Funcţionarea societăţilor comerciale

5.2.1. Adunarea generală

5.2.1.1. Noţiuni generale

Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie al societăţii comerciale. Ea este

formată din totalitatea asociaţilor societăţii. Adunarea generală exprimă voinţa socială, care decide
în toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii, inclusiv numirea celorlalte organe ale
societăţii (administratorii şi cenzorii societăţii).
Adunarea ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea
exerciţiului financiar. Ea se va ţine la sediul societăţii şi în localul indicat în convocare.
Atribuţii adunarea generală ordinară. Adunarea generală este obligată să discute, să aprobe
sau să modifice situaţia financiară anuală, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de
administraţie, respectiv directorat, cenzori sau, după caz, auditorul financiar; să fixeze dividendul
cuvenit asociaţilor (acţionarilor); să aleagă pe administratori şi cenzori; să se pronunţe asupra
gestiunii administratorilor; să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de
activitate pe exerciţiul următor (art. 111 din legea 31/1990).
În societatea pe acţiuni sau comandită pe acţiuni, pentru validitatea deliberărilor adunării
ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin ¼ (o pătrime) din numărul
total de drepturi de vot. Hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate
prevedea cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate (art. 112 din legea 31/1990).
În societatea cu răspundere limitată, adunarea decide prin votul reprezentând majoritatea
absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel
(art. 192 din legea 31/1990).
În cazul societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă, hotărârile se iau prin
votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Luarea deciziilor în adunarea generală are astfel la bază principiul majorităţii. Prin
majoritate sau majoritate absolută, legea înţelege jumătate plus unu (½ + 1).
Adunarea extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre în
probleme care reclamă modificarea actelor constitutive ale societăţii. Asemenea probleme sunt:
prelungirea duratei societăţii; mărirea sau reducerea capitalului social; schimbarea obiectului ori a
formei societăţii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată a societăţii, etc.
(art. 113 din legea 31/1990).
Condiţiile de cvorum şi majoritate pentru luarea hotărârilor sunt mai riguroase.
a) În societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni este necesară, la prima convocare,
prezenţa acţionarilor care deţin cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la
convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de
drepturi de vot.
Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
Pentru modificarea obiectului principal de activitate al societăţii, reducerea sau majorarea
capitalului social, schimbarea formei juridice a societăţii, fuziunea, divizarea sau dizolvarea
societăţii, hotărârea se ia cu majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de
acţionarii prezenţi sau reprezentaţi (art. 115 din legea 31/1990).
b) În societatea cu răspundere limitată, pentru hotărârile având ca obiect modificările
contractului de societate sau ale statutului este necesar votul tuturor asociaţilor, afară de cazurile
când legea sau actul constitutiv dispune altfel (art. 192 din legea 31/1990).
 5.2.1.2. Convocarea adunării generale

Adunarea generală se convoacă, de regulă, de către consiliul de administraţie, respectiv de

directorat în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, şi de administratori, în cazul
societăţii cu răspundere limitată.
Adunarea generală se convoacă cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar (art. 117 şi
195 din legea 31/1990).
a) În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, consiliul de administraţie,
respectiv directoratul, va convoca adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând individual
sau împreună cel puţin 5% din capitalul social şi dacă cererea cuprinde dispoziţii care intră în
atribuţiile adunării generale. În cazul neconvocării adunării generale, instanţa judecătorească va
putea autoriza convocarea, în condiţiile art. 119 din legea 31/1990.
b) În cazul societăţii cu răspundere limitată, un asociat sau un număr de asociaţi care
reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social vor putea cere convocarea adunării generale,
arătând scopul acestei convocări (art. 195 alin. 2 din legea 31/1990). Cererea este adresată
administratorilor, iar în cazul când aceştia nu îi dau curs în termen de o lună, se va urma procedura
reglementată de art. 119 alin. 3 din legea 31/1990.
c) În cazul societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă, asociaţii au deschisă
calea instanţei judecătoreşti, dacă administratorul nu îşi îndeplineşte obligaţia legală privind
convocarea asociaţilor.
Convocarea trebuie să conţină locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi.
a) În cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, care au un număr mare de
acţionari, înştiinţarea se face prin publicarea convocării în Monitorul Oficial, precum şi într-unul
dintre ziarele răspândite din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată
localitate (art. 117 alin. 3 din legea 31/1990).
Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută şi numai prin
scrisoare recomandată, sau dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă electronic.
b) În cazul societăţii cu răspundere limitată, convocarea adunării se va face în forma
prevăzută în actul constitutiv; în lipsa unei dispoziţii speciale în actul constitutiv, convocarea se face
prin scrisoare recomandată (art. 195 alin. 3 din legea 31/1990).
c) În cazul societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă, comunicarea
convocării trebuie să se facă în condiţiile care asigură participarea asociaţilor la luarea deciziilor, în
condiţiile actului constitutiv.

5.2.1.3. Şedinţa adunării generale

Calitatea de asociat conferă dreptul asociatului de a participa la adunarea generală. Pentru a

exercita acest drept, asociatul trebuie să facă dovada calităţii de asociat, în condiţiile legii (art. 123
din legea 31/1990).
Acţionarii pot participa şi vota în adunarea generală şi prin reprezentare, în baza unei
împuterniciri acordate special pentru respectiva adunare generală.
Şedinţa adunării generale se va ţine în ziua, ora şi locul arătate în convocare.
Şedinţa se deschide de către preşedintele consiliului de administraţie respectiv al
directoratului sau de către acela care îi ţine locul.
Adunarea generală va alege dintre acţionari unu până la trei secretari, care vor verifica lista
de prezenţă a acţionarilor, care arată capitalul pe care îl reprezintă fiecare, precum şi procesul –
verbal întocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numărului acţiunilor şi îndeplinirea tuturor
formalităţilor cerute de lege şi actul constitutiv pentru ţinerea adunării.
 Dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru prezenţa la adunarea generală şi
pentru luarea hotărârilor, se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul ordinii de zi.
Orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu
s-a prevăzut altfel (art. 101 din legea 31/1990).
Prin actul constitutiv se poate limita numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă
mai mult de o acţiune; de exemplu, acţionarii care deţin peste 20 de acţiuni, vor avea un vot pentru
patru acţiuni.
Nu au drept de vot acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept
de vot (art. 95 din legea 31/1990).
Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu au achitat vărsămintele
ajunse la scadenţă.
În cazul societăţii cu răspundere limitată, dreptul de vot al asociaţilor se bazează pe acelaşi
principiu, ca şi în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni; fiecare parte socială dă
dreptul la un vot (art. 193 din legea 31/1990).
Hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis. În mod excepţional, votul secret este
obligatoriu, pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie, respectiv membrilor consiliului
de supraveghere şi a cenzorilor / auditorilor interni, pentru revocarea lor şi pentru luarea hotărârilor
referitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale
societăţii (art. 130 din legea 31/1990).
În cazul societăţii cu răspundere limitată, votarea se poate face şi prin corespondenţă, dacă
prin actul constitutiv al societăţii s-a prevăzut o atare modalitate de vot.
Lucrările adunării trebuie consemnate într-un proces – verbal semnat de preşedinte şi
secretar. Procesul – verbal va cuprinde menţiuni cu privire la îndeplinirea formalităţilor de
convocare, data şi locul adunării, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, precum şi dezbaterile în
rezumat şi hotărârile luate. La cererea acţionarilor se vor consemna şi declaraţiile făcute de ei în
şedinţă (art. 131 din legea 31/1990).
La procesul – verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum şi listele de
prezenţă a acţionarilor (art. 131 alin. 2 din legea nr. 31/1990).

5.2.1.4. Hotărârile adunării generale

Hotărârile luate de adunarea generală cu respectarea legii şi a actului constitutiv sunt

obligatorii pentru toţi asociaţii.
a) În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, hotărârile adunării vor fi depuse,
în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi menţionate în registru, şi publicate
în Monitorul Oficial (art. 131 alin. 4 din legea 31/1990).
b) Pentru societatea cu răspundere limitată, legea nu prevede obligaţia aducerii la cunoştina
terţilor a hotărârilor adunării generale. Cu toate acestea, hotărârile adunării generale ale acestei
societăţi sunt supuse înregistrării în registrul comerţului, dacă ele privesc acte sau fapte a căror
înregistrare este prevăzută de lege.
Hotărârile adunării generale adoptate cu încălcarea legii ori a actelor constitutive pot fi
anulate pe cale judecătorească.
În cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, şi chiar a societăţilor cu
răspundere limitată, legea prevede că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea
generală sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul – verbal al şedinţei (art.
132 alin. 2 din legea 31/1990).
 Dreptul de a ataca hotărârea adunării generale considerată nelegală aparţine şi membrilor
consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere. Aceştia au chiar obligaţia să
ceară anularea hotărârii adunării generale care prejudiciază societatea.
Cererea de anulare a hotărârii adunării generale se poate face în termen de 15 zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial.
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil.
Competenţa de soluţionare a cererii aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială societatea
îşi are sediul (art. 132 din legea 31/1990).
Hotărârea irevocabilă de anulare trebuie să fie menţionată în registrul comerţului şi publicată
în Monitorul Oficial. De la data publicării ei, hotărârea de anulare este opozabilă tuturor acţionarilor
(art. 132 alin. 10 din legea 31/1990).

5.2.2. Administrarea şi conducerea societăţilor comerciale

În calitate de administrator este numită, de regulă, o persoană fizică.

Legea 31/1990 permite numirea în calitate de administrator a unei persoane juridice, dar
numai în cazul societăţii pe acţiuni (art. 15313 alin. 2). În cazul în care o persoană juridică este
numită administrator, ea este obligată să îşi desemneze un reprezentant personal, persoană fizică,
prin care să îşi îndeplinească funcţia.
Răspunderea reprezentantului nu exonerează de răspundere administratorul persoană
juridică. Mai mult, în actuala reglementare, administratorul persoana juridică şi reprezentantul său
răspund solidar pentru prejudiciile cauzate societăţii.1
Persoana care este desemnată în această calitate trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii cerute de lege:
1) Capacitatea administratorului. Întrucât administratorul încheie acte juridice pentru
realizarea scopului societăţii, persoana fizică desemnată ca administrator trebuie să aibă capacitate
de exerciţiu deplină.
2) Onorabilitatea administratorului. Persoana desemnată ca administrator trebuie să aibă o
moralitate neştirbită. Potrivit art. 6 alin. 2 din lege, calitatea de administrator nu poate fi îndeplinită
de o persoană care a fost condamnată pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită.
3) Cetăţenia administratorului. În calitate de administrator al unei societăţi comerciale poate
fi desemnat un cetăţean român, dar această calitate o poate dobândi şi o persoană de cetăţenie
străină, dacă legea ori actele constitutive nu stabilesc anumie interdicţii.
4) Calitatea de asociat a administratorului. În prezent, în orice formă de societate
comercială, administratorul poate fi asociat sau neasociat.
5) Cumulul de funcţii. Interdicţia cumulului – art. 1371 alin 3 din lege prevede că pe durata
îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul
în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă
este suspendat pe perioada mandatului.

1 Potrivit art. 15313 alin. 2 din legea 31/1990, ”o persoană juridică poate fi numită administrator sau membru al
consiliului de supraveghere al unei societăți pe acțiuni. Odată cu această numire, persoana juridică este obligată să-și
desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică. Acesta este supus acelorași condiții și obligații și are aceeași
răspundere civilă și penală ca și un administrator sau membru al consiliului de supraveghere, persoană fizică, ce
acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere
sau să i se micșoreze răspunderea solidară. Când persoana juridică își revocă reprezentantul, ea are obligația să
numească în același timp un înlocuitor”.
 Limitarea cumulului – art. 15316 din lege prevede că o persoană fizică poate exercita
concomitent cel mult 5 mandate de administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în
societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României.
În cazul încălcării dispoziţiei legale privind limitarea cumulului de mandate, persoana în
cauză este obligată să demisioneze din funcţiile de membru al consiliului de administraţie sau al
consiliului de supraveghere care depăşesc numărul maxim de mandate, în termen de o lună de la
data apariţiei situaţiei de incompatibilitate. La expirarea acestei perioade, persoana respectivă pierde
mandatul obţinut prin depăşirea numărului legal de mandate, în ordinea cronologică a numirilor şi
va fi obligat la restituirea remuneraţiei şi a altor beneficii primite către societatea în care a exercitat
acest mandat.
În privinţa societăţii cu răspundere limitată, legea prevede că administratorii nu pot primi,
fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau
având acelaşi obiect de activitate, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune (art. 197 alin.
2 din legea 31/1990).
Potrivit legii 31/1990, administratorii sunt desemnaţi la constituirea societăţii sau, ulterior,
de către adunarea generală.
La constituirea societăţii, administratorii sunt stabiliţi în actul constitutiv.
Cu privire la societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu
răspundere limitată, actul constitutiv trebuie să prevadă asociaţii care administrează şi reprezintă
societatea sau administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă
ei urmează să le exercite împreună sau separat.
Referitor la societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, actul constitutiv trebuie să
cuprindă datele de identificare a primilor membrii ai consiliului de administraţie, puterile conferite
administratorilor şi dacă ei urmează să le exercite împreună ori separat.
Pentru societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu
răspundere limitată, legea prevede că asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile şi „durata
însărcinării” (art. 77 şi art. 197 alin. 3).
Pentru cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, legea prevede că durata
mandatului administratorilor este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăşi 4 ani. În
privinţa primilor membrii ai consiliului de administraţie, durata mandatului nu poate depăşi 2 ani
(art. 15312).
La expirarea duratei mandatului, administratorii pot fi realeşi, dacă prin contractul de
societate sau statut nu s-a prevăzut altfel.
Potrivit legii 26/1990 privin Registrul Comerţului, cererea de înmatriculare a unei societăţi
comerciale trebuie să arate administratorii societăţii şi puterile acestora (art. 14). Referitor la
puterile administratorilor, în cerere trebuie să se menţioneze care dintre ei au împuternicirea să
reprezinte societatea în raporturile cu terţii.
După înmatricularea societăţii, administratorii împuterniciţi cu reprezentarea societăţii au
obligaţia să depună, la registrul comerţului, semnăturile lor (art. 45 din legea 31/1990). Deci, nu toţi
administratorii societăţii sunt obligaţi să depună semnăturile, ci numai cei care au fost împuterniciţi
să reprezinte societatea.2

2 Potrivit art. 45 alin 1 din legea 31/1990, ”reprezentanții societății sunt obligați să depună la oficiul registrului
comerțului semnăturilor lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv, iar cei
aleși în timpul funcționării societății în termen de 15 zile de la alegere”.
 Depunerea semnăturilor la oficiul registrului comerţului trebuie să se facă în termen de 15
zile, care curge, după caz, de la data înmatriculării societăţii sau de la data alegerii administratorilor
de către adunarea asociaţilor.
Administratorul desemnat ca reprezentant al societăţii va semna în registrul comerţului, în
prezenţa judecătorului delegat sau a conducătorului oficiului ori a înlocuitorului acestuia, care va
certifica semnătura; în absenţa reprezentantului în cauză, semnătura în registru poate fi înlocuită
prin prezentarea acesteia, legalizată de notarul public (art. 18 alin. 2 din legea 26/1990).
În privinţa societăţii în nume colectiv, societăţii în comandită simplă şi societăţii cu
răspundere limitată, legea prevede că asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social pot alege unul sau mai mulţi administratori fixându-le şi eventuala lor remuneraţie (art. 77 şi
197 alin. 3 din legea 31/1990).
Cu privire la societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni, remuneraţia
administratorilor este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a
acţionarilor (art. 15318 din legea 31/1990).
Pentru a proteja interesele societăţii şi ale asociaţilor, legea interzice creditarea de către
societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni cum sunt: acordarea de
împrumuturi; acordarea de avantaje financiare cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu
acestea de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări; garantarea
directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor;
garantarea directă sau indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte
obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane.
Legea 31/1990 stabileşte obligaţiile care revin administratorului societăţii.
Principalele obligaţii ale administratorului sunt următoarele:
1) obligaţia de a îndeplini formalităţile necesare constituirii societăţii (art. 36);
2) obligaţia de a depune semnăturile la registrul comerţului, în cazul când a fost desemnat
reprezentant al societăţii (art. 45);
3) obligaţia de a prelua şi păstra documentele privind constituirea societăţii (art. 30 alin. 2)3;
4) obligaţia de a administra societatea, adică de a face toate operaţiile cerute pentru
îndeplinirea obiectului societăţii (art. 70);
5) obligaţia de a urmări efectuarea de către asociaţi a vărsămintelor datorate (art. 73 lit a);
6) obligaţia de a ţine registrele cerute de lege şi corecta lor ţinere (art. 73 lit c);
7) obligaţia de a întocmi situaţia financiară anuală, precum şi de a asigura respectarea legii la
repartizarea profitului şi plata dividendelor (art. 73);
8) obligaţia de a lua parte la toate adunările societăţii, la consiliile de administraţie şi organele
de conducere similare acestora (art. 70 alin. 2);
9) obligaţia de a aduce la îndeplinire hotărârile adunării generale a asociaţilor (art. 73 lit d);
10)obligaţia de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv, precum, şi îndatoririle
stabilite de lege (art. 73 lt e).
Funcţia de administrator al societăţii încetează prin: revocare, renunţarea administratorului,
moartea, incapacitatea administratorului.
a) Revocarea administratorului. În cazul societăţilor de persoane şi societăţii cu răspundere
limitată, revocarea administratorilor se face cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută
a capitalului social numai când administratorii au fost aleşi de adunarea asociaţilor. Aceasta
înseamnă că dacă administratorii au fost desemnaţi prin actul constitutiv, revocarea lor se face cu
votul unanimităţii asociaţilor. În schimb, în cazul societăţilor de capitaluri, revocarea

3 Potrivit art. 30 alin 2 din legea 31/1990, ”fondatorii sunt obligați să predea consiliului de administrație, respectiv
directoratului, documentele și corespondența referitoare la constituirea societății, în termen de 5 zile”.
administratorilor se face de adunarea generală ordinară a acţionarilor, în condiţiile de cvorum şi
majoritate prevăzute pentru luarea hotărârilor de către acest organ, indiferent dacă administratorii au
fost desemnaţi prin actul constitutiv sau adunarea generală a acţionarilor.
Legea 31/1990 prevede că administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală
ordinară a acţionarilor (art. 1371 alin. 4)4 şi că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării
generale privitoare la revocarea lor din funcţie (art. 132 alin. 4).
b) Renunţarea administratorului. Prin renunţarea sau demisia administratorului, funcţia de
administrator încetează.
În toate cazurile de încetare a funcţiei administratorului, trebuie îndeplinite formalităţile de
publicitate, ca şi în cazul numirii în funcţie. În caz contrar, societatea nu poate invoca faţă de terţi
încetarea funcţiei (art. 54 alin. 2 din legea 31/1990).
În cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, pluralitatea administratorilor este
organizată de lege într-o structură colegială de administrare: consiliul de administraţie.
Potrivit legii, societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni este administrată de
unul sau mai mulţi administratori. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de
administraţie (art. 137 din legea 31/1990).
Consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori,
numind pe unul dintre ei director general (art. 143 alin 1 din legea 31/1990).
Potrivit art. 72 din legea 31/1990, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.
Administratorii răspund faţă de societate pentru nerespectarea obligaţiilor izvorâte din
contractul de mandat. Această răspundere este o răspundere civilă contractuală.
Administratorii răspund şi pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute în sarcina lor de legea
privind societăţile comerciale. Întrucât nerespectarea unei obligaţii legale poate fi o faptă ilicită
civilă (delict civil) ori o infracţiune, răspunderea administratorilor va fi, după caz, o răspundere
civilă delictuală sau o răspundere penală.
a) Cazurile de răspundere. Administratorii răspund faţă de societate pentru nerespectarea
obligaţiilor care le-au revenit în baza mandatului încredinţat. Este vorba de obligaţiile cuprinse în
actul constitutiv ori stabilite de adunarea asociaţilor, precum şi cele prevăzute în lege (art. 1442 din
legea 31/1990). Aceste obligaţii privesc, fie constituirea societăţii, fie funcţionarea acesteia.
În cazul pluralităţii de administratori, legea prevede răspunderea solidară a administratorilor
pentru nerespectarea unor obligaţii care privesc: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
existenţa reală a dividendelor plătite; existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; exacta
îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul
constitutiv le impun (art. 73 din legea 31/1990).
Administratorii au şi o răspundere indirectă, ei răspund faţă de societate pentru prejudiciile
cauzate de directori sau personalul salariat, în cazurile în care faptele prejudiciabile au putut fi
săvârşite datorită neîndeplinirii de către administratori a obligaţiei de supraveghere.
Cât priveşte răspunderea indirectă a administratorilor, aceasta este o răspundere conjunctă şi
subsidiară.
Răspunderea este conjunctă (divizibilă) şi nu solidară, deoarece, potrivit principiilor
generale, solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie să rezulte din lege ori din convenţia părţilor. Legea
nu prevede solidaritatea în acest caz. În consecinţă, răspunderea aparţine administratorului căruia îi
revenea obligaţia de supraveghere a persoanei care a cauzat prejudiciul.

4 Potrivit art. 1371 alin 4 din legea 31/1990, ”administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară
a acționarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune –
interese”.
 Răspunderea administratorilor are un caracter subsidiar. Ea are un rol de garanţie şi nu
înlocuieşte răspunderea persoanei care a săvârşit fapta cauzatoare de prejudicii. În consecinţă,
administratorii răspund numai dacă societatea nu a putut recupera prejudiciul de la persoana
vinovată.
Legea reglementează şi un caz special de răspundere a administratorilor. Articolul 1442 alin.
4 din legea 31/1990 prevede că administratorii societăţii sunt solidar răspunzători cu predecesorii
lor imediaţi, dacă, având cunoştinţă de neregularităţile săvârşite de aceştia nu le comunică
cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar.
Soluţia este prevăzută de lege pentru societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni. Ea
poate fi aplicată şi în cazul celorlalte forme juridice ale societăţii comerciale.

5.2.3. Controlul gestiunii societăţilor comerciale

Controlul asupra gestiunii societăţii se realizează în mod diferit.

În societăţile pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată, datorită
complexităţii activităţii lor, controlul gestiunii se realizează de organe specializate, care sunt
cenzorii societăţii şi auditorul financiar.
În societăţile în nume colectiv şi în comandită simplă controlul gestiunii se realizează de
către asociaţi.

5.2.3.1. Cenzorii societăţii

Societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni va avea trei cenzori şi un supleant, dacă prin
actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să
fie impar (art. 159 alin 1 din legea 31/1990).
Societăţile cu răspundere limitată ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse
obligaţiei legale de auditare pot avea unul sau mai mulţi cenzori. Dacă numărul asociaţilor societăţii
trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie (art. 199 din legea 31/1990).
În societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, cenzorii sunt stabiliţi prin actele
constitutive, care trebuie să prevadă datele de identificare ale cenzorilor (art. 8 din legea 31/1990).
În societatea cu răspundere limitată cenzorii sunt numiţi prin actul constitutiv ori se aleg de
adunarea asociaţilor (art. 199 din legea 31/1990).
În toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putând fi realeşi.
Legea cere ca unul dintre cenzori să fie contabil autorizat sau expert contabil. Cenzorii pot fi
asociaţi, cu excepţia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat, care poate fi un terţ ce
exercită profesia individual ori în forme asociative reglementate de lege.
Activitatea cenzorilor este remunerată. Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă,
determinată prin actul constitutiv sau de adunarea generală care i-a numit.
Revocarea cenzorilor se va putea face de adunarea generală (art. 111 şi art. 194 din legea
31/1990).
Moartea, împiedicarea fizică sau legală, încetarea sau renunţarea la mandat a unui cenzor are
drept consecinţă înlocuirea cenzorului în cauză cu supleantul cel mai în vârstă.
a) Drepturile cenzorilor. Aceste drepturi sunt menite să asigure informarea cenzorilor
privind activitatea societăţii.
Cenzorii au dreptul să participe la adunările administratorilor, fără să aibă drept de vot. De
asemenea, cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul
operaţiunilor comerciale.
 În scopul protejării intereselor societăţii, legea interzice cenzorilor să comunice asociaţilor
în particular sau terţilor datele referitoare la operaţiile societăţii de care au luat cunoştinţă cu ocazia
exercitării mandatului lor (art. 164 alin 3 din legea 31/1990).
b) Obligaţiile cenzorilor. Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să
verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele. Ei trebuie să
verifice dacă registrele sunt în mod regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului societăţii s-a făcut
potrivit regulilor stabilite pentru întocmirea situaţiilor financiare.
Referitor la constatările făcute în urma verificărilor precum şi asupra eventualelor propuneri
privind situaţiile financiare şi repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta un raport adunării
generale. Prezentarea raportului cenzorilor constituie o condiţie fără de care adunarea generală nu
va putea aproba situaţiile financiare anuale.
Cenzorii sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa administratorilor sau, după caz, a adunării
generale, neregularităţile din activitatea societăţii şi încălcarea actelor statutare şi a dispoziţiilor
legale.