POLITICI SOCIALE

INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALA A PERSOANELOR CU

DIZABILITATI

Integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilităţi este o temă de mare actualitate,

foarte sensibilă şi foarte controversată peste tot în lume, generand dezbateri aprinse cu privire la
concepte, soluţii, eficienţa economică şi socială a aplicării lor, precum şi răspunderea morală şi
politică ce revine atât guvernanţilor, cât şi societăţii civile şi presei, pentru rezolvarea
corespunzătoare a problemei, în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, a principiilor democratice şi a normelor şi principiilor economiei de piaţă, a căror
viabilitate şi valabilitate a fost demonstrată de experienţa istorică a ţărilor cu o viaţă democratică
şi economică dezvoltată.
Recunoscând faptul că orice proces de readaptare a unei persoane cu dizabilitati ar trebui
sa tina cont de masurile care favorizeaza autonomia sa personala sau asigura independenta sa
economica si integrarea sa sociala cea mai completa posibil, trebuie incluse si dezvoltate programe
de readaptare, masuri individuale si colective care sa favorizeze independenta sa personala, care
sa-i permita de a duce o viata cat mai normala si completa posibil, ceea ce include dreptul de a fi
diferit. O readaptare totala presupune un ansamblu de masuri fundamentale si complementare,
dispozitii, servicii de facilitare care ar putea garanta accesibilitatea la confortul fizic si psihologic.

Natura problemei

Mediul social, neadaptat deficientelor persoanelor cu dizabilitati, senzoriale, psihice sau

mentale, impiedicand total sau limitind accesul cu sanse egale la viata sociala, potrivit varstei,
sexului, factorilor materiali, sociali sau culturali proprii, necesita masuri de transformare si
adaptare in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale. Legislatia trebuie sa tina cont de drepturile
persoanelor cu dizabilitati si sa favorizeze, pe cat posibil, participarea lor la viata civila. In cazul
in care aceste persoane nu sunt in masura de a-si exercita in mod deplin drepturile lor de cetateni,
trebuie sa fie ajutate de a participa cat mai mult posibil la viata civila, asigurandu-le ajutorul adecvat
si luand masurile necesare. In limbajul institutional romanesc, conceptul de incluziune si dezvoltare
sociala a intrat in uz incepand cu anul 2001, odata cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul
National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale, iar Legea nr. 448/2006 republicata in
2008, este legea care reglementeaza drepturile si obligatiile persoanelor cu dizabilitati, acordate in
scopul integrarii si incluziunii sociale a acestora.
La 30 septembrie 2017 numărul total de persoane cu dizabilităţi comunicat Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi din cadrul Ministerului Muncii şi Justiției Sociale, prin
direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, a fost de 791.761 persoane. Dintre acestea, 97,73 % (773.773
persoane) se află în îngrijirea familiilor şi/sau trăiesc independent (neinstituţionalizate) şi 2,27 %
(17.988 persoane) se află în instituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele
adulte cu dizabilităţi (instituţionalizate) coordonate de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale prin
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi
Pe judeţe/municipii, numărul cel mai mare de persoane cu dizabilităţi se înregistrează în
municipiul Bucureşti (62.632 persoane) urmat de judeţul Prahova (37.078 persoane), iar cel mai
mic număr se înregistrează în judeţul Covasna (6.040 persoane).

În România, fenomenul de incluziune socio-profesionala a persoanelor cu dizabilitati reprezinta

simultan un proces aflat in implementare, dar si un obiectiv de atins, iar pentru ca procesul de incluziune sa
poata fi materializat, trebuie facilitati o serie de factori endogeni si exogeni care fac parte integranta din
structura sociala si administrativa, implicand in mod activ si participativ comunitatea, precum si famiile
acestor categorii de persoane.
Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Dizabilitati, aflata in subordinea Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, este o autoritatea centrala desemnata sa duca la
indeplinire obligatiile prevazute in Conventia privind Drepturile persoanelor cu dizabilitati, adoptata la 13
dec 2006 de Adunarea Generala a ONU in New York, semnata in Ro la 26.09.2007 si intrata in vigoare la
03.05.2008, ratificata prin legea 221/2010 si sa elaboreze politic, strategii si standarde in domeniul protectiei
si promovarii dacestor drepturi, in conformitate cu trataele si conventiile la care Romania este parte. De
asemenea, avizeaza prin acest minister, proiectele de acte normaticve cu impact asupra domeniului de
incluziune socio-profesionala, elaboreaza, monitorizeaza si coordoneaza implementarea strategiei nationale
in domeniul dizabilitatii si a planului de la nivel national, si nu in ultimul rand, stabileste sistemul de evaluare
a persoanelor cu dizabilitati..
Este notabila colaborarea cu Institutul National pentru Prevenirea si Combaterea
Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap (INPCESPH , cu Agentia Nationala de Ocupare a
Fortei de Munca si alte institutii implicate in acest proces si de asemeni, cu ONG-uri: Asociatia
Nevazatorilor din Romania, Liga Nationala a Organizatiilor cu Personal Handicapat din Cooperatia
Mestesugaresaca, si de asemeni cu Consiluil National al Dizabilitatii din Romania, membru cu drepturi
depline al European Disability Forum, infiintat la solicitarea Comisiei Europene, ca cerinta a integrarii Ro
in UE.

Cauzele problemei

Nevoia de a se integra in societate si de a avea un loc de munca este pregnanta pentru

persoanele cu dizabilitati, motivatiile pornind de la capacitatea asigurarii nevoilor de baza si pana
la nevoile de autorealizare si de asigurare a a stimei de sine.
Modul de evaluare a persoanelor cu dizabilitati, insa, respectiv a nevoilor acestora, se
axeaza preponderent pe tipul sau categoria deficientei acestor persoane, nu pe o evaluare a nevoilor
personale, nu exista un model functional de identificare a acestor nevoi.
Pentru tinerii care trec de la situatia de copil cu dizabilitati la cea de tanar cu dizabilitati, nu
exista o orientare profesionala bazata pe evaluarea restantului functional, inscrierea acestor tineri
in diferite structuri de invatamant facându-se aleator de catre familie, drept urmare, nu este o
alegere bazata pe abiltati reale. De asemeni, nu exista forme de reorientare profesionala destinate
persoanelor care au dobandit o dizabilitate pe parcursul vietii.
Datorita lipsei de informatii suficiente cu privire la piata muncii, a capacitatii reduse de
constientizare a abilitatilor proprii, a temerilor fata de sarcinile profesionale, sau a tendintelor de
comparare cu ceilalti, sau insuficientei pregatiri profesionale, gasirea unui loc de munca devine o
reala provocare.
 Alti doi factori importanti ce constituie obstacole importante in procesul integrarii
persoanelor cu dizabilitati il constituie: prejudecăţile angajatorilor faţă de asocierea diferitelor
tipuri de dizabilităţi cu o posibilă productivitate mai scăzută, necesitatea unei supervizări mai atente
sau probabilitatea mai mare a absenţelor pe motive medicale si nu in cele din urma, atitudinea
protectiva a familiei.
Participarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi este influenţată de nivelul de
educaţie, experienţa în muncă şi formarea profesională dar şi de alte variabile precum vârsta,
mediul urban/rural sau mobilitatea spre şi dinspre locul de muncă Accesibilitatea la locul de
muncă, atitudinea angajatorilor sau a membrilor familiei sunt potenţiali determinanţi ai angajării.
Lipsa oportunitatilor de munca pentru persoanele cu dizabilitati face ca majoritatea
acestora, indiferent de gradul de dizabilitati, sa devina dependente de strategii pasive de suport si
sprijin, avand ca efect cresterea rapida a riscului de saracie. Cadrul legislativ existent pune accentul
mai degraba pe stimularea angajatorilor de a angaja persoanele cu dizabilitati (si in special prin
penalizarea neangajarii acestora decat prin motivarea pozitiva), si mai putin pe crearea unor
structuri productive protejate, care sa ofere persoanelor cu nevoi speciale sansa de a-si spori
bunastarea prin munca, si nu de a ramane beneficiari pasivi ai politicilor sociale. Incurajarea unor
forme productive protejate este de natura a reduce costurile sistemului pasiv de protectie sociala a
acestor categorii de persoane concomitent cu reducerea riscului de saracie
Insuficienta preocupare pentru intelegerea problemelor persoanelor cu dizabilitati,
limiteaza oportunitatile acestora, transformandu-i in persoane excluse din societate, prin absenta
accesibilizarii mediului fizic, a neintelegerii nevoii acestor persone si a potentialului lor in ceea ce
priveste reinsertia socio-profesionala.

Politici si programe sociale operationale

Prima conditie a demararii si derularii cu succes a politicilor sociale in domeniul
dizabilitatii tine de constientizarea persoanelor cu dizabilitati cu privire la drepturile lor in societate,
la modalitatile de exercitare a acestor drepturi precum si de informarea- sensibilizarea cetatenilor
in general cu privire la cerintele, drepturile si contributia persoanelor cu dizabilitati in comunitate.
In acest sens, promovarea de actiuni extinse si eficiente de informare, inclusiv prin canale
si materiale accesibile persoanelor cu dizabilitati, dezvoltarea cunoasterii in domeniul dizabilitatii
si dezvoltarea cercetarii in vederea crearii unor noi tehnologii si mijloace de sprijin pentru
incluziune sociala, reprezinta o prioritate nationala.
Programe operationale:
- Strategia Nationala privind incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati 2014- 2020, ”O
societate fara bariere pentru persoanele cu dizabilitati”, reprezinta planul general de realizare
a schimbarilor sociale, pentru urmatorii ani., înscriindu-se in cadrul mai larg al eforturilor privind
dezvoltarea durabila a societatii romanesti, acest program sta la baza elaborarii Planului National
in domeniu, a planurilor si programelor anuale, la toate nivelele de decizie, adresat unui numar de
752.000 persoane cu dizabilitati..
- Programul de interes national in domeniul protectiei si promovarii drepturilor persoanelor
cu dizabilitati PIN, denumit "Infiintarea de servicii sociale de tip centre de zi, centre respiro/centre
de criza si locuinte protejate in vederea dezinstitutionalizarii persoanelor cu dizabilitati aflate in
institutii de tip vechi si pentru prevenirea institutionalizarii persoanelor cu dizabilitati din
comunitate" isi propune sa dezvolte reteaua de servicii de tip centre de zi, centre respiro/centre de
criza si locuinte protejate pentru persoane adulte cu dizabilitati pentru a realiza trecerea de la
actualul sistem institutional de protectie sociala la unul bazat pe servicii integrate in comunitate,
avand ca scop dezvoltarea de servicii sociale care sa conduca la participarea deplina a persoanelor
cu dizabilitati in societate
- Proiectul Asigurarea Mobilitatii pentru persoanele cu dizabilitati în Romania si Europa,
finantat de Comisia Europeana, prin Dg Employment, Social Affairs and Inclusions, avand ca scop
facilitatea mobilitatii transnationale, realizabila prin emiterea Cardului European ptr Dizabilitate.
- Programul de interes naţional “Incluziune prin tehnologie asistivă”, care s-a desfășurat în
perioada 2016-2017, a constat în dotarea Direcțiilor Generale de Asistență socială și Protecția
Copilului județene și din București (DGASPC) cu echipamente software și hardware de tehnologie
asistivă (ca de exemplu imprimante Braille) și instruirea a minimum 94 de angajați în utilizarea
acestora
- Proiectul naţional “Servicii sociale integrate şi formare vocaţională pentru persoane cu
dizabilităţi” derulat prin programul european POS DRU
- Fundatia Motivation- programul ”Impact”, care a unui numar de 27 de copii si tineri cu
dizabilitati din casel de tip familial un camin, sentimentul de apartenenta, suport educational si
terapii prin care sa isi dezvolte abilitatile si sa isi atinga potentialul.
- ONG Beard Brothers, proiectul ”Taxi gratuit pentru persoanele cu dizabilitati”
- Campanie publica pentru integrarea persoanelor cu deficiente senzoriale, initiata de
Fundatia Orange
- Proiectul strategic: “Dezvoltarea şi implementarea unui program-pilot integrat pentru
creşterea accesului la învăţământul superior pentru persoane cu dizabilităţi”, lansat si
implementat de "Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi şi Universitatea
“Valahia” din Târgovişte, Uniunea Naţională a Tuturor Studenţilor din Romania. Proiectul a
urmarit crearea de oportunităţi şi facilităţi pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru îmbunătăţirea
accesului acestora la educaţie în cadrul învăţământului superior, prin dezvoltarea unui program-
pilot integrat pentru asistarea a 300 de studenţi cu dizabilităţi şi implementarea acestuia la nivelul
partenerilor universitari

Proeictul ”Integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati intelectuale, prin intermediul

activitatilor sportive”, Fundatia Special Olympics Romania (FSOR)

Organizatii implicate in proiect - Universitatea Nationala de Educatie Fizica si Sport, ONG-

uri , scoli speciale si institutii de stat (Primarie, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia
Copilului, Directia Judeteana pentru Tineret si Sport), Facultati de Educatie Fizica si Sport,
Facultati de Medicina din localitatile in care FSOR organizeaza competitii.
Scopuri Proiectul si-a propus sa ofere acces la programele sportive ale FSOR unui numar de 2.500
de copii si tineri cu dizabilitati intelectuale din toata tara si persoanelor din comunitatile apropiate
acestora si facilitarea integrarii lor in societate. Astfel, s-a urmarit organizarea de evenimente
sportive, facilitarea participarii persoanelor cu dizabiliati intelectuale la acestea, oferirea de
informatii si instruirea unui numar de 1,000 de antrenori, parinti, voluntari precum si cresterea
gradului de constientizare a populatiei. Pentru atingerea obiectivelor au fost organizate 7
evenimente locale, 3 editii de Jocuri Regionale, Jocurile Nationale (Craiova), tabere de pregatire,
3 campionate nationale, seminarii de informare. Acestora li s-a adaugat participarea delegatiei
FSOR la Jocurile Europene de Vara Special Olympics, Antwerp, Belgia.
Obiectiv 1
- Organizarea de evenimente sportive locale, regionale si nationale, dedicate persoanelor cu
dizabilitati din toata tara si participarea la un eveniment international
 Interventia 1- 7 evenimente locale FSOR
Interventia 2 - 2,500 de persoane cu dizabilitati intelectuale au participat la un
eveniment important, si-au imbunatatesc starea de sanatate, participand la antrenamente,
si-au demonstrat abilitatile in cadrul unor competitii, au fost incurajati si aplaudati-
comportamente care au efecte majore asupra cresterii stimei de sine
Interventia 3 - 19 copii si adulti cu dizabilitati intelectuale au participat la Jocurile
Europene de Vara Special Olympics, Antwerp, Belgia- 9-21 septembrie 2014
Obiectiv 2
- Oferirea de informatii si instruirea unor antrenori, parinti, voluntari si membri ai comunitatilor
apropiate si totodata constientizarea populatiei
Interventia 1- 500 de antrenori, parinti, insotitori au luat parte la sesiuni de
informare referitoare la beneficiile participarii la activitati Special Olympics
Interventia 2 - 500 de voluntari au fost instruiti si iau parte la evenimente FSOR
(competitii sportive, evaluari medicale)

Propunere program social

Programul ”Incluziune și egalitate de șanse pentru persoanele cu dizabilități”

Scopurile programului mai sus propus sunt urmatoarele: de a stimula participarea activă a
persoanelor cu dizabilități la viața comunității prin creșterea accesibilității la mediul fizic,
informațional și comunicațional, a calității serviciilor sociale și printr-o mai bună monitorizare a
respectării drepturilor acestora și un alt scop este cel de de a g[si soluții pentru reducerea situațiilor
de discriminare multiplă, a ponderii persoanelor cu dizabilitate aflate în risc de sărăcie și excluziune
socială. Pentru a atinge aceste scopuri este nevioe sa trasam niste obiective.
In acest sens, primul obiectiv consta in dezvoltarea unei retele comprehensive de centre de
zi in vederea recuperarii, integrarii si dezvoltarii in comunitate a persoanelor cu dizabilitati. In
cadrul acestor retele trebuie sa existe si centre de informare si consiliere, atat pentru persoanele cu
dizabilitati cat si pentru familiile acestora. Acest lucru ar fi posibil prin asigurarea pe fondul
serviciilor de asistenta sociala comunitara a unor sisteme expert locale care sa reprezinte veriga de
legatura intre principalul finantator al serviciilor sau beneficiilor ( de exemplu comunitatea sau
primaria) destinate acestor categorii si organizatiile guvernamentale judetene specializate. De
asemena, construirea acestor centre ar putea fi posibila doar prin alocarea unor fonduri asigurate
de catre Primarie sau Consiliile Locale Judetene.
Un pas important in atingerea acestui prim obiectiv ar putea fi si Inlocuirea, cel putin
partiala, a institutiilor cu case sociale pentru persoane cu dizabilitati, care sa asigure acestora
vietuirea in conditii de normalitate, dar pe baza cooperarii intre aceste persoane si a parteneriatelor
cu familiile, comunitatea si sistemele expert
Cel de-al doilea obiectiv consta in promovarea educatiei incluzive concomitent cu educatia
pentru incluziune a intregii comunitati, prin integrarea valorilor tolerantei si acceptarii diferentelor
in cadrul proceselor educationale, la toate nivelele sale. In acest sens, dupa parerea mea ,
programele scolare ar trebui sa promoveze o viziune deschisa asupra vietii, care sa permita
dezvoltarea unui sentiment de intelegere reciproca si solidaritate sociala, de intelegere a nevoilor
persoanelor cu dizabilitati. Cred ca vom putea intelege mai bine aceste nevoi si prin organizarea
cursuri speciale pentru cadrele didactice, in vederea includerii copiilor cu dizabilitati de orice tip,
in cadrul educational comunitar.
În sprijinul realizarii acestui obiectiv ar putea veni si programe de constientizare a nevoilor
specifice a persoanelor cu dizabilitati, a riscurilor pentru intreaga comunitate a neadresarii acestora,
precum si de crestere a solidaritatii sociale cu aceste categorii de persoane, un bun inceput ar consta
in desfasurarea acestor programe in primul rand in scoli.
Un al treilea obiectiv ar consta in elaborarea unui set de măsuri pentru obținerea unei
creșteri substanțiale a ponderii persoanelor cu dizabilitati pe piața deschisă a forței de muncă.
Acest set de masuri ar putea fi cuprins intr-un proiect de lege prin care se poate asigura accesul pe
piata muncii prin acordarea de masuri stimulative mult mai avantajoase decât cele de pana acum
pentru angajatori, creearea unor instrumente de monitorizare eficeinte a locurilor de munca in
functie de capacitatile intelectuale ale acestei categorii si formarea lor profesionala sau printr-un
plan national de evaluare, formare si orientare profesionala a persoanelor cu dizabilitati.
Institutiile si organizatiile implicate in programe de sustinere, protectie, promovare a
drepturilor persoanelor cu dizabilitati , precum si de incluziune sociala si profesionala a acestora,
care pot elabora si implementa progarme de acest gen ar urma sa fie Guvernul, Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ONG-uri, prefecturi, primarii, Consilii
Judetene, asociatii civile, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi, precum si alte
institutii.
În viitor, cred ca ar trebui sa li se se asigure persoanelor cu dizabilitati, in mod mai eficient
si mai vizibil, posibilitatea de a-si dezvolta competente care sa le faciliteze participarea deplina si
egala la procesul de invatamant si totodata ca membri ai comunitatii in care traiesc si sa se ia masuri
mai concrete de sprijin individualizat in amenajarea unui mediu in care ei sa isi poata maximiza
potentialul.
Incluziunea psiho-socioprofesională a persoanelor cu dizabilităţi reprezintă un scop în sine,
care presupune implicarea statului, dar si a membrilor societatii, a familiilor acestei categorii de
persoane, în crearea condiţiilor pentru asigurarea reală de egalitate a şanselor pentru ei. O alta
problema care ar trebui mai bine gestionata si care se află permanent pe prim plan în ceea ce
priveste integrarea persoanelor cu dizabilitati, o constituie lupta cu stigmatizarea, discriminarea şi
inegalitatea în drept a acestora precum şi a membrilor lor de familie, ceea ce necesita o atentie mai
sporita in acordarea sprijinului cuvenit în participarea lor la procesul de integrare completă în
societate, prin elaborarea unor proiecte cat mai eficiente si punctuale.