Jon Elster- Comportamentul social.

Capitolul 24 Aciunea colectiv.

Capitolul ncepe cu exemplul Steagului viu din orasul Lake Wobegon (Herman
,organizatorul unei parade cumpara o cantitate de sepci albastre ,rosii si albe pe
care le-a inamanat fiecarui cetatean al orasului pentru a putea marsalui pe strazi sub
forma unui Steag viu ,in timp ce el trebuia sa stea pe acoperisul Cladirii Centrale
pentru a face o fotografie..
Problema incepe in momentul in care oamenii vor sa vada cu ochii lor spectacolul
insa nu se poate deoarece nu ar mai ramane nimeni jos si astfel nu ar mai exista
niciun steag(chiar daca Herman facea o poza , aceasta aparea in ziar alb-negru si
nimeni nu putea vedea spectacolul ).
Potrivit autorului , problema cu care se confrunta wabegonienii este o problema de
actiune colectiva ,cu toate ca una neobisnuita. Fiecare este tentat sa urce pe
acoperis sau sa se uite intr-o oglinda (la un moment Herman urca o oglinda pe
cladire pentru a vedea toti oamenii spectacolul ,insa cand acestia ridica capul,
steagul dispare.)
Pentru a rezolva aceasta problema , acestia recurg la tehnica coordonarii : sa
impuna o regula de tipul:nu te uita, sa faca cu randul sau sa organizeze o loterie.

Prima regula nu este satisfacatoare din moment ce nu are sens sa faci un

Steag pe care nu il poate vedea nimeni

Celelalte asigura ca numai unii oameni il pot vedea , dar nu atat de multi , ca
sa mai aiba ce vedea.

Cee ace este interesant este modul in care oamenii rezolva uneori problemele
impuse de actiunea colectiva prin actiune descentralizata.

Destramarea sau bulgarele de zapada.

Daca oamenii respectivi ar fi lasati sa faca ce vor ,Steagul s-ar destrama la propriu.
Aceasta destramare s-a dovedit a fi prezenta si in experimente care vizeaza bunurile
publice. De exemplu ,subiectilor li se da o suma de bani si li se spune ca in cazul in
care contribuie cu o parte pentru un fond comun ,suma va fi inmultita , iar suma

astfel inmultita se va distribui in mod egal tuturor subiectilor ,indifferent daca

acestia au avut o contributie sau nu.
Cat despre bulgarele de zapada , autorul da ca exemplu pentru a explica
fenomenul revolutiile sau rascoalele ,care initial au numar mic de participanti ,apoi
pe parcurs acesta creste intr-o miscare sufficient de puternica incat sa poata da jos
un govern. Mai mult decat atat actiunea colectiva se bazeaza mai mult pe motivatie.
Cei implicate in aceste actiuni sunt motivati doar de costurile participarii si de
beneficiile personale pe care le pot obtine din rezultatul actiunii collective. De
exemplu un muncitor in greva ,se presupune ca se uita doar la riscul de a-si pierde
locul de munca si salariul pe durata grevei , insa are oportunitatea unui salariu mai
mare daca greva are success.

Deciziile collective
Acestea cuprind trei mecanisme de agregare : argumentarea ,votul si negocierea.
Potrivit autorului decizia colectiva inseamna faptul de a face o alegere a unei
politici. Inainte de a se implica in procesul deciziei colective ,fiecare membru are o
anumita preferinta politica ,generata de preferintele sale fundamentale ,impreuna cu
un set de credinte.
Scopul essential al unei decizii collective este Acela de a agrega preferintele
individuale pentru anumite politici ,insa agregarea poate determina o transformare a
preferintelor individuale pentru o anumita politica si poate creea un stimulant
pentru indivizi sa isi reprezinte gresit preferintele.

Proprietatile fiecarui mechanism precum si elementele lor patologice:

Argumentarea pura se observa in cazul proceselor cu jurati unde se cere

unanimitate.

Negocierea la randul ei se observa prin jocurile de tip imparte un dolar in

care partile fac oferte si contraoferte succesive.

Votul pur era modul prin care Rousseau concepea decizia colectiva (cetatenii
isi formau izolat unii de altii preferintele politice pentru a nu fi contaminati
de elocventa si demagogie).

Combinarea acestor mecanisme de pilda:

o Argument + vot (ilustrat prin deciziiile de angajare si titularizare in

departamentul universitatilor )
o Argument+negociere (ilustrat de negocierile collective ale salariilor

sindicatul si patronatul decid cum sa imparta veniturile unei firme).

o Negociere +vot(apare in cazul in care membrii unui sindicat trebuie sa

ratifice prin vot o conventie salariala negociata de reprezentantii lor .

Argumentarea .
o Reprezinta efortul de a persuada prin prezentarea de motive.
o Ceea ce este interesant la argumentare este ca interesul vorbitorului este

Acela care il determina sa si-l reprezinte ca motiv , si nu nevoia de avea

o parere buna despre sine.
o De exemplu daca dezbaterile sunt publice ,calitatea argumentelor poate

avea de suferit.
o Daca se tin in spatele usilor inchise ,argumentarea poate degenera in

negociere
o Interesul personal poate,pana la un punct sa imite dorinta de a promova

binele public.

Votul
o Poate fi nevoie de acest mechanism in momentul in care argumentarea

esueaza si trebuie sa se obtina consensul asupra unei politici.

o In voturile de adunari ,dimensiunile principale sunt :cvorumul

,dimensiunea majoritatii si alegerea intre votul prin strigarea ordinii de zi

si numararea celora care ridica mana .
o Autorul pune accent pe votul majoritar.

Se observa ca in cadrul votului majoritar ,abtinerea sau politica scaunului

liber poate fi folosita de o minoritate pentru a bloca o decizie care ar putea fi
adoptata daca respective minoritate ar fi prezenta si ar vota impotriva ei.

o Exemplul cu bicameralismul care a fost infrant de alianta dintre

reactionari si radicali.
o Reactionarii preferinta fundamentala -destabilizeza regimul

--- credinte bicameralismul va consolida regimul.

--- preferinte pentru politici:unicameralism.
o Moderatii-----------consolideaza regimul

-----------bicameralismul va consolida regimul.

------------bicameralism.
o Radicali -------------consolideaza regimul

-------va destabiliza regimul.

---------unicameralism.

Negocierea
o Este procesul prin care se ajunge la un accord prin amenintari si

promisiuni credibile.
o Exemple: un sot poate ameninta cu procesul asupra custodiei unice a

copilului in cazul in care partenera nu doreste sa imparta custodia .

O tara poate ameninta sa invadeze alta tara daca aceasta nu face
concesii teritoriale.
o In privinta promisiunilor,un membru al unui grup care decide prin vot

poate promite sa voteze pentru o propunere mai importanta pentru unul

dintre colegi ,cu conditia ca respectivul coleg sa voteze ulterior pentru o
chestiune importanta pentru el (schimbul de favoruri).

o Rezultatul negocierii depinde de credibilitatea amenintarilor si a

promisiunilor.

 O amenintare este credibila daca agentul care o face se asteapta sa duca la

indeplinire amenintarea : Da-mi banii sau iti iau viata .

O promisiune este credibila daca se asteapta ca agentul sa isi tina

promisiunea dupa ce cealalta persoana si-a respectat angajamentele.(pacta

sunt servanda)
Atat amenintarile cat si promisiunile sunt credibile daca agentul are un

orizont larg de timp insa totodata timpul poate afecta , de exemplu(daca

agentul esueaza sa duca la indeplinire o amenintare intr-o interactiune
curenta pentru ca presupune costuri prea mari , abilitatea de a face
amenintari in interactiuni viitoare ar avea de suferit).

Concluzie.
Argumentul central este poate acela ca fiecare mechanism al

deciziei collective argumentarea,votul,negocierea- creeaza un

stimulant de a reprezenta gresit un anumit aspect al preferintelor.
Cu alte cuvinte , un mechanism de agregare functioneaza astfel
incat elementele introduse se conformeaza mecanismului in sine .
Preferintele politice exprimate sunt influentate atat de preferintele
politice reale ,cat si de mecanismul care agrega preferintele politice
exprimate. Impactul reprezentarii gresite asupra bunastarii este
ambiguu. In virtutea fortei civilizatoare a ipocriziei,efectele pot fi
benefice din punct de vedere social.

Organizatii si institutii.

In cee ace priveste organizatiile si institutiile ne putem referi la ele ca

instante (tokens) sau ca tipuri (types), le putem privy ca instante ale unui
concept sau drept conceptul in sine.
Exemple: bursa este o institutie (un tip),pe cand Bursa din NY este o
organizatie (o instanta a respectivului tip ); statul natiune este o institutie
iar Franta este o organizatie.

Organizatiile sunt actori colectivi- fiind definite prin capacitatea lor de a

lua decizii centralizate.
Institutiile sunt moduri de a face lucruri care apar sau evolueaza gradual ,
cu toate ca odata ce au prins un anumit contur ,ele pot fi adoptate
constient si implementate de catre organizatii.
Problema monitorizarii unei organizatii:
-

Potrivit autorului o organizatie poate avea membrii sau angajati.

Membrii interactioneaza orizontal prin procesele de argumentare

,negociere si vot.

Relatiile verticale dintre angajati si superiori au un character diferit,

aici apare o problema intre director si agenti , in momentul in care
acestia au interese diferite ( interesul muncitorului poate fi acela de a
avea un ritm de lucru moderat ,in timp ce patronatul vrea ca ei sa
munceasca mai mult.

Aici mai intervine un personaj si anume seful de echipa ,insa la randul

lui nici acesta nu ofera prea multa incredere patronului intrucat nu stie
daca acesta ia mita sau nu sau isi foloseste autoritatea in alte scopuri
,nu cele incredintate.

Tot la fel se intampla si cu seful unei agentii de stat , acesta are

interesul ca angajatii sai sa fie cinstiti , adica sa nu ceara dar nici sa ia
mita de la cetateni .

De asemenea el are un interes privitor la eficienta .

*cleptocratiadomnia hotilor.
Solutii la problema director-agent.
-prin recompensarea muncii asidue
-penalizarea celor care evita munca.
-salarizarea in functie de cantitatea produsa ,daca vorbim despre efortul individual.