NATURA JURIDICĂ A RAPORTURILOR DINTRE ADMINISTRATOR ŞI

SOCIETATEA COMERCIALĂ

(The 6th International Conference of PhD students, University of Miskolc, Hungary, 12-18 august
2007, Published by University of Miskolc, Inovation and Thechnology transfer centre, ISBN 978-
963-661-783-7 Ö ISBN 978-963-661-782-0 )

Lect. Univ. dr. Trandafirescu Bogdan

Universitatea Ovidius Constanţa
(Facultatea de Drept şi Ştiinţe administrative

Abstact
În această lucrare vom analiza problema naturii juridice a raporturilor dintre societatea
comercială şi administratorul ( ii ) acesteia, precum şi problema cumulării calităţii de salariat cu
cea de administrator al societăţii comerciale în legislaţia, practica comercială şi literatura juridică
românească.

1. Precizări introductive
Regimul juridic al societăţilor comerciale în România este stabilit ( cu precădere ) prin
Legea 31/19901 , această reglementare a fost adoptată, ca o necesitate, in contextul trecerii de la
economia planificata la economia de piaţă. Rapiditatea cu care a fost adoptată şi lipsa experienţei
legiuitorului român de atunci în reglementarea aspectelor specifice economiei de piaţă au
determinat ca legea să conţină o serie de lacune scoase în evidenţă ulterior în practica comercială.
Pentru repararea acestor scăpari iniţiale, Legea 31 a suferit de-a lungul timpului numeroase
modificări. În 2006 legea este profund revizuită prin L. nr. 441 2, prin care legiuitorul român a
dorit ofere o concepţie matură Legii societăţilor comerciale . Printre lacunele iniţiale ale Legii
31/1990 se nu măra şi problema naturii juridice a raporturilor dintre administrator şi societatea
comercială, ceea ce a creat cadrul propice dezbaterilor teoretice şi interpretărilor diverse. În
practică s-a ajuns la următoarea soluţie : administratorul societăţii comerciale era angajat al
acesteia, lui aplicândui-se totodată (aşa cum expres arată legea ) regulile mandatului şi
prevederile speciale conţinute de reglementarea în discuţie.

2. Opinii exprimate în literatura de specialitate

Natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială a facut obiectul
unor opinii contradictorii în literatura de specialitate 3, polemica fiind susţinută de reglementarea
insuficientă ( şi de aceea permisivă pentru interpretări diferite ), precum şi de practica comercială.
O primă concepţie asupra raporturilor dintre administratori şi societate este concepţia
contractuală clasică, bazată pe mandat. Textele Codului comercial care reglementau

1
LEGE nr.31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul oficial nr. 126 - 127/17
noi. 1990 cu modificările ulterioare.
2
Legea nr.441 din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii 31/1990 privind societaţile comerciale
republicată si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului republicată, în Monitorul Oficial , nr. 955 din 28
noiembrie 2006
3
Pentru o sinteză a opiniilor exprimate în cu privire la această problemă a se vedea; Cărpenaru, Stanciu D. , Drept
comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p 224-226; Cârcei, Elena, Societăţile comerciale pe acţiuni, Ed. All
Beck, Bucureşti, 1999, p. 262-266.
administrarea societăţii, in prezent abrogate, exprimau fără echivoc ideea că administratorii sunt
mandatari. ‘ Societatea anonimă se administrează de către unul sau mai mulţi mandatari,
temporari, revocabili, asociaţi sau nu ‘ ( art. 122 – abrogat ).
Un punct de vedere derivat este cel care consideră că ideea de mandat a fost absorbită de
ideea mai largă de reprezentant cu puteri şi îndatoriri determinate de lege, ( mandat cu conţinut
legal, asemănător cu cel al tutorelui incapabililor ).
Inspiraţi de curentul organicist, unii autori au considerat că administratorul este un organ
prin care societatea îşi relizează activitatea. S-a observat că, în sens strict, administratorul nu
poate fi organ al societăţii, deoarece el nu contribuie la formarea voinţei societăţii, ci la
executarea acesttei voinţe. În plus această teorie nu lămureşte care este natura juridică a
raporturilor dintre administratori şi societate.
Alţi autori, pornind dela faptul că administratorul desfăşoară o activitate permanentă şi
retribuită pentru societate, au considerat că raportul juridic dintre administrator şi societate ar fi
un contract de muncă. Această concepţie nu a fost primită, deoarece ponderea funcţiei
administratorului este dată de actele juridice, iar nu de actele materiale, cum se întâmplă în cazul
contractului de muncă.
Pentru determinarea corectă a raporturilor dintre societate şi administrator,aşa cum se
arată în literatura de specialitate 4, trebuie să se pornească de la prevederile Legii 31/1990. În
articolul 72 se arată că «  Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de
dispoziţiile referitoare la mandat şi cele special prevăzute în această lege » . De aici rezultă că
raporturile dintre societate şi administrator sunt raporturi de mandat. Admininstratorul este
desemnat prin contractul de societate sau prin hotărârea adunării asociaţilor , acceptând numirea
el intră în raporturi de mandat cu societatea comercială. Conţinutul mandatului ( drepturile şi
obligatiile administratorului ) este determinat prin acteleconstitutive ale societăţii sau prin
hotărârile adunării asociaţilor. În afara acestor determinări, aşa cum se arată în art 72, conţinutul
mandatului administratorului este determinat parţial şi prin reglementările exprese ale legii,
aceasta datorită interesului de ordine publică al reglementării juridice a societăţilor comerciale.
Această ultimă interpretare dată naturii juridice a raporturilor dintre societate şi
administrator este doar întărită de Legea 441/2006 de modificare a legii societăţilor comerciale.
O reglementare radical opusă practicii comerciale şi a unor opinii exprimate în literatura de
specialitate, conţinută în L.nr. 441/2006, a primit-o problema cumulării ( de către aceeaşi
persoană ) calităţii de administrator şi pe aceea de angajat al societătii comerciale.
Aşa cum am arătat, anterior Legii 441, în practică se ajunsese la următoarea
soluţie : administratorul societăţii comerciale era angajat al acesteia, lui aplicândui-se totodată
(aşa cum expres arată legea ) regulile mandatului şi prevederile speciale conţinute de
reglementarea în discuţie. Această practică, permisă de reglementarea lacunară a Legii 31/1990 în
vechea ei formulare, a fost susţinută şi în literatura de specialitate5.
S-a arătat că o persoană poate cumula calitatea de administrator cu cea de salariat, fiind
contracte de natură diferită, dar compatibile. Astfel salariatului administrator i-ar fi aplicabile
dispoziţiile specifice dreptului muncii, în ceeace priveste calitatea de salariat şi cele specifice
mandatului comercial în ceea ce priveşte calitatea sa de administrator 6.

3. Soluţia definitivă dată de legea 441/2006

4
idem.
5
Costin, Mircea N.; Costin, Călin M. , Răspunderea administratorilor în lumina Legii 31/1990 republicată şi a Legii
85/2006, Revesta de drept comercial, nr 11/2006
6
Angheni, Smaranda; Volonciu, Magda; Stoica, Camelia; Lostun, Monica Gabriela, Drept comercial, Ed. Oscar
Print, Bucureşti, 2000, p. 197-198
 Vechea practică comercială ( susţinută şi de către o parte a literaturii juridice ) privind
problema cumulării calităţii de salariat si administrator al societăţii comerciale este contrazisă de
noua reglementare a Legii 441/2006. «  Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot
încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnaţi
dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului »
( 137.1 alin 3).

4. Concluzii
Problema naturii juridice a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială
precum şi cea a cumulării calităţii de salariat cu cea de administrator au făcut obiectul unor vii
dezbateri în literatura de specialitate, polemica fiind susţinută de reglementarea insuficientă ( şi
de aceea permisivă pentru interpretări diferite ), precum şi de practica comercială. Dacă în
privinţa naturii juridice a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială s-a ajuns la o
soluţie îmbrăţişată de majoritatea autorilor chiar înainte de adoptarea L. Nr 441/2006 de
modificarea a Legii societăţilor comerciale 31/1990 , problema cumulării calităţii de salariat cu
cea de administrator a rămas încă în discuţie. Mai mult opinia majorităţii autorilor şi practica
comercială au susţinut posibilitatea cumulării acestor calităţi, posibilitate infirmată expres de L.
Nr. 441.

Bibliografie :
 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Monica Gabriela Lostun, Drept
comercial, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000.
 Octavian Căpăţână, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.
 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004
 Elena Cârcei, Societăţile comerciale pe acţiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999
 Mircea N. Costin, Călin M. Costin, Răspunderea administratorilor în lumina Legii
31/1990 republicată şi a Legii 85/2006, Revesta de drept comercial, nr 11/2006
 Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial, Ed. All Beck, 2000.
 Alexandru Ţiclea, Corneliu Bârsan, Societăţile comerciale de la A la Z, Casa de editură
şi presă Şansa SRL, Bucureşti, 1999.