Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor

contabile în dreptul fiscal

CARACTERUL PROBANT AL
DOCUMENTELOR CONTABILE ÎN
DREPTUL FISCAL

1
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

Documentele contabile - suportul fundamentării şi justificării datelor contabile

Una din condiţiile fundamentale pentru ţinerea unei contabilităţi corecte este documentarea
operaţiunilor, adică efectuarea înregistrărilor în contabilitate numai pe baza unor documente
justificative. În acest fel, contabilitatea consemnează o informaţie pe care o putem considera ca
fiind obiectivă, prin faptul că este reflectată într-un înscris verificabil şi care este emis, de cele
mai multe ori, de persoane din afara compartimentului contabil, creându-se astfel şi posibilitatea
unui control suplimentar. Contabilul constată „realitatea perimetrului contabil” prin mijlocirea
acestor documente, în lumina regulilor proprii, mai mult sau mai puţin rigide şi uneori
contestabile, după trecerea prin filtrul judecăţii sale. Obligativitatea justificării fiecarei
înregistrari contabile cu documente este prevazută în legea contabilităţii.

Documentaţia constă în faptul că orice operaţie economică sau financiară cu privire la existenţa
şi mişcarea elementelor patrimoniale, pentru a putea fi înregistrată în conturi trebuie consemnată
într-un document care atestă înfaptuirea ei.

Documentele contabile sunt acte scrise în care se consemnează tranzacţiile, evenimentele şi alte
operaţii economice, în momentul şi de regulă la locul efectuării lor, cu scopul de a servi ca
dovadă a înfăptuirii lor şi ca suport de înregistrare în contabilitate.

Înscrisurile care stau la baza înregistrarilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document
justificativ numai în cazul în care furnizează toate informaţiile prevazute în normele legale în
vigoare.

Personale însarcinate cu întocmirea, verificarea, avizarea şi contabilizarea documentelor

(inclusiv cele care se ocupă de contabilitate) trebuie să asigure completarea documentelor cu
toate elementele necesare. Altfel, cu ocazia diverselor controale la care este
supusă întreprinderea (îndeosebi cele fiscale), există riscul ca operaţiunea să fie
considerată fară documente legale; consecinţa acestui fapt fiind că operaţiunea nu mai este
recunoscută.

Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor ei pe bază de acte

scrise. Nici o operaţie economică nu se poate înregistra în contabilitatea unei întreprinderi fără
un act scris.

Plecând de la conţinutul şi destinaţia lor, documentele contabile îndeplinesc următoarele funcţii:

a. Funcţia de consemnare - potrivit căreia orice operaţie economică, efectuată în cadrul
întreprinderii, se consemnează în documente letric şi cifric, cantitativ şi valoric.
b. Funcţia de acte justificative - potrivit căreia documentele justifică înregistrarea în
contabilitate a operaţiilor economice consemnate în ele.
c. Funcţia de verificare a activităţilor desfăşurate - potrivit căreia documentele asigură
urmărirea activităţii economico-financiare a întreprinderii în cele mai mici detalii şi
efectuarea controlului, privind respectarea disciplinei financiare şi fiscale de către
organele cu atribuţiuni în acest sens (organe de control financiar intern, cenzori,
inspectori fiscali, etc).

2
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

d. Funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniului - potrivit căreia documentele angajează

drepturi, răspunderi şi obligaţii în sarcina persoanelor care le-au întocmit, cu privire la
mişcările de valori produse în averea întreprinderii.
e. Funcţia de calculaţie - potrivit căreia documentele referitoare la cheltuielile de producţie
stau la baza calculării costului produselor obţinute, a lucrărilor executate şi a serviciilor
prestate.
f. Funcţia juridică - potrivit căreia documentele asigură stabilirea drepturilor şi obligaţiilor
baneşti ale întreprinderilor. În cazul unor litigii, lipsuri, fraude etc., documentele
contabile stau la baza efectuării eventualelor expertize şi cercetări ale organelor
judiciare.

Documentele contabile – caracterul probant în dreptul fiscal

Mijloace de probă

Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale,
inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte
mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.

Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează
mijloace de probă, putând proceda la:
a. solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
b. solicitarea de expertize;
c. folosirea înscrisurilor;
d. efectuarea de cercetări la faţa locului;
e. efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale
tematice, după caz.

Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare
recunoscută de lege.

Prezentarea de înscrisuri

În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie
organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop,
organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a
avut raporturi economice sau juridice.Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a
înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.

Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii,
documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material
care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o
perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului
fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.

3
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

Dovada reținerii documentelor o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt
specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum și
mențiunea că aceasta a fost reținută, potrivit dispozițiilor legale, de către organul fiscal. Actul se
întocmește în două exemplare și se semnează de organul fiscal și de contribuabil, un exemplar
comunicându-i-se contribuabilului.

În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziția organului
fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului, păstrându-
se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.
Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil prin înscrierea
mențiunii «conform cu originalul» și prin semnătura acestuia.

Ori de câte ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană
fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi
consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conțină
în mod obligatoriu și numele și prenumele sau denumirea persoanei în cauză, precum și codul de
identificare fiscală al acesteia atribuit de organul fiscal competent.

În cazul în care legea prevede depunerea de către contribuabil/plătitor de copii ale unor
documente, acestea trebuie certificate de contribuabil/plătitor pentru conformitate cu originalul.

Forţa probantă a documentelor justificative şi a evidenţelor contabile

Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la

stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în
considerare la stabilirea bazei de impunere.

Sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale

Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a
oricăror cereri adresate organului fiscal. Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de
impunere pe bază de probe sau constatări proprii.

În vederea stabilirii scopului sau conţinutului economic al unor tranzacţii, la solicitarea organului
fiscal competent, contribuabilii sunt obligaţi să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul
tranzacţiei în situaţia în care tranzacţia este încheiată cu persoane situate în state cu care nu există
un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.

Conţinutul dosarului tranzacţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală.

Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii

În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie
baza impozabilă sunt deţinute de persoane care în mod continuu beneficiază de câştigurile sau de
orice foloase obişnuite aduse de acestea şi că persoanele respective declară în scris că nu sunt

4
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii
dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale
corespunzătoare în sarcina acelor persoane.

În condiţiile legii, obligaţia fiscală privind baza impozabilă va putea fi stabilită în sarcina
titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceştia datorează despăgubiri persoanelor care au
făcut plata pentru stingerea obligaţiei stabilite.

Stabilirea prin estimare a bazei de impunere

Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea
rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de
câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.

Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situații cum ar fi:

» în situațiile în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau
fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul
inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există
sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală.

În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să stabilească prin estimare
bazele de impunere, acestea identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de
fapt fiscale.

În scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de
stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al președintelui Agenției
Naționale de Administrare Fiscală.

Cuantumul obligațiilor fiscale sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția celor
stabilite în cadrul unei inspecții fiscale.

Transmiterea cererilor/documentelor la organul fiscal prin mijloace electronice de

transmitere la distanță

Contribuabilul/Plătitorul poate transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice
alte documente și prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

Data depunerii cererii, înscrisului sau documentului este data înregistrării acesteia/acestuia, astfel
cum rezultă din mesajul electronic transmis de registratura electronică a Ministerului Finanțelor
Publice sau a autorității administrației publice locale, după caz. Prin registratură electronică se
înțelege sistemul electronic de înregistrare și tranzacționare a documentelor și a informațiilor
primite sau emise de organul fiscal prin mijloace electronice.

În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor

organului fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de
transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la

5
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului
finanțelor publice cu avizul ministrului pentru societatea informațională.

În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabil/plătitor

organului fiscal local, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de transmitere
a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanță,
precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării
regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, cu avizul
ministrului pentru societatea informațională. Pentru organul fiscal local, consiliul local stabilește,
prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere
la distanță ce pot fi utilizate de către contribuabil/plătitor.

Verificarea documentară

Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o
verificare documentară. Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a
situației fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al
contribuabilului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau
deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale.

În situația în care, ca urmare a verificării documentare,organul fiscal constată diferențe față de

obligațiile fiscale declarate de contribuabili, procedează la notificarea acestora. Odată cu
notificarea, organul fiscal solicită și documentele pe care contribuabilul trebuie să le prezinte în
vederea clarificării situației fiscale.

În cazul în care documentele solicitate nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de

zile de la comunicarea notificării sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru
clarificarea situației fiscale, organul fiscal procedează la stabilirea diferențelor de obligații fiscale
datorate prin emiterea unei decizii sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale,
după caz.

Decizia prevăzută este o decizie sub rezerva verificării ulterioare și poate fi contestată de către
contribuabil în condițiile legii.

Evidenţa contabilă şi fiscală

Contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe contabile şi fiscale prin intermediul cărora să se
poată stabili starea lor fiscală de fapt şi obligaţiile de plată pe care le datorează statului.

Evidenţele contabile şi fiscale trebuie păstrate fie la domiciliul fiscal al contribuabilului, fie la
sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic.

De asemenea, reglementările legale permit contribuabililor să îşi ţină documentele contabile şi la

societăţi specializate, autorizate să ofere servicii de arhivare. Totuşi, prin excepţie de la aceste
prevederi, evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs se păstreaza la
domiciliul fiscal al contribuabililor ori la sediile secundare ale acestora.

6
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

În cazul în care contribuabilul şi-a contractat un serviciu de contabilitate externalizat, evidenţele

contabile şi fiscale pot fi păstrate în perioada 1-25 a lunii urmatoare la sediul persoanei fizice ori
juridice autorizate care întocmeşte declaratiile fiscale ale contribuabilului pe baza acelor
documente.

Dacă evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe
lângă datele arhivate în format electronic, contribuabilul este obligat să păstreze şi să prezinte
inspectorilor de control şi aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat. Nerespectarea
acestei obligaţii reprezintă contravenţie şi se sancţionează, conform Codului de procedură
fiscală, cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amenda de la 12.000
lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice.

Potrivit Legii Contabilităţii, dar şi a Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar-
contabile, termenul de pastrare a evidenţelor contabile şi fiscale diferă în funcţie de tipul
documentului.

Astfel, statele de salarii trebuie păstrate timp de 50 de ani, iar termenul de păstrare a registrelor şi
a documentelor justificative şi contabile este de 10 ani cu începere de la data încheierii
exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite.

De la această regulă fac excepţie o serie de documente care trebuie arhivate numai timp de 5 ani,
ca de exemplu:
» nota de recepţie şi constatare diferenţe;
» bonul de primire în consignaţie;
» bonul de predare, transfer şi restituire;
» bonul de consum;
» dispoziţia de livrare;
» fişa de magazie;
» lista de inventariere;
» chitanţa;
» dispoziţie de plată/încasare către casierie;
» decontul pentru operaţiuni în participaţie;
» ordinul de deplasare;
» decontul de cheltuieli;
» nota de debitare-creditare;
» extrasul de cont;
» borderoul de primire a obiectelor în consignaţie;
» borderoul de ieşire a bunurilor din consignaţie;
» jurnalul privind operaţiuni diverse;
» fişa de cont pentru operaţiuni diverse;
» decizia de imputare;
» angajamentul de plată.

7
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

De asemenea, există şi documente care trebuie păstrate mai mult de 10 ani. În această categorie
se înscriu documentele financiar-contabile care atestă provenienţa unor bunuri cu durata de viaţă
mai mare de 10 ani. Acestea trebuie păstrate pe întreaga perioada de utilizare a bunurilor.

Anulare act administrativ

Sentinţă comercială 282 din 22.04.2015

Prin cererea înregistrată sub nr. 2424/104/2014, pe rolul Tribunalului Olt, secţia a- II-a Civilă,
de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul X în contradictoriu cu Y, a formulat
contestaţie împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 213/21.02.2014, întocmit de către AJFP
Olt -Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, precum şi împotriva Deciziilor de Impunere nr.
214/21.02.2014, precum şi împotriva celorlalte Decizii de impunere întocmite în cauză în baza
acestui Raport contestat, dar şi împotriva Deciziei nr. 414/16.06.2014, privind soluţionarea
Contestaţiei formulate, solicitând anularea în parte a acestor documente.

Reclamantul X arată că a fost efectuat un control privind obligaţiile fiscale: Impozit pe venit din
activităţi independente : 01.01.2009 - 31.12.2012; TVA : 01.04.2010- 31.12.2013; Contribuţia de
asigurări sociale de sănătate : 01.01.2009 -31.12.2012. Ca urmare a acestui control, au fost
stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale în cuantum de 86.000 lei, însă se contestă doar suma de
37.144 lei, reprezentând impozit pe venit, TVA şi contribuţii sociale.

În motivarea contestaţiei se arată că, cu privire la impozitul pe venit aferent anului 2009,
inspecţia fiscală nu a acordat drept de deducere pentru cheltuieli de 15.720,31 lei, după cum
urmează:
» Pentru suma de 2.209,26 lei, reprezentând obiecte de inventar, întrucât bunurile
achiziţionate nu au fost înscrise in Registrul Inventar, deşi au fost prezentate documente
justificative (facturi fiscale şi dovada plăţii, dar şi constatarea fizică făcută de echipa de
control). Pentru ţinerea incorectă a acestui Registru Inventar, a fost sancţionat
contravenţional, însă este neîntemeiată neacordarea dreptului de deducere pentru
Obiectele de Inventar pentru care există documente justificative şi care au fost vizionate
de către echipa de control.
» Pentru suma de 8.760, 96 lei, reprezentând Combustibil auto,de asemenea, nu i s-a
acordat drept de deducere pentru această cheltuială, deşi în patrimoniul Cabinetului există
un autoturism Mercedes, care este folosit exclusiv în scopul aducerii de venit, dovada
făcând-o cu foile de parcurs depuse la dosarul de control.
» Pentru suma de 603 lei, reprezentând cheltuieli de studiu personal. Este evident ca aceste
cheltuieli de pregătire personală sunt menite sa conducă la menţinerea şi sporirea
activităţii Cabinetului.
» Pentru suma de 1953,78 lei, reprezentând cheltuiala cu achiziţionarea unui TV LCD. În
registre această achiziţie este înregistrată ca o cheltuiala directă, însa nu s-a acordat drept
de deducere având în vedere că este un mijloc fix amortizabil, însa nu s-a calculat
amortizarea nici de către echipa de control, considerând ca bunul nu este în patrimoniul
Cabinetului. Măsura este şi nelegală şi netemeinică, deoarece dreptul de proprietate a fost
demonstrat cu actele puse la dispoziţie. Ori, dacă deducerea a fost calculată eronat şi în
mod direct, echipa de control trebuia să calculeze deducerea provenită din amortizare.

8
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

» Pentru factura fiscală seria ALU nr. 132/23.03.2009 în valoare de 4.023,30, inclusiv
TVA, privind materialele de construcţie , au fost prezentate contractele de comodat şi
Procesele verbale de recepţie a lucrărilor. Cu toate acestea, nu s-a acordat drept de
deducere pentru că nu au fost prezentate bonuri de consum şi situaţii de lucrări. Măsura
este nelegală.
» Factura fiscală seria FXVB nr. 0136532/17.04.2009, în valoare de 2350 lei, inclusiv
TVA, fară atribut fiscal RO menţionat la datele Cabinetului. În acest caz este, evident, o
greşeala materială a emitentului facturii, iar organul de inspecţie era obligat să solicite
îndreptarea acestei omisiuni a altei persoane, acordându-i-se şi un termen. Cu toate
acestea, organul trebuia să verifice declaraţia 394 a emitentului în care putea observa că
acesta şi-a înregistrat corect factura.
» Factura fiscală nr. 0001119/16.12.2009, în valoare de 120 lei, achitată cu chitanţa fiscală
nr. 0001024/16.12.2009, nu a primit drept de ducere nefiind înregistrată în evidenţa
contabilă. Măsura este neîntemeiată atâta timp cât documentul justificativ a fost
prezentat. Având în vedere principiul simetriei ce funcţionează atât în ştiinţa dreptului dar
şi în contabilitate, dacă un document de venit nu a fost înregistrat în contabilitate el
creează obligaţii pentru operatorul economic, tot aşa un document justificativ ce
reprezintă o cheltuială trebuie luat în seamă, cu consecinţa sancţionării contravenţionale a
contribuabilului; ceea ce s-a şi întâmplat, fiind sancţionat cu amendă de 2500 lei.
» Pentru suma de 4662 lei, reprezentând Asigurare Casco, cheltuiala făcută pentru
autoturismul ce se află în proprietatea Cabinetului, pentru care a fost pus la dispoziţie
documentul justificativ.
» Pentru suma de 772,05 lei, reprezentând consumabile, organul de inspecţie nu a acordat
drept de deducere, deşi este vorba despre lucrurile obişnuite la un birou, coli, xerox,
pixuri etc.

Totodată arată că la determinarea venitului net anual impozabil aferent anului fiscal 2010, echipa
de inspecţie fiscală nu a considerat deductibile fiscal cheltuieli în sumă de 8.195 lei, după cum
urmează:
» Suma de 773,38 lei, reprezentând obiecte de inventar, neînscrise în Registrul inventar,
motiv pentru care nu s-a acordat drept de deducere, considerând că nu sunt utilizate în
interesul desfăşurării activităţii, în baza art. 48 alin. 8 şi 9 din Codul fiscal. Decizia
organului de inspecţie fiscală este netemeinică şi nelegală, deoarece textele de lege
invocate prevăd , (8) Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt
obligaţi să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze Registrul-jurnal de
încasări şi plăţi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în
materie. (9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării
activităţii". Observăm că se impune această obligaţie de a ţine Registrul Inventar şi
Registrul jurnal de încasări si plăţi, însa nu sub sancţiunea neacordarii dreptului de
deducere. Caracterul de uz personal sau în scopul activităţii aducătoare de venit trebuia
analizat de către organul de inspecţie fiscală raportându-se la natura bunului şi nu prin
neînregistrarea în Registrul Inventar.
» Pentru suma de 2750,98 lei (Factura 303960/20.12.2010, Factura 204714/25.05.2010, F
30283W25.01.2010, Factura 303492/05.08.2010, 303454/26.07.2100), considerându-se
că nu am făcut dovada utilizării autovehiculului în mod exclusiv în interesul direct al

9
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

activităţii, în baza art. 48 alin. 7. Cu active pe care le depune , respectiv foi de parcurs,
face dovada folosirii exclusive a autoturismului în scop aducător de venituri, în scopul
desfăşurării activităţii de avocat. După cum se ştie, avocatura nu se desfăşoară acasă sau
la sediul Cabinetului, ci la instanţele de judecată , dar şi la sediile clienţilor sau ale
potenţialilor clienţi. Pentru deplasări, am folosit autoturismul din dotare, consumând
combustibil strict în interesul activităţii.
» Pentru suma de 1661,29 lei - Factura nr 14545/18.09.2010, reprezentând tamplarie PVC
(uşa Cabinetului), pentru care, în opinia organului de control, nu am supus-o regimului de
amortizare şi pentru care aceştia nu au calculate amortizarea având în vedere că nu a fost
înregistrată în Registrul Inventar. Echipa de control a considerat că aceasta nu face parte
din patrimoniul Cabinetului. Desigur, echipa de control a nesocotit definiţia
patrimoniului, anume "totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane". Urmare a
cumpărării unui bun, respectiv uşa, acesta a intrat in patrimoniul Cabinetului. Astfel,
decizia organului este nelegală.
» La calcularea impozitului pe venit nu s-a ţinut seama de factura 0219/30.06.2010 în
valoare de 3.000 lei, reprezentând chirie pentru birou.
» La calcularea impozitului pe venit nu s-a ţinut seama de factura 425/31.12.2010 în
valoare de 3.000 lei, reprezentând chirie pentru birou.

Pentru anul 2011, inspecţia fiscală nu a acordat drept de deducere pentru cheltuieli în valoare de
4624 ,46 lei.

Pentru anul 2012, echipa de inspecţie fiscală nu acordat drept de deducere pentru cheltuieli în
cuantum de 9.379,34 lei.

În dovedirea cererii, solicită proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza de specialitate, respectiv

expertiza contabilă. De asemenea, solicită să se pună în vederea pâratei să depună la dosarul
cauzei actele din dosarul de control.

La data de 4.11.2014 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acestei contestaţii, pentru următoarele motive:
» În motivare, arată că prin decizia nr. 414/16.06.2014 emisa de DGRFP Craiova a fost
respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale
suplimentare nr.214/21.02.2014 pentru suma totală de 37.144 lei, sumă ce reprezintă
impozit pe venit, TVA şi contribuţii sociale, perioada supusă inspecţiei fiscale
01.01.2009 - 31.12.2012.
» În motivarea contestaţiei se susţine că în mod greşit s-au stabilit în sarcina societăţii
obligaţii fiscale in cuantum de 37.144 lei.
» Consideră astfel că susţinerile contestatoarei sunt complet neîntemeiate, organele de
inspecţie fiscală stabilind corect situaţia de fapt şi de drept având în vedere obiectivele
controlului realizând o încadrare juridică adecvată.

Din verificarea efectuată s-a constatat că în ceea ce priveşte impozitul pe venit aferent anului
fiscal 2009 la determinarea rezultatelor financiare aferente anului fiscal 2009 organele de
inspecţie fiscală nu au dat drept de deducere pentru cheltuieli în suma de 15.720,31 lei
reprezentând:

10
Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

» Suma de 2.209,26 lei, contravaloare obiecte de inventar, neînscrise în Registrul -

inventar, pentru care operatorul economic avea obligaţia înregistrării acestora în
conformitate cu prevederile art. 48, alin. ( 8 ) şi (9 ) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare . În condiţiile
neînregistrarii în evidenţa contabilă a obiectelor de inventar nu sunt îndeplinite condiţiile
de deductibilitate fiscală, astfel au fost considerate ca nefiind utilizate în interesul
desfăşurării activităţii;
» Suma de 8.760,96 lei contravaloare combustibili aprovizionaţi ulterior datei de
01.05.2009, operatorul economic nefăcând dovada utilizării exclusive a autovehiculului
în interesul direct al activităţii şi, care în conformitate cu prevederile art. 48, alin. ( 7 ) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicat cu modificările şi completările
ulterioare nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi încadrate în categoria cheltuielilor
deductibile fiscal;
» Suma de 603,00 lei reprezentând contravaloare " taxe de studiu " justificată prin chitanţa
de plată seria USH nr. 2732076/02.02.2009, emisă în numele personal al operatorului
economic, pe C.N.P. şi nu pe Cabinet de avocat Patru I. Ion - Cristian cu cod fiscal şi,
care în conformitate cu prevederile art. 48, alin. ( 7 ), litera a din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare nu
îndeplineşte condiţiile de deductibilitate fiscală;
» Suma de 1.953,78 lei, reprezentând contravaloare mobilier, mijloc fix amortizabil pentru
care operatorul economic nu a aplicat prevederile art. 24, alin. ( 11 ) privind amortizarea
în sensul că, nu a procedat la calculul amortizării, începand cu luna următoare, nu l-a
înscris in Registrul - inventar, tratându-l astfel ca nefăcând parte din patrimoniul
Cabinetului de avocat Patru I. Ion - Cristian;
» Referirea la factura fiscală seria ALU nr. 132/23.03.2009 in valoare de 4.023,30 lei,
inclusiv TVA, 3.380,92 lei, cheltuiala a fost considerată deductibila fiscal, aşa după cum
rezulta din documentele cumulative, anexate la Raportul de inspecţie fiscală cu nr.
213/21.02.2014, tocmai datorită faptului că, în timpul desfăşurării inspecţiei fiscale,
echipa de inspecţie fiscala a solicitat şi primit, documente şi situaţii de lucrări
clarificatoare din partea contribuabilului, acordându-i timp rezonabil pentru îndreptarea
erorilor materiale constatate.
» Referirea la factura fiscală seria ELVB nr. 0136532/17.04.2009, în valoare de 2.350,00
lei, inclusiv TVA, ( eronat menţionată suma totală a facturii ), corect fiind, în valoare de
2.325,00 lei, inclusiv TVA, 1.953,78 lei, constând în mobilier, farî a preciza natura
acestuia, mijloc fix amortizabil pentru care operatorul economic nu a aplicat prevederile
art. 24, alin. (11) privind amortizarea în sensul că, nu a procedat la calculul amortizării,
începând cu luna următoare, nestând în atribuţiile şi funcţiile inspecţiei fiscale calculul
amortizării fiscale, art. 24, alin. (11 ) din Legea nr. 571/2003, republicată, menţionând în
mod clar obligaţia operatorului economic.
» Cu privire la factura fiscală nr. 0001119/16.12.2009 în valoare de 120,00 lei,
neînregistrată în evidenţa contabilă a operatorului economic, facem precizarea că,
menţionarea erorii contribuabilului, făcută în documentul cumulativ întocmit, reprezintă
o neregularitate, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă, respectiv în Registrul - jurnal
de încasări si plăţi aferent perioadei, nu face obiectul acordării vreunui regim de
deductibilitate, şi reprezentând o neregulă s-a procedat la sancţionarea contravenţională a
operatorului economic.

11
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

» Pentru suma de 4.662,00 lei, reprezentând asigurare casco - auto, echipa de inspecţie
fiscală a acordat drept de deducere, aşa după cum rezultă din calculul venitului net anual
impozabil aferent anului fiscal 2009.
» Pentru suma de 772,05 lei, reprezentând consumabile cabinet, echipa de inspectie fiscală
a acordat drept de deducere, aşa după cum rezultă din calculul venitului net anual
impozabil aferent anului fiscal 2009.

Cu privire la impozitul pe venit aferent anului fiscal 2010 la determinarea venitului net anual
impozabil aferent anului fiscal 2010 echipa de inspecţie fiscală nu a considerat deductibile fiscal
cheltuieli în suma de 8.185,65 lei reprezentând:
» Suma de 773,38 lei, contravaloare obiecte de inventar, neînscrise în Registrul - inventar,
pentru care operatorul economic avea obligaţia înregistrării acestora în conformitate cu
prevederile art. 48, alin. ( 8 ) şi ( 9 ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare, nu îndeplinesc condiţiile de
deductibilitate fiscală, nefiind considerate ca fiind utilizate în interesul desfăşurării
activităţii;
» Suma de 1.661,29 lei, reprezentând contravaloare tamplarie PVC, pentru care operatorul
economic avea obligaţia înregistrării acestora în conformitate cu prevederile art. 48, alin.
( 8 ) şi ( 9 ) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare, nu îndeplinesc condiţiile de deductibilitate fiscală, nefiind
considerate ca fiind utilizate în interesul desfăşurării activităţii;
» Suma de 2.750,98 lei, contravaloare combustibili aprovizionaţi ulterior datei de
01.05.2009, operatorul economic nefăcând dovada utilizării autovehiculului, exclusiv în
interesul direct al activităţii şi, care în conformitate cu prevederile art. 48, alin. ( 7 ) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi încadrate în categoria cheltuielilor
deductibile fiscal;
» În ceea ce priveşte neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuieli în suma de
6.000,00 lei, chirie pentru birou, subliniem faptul că, documentele reprezentând cheltuieli
cu chiriile, prezentate de operatorul economic, nu au fost înregistrate în evidenţa
contabilă, iar potrivit prevederilor fiscale, persoanele impozabile stabilite in România
trebuie să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în
desfăşurarea activităţilor economice, una din condiţiile de deductibilitate a documentelor
contabile fiind aceea de a fi înregistrate în evidenţa contabilă a operatorului economic.

Cu privire la impozitul pe venit aferent anului fiscal 2011 la determinarea venitului net anual
impozabil aferent anului fiscal 2011 echipa de inspecţie fiscală nu a acordat drept de deducere
pentru cheltuieli în suma de 4.624,17 lei, cu menţiunea că respectivele cheltuieli nu sunt
deductibile fiscal.

La determinarea venitului net, aferent anului fiscal 2012 echipa de inspecţie fiscală nu a acordat
drept de deducere pentru cheltuieli în suma de 9.379,34 lei, cu menţiunea că respectivele
cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.

Referitor la obligaţia organelor de inspecţie fiscală de a acorda, operatorului economic, timp

necesar îndreptării erorilor materiale din documentele justificative, menţionăm că, inspecţia

12
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

fiscală a fost suspendată în temeiul art. 2, litera b din Ordinul nr. 467/2013 privind condiţiile şi
modalităţile de suspendare a inspecţiei fiscale, tocmai pentru refacerea evidenţei contabile şi
corectarea erorilor materiale, fiind întocmită Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de
inspecţie fiscală, operatorul economic fiind sancţionat contravenţional cu amendă, fiind întocmit
în acest sens Procesul - Verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2010 cu nr.
044214 din data de 29.10.2013 .

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 din Codul de procedura civilă.
Solicită judecarea cauzei şi în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedura civilă.
La data de 11.05.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză întocmit în cauză.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

» Reclamantul X, reprezentat prin Z, în calitate de avocat titular, în contradictoriu cu
pârata, a formulat contestaţie împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr.
213/21.02.2014, întocmit de către AJFP Olt - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice,
precum şi împotriva Deciziilor de Impunere nr 214/21.02.2014, precum şi împotriva
celorlalte Decizii de impunere întocmite în cauză în baza acestui Raport contestat, dar şi
împotriva Deciziei 414/16.06.2014, privind soluţionarea Contestaţiei formulate,
solicitând anularea în parte a acestor documente.

Prin decizia nr. 414/16.06.2014 emisa de x Craiova a fost respinsă contestaţia formulată
împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare nr.214/21.02.2014 pentru
suma totală de 37.144 lei, suma ce reprezintă impozit pe venit, TVA şi contribuţii sociale.

Potrivit prevederilor art. 48, punctul nr. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003, privind Codul fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din venitul
brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri
astfel cum rezultă din evidenţele contabile conduse de contribuabil, cu respectarea prevederilor
art. 48, alin. (4)-(7), din Codul fiscal. Reguli generale aplicabile pentru deducerea cheltuielilor
efectuate în scopul realizării veniturilor sunt şi următoarele:
» să fie efectuate în interesul direct al activităţii;
» să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente;
» să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost
plătite, inclusiv în cazul cheltuielilor reprezentând plăţi efectuate în avans care se referă
la alte exerciţii fiscale.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată.

13
 Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor – Caracterul probant al documentelor
contabile în dreptul fiscal

Bibliografie:

1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizat prin OUG nr. 88/2018;
2. http://www.stiucum.com/contabilitate/contabilitate-generala/Documentele-contabile-si-
siste31756.php;
3. https://www.avocatnet.ro/articol_34473/Fiscul-raspunde-Cum-se-pastreaza-evidentele-
contabile-si-fiscale-ale-firmelor-si-persoanelor-fizice.html;
4. https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-vhb6onk/.

14