului;
- în cazul excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;
- în cazul condamnării definitive a avocatului pentru o faptă prevazută de legea penală care,
potrivit legii, îl face nedemn de a fi avocat.
Cu privire la acest ultim este important a se menţiona faptul că „sunt infractiuni pentru
care, în cazul condamnării, avocatul devine nedemn, aducându-se atingere prestigiului
profesiei: infracțiuni contra vieții, contra libertății persoanei, infracțiuni privitoare la viața
sexuală, infracțiuni contra patrimoniului, contra înfăptuirii justiției, infracțiuni de fals și alte
fapte de natură penală de o gravitate deosebită cum ar fi profanarea de morminte, asocierea în
vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de stupefiante etc.”24
De asemenea, „amnistia, grațierea ori reabilitarea ori săvârșirea faptei înainte de
intrarea în profesie nu influențează decizia de constatare a încetării calității de avocat.
Persoanele care exercită această onorabilă profesie trebuie să aibă un profil moral
impecabil.”25
Daca avocatul îndeplinește condițiile pentru a solicita ieșirea la pensie poate solicita
continuarea exercitării profesiei, cerere pe care o va soluționa consiliul baroului unde este
înscris.
Avocatul pensionar care continuă exercitarea profesiei „ori este menținut în profesie
este obligat să contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în
condițiile prevăzute de legislația pensiilor și asigurărilor sociale pentru avocați.” 26
Totuși, pentru a continua exercitarea profesiei nu este necesar doar acordul baroului ci
și un aviz medical care să constate că acesta își menține capacitatea fizică și psihică pentru a
continua să rămână în profesie. Aces aviz se prezintă anual pentru înscrierea în tablou.

23
Cristinel Ghigheci, op. cit. p. 383
24
Carmen Moldovan, Fise privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, Editura Universul Juridic, 2019
25
Idem
26
Carmen Moldovan, op. cit.

16
 Decizia de respingere a menținerii în activitate poate fi contestată în 15 zile de la
comunicare la sediul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Încetarea calității de avocat „se constată prin decizia consiliului baroului și duce la
radierea acestuia din Tabloul avocaților.”27
Pentru a renunța la profesie, se face o cerere scrisă și trebuie ca acesta să finalizeze
toate cauzele în care s-a angajat cu cel puțin 60 de zile înainte de data la care s-a stabilit că va
înceta calitatea sa de avocat ori să asigure substituirea. Cu alte cuvinte, „trebuie să prezinte la
barou o listă cu cauzele pe care nu le-a finalizat și avocații ce le vor prelua în locul său.” 28
Dacă avocatul decedează, cauzele sunt preluate de colaboratorii ori avocații asociați.
În lispa lor, consiliul baroului va desemna alți avocați.

Capitolul II. Perspective privind profesia de avocat în societatea modernă

2.1. Rolul social al avocatului

Conform art. 24 din Constituția României: „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În
tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu.”29

27
Idem
28
Idem
29
Art. 24 din Constituția României, alin. 1 și 2

17
 Avocatul este un specialist în drept, chemat în ajutor de către persoanele fizice și
juridice care au probleme juridice. De altfel, termenul avocat provine din latinescul
„advocatus”, care îl desemnează pe cel „cel chemat în ajutor”.30
Cu toate că prezența avocatului, alături de persoanele implicate în conflicte juridice
sau care au alte probleme de natură juridică, este semnalată încă din antichitate, „nu toate
regimurile politice sau personalitățile care s-au succedat în decursul istoriei au manifestat
afabilitate față de instituția avocatului. Printre cei care au avut o poziție defavorabilă
avocaților se numără Napoleon și Eminescu.” 31
Dacă ar fi să facem o paralelă cu instituția „advocatus diaboli”, care desemnează
persoana însărcinată cu cercetarea celor propuși spre canonizare, „am putea spune că, în
procesul judiciar modern, procurorul este avocatul Diavolului, iar persoana care asigură
apărarea celui propus pentru canonizare este avocatul Domnului (advocatus dei 32),
echivalentul avocatului din zilele noastre.”33
În mileniul III, chestiunea rolului avocaților în societatea contemporană nu are nevoie
de o justificare deosebită, astfel că o asemenea discuție apare ca demodată.
Cu toate acestea, avocatul este un profesionist fără de care nu se poate discuta de stat
de drept, democrație sau efectivitatea drepturilor omului.
Oricine poate avea nevoie, la un moment dat, de un avocat, indiferent că este vorba de
persoane fizice sau juridice. Chiar și statele au nevoie și sunt, uneori, reprezentate de avocați
în fața instituțiilor naționale sau internaționale.
Astfel, avocatul este „foarte important în activitatea judiciară, întrucât este un
specialist independent, care poate consilia, asista și reprezenta justițiabilii și alte persoane cu
probleme de natură juridică.”34
Celebrul psiholog criminalist Tudorel Butoi, afirma recent: „avocatul este o
personalitate în Templul Justiției, este un creator, un inteligent, este competent și este un
partener în aflarea adevărului. Cine tratează altfel un avocat, este o caricatură!” 35

30
Ghigheci C., Etica profesiilor juridice, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 347.
31
Primul avocat al diavolului datează din anul 1513, folosit la canonizarea sfântului Iustinian. În anul 1587,
Papa Sixtus al V-lea, a făcut demersuri pentru înființa-rea instituției „avocatului diavolului”
32
Advocatus dei era persoana desemnată să convingă printr-o argumentaţie desăvârşită că propunerea de
beatificare este corectă și trebuie să fie admisă
33
Mlodinov L., Subliminal. Cum ne determină inconştientul comportamentul, Ed. Humanitas, 2013, p. 219.
34
Ghigheci C., op. cit.
35
https://www.avocatura.com/stire/14231/celebrul-psiholog-criminalist-tudorel-butoi-avocatul-este-o
personalitate-in-tem.html.

18
 De asemenea, judecătoarea Daniela Pantazi, membră CSM a afirmat faptul ca avocații
„sunt indispensabili în actul de justiţie. Avocatul te ajută, te susține, îți deschide și alte
perspective asupra cauzei.”36
Cuvinte cu multă substanță, despre avocați, a rostit și doamna judecătoare Dana
Gârbovan, Președintele UNJR, când a spus că: „avocații sunt cei ce fac ca un sistem de drept
să funcționeze. Un experiment istoric a demonstrat acest lucru, profesia fiind abrogată în
Prusia în 1780 și în Franța în 1789, pentru ca ulterior ambele țări să realizeze că sistemele lor
judiciare nu pot funcționa eficient fără avocați.”37
De altfel, libertatea profesională specifică avocaților produce și anumite efecte
secundare, în special pe acela că lasă frâu liber egoismului, specific indivizilor autentici, în
detrimentul altruismului și al solidarității de grup, astfel, avocatul este, de multe ori, un lup
singuratic, iar nu un membru al unei turme sau haite profesionale.
Totodată, libertatea profesională a avocaților ridică la cote foarte înalte concurența sau
competiția între ofertanții de servicii avocațiale, astfel că ar fi un gest ipocrit din partea lor să
susțină că sunt mai interesați de soarta confraților, comparativ cu cea a celorlalți oameni.
Pentru avocați, mai degrabă clienții sunt de-ai lor, decât membrii corpului profesional,
astfel că ei empatizează cu cei pentru care lucrează, cu cei pe care îi asistă sau cu cei pe care
îi reprezintă.
De regulă, avocatul intră în dispute unu la unu și, foarte rar, în echipe, ceea ce
înseamnă că, dacă respectă principiile și deontologia specifice profesiei, acesta nu poate
empatiza și nici nu se poate solidariza cu avocatul care asistă sau reprezintă partea adversă a
clientului său. Într-adevăr, legalmente, avocatul este obligat să fie, în condițiile legii, 100%
alături de cei pe care îi asistă sau reprezintă.
Cu toate acestea, „beneficiind de pregătire profesională ridicată și făcând parte dintr-o
categorie de elită, cei mai mulți dintre avocați sunt conștienți că, legal și moral, organizarea
corpului profesional și apartenența la asociații profesionale este departe de a fi inutilă.” 38
Dimpotrivă, organizațiile profesionale ale avocaților sunt necesare, întrucât în lipsa
acestora avocatul ar fi nu numai un lup singuratic, dar ar rămâne singur împotriva tuturor.
Avocatul este un protagonist al sistemului judiciar și de aceea trebuie respectat de
magistrați, autoritățile publice, instituțiile publice și de orice alte entități sau persoane.

36
https://www.avocatura.com/stire/12887/judecatorul-daniela-pantazi-csm-avocatii-sunt-dupa-mine-
indispensabili -in-actul-.html.
37
https://www.avocatura.com/stire/13619/interviu-judecatorul-dana-girbovan-presedintele-unjr.html
38
Duțu Mircea, Accesul la justiție ca drum spre dreptate (https://www.juridice.ro/essentials/968/accesul-la-
justitie-ca-drum-spre-dreptate).

19
 Democrația, statul de drept, justiția și progresul sunt dependente, printre altele, și de
cât de independentă, puternică și respectată este profesia de avocat.
Astfel, „atacurile sau abuzurile, mai mult sau mai puțin concertate, asupra profesiei de
avocat, dincolo de aspectul lor negativ evident, relevă faptul că profesia de avocat are totuși o
poziție importantă în peisajul juridic social. Cine nu contează poate fi ignorat, dar avocații nu
pot fi ignorați.”39
Nu în ultimul rând, avocații sunt cei care, prin calitățile lor profesionale, „contribuie
la asigurarea conformității legilor cu Legea fundamentală, dreptul european și tratatele
internaționale privind drepturile omului (prin ridicarea unor excepții de neconstituționalitate,
cereri adresate CEDO, cereri preliminare adresate CJUE etc.); ajută cu sfaturi juridice pe cei
care au probleme de natură juridică ș.a.”40

2.2. Profesia de avocat, între modernism şi progres

2.2.1. Avocatul în lumea justiţiei predictive
În epoca modernă și contemporană, figura avocatului este disciplinată în diferite
moduri, astfel, în aproape toate țările lumii pentru a exercita profesia de avocat, este necesară
o calificare adecvată, apartenența obligatorie la un anumit ordin profesional, în timp ce
reglementarea înregistrării diferă de la stat la stat.
De regulă, asociația profesională căreia aparține avocatul, este denumită în general,
Baroul Avocaților, „multe sisteme juridice, pentru a respecta și garanta exercitarea dreptului
la apărare, prevăzând numirea unui avocat într-un proces al unui apărător oficial, în favoarea
celor care nu dispun de mijloacele necesare.”41
Astfel, avocatul și rolul său într-o societate bazată pe respectul față de justiție este pus
în evidență de „Carta principiilor fundamentale ale avocatului european”, care conține cele
zece principii generale care reglementează întreaga activitate a avocatului european, legătura
dintre aceste principii constituind baza dreptului la legitimă apărare, nucleul tuturor
drepturilor democratice.
În consecință, este de datoria avocatului nu doar să pledeze cauza clientului sau, ci să
și îl consilieze. Respectarea misiunii avocatului reprezintă o condiție esențială a Statului de
drept și a unei societăți democratice.

39
Idem
40
Idem
41
Georgeta Popescu, Avocatul în lumea justiției predictive, Revista Avocatul, Revistă editată de Uniunea
Națională a Barourilor din România și Fundația Constantin Naumescu, București, 2022,p. 104

20
 Prin urmare, „avocatul nu apără doar interesele private ale clienților săi, ci se comportă
și ca un avocat al integrității sistemului juridic, devenind un sprijin în respectarea și ocrotirea
justiției, a statului de drept.”42

Avocatul în lumea justiției predictive și inteligența artificială

Inteligența artificială s-a născut cu mulți ani în urmă, cel care a introdus expresia
inteligenta artificială fiind John McCarthy, marcând nașterea efectivă a acestei discipline, în
anul 1956, în New Hampshire în cadrul unei conferințe ce a avut loc la Colegiul Dartmouth,
„conferință la care au participat cele mai reprezentative figuri ale câmpului național de calcul
dedicat dezvoltării sistemelor inteligente, respectiv Marvin Minsky, Claude Shannon și
Nathaniel Rochester.”43
Deși nu există o definiție universal acceptată a inteligenței artificiale (IA), aceasta se
referă la sistemele care manifestă comportamente inteligente prin analizarea mediului lor
înconjurător și care iau măsuri, cu un anumit grad de autonomie, pentru a atinge obiective
specifice.
Sistemele bazate pe inteligența artificială „se pot baza exclusiv pe software-uri,
acționând în lumea virtuală (precum, asistenți vocali, software de analiză a imaginii, motoare
de căutare, sisteme de recunoaștere vocală și facială), sau aceasta poate fi încorporată în
dispozitive hardware (de exemplu, roboți avansați, vehicule autonome, drone sau aplicații
pentru internetul obiectelor).”44
Constatările Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene arată că
utilizarea sistemelor de IA, implica un spectru larg de drepturi fundamentale, indiferent de
domeniul de aplicare.
Acestea includ, fără limitare, „protecția vieții private și a datelor, nediscriminarea și
accesul la justiție. Cu toate acestea, atunci când se abordează impactul IA asupra drepturilor
fundamentale, interviurile arată că domeniul de aplicare este adesea delimitat la anumite
drepturi.”45
Astfel, atunci când se utilizează IA, trebuie luată în calcul o gamă mai largă de
drepturi, în funcție de tehnologie și de domeniul de utilizare. Pe lângă drepturile privind viața
privată și protecția datelor, egalitatea și nediscriminarea, precum și accesul la justiție, ar putea
fi luate în considerare și alte drepturi.
42
La 25 noiembrie 2006, CCBE a adoptat unanim „Carta Principiilor fundamentale ale avocatului european”.
43
Georgeta Popescu, op. cit.
44
Georgeta Popescu, op. cit.
45
Idem

21
 Printre acestea se numără, de exemplu, „demnitatea umană, dreptul la securitate
socială și asistență socială, dreptul la o bună administrare (în cea mai mare parte relevant
pentru sectorul public) și protecția consumatorilor. În funcție de contextul utilizării IA,
trebuie luat în considerare orice alt drept protejat în cartă.”46
De asemenea, accesul la justiție este atât un proces, cât și un obiectiv și este esențial
pentru persoanele care doresc să beneficieze de alte drepturi procedurale și materiale.
Astfel, utilizarea posibilă a sistemelor automatizate în procesele de luare a deciziilor
judiciare, „prin permiterea unor rezultate judiciare programabile și previzibile atrage, de
asemenea, o mulțime de provocări și riscuri semnificative pentru dreptul la proces echitabil și
pentru administrarea justiției. În regimurile democratice, introducerea IA poate fi justificată și
de dorința de a crește nivelul de furnizare a justiției, de a face justiția mai accesibilă, mai
rapidă și mai puțin costisitoare.”47
Pentru categoriile de persoane pentru care accesul la justiție rămâne un lux inaccesibil,
posibilitatea de a-și judeca cazul cu ajutorul unei mașini poate fi considerată un progres.

Avocatul uman versus avocatul robot

Așa cum am arătat până în prezent pe parcursul lucrării, pentru a avea o carieră de
succes, un avocat uman trebuie să dețină o serie de abilități precum: comunicare, raționament,
capacitate analitică, de cercetare, umane, perseverență și creativitate.
Prin urmare, un bun avocat trebuie să se exprime clar atât în scris cât și în vorbire dar
să fie și un bun ascultător, să convingă judecătorul, să aibă un bun raționament, astfel încât
concluziile să fie rezonabile și logice.
De asemenea, este importantă „abilitatea de a fi sociabil, de a înțelege nevoile
clientului convingător, să evalueze reacțiile martorilor și judecătorilor, a adversarilor,
perseverentă în a finaliza munca, indiferent de volumul acesteia, creativitatea în gestionarea
intereselor clientului, posibilitatea de a găsi cea mai bună soluție.” 48
Avocatură a apărut în istorie din nevoia de a reprezenta și apăra pe altul, în mod
profesionist, grație cunoștințelor dobândite și talentului cultivat.
Nu de puține ori, de-a lungul istoriei, oratorul și avocatul s-au confundat, „baroul este
pentru avocați ceea ce, în vremurile antice era tribuna pentru oratorii Romei. El este câmpul

46
Idem
47
https://www.lexico.com/definition/artificial_intelligence.
48
Waisberg Noah, AI pentru avocați: cum inteligența artificială adaugă valoare, amplifică experiența și
transformă carierele, Editura Wiley, 2021, p. 180

22
unde se dezvelește toată puterea elocventei judiciare spre a face să triumfe justiția și
adevărul.”49
Alegerea unui avocat nu este o misiune tocmai ușoară pentru justițiabili, „în special
pentru persoanele care nu cunosc prea bine sistemul juridic, motiv pentru care este necesară
informarea prealabilă, însă odată ales avocatul și stabilită o relație de bună comunicare și
încredere, avocatul nu se subordonează decât conștiinței sale și interesului legitim al
clientului sau.”50
Persoanele mai optimiste susțin că nu este cazul de alarmare, deoarece oricât de
repede și mult ar avansa inteligența artificială și roboții, „există lucruri pe care nu le vor putea
face niciodată la fel de bine precum oamenii.” 51
Contrar acestor susțineri, „casa de avocatură Baker&Hostetler a angajat
supercomputerul dezvoltat de IBM, Ross, care îl are pe Watson ca sursa de inspirație, primul
robot avocat din lume, pentru a se ocupa de cazurile de insolventa și faliment, motivul fiind
acela că aceștia cred în tehnologiile cognitive și că pot oferi servicii mai bune.” 52
Ross, primul robot avocat din lume „a fost programat să înțeleagă limbajul uman, să
postuleze ipoteze când este întrebat, să cerceteze și să genereze răspunsuri și referințe în
cazul în care își argumentează concluziile.”53
De asemenea, Ross învață din propriile experiențe astfel încât, va fi mai rapid și va
avea din ce în ce mai multă experiență interacționând cu oamenii. De exemplu, când îi este
adresată o întrebare, parcurge toată legislația în domeniu și va da un răspuns care include un
caz.
Mai mult, Ross monitorizează non-stop legislația și deciziile instanțelor de judecată
astfel, afla imediat când un caz relevant pentru speță are o decizie definitivă. În ceea ce
privește comunicarea, „Ross economisește timp, prezentând rezultatele cele mai relevante, își
prezintă răspunsurile într-un limbaj accesibil și ușor de înțeles pentru toată lumea.”54
Astfel, clienții cabinetului îi pot adresa întrebări în limba engleză, fără a folosi însă
fraze complicate, ca și cum ar discuta cu un coleg, iar Ross „parcurge toată baza lui de date
juridice, apoi formulează un răspuns, însoțit de trimiteri la legislația în vigoare, jurisprudența
și surse anexe, precizează site-ul Futurism.”55

49
Gazeta tribunalelor, 31 ianuarie 1864, tipărită la București.
50
juridice.ro, Prof. univ. dr. Mircea Duțu.
51
Waisberg Noah, op. cit.
52
Ryan Abbott, Robotul rezonabil: inteligența artificială și legea, Editura Cambridge University Press, 2020
53
Idem
54
https://playtech.ro, PlayTech, Andrada Bonea
55
Ryan Abbott,, op.cit.

23
 Prin urmare, adoptarea tehnologiei a ajutat la eliberarea avocaților de anumite sarcini
repetitive neproductive, care au fost preluate de mașini, „astfel avocații putând fi mai
productivi și mai implicați în oferirea de servicii de consultanță și în activități care ajuta la
creșterea profitabilității.”56
În Belgia, a fost publicat la 5 decembrie 2017 articolul „Avocatul și robotul”, în care s-
a prezentat faptul că, „mai puțin de 1% din jurisprudența era accesibilă online, avocații însă
visau la un software de „justiție predictivă”, lucru ce permite limitarea căutărilor pentru
lucrări, poate sugera piste legale și informații despre șansele de succes a acțiunii în justiție.” 57

2.2.2. Transformarea formei de exercitare a profesiei de avocat

Transformarea formei de exercitare a profesiei de avocat reprezintă o procedură ce
garantează principiul libertății avocatului, principiu care poate fi înțeles prin dreptul
avocatului de a-și schimba opțiunea în orice moment în ceea ce privește formele de exercitare
a profesiei prevăzute de Lege.
De asemenea, această transformare este reglementată expres de Statut ca fiind „o
operațiune de schimbare a formelor de exercitare a profesiei, separat sau deodată cu
reorganizarea formelor de exercitare a profesiei de avocat, prin fuziune, absorbție, divizare
totală sau divizare parțială.”58
În ceea ce privește raportul dintre Statut și Codul civil, putem observa că acesta din
urmă „consideră drept modalități de reorganizare a persoanei juridice fuziunea, divizarea și
transformarea, pe când Statutul reglementează, astfel cum am prevăzut deja, transformarea în
accepțiunea fuziunii, absorbției, divizării totale sau parțiale.” 59

Modalități de transformare a formei de exercitare a profesiei de avocat

De altfel, transformarea formei de exercitare a profesiei de avocat se poate realiza în
modalitățile fuziune, absorbție, divizare totală sau divizare parțială.
În ceea ce privește fuziunea, „această constă în absorbția unei forme de exercitare a
profesiei în altă formă sau prin contopirea mai multor forme de exercitare a profesiei de
avocat, sub condiția aprobării din partea Consiliului Baroului.”60

56
Revista Biz Journals, martie 2020.
57
Georgeta Popescu, op. cit.
58
Articolul 182 din Statutul Profesiei de Avocat.
59
Elisa-Florentina Cristea, Patrimoniul de afectațiune profesională. Transformarea formei de organizare și
exercitare a profesiei de avocat, articol publicat în Revista Avocatul, iunie, 2022
60
Idem

24
 Aceste fuziuni apar frecvent, fiind o formă de parteneriate, anunțate adesea pe
portalele cu noutăți în domeniul juridic, având ca scop „creșterea domeniilor de activitate,
consolidarea financiară a societății sau alte considerente.”61
Un exemplu de fuziune foarte cunoscută este „aceea dintre CMS UK, Nabarro și
Olswang în 2017 - CMS, cea mai mare dintre acestea, a fuzionat cu Nabarro și Olswang,
două societăți de avocatură mai mici în dimensiune, dar foarte competente în anumite arii de
practică, consolidând poziția acestora pe piața avocaturii de business.”62
De asemenea, divizarea reprezintă operațiunea inversă fuziunii, care constă în
împărțirea patrimoniului societății în cauză către mai multe societăți, existente sau
nou-constituite. Similar cu procesul de divorț, „divizarea reprezintă o operațiune pe care
asociații nu o au în vedere întotdeauna la începutul colaborării.”63
Drept urmare, aflarea unui spațiu nou pentru desfășurarea activității, construirea unui
nou brand și, implicit, website, organizarea angajaților societății, reprezintă probleme comune
și costisitoare pentru asociați, atunci când traversează o astfel de procedură anevoioasă.

2.2.3. Profesia de avocat în era inteligenței artificiale

Departe de a fi doar un nou progres înregistrat în domeniul tehnologic, inteligența
artificială a cunoscut un interes crescut, datorită potențialului său impresionant, în domenii
dintre cele mai variate iar mediul juridic nu a făcut excepție.
Într-un articol purtând un nume sugestiv, “The winter, the summer and the summer
dream of artificial intelligence in law” (în traducere: “Iarna, vara și visul de vară al
inteligenței artificiale în drept”), „sunt amintite debuturile timide ale preocupării pentru
potențiale utilizări ale inteligenței artificiale în drept, plasate la începutul anilor 1980, odată
cu seria de conferințe “Logica, Informatica și Dreptul” organizate de Consiliul Național de
Cercetare al Italiei și, mai apoi, cu înființarea Asociației Internaționale pentru Inteligență
Artificială și Drept.”64
La acel moment, inteligența artificială era privită cu scepticism, datorită utilizărilor
limitate și, în mare măsură, circumstanțiate unor scopuri specifice, inspirate din funcțiile
inteligenței umane.

61
https://cms.law/en/chl/news-information/cms-nabarro-and-olswang-complete-largest-ever-merger-in-uk-legal-
sector.
62
Idem
63
Elisa-Florentina Cristea, op. cit
64
E. Francesconi, The winter, the summer and the summer dream of artificial intelligence in law, Artif Intell
Law 30, 147–161 (2022), disponibil la https://doi.org/10.1007/s10506-022-09309-8

25
 Din acest motiv, „termenul de inteligență artificială părea excesiv de avangardist pentru
funcționalitățile limitate ale proceselor automate deductive sau interpretative concepute până
la acel moment.”65
Cu toate acestea, câteva decenii mai târziu, titluri precum “Pot roboții fi avocați?” sau
“Poate inteligența artificială înlocui judecătorii din instanțe?” 66, din ce în ce mai frecvente
atât în mediul academic, cât și publicistic, au adus în atenție posibilitatea ca progresul
tehnologic să atingă la un moment dat, cel puțin ipotetic, idealul replicării inteligenței umane,
cu toate funcționalitățile sale cognitive, înlocuind, astfel, actori cheie ai sistemului judiciar.
De asemenea, definirea sintagmei de inteligență artificială s-a dovedit dificilă, întrucât
nici măcar cu privire la definirea conceptului de inteligență nu există consens.
În celebra lucrare “Artificial Intelligence: A Modern Approach” (în traducere:
“Inteligența Artificială: O Abordare Modernă”) profesorii Stuart J. Russell și Peter Norvig
„consideră că un sistem este cu adevărat inteligent când are capacitatea de a acționa în lumea
reală ca entitate independentă, cu propriile seturi de valori și propria rațiune (definite în
diverse forme).”67
Așadar, algoritmii inteligenței artificiale, cum sunt cunoscuți astăzi, „nu reprezintă o
formă de inteligență artificială „generală”, însă sunt mai mult decât simple sisteme software.
În această categorie se regăsesc și exemplele prezentate în capitolele următoare.” 68
Într-un discurs recent din luna martie 2022 69 , susținut în cadrul conferinței „The
Future for Dispute Resolution: Horizon Scanning” (în traducere “Viitorul soluționării
disputelor: Scanarea Orizontului”), Sir Geoffrey Vos, Master of the Rolls al Marii Britanii
„anticipează că în anul 2040 justițiabilii din Marea Britanie vor putea apela la justiție printr-
un sistem online integrat, compus din portale pre-litigioase ce vor soluționa variate tipuri de
diferende, susținut, totodată, de sistemul judiciar online de soluționare a disputelor civile și de
familie. ”70

65
D. Remus, F.S. Levy,., Can Robots Be Lawyers? Computers, Lawyers, and the Practice of Law, 27 noiembrie
2016, disponibil la https://ssrn.com/abstract=2701092 sau http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.2701092
66
Dawn Lo, Can AI replace a judge in the courtroom? Disponibil la
https://newsroom.unsw.edu.au/news/businesslaw/can-ai-replace-judge-courtroom
67
A se vedea S.J Russel, P. Norvic, Artificial Intelligence: A Modern Approach, ed. a IV-a, Ed. Pearson
Education
Limited, 2021
68
Angelica-Georgiana Alecu, Transformarea justiției și avocaturii în era inteligenței artificiale, articol publicat în
Revista Avocatul, 2022
69
A se vedea https://www.judiciary.uk/wp-content/uploads/2022/03/MR-to-SCL-Sir-Brain-Neill-Lecture-2022-
TheFuture-for-Dispute-Resolution-Horizon-Scannings-.pdf
70
0 Pentru mai multe detalii despre Master of Rolls, a se consulta https://www.judiciary.uk/about-the-
judiciary/who-arethe-judiciary/judicial-roles/judges/profile-mor/

26
 Având în vedere același perioadă de timp, cu privire la anumite tipuri de cauze cu un
impact mai scăzut, Sir Geoffrey Vos se așteaptă ca „părțile să fie din ce în ce mai puțin
dispuse să investească resurse importante financiare și de timp pentru a se angrena în litigii în
fața instanțelor naționale, preferând ca aceste cauze să fie soluționate de portale online bazate
pe inteligență artificială.”71
Astfel, scenariul propus de Sir Geoffrey Vos are în vedere ipoteza în care întregul
proces de luare a deciziei este delegat unui algoritm, chiar dacă pentru cauze cu un potențial
impact minor.
Însă, inteligența artificială este deja prezentă, sub diferite forme, având diverse
funcționalități în sistemul judiciar. Astfel, printre utilizările concepute pentru optimizarea și
eficientizarea interacțiunii dintre justițiabili și sistemul judiciar, putem aminti:
a) „Ghiduri inteligente de completare online a unor formulare,
b) Sisteme inteligente de revizuire a documentelor,
c) Chatbots (programe ce simulează conversațiile cu un interlocutor uman) care sprijină
cetățenii cu informații și îndrumare în domeniul juridic,
d) Programe de auto-transcripție,
e) Platforme interactive pentru a urmări statusul soluționării unui dosar ș.a.”72
Cu toate acestea, utilizările nu se opresc la o experiență mai prietenoasă a justițiabililor
în interacțiunea cu organele judiciare.
Scopurile pentru care este folosită în prezent inteligența artificială în justiție includ și
funcționalități mai complexe precum:
a) Identificarea informațiilor relevante în procesul de administrare electronică a
probatoriului, „inclusiv procesarea imaginilor pentru recunoașterea unor persoane, obiecte
sau locuri” 73
b) Dezvoltarea unor politici de prevenție a criminalității prin „distribuirea echipajelor de
poliție în diferite zone ale unei localități, „unde se anticipează că există o probabilitate mai
mare de săvârșire a unor noi infracțiuni, bazat pe predicțiile unor algoritmi ce fac conexiuni
între date de localizare, evenimente și rate anterioare ale criminalității” 74

71
Angelica-Georgiana Alecu, op. cit.
72
S. Azam, Unnovation & Technology, Artificial Intelligence, the “AI Justice Challenge” and the Future of Law,
disponibil la https://www.cbabc.org/BarTalk/Articles/2019/August/Features/Artificial-Intelligence,-the-AI-
JusticeChallenge
73
Jud. Herbert B. Dixon Jr., Artificial Intelligence: Benefits and Unknown Risks, disponibil la
https://www.americanbar.org/groups/judicial/publications/judges_journal/2021/winter/artificial-intelligence-
benefitsand-unknown-risks/
74
O astfel de unealtă este Predpol. Pentru mai multe detalii, a se vedea https://www.predpol.com/

27
c) Analiza și interpretarea sunetelor de împușcătură pentru identificarea tipului de armă de
foc cu care s-a tras, calibrul și clasa armei de foc, numărul de împușcături și direcția din care
s-a tras,
d) Evaluarea potențialului infracțional sau de recidivă a unui infractor, „în cauzele penale,
pentru a lua decizii cu privire la dispunerea arestului preventiv sau pentru a cuantifica durata
pedeapsei cu închisoarea”75,
e) Identificarea infractorilor în cadrul unor spații publice sau în mulțimi prin recunoaștere
facială.
Astfel, deși nu a fost conceput încă un algoritm care să soluționeze o cauză printr-un
raționament similar celui efectuat de un judecător uman, „există deja decizii importante
(particularizate la aspecte punctuale) ce sunt luate prin intermediul sau cu ajutorul inteligenței
artificiale.”76

75
O unealtă de acest gen care a stârnit multe controverse este COMPAS (“the Correctional Offender
Management Profiling for Alternative Sanctions”). Pentru o analiză mai detaliată, a se vedea J. Angwin, J.
Larson, S. Mattu & L.Kirchner, Machine Bias: There’s Software Used Across the Country to Predict Future
Criminals, and It’s Biased Against Blacks., Propublica, 23 mai 2016, disponibil la https://bit.ly/3lPNmS1
76
Pentru o analiză mai detaliată a acestui subiect, a se vedea K. Walch, Cognitive World (Contributor Group),
The Growth Of AI Adoption In Law Enforcement, disponibil la
https://www.forbes.com/sites/cognitiveworld/2019/07/26/the-growth-of-ai-adoption-in lawenforcement/?
sh=5c7f713d435d

28