CAPITOLUL V

FUNCŢIONAREA ȘI MODIFICAREA SOCIETĂŢILOR CARE

DESFĂȘOARĂ ACTIVITATE ÎN DOMENIUL ECONOMIC
Obiective:
• cunoaşterea principalelor categorii de organe care asigură funcţionarea societăţilor care
desfășoară activități în sfera afacerilor comerciale în dreptul românesc;
• înţelegerea modului de colaborare între organele care asigură funcţionarea societăţilor;
• explicarea mandatului administratorilor societăţilor;
• cunoaşterea atribuţiilor adunărilor generale ale asociaţilor societăţilor.

În calitatea sa de persoana juridică, societatea care desfășoară activitate economică, în

scopul obținerii de beneficii de ordin material, nu se autogestionează decât prin intermediul persoanelor
care au înființat-o, al celor care sunt în prezent proprietarii capitalului social și/sau prin intermediul
persoanelor împuternicite să reprezinte asociații, conform legii și actelor de înființare. Relativ recent
(de la data Cărții albe a guvernării corporatiste în Europa de est), termenul de funcționare a societăților
comerciale a fost înlocuit prin cel de “guvernare corporatistă”, care desemneaza sistemul de
administrare și control al companiilor, ansamblul relațiilor unei companii cu actionari săi sau, mai
generos, cu investitorii și colaboratorii săi (furnizori, creditori, comunitate, clienți, angajați, guvern), un
sistem de drepturi, operațiuni și verificări instituit cu scopul de a asigura răspunderea administratorilor
și a managerilor față de acționari.1
Guvernarea corporatistă există, așadar, pentru a controla eventualele conflicte de interese
ce pot apărea între persoanele implicate într-o societate comercială, în scopul protecției intereselor
investitorilor. Guvernarea corporatistă este sistemul prin care firmele sunt conduse și controlate,
implicând un set de relații între conducerea executivă a unei societății, consiliul său de administrație,
acționarii săi și alte părți asociate. Guvernarea corporatistă delimitează de fapt două probleme
fundamentale:
- raporturile juridice dintre acționari și manageri
- modul de transmitere a puterii și a răspunderii de la acționari/asociați către
administratori.
Guvernarea corporatistă se bazează pe mecanismele de transmitere a voinței asociaților
către cei care efectiv conduc companiile, stabilind forme și modalități de asumare a răspunderii
managerilor față de proprietarii capitalului social. Toate aceste elemente sunt prevăzute în cuprinsul
actelor normative care reglemntează activitatea societăților cu personalitate jurdică și activitate în
domeniul economic, în dreptul românesc fiind vorba tot despre prevederile incluse majoritar în
cuprinsul Legii nr. 31/1990, cu modificările și completările ultertioare.
Funcţionarea societăţilor presupune existenţa a trei categorii de organe:
- un organ deliberativ, care să asigure constituirea în condiţii legale a voinţei societăţii
comerciale;
- un organ executiv, care să transpună în practică toate hotărârile luate de organul
deliberative;
- un organ de control, care să verifice legalitatea activităţii societăţii comerciale dar şi
modul în care organul executiv transpune în practică ceea ce a decis organul
deliberative.
Metaforic vorbind, se observă în cazul societăţilor o organizare pe principiul separaţiei
puterilor în stat, cele trei categorii de organe fiind exponente ale voinței societății, punerii în practică a
acestei voințe și a controlului modului de aducere la îndeplinire a voinței societății. Voinţa societăţii se
manifestă prin organele sale, respectiv adunarea generală a membrilor asociaţi sau a acţionarilor, care
adoptă deciziile sale și le consemnează în cuprinsul unor hotărâri. Hotărârile adunării sunt puse în
practică de către organul executiv sau organul de gestiune (administratorul) şi sunt verificate de către
organul de control (cenzorii). Această organizare este comparabilă cu împărțirea prerogativelor puterii

1
Gheorghe Piperea, Societățile comerciale, piața de capital și acquis comunitar, Editura All Beck, București,
2005, p. 534.
de stat la nivelul global al întregii societăți în putere legislativă, putere executivă şi putere
judecătorească.
Desigur că, funcţie de dimensiunile și volumul activităților desfășurate de fiecăre societate
comercială în parte, organele deliberative, de execuţie şi de control vor avea o dezvoltare mai amplă
sau mai restrâns, în acord cu nevoile sale de funcționare eficientă. Astfel, pentru un SRL de asociat unic
cu o activitate de dimensiuni modeste, singurul asociat va fi atât organ deliberativ, el hotărând ce trebuie
făcut pentru activitatea societăţii, cât şi organ de execuţie, deoarece de obicei asociatul unic este şi
administratorul firmei. Mai mult, în calitate de administrator va răspunde şi de corectitudinea cu care
se desfăşoară activitatea firmei şi de corecta ţinere a registrelor contabile, ceea ce se confundă cu funcţie
de control.
Voinţa socială se formează în adunările organului de deliberare al societăţii comerciale,
care este adunarea generală a asociaţilor respectiv a acţionarilor, în societatea pe acţiuni sau în
comandită pe acţiuni. Adunarea generală este un organ colectiv, la ședinţele căruia sunt invitaţi să
participe toţi membrii asociaţi.
Această voinţă socială este transpusă în practică, este adusă la îndeplinire prin acte juridice
săvârşite de organul executiv, care este administratorul sau administratorii societăţii comerciale.
Controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau, în anumite cazuri,
de un organ specializat, adică de cenzorii societăţii.

V.I. Adunarea generală

Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie al societăţii. Ea este formată din
totalitatea asociaţilor societăţii. Potrivit legii, adunarea generală exprimă voinţa socială, care decide în
toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii. Ca organ de deliberare, adunarea generală este
chemată să decidă atât asupra unor probleme obişnuite pentru viaţa societăţii, cât şi asupra unor
probleme deosebite care vizează elementele fundamentale ale existenţei societăţii.
Adunarea generală a societăţii comerciale poate fi adunare ordinară sau adunare
extraordinară, iar atunci când actul constitutiv nu dispune altfel, adunările se vor ţine la sediul societăţii
şi în localul ce se va indica în convocare. Adunarea ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, legea
stabilind pentru SA ca temren imperativ primele cinci luni de la încheierea exerciţiului financiar. Cele
mai multe prevederi privind organizarea și derularea adunărilor generale ale asociților sunt prevzute în
cuprinsul Legii 31/1990 pentru SA.
În afară de aprobarea situațiilor financi-contabile pentru anul anterior, adunarea generală
este obligată:
a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate
de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de supraveghere, de cenzori
sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul;
b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de
supraveghere, şi cenzorii; în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să
numească sau să demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit
financiar;
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie,
respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv;
d) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului;
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe exerciţiul
financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale societăţii.
Pentru validitatea deciziilor exprimate de acționari în adunarea generală ordinară legea
prevede cerințe de cvorum de prezentță și cerințe de cvorum pentru voturile exprimate. Este necesară
prezenţa acţionarilor care să deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar hotărârile
adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Dacă doresc acest lucru, acționarii
pot prevedea prin actul constitutiv cerinţe mai severe de cvorum pentru prezentță și/sau pentru votul
majoritar (stabilind o majoritate calificată, de exemplu de 2/3 în loc de majoritatea simplă de 50% + 1,
de exemplu pentru înlocuirea administratorilor societății).
 Dacă adunarea generală ordinară nu poate lsă desfășoare ședința pentru care a fost
convocată deoarece nu sunt îndeplinite cerințele de cvorum de prezență, are loc o a doua convocare,
când adunarea poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent
de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generală
întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum de prezență minim și nici
o majoritate calificată pentru luarea hotărârilor.
Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre
pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăţii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;
h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
i) dizolvarea anticipată a societăţii; i1) conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător
sau a acţiunilor la purtător în acţiuni nominative (în ipoteza în care societatea a fost
înființată cu acțiuni la purtător iar modificarea nu s-a realizat în termenul legal stability de
lege);
j) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
k) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
l) emisiunea de obligaţiuni;
m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută
aprobarea adunării generale extraordinare.
Observăm că domeniile în care legea prevede convocarea AGA extraordinră sunt domeniile
care au legătură cu modificarea actului constitutiv. Conform legii nr. 31/1990, unele dintre aceste
atribuţiilor pot fi delegate, prin hotărâre AGA extraordinară, structurilor executive organizate la nivelul
respectivei societăți, respectiv consiliului de administraţie sau directoratului.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, este necesară la prima
convocare prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la
convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de
drepturi de vot. Din punct de vedere al criteriilor legale pentru exprimarea hotărârilor AGA
extraordinare, legea prevede că hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii
prezenţi sau reprezentaţi. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societăţii, de
reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de
dizolvare a societăţii se ia cu o majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de
acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Ca și în ipoteza condițiilor necesare pentru validitatea hoitărârilor
AGA ordinare, și pentru AGA extraordinară legea prevede posibilitatea acționarilor ca, prin actul
constitutive, să instituie cerinţe de cvorum şi de majoritate mai riguroase decât cele prevăzute în textul
de lege și prezentate mai sus.
In situația SA unde există categorii de acțiuni cu conferă drepturi preferențiale, hotărârea
unei adunări generale de a modifica drepturile sau obligaţiile referitoare la o categorie de acţiuni nu
produce efecte decât în urma aprobării acestei hotărâri de către adunarea specială a deţinătorilor de
acţiuni din acea categorie, convocat și organizate în ceea ce privește cerințele de cvorumul de prezență
și vot după aceleași reguli ca și adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor
Adunările generale sunt convocată de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, ori
de câte ori este necesar iar, la nevoie, de către asociați. Pentru SA, termenul de întrunire nu poate fi mai
mic de 30 de zile de la publicarea convocării iar convocarea trebuie adusă la cunoştinţa asociaţilor prin
una din următoarele modalităţi, în funcţie de forma societăţii şi, în special, în funcţie de numărul
asociaţilor:
- publicarea convocării în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar local de mare
răspândire de la sediul societăţii;
- scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, dacă toate
 acţiunile societăţii sunt nominative şi cheltuielile convocării directe pentru fiecare
acţionar nu sunt excesiv de mari.
Dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin
scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică,
având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30
de zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului, înscrisă în registrul acţionarilor.
Schimbarea adresei nu poate fi opusă societăţii, dacă nu i-a fost comunicată în scris de acţionar.
Anunțul sau documentul ce conține convocarea va indica:
- locul şi data ţinerii adunării,
- precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face
obiectul dezbaterilor adunării.
În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor
consiliului de supraveghere, în convocare se va menţiona că lista cuprinzând informaţii cu privire la
numele, localitatea de domiciliu şi calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcţia de
administrator se află la dispoziţia acţionarilor, putând fi consultată şi completată de aceştia. Când pe
ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să
cuprindă textul integral al propunerilor.
Legea nr. 31/1990 prevede că au dreptul de a cere extinderea ordinerii de zi a adunării
ulterior publicării/comunicării convocatorului unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau
împreună, cel puţin 5% din capitalul social.
Situaţiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administraţie, respectiv raportul
directoratului şi cel al consiliului de supraveghere, precum şi propunerea cu privire la distribuirea de
dividende şi situaţia privind dividendele distribuite parţial în cursul anului fiscal se pun la dispoziţia
acţionarilor la sediul societăţii, de la data convocării adunării generale. Pentru societățile care utilizează
o pagină de internet proprie, convocarea, orice alt punct adăugat pe ordinea de zi la cererea acţionarilor,
precum şi documentele însoțitoare se publică şi pe pagina de internet, pentru liberul acces al acţionarilor.
Pentru urgentarea procedurilor de convocare, legea permite ca în convocarea pentru prima
adunare generală se poată fi indicată data pentru cea de-a doua adunare, în ipoteza în care prima adunare
nu s-ar putea ţine, nu precizarea că a doua adunare generală nu se poate considera cvalid conbvoicată
dacă este fixată aceeași dată cu ziua stabilită pentru prima adunare. Dacă ziua pentru a doua adunare
generală nu este menţionată în înştiinţarea publicată pentru prima adunare, termenul de 30 de zile pentru
convocare va putea fi redus la 8 zile.
Calitatea de asociat sau acţionar conferă dreptul de a participa la adunarea generală. Acest
drept se exercită personal de către fiecare asociat dar se poate face apel şi la reprezentanţi care se află
în posesia unei procuri speciale.
Sedinţele adunărilor generale ordinare şi extraordinare trebuie să aibă loc, sub sancţiunea
nulităţii hotărârilor luate de adunare, în ziua, la ora şi locul arătate în convocare. Membrii asociaţi sau
acţionarii vor alege dintre cei prezenţi unul sau mai mulţi secretari (maxim 3), care vor verifica prezenţa
şi procesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea îndeplinirii tuturor formalităţilor cerute de
lege şi statut pentru ţinerea adunării, după care se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul
ordinii de zi.
Acţionarii exercită dreptul la vot în adunarea generală, proporţional cu numărul acţiunilor
pe care le posedă, afară de cazul când, prin actele constitutive s-a limitat numărul voturilor în condiţiile
legii. În adunarea generală asociaţii trebuie să facă dovada calităţii lor.
Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu au achitat vărsămintele
ajunse la scadenţă.
Hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis. Votul secret este admis în mod
excepţional. În cazul societăţilor cu răspundere limitată votarea se poate face şi prin corespondenţă,
dacă prin statutul societăţii s-a prevăzut o atare modalitate de vot.
Lucrările adunării trebuie consemnate într-un proces-verbal, semnat de preşedintele
adunării şi secretar. Procesul-verbal va cuprinde menţiuni cu privire la îndeplinirea formalitaţilor de
convocare, data şi locul adunării, tipul adunării, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor precum şi
dezbaterile, în rezumat, şi deciziile luate. Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.
Hotărârilor adunării generale sunt obligatorii pentru toţi asociaţii, conform pricipiului
democratic al majorităţii în luarea unei hotărâri. Pentru ca hotărârile să fie cunoscute atât asociaţilor
care nu au participat la adunare cât şi tuturor celor interesaţi şi, prin urmare, opozabile terţilor, aceste
hotărâri (mai bine spus extras din hotărârile adunărilor generale ordinare şi extraordinare) se publică în
Monitorul Oficial al României şi sunt înscrise în Registrul Comerţului, dacă privesc acte sau fapte a
căror înregistrare este prevăzută de lege.
Hotărârile adunării generale adoptate cu încălcarea legii ori a actelor constitutive pot fi
anulate pe cale judecătorească. Cererea de anulare a hotărârii adunării generale se poate face în termen
de 15 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial. Competenţa de soluţionare a cererii aparţine
instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea comercială respectivă. Cererea de anulare a
hotărârii adunării generale se va judeca în camera de consiliu a instanţei. Hotărârea definitivă de anulare
trebuie să fie menţionată în Registrul Comerţului şi publicată în M.O. De la data publicării ei, hotărârea
devine opozabilă tuturor acţionarilor.
Chiar dacă legea prevede proceduri explicite și rigide privind convocarea și derularea
adunărilor generale a proprietarilor capitalului social, acţionarii reprezentând întreg capitalul social vor
putea, dacă nici unul dintre ei nu se opune, să ţină o adunare generală şi să ia orice hotărâre de
competenţa adunării, fără respectarea formalităţilor cerute pentru convocarea ei.

V.2. Administratorii societăţii

Hotărârile adunărilor generale sunt transpuse în practică prin îndeplinirea unor acte de
executare de către persoane anume investite în acest scop, numite administratori. Conform prevederilor
Legii nr. 31/1990, orice societate comercială, indiferent de forma ei juridică, este administrată de unul
sau mai mulţi administratori.
Conform legii societăților în dreptul românesc, administrarea societăților comerciale se
poate realiza
- în sistem unitar sau
- in sistem dualist,
funcție de hotărârea membrilor asociați, exprimată în adunarea generală constitutivă sau, pe parcursul
funcționării societății, în adunarea generală extraordinară cu această ordine de zi specială.
In dreptul românesc, conceptul de administrare a societăților cu activitate economică
include persoanele care realizează conducerea societăți comerciale (administratorii sau alte persoane
mandatate de aceștia), dar și persoanele care realizează controlul activităților efectiv prestate. În
literatura economică de profil, această activitate de administrare este definită, așa cum am arătat
anterior, prin termenul de «guvernanță corporativă» sau « guvernare corporatistă ».2
Dintre principiile guvernării corporative formulate de OECD, legea românească a preluat
independența administratorilor, respectiv obligația acestora de a judeca obiectiv, în interesul societății
comerciale, independent de interesele conducerii, ale vreunui actionar semnificativ sau vreunui partid
politic.3 Astfel, pentru supravegherea conducătorilor societăților comerciale, prin actul constitutiv sau
prin hotărârea AGA se poate prevedea ca unul sau mai multi administratori sa fie independent. 4
Pentru ca un administrator să poată fi considerat independent, trebuiesc îndeplinite în mod
cumulativ următoarele condiții :
a. să nu fie director al societății sau al unei societăți controlate de aceasta și să nu fi
îndeplinit o astfel de funcție în ultimii 5 ani ;
b. să nu fi fost salariat al societății sau al unei societăți controlate de aceasta în ultimii 5
ani ;
c. să nu primească și să nu fi primit de la societate sau de la o societate controlată de
aceasta o renumerație suplimentară față de remunerația de administrator sau orice alte
avantaje, altele decât cele care corespund în mod obișnuit calității de administrator
neexecutiv

2
Gheorghe Piperea, Societățile comerciale, piața de capital și acquis comunitar, Editura All Beck, București,
2005, p. 534.
3
Camelia Stoica, Silvia Cristea, Drept societar – pentru învățământul superior economic, Editura Universitară,
București, 2008, p. 134.
4
Daniel Șandru, Societăți comerciale în Uniunea Europeană, Editura Universitară, București, 2006, p. 237.
 d. să nu fie acționar semnificativ al societății ;
e. să nu aibă și să nu fi avut în ultimul an relații de afaceri cu societatea, nici personal nici
în calitate de asociat, administrator sau salariat al unei alte societăți;
f. să nu fie și să nu fi fost în ultimii 3 ani asociat sau salariat al auditorului financiar al
societății (sau al unei societăți controlate de aceasta societate).
g. să nu fie director într-o altă societate în care un director al societății este administrator
neexecutiv ;
h. să nu fie administrator neexecutiv al societății mai mult de 3 mandate ;
i. să nu fie soț/soție sau rudă până la gradul al IV-lea inclusiv cu un director al societății
sau cu o persoană aflată în una dintre situațiile de mai sus.
Administratorii îndeplinesc în mod zilnic operaţiunile necesare pentru înfăptuirea
obiectului de activitate al societăţii şi pot fi atât cetăţeni români cât şi cetăţeni străini. Ei asigură
conducerea efectivă a societăţi comerciale şi poartă răspunderea pentru modul în care înfăptuiesc
această activitate.
Între administrator şi societatea pe care o administrează se nasc raporturi juridice specifice
contractului de mandat. Imputernicirea de a administra este acordată administratorului de AGA sau prin
actul de constituire a societăţii.
Administrarea societăţii poate fi încredinţată uneia sau mai multor persoane fizice sau
juridice. Pot fi numiţi administratori acţionarii sau terţii care vor trebui să îndeplinească unele condiţii
referitoare la studii, experienţă, practică, moralitate şi capacitate. Din punct de vedere al capacităţii
juridice cerute pentru calitatea de administrator, legea este la fel de exigentă ca în cazul mandatarului,
impunând condiţia capacităţii de exerciţiu depline.
Durata mandatului de funcţionare a administratorilor poate fi determinată sau
nedeterminată. In ambele situaţii, misiunea administratorului nu este încheiată decât la data votării
descărcării de gestiune de către adunarea generală extraordinară a asociaţilor.
Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sancţiunea nulităţii, administratorul va
putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească, bunuri către sau de la societate, având
o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, numai după obţinerea aprobării adunării
generale extraordinare. Totodată, dobândirea de către societate, într-un interval de cel mult 2 ani de la
constituire sau de la autorizarea începerii activităţii societăţii, a unui bun de la un fondator ori acţionar,
contra unei sume sau a altor contravalori reprezentând cel puţin o zecime din valoarea capitalului social
subscris, va fi supusă aprobării prealabile a adunării generale a acţionarilor. Aceste limitări sunt
aplicabile şi operaţiunilor în care una dintre părţi este soţul administratorului ori rudă sau afin, până la
gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă operaţiunea este încheiată cu o societate civilă
sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori
deţine, singură sau împreună, o cotă de cel puţin 20 % din valoarea capitalului social subscris, cu
excepţia cazului în care una dintre societăţile comerciale respective este filiala celeilalte.
Atribuțiile și prerogativele care revin administratorilor sunt expres prevăzute în actul
constitutiv. Administratorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) îndeplinirea formalităţilor de publicitate cerute de lege pentru validarea constituirii
societăţii;
b) obligaţia generală de a administra societatea;
c) obligaţia de a ţine la zi registrele cerute de lege şi de a răspunde de corectitudinea
înregistrărilor;
d) obligaţia de a convoca AGA ordinară sau extraordinară;
e) obligaţia de a întocmi bilanţul contabil şi contul de beneficii şi pierderi,
prezentându-le AGA; această obligaţie poate fi delegată unrei persoane specializate
(contabil autorizat, expert contabil, director financiar-contabil etc)
f) de a colabora cu lichidatorii, în cazul dizolvării şi lichidării societăţii.
Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:
- realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
- existenţa reală a dividendelor plătite;
- existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
- exacta îndeplinire a hotărârilor AGA;
- stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun.
 Conform art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, acţiunea împotriva
administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, însă aceştia o vor putea exercita numai în cazul
procedurii insolvenței și falimentului.
Încetarea funcţiei administratorilor se poate realiza prin revocare de către AGA şi prin
demisie. Pentru neîndeplinirea obligaţiilor izvorâte din contractul de mandat, în funcţie de fapta comisă,
administratorul poate răspunde civil sau penal.
În societăţile unde sunt mai mulţi administratori, aceştia se organizează în consiliu de
administraţie, care este organ colegial de conducere. Consiliul de administraţie este condus de un
preşedinte, ales dintre membrii consiliului. Acesta poate fi în acelaşi timp director general sau director
al societăţii (art. 143 al. 2 din Legea nr. 31/1990). Consiliul de administraţie are în structura funcţională
a societăţii aceleaşi îndatoriri şi prerogative ca şi administratorul unic.
Consiliul de administraţie poate lua decizii valabile în prezenţa personală a cel puţin
jumătate din numărul administratorilor. În mod excepţional, pentru unele operaţii, consiliul de
administraţie are nevoie de aprobarea AGA. Consiliul de administraţie se întruneşte ori de câte ori este
nevoie, dar cel puţin o dată pe lună. Rezultatul deliberărilor consiliului de administraţie se consemnează
în deciziile consiliului de administraţie, care se semnează de către preşedinte. Activitatea
administratorilor și a consiliului de administrație, dacă acesta există, sunt analizate și cenzurate, dacă
este cazul, de către adunarea generală ordinară este competentă:
a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor
administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, şi să fixeze dividendul;
b) să aleagă pe administratori şi cenzori;
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs administratorilor şi cenzorilor,
dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;
d) să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;
Consiliul de administraţie se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni, la convocarea de către
preşedintele acestuia, care stabileşte ordinea de zi, informează membrilor consiliului cu privire la
aspectelor discutate şi prezidează întrunirea.
Consiliul de administraţie este, de asemenea, convocat la cererea motivată a cel puţin 2
dintre membrii săi sau a directorului general. În acest caz, ordinea de zi este stabilită de către autorii
cererii iar preşedintele este obligat să dea curs unei astfel de cereri. Convocarea pentru întrunirea
consiliului de administraţie va fi transmisă administratorilor cu suficient timp înainte de data întrunirii,
termenul putând fi stabilit prin decizie a consiliului de administraţie. Convocarea va cuprinde data, locul
unde se va ţine şedinţa şi ordinea de zi. Asupra punctelor care nu sunt prevăzute pe ordinea de zi se pot
lua decizii doar în cazuri de urgenţă. Actul constitutiv poate impune condiţii mai stricte cu privire la
aspectele reglementate în prezentul alineat.
La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanţilor,
ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate. Procesul - verbal
este semnat de către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt administrator.
Consiliul de administraţie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de direcţie,
compus din membrii aleşi dintre administratori. Comitetul de direcţie este condus de către directorul
general sau directorul societăţii și, de obicei, lucrează în ședințe de analiză săptămânale.
Atribuţiile comitetului de direcţie sunt cele stabilite de către consiliul de administraţie, prin
decizia de delegare adoptată. Deciziile comitetului de direcţie pot fi anulate ori suspendate de către
consiliul de administraţie şi, cu atât mai mult, de către AGA.
Executarea propriu-zisă a operaţiunilor societăţii poate fi încredinţată unuia sau mai multor
directori executivi, angajați ai societăţii. Directorii executivi nu vor putea fi membri în consiliul de
administraţie al societăţii și sunt răspunzători faţă de societate şi de terţi ca şi administratorii, pentru
neîndeplinirea îndatoririlor lor. Dacă se inițiază o acţiune pentru angajarea răspunderii juridice
împotriva directorilor, aceştia vor fi suspendaţi din funcţie până la rămânerea definitivă a sentinţei
judecătorești prin care este soluționată situația de fapt incidentă. Directorii societăţii au statut de salariaţi
ai firmei şi primesc sarcini prin intermediul fişei postului. Raporturile juridice cu societatea comercială
sunt guvernate de normele dreptului muncii, răspunderea lor juridică fiind identică răspunderii
salariaților.
Funcţie de dimensiunile şi specificul firmei, numărul şi denumirile directorilor executivi
este foarte variat, de la director general și director financiar-contabil la director tehnic, director de
resurse umane, director de producţie, director de imagine, director de clientelă, director de publicitate,
director de marketing, director de dezvoltare-cercetare, director de produs, director de divizie strategie
etc.

V.3. Administrarea societăţilor pe acţiuni în sistem dualist

Conform prevederilor Legii nr. 441/2006 administrarea societăţilor pe acţiuni se poate realiza
şi în sistem dualist, adică prin inserarea în actele constitutive a unei clauze privind realizarea gestiunii
prin intermediul unui directorat şi al unui consiliu de supraveghere.
Directoratul realizează în mod exclusiv conducerea societăţii şi în deplineşte toate actele
necesare şi utile pentru atingerea obiectului de activitate, cu excepţia celor rezervate de lege în sarcina
consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor. Directoratul îşi exercită atribuţiile sub
controlul Consiliului de supraveghere şi este constituit din unul sau mai mulţi membri, întotdeauna în
număr impar. Cand este un singur membru, acesta se va numi director general unic. Pentru societăţile
pentru care situaţiile financiare fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul este format
din cel puţin 3 membri.
Consiliul de supraveghere va desemna membrii directoratului şi va decide care dintre ei are
funcţia de preşedinte. Membrii directoratului nu pot fi simultan şi membri ai Consiliului de
supraveghere datorită posibilităţii de apariţie a conflictelor de interese. Directoratul reprezintă
societatea în raport cu terţii şi în justiţie, iar în lipsa unei stipulaţii contrare membrii directoratului
actionează împreună. Cel puţin o dată la trei luni directoratul prezintă un raport scris Consiliului de
supraveghere cu privire la activitatea societăţii. De asemenea, directoratul înaintează Consiliului de
supraveghere situaţii financiare anuale, raportul activităţii anuale şi propunerea sa detaliată cu privire
la profitul anului precedent şi repartizarea acestuia.
Consiliul de supraveghere are între 3 şi 11 membri, funcţie de prevederile exprese ale actului
constitutiv al societăţii. Ei sunt desemnaţi de către AGA şi pot fi revocaţi oricand cu votul a 2/3 din
voturile acţionarilor prezenţi în adunare.
Consiliul de supraveghere are următoarele atribuţii principale:
- exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat
- numeşte si revocă membrii directoratului
- verifică operaţiunile de conducere a societăţii
- raportează anual către AGA rezultatele activităţii de supraveghere a
directoratului pe care o realizează
Consiliul de supraveghere nu poate avea atribuţii executive, iar în cazul în care consiliul nu
încuviinţează o operaţiune demarată de către directorat, membrii directoratului pot convoca AGA şi
solicita acordarea permisiunii de către proprietarii capitalului.
Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel puţin 2 membri ai
consiliului şi care au drept atribuţie investigarea şi formularea de recomandări pentru consiliu în
domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi a
personalului sau desemnarea de candidaţi pentru posturi de conducere.
Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate atribuţii de conducere a societăţii. Cu toate
acestea, în actul constitutiv se poate prevedea că anumite tipuri de operaţiuni nu pot fi efectuate decât
cu acordul consiliului, iar în cazul în care consiliul nu îşi dă acordul pentru o astfel de operaţiune,
directoratul poate cere acordul adunării generale a acțăionarilor. Hotărârea AGA cu privire la un
asemenea acord este dată cu o majoritate de 3 pătrimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi. Actul
constitutiv nu poate stabili o altă majoritate şi nici stipula alte condiţii.
Consiliul de supraveghere se întâlneşte cel puţin o dată la 3 luni. Preşedintele convoacă consiliul
şi conduce intrunirea. De asemenea, consiliul de supraveghere este convocat în orice moment la cererea
motivată a cel puţin 2 dintre membrii consiliului sau la cererea directoratului, când întrunirea trebuie să
aibă loc în cel mult 15 zile de la convocare. Dacă preşedintele nu dă curs acestei cererii de convocare a
consiliului, autorii cererii pot convoca ei înşişi consiliul, stabilind ordinea de zi a şedinţei.
Totodată, membrii directoratului pot fi convocaţi la întrunirile consiliului de supraveghere, dar
nu au drept de vot în consiliu.
 La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanţilor,
ordinea de zi, ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate.
Procesul-verbal este semnat de către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt membru prezent
al consiliului, pentru certificarea conformității celor consemnate în curpinsul documentului.
Conform art. 153 ind. 10 din Legea nr. 31/1990, consiliul de supraveghere poate crea comitete
consultative, formate din cel puţin 2 membri ai consiliului şi însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii
şi cu elaborarea de recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul, remunerarea membrilor
directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi a personalului, sau nominalizarea de candidaţi pentru
diferitele posturi de conducere. Comitetele vor înainta consiliului în mod regulat rapoarte asupra
activităţii lor. Preşedintele directoratului poate fi numit membru în aceste comitete creat de consiliul de
supraveghere, fără ca prin aceasta să dobândească calitatea de membru în consiliu. Cel puţin un membru
al fiecărui comitet astfel creat trebuie să fie membru independent al consiliului de supraveghere și cel
puţin un membru al comitetului de audit trebuie să deţină experienţă relevantă în aplicarea principiilor
contabile sau în audit financiar.

Sistemul unitar Sistemul dualist

Separație între funcția executivă (administratori Administrarea societății se realizează de către un
directori), și funcția neexecutivă (administratori directorat și un consiliu de supraveghere.
care nu cumulează funcția de directori).
Consiliul de administrație are obligații strict Membrii directoratului reprezintă societatea
delimitate prin lege. actionând, de regulă, împreună, dar pot
împuternici prin vot unanim pe unul dintre ei să
îi reprezinte.
Administratorii neexecutivi trebuie să reprezinte Membrii directoratului trebuie sa fie în număr
majoritatea în consiliul de administrație, care impar, durata mandatului lor este de 4 ani.
trebuie să aibă număr impar de membri.
Directorii lucrează în baza unui contract Luarea deciziilor și reprezentarea celor absenți la
individual de munca, administratorii în baza întâlnirile membrilor directoratului sunt identic
raportului juridic de drept societar/drept al reglementate ca pentru consiliul de administrație
afacerilor. în sistem unitar.
Directorii au răspundere individuală, Membrii directoratului nu pot cumula funcția de
administratorii răspund solidar, ca membri ai membru în consiliul de supraveghere.
consiliului de administrație.
Posibilitatea ca AGA să opteze pentru unul sau Consiliul de supraveghere nu poate exercita
mai mulți administratori independenți. atribuții de conducere (revin directoratului în
exclusivitate), dar pot exista anumite operațiuni
pentru care este obligatoriu să își dea acordul.
Consiliul de administrație poate functțona și prin Consiliul de supraveghere poate crea comitete
creearea dintre membrii săi a unor comitete, de consultative, formate din minim 2 dintre membrii
exemplu comitetul de auditare financiară, săi.
comitetul de management al resurselor umane,
comitetul de marketing etc.

Tabelul nr. 4. Diferențe între sistemul unitar și sistemul dualist de administrare a societăților
comerciale

Durata mandatului Pentru administratori, membri ai directoratului şi ai consiliului de

membrilor în supraveghere, durata mandatului este maxim 4 ani și este stabilită prin
structurile de actul constitutiv. Pentru primii membri desemnați, mandatul este de doar 2
conducere ani. În principiu sunt reeligibili, dar acționarii pot schimba acest lucru prin
dispoziție expresă a prin actului constitutiv.
Validitatea Pentru ca numirea unui administrator, a unui membru al directoratului sau
consimțământului al consiliului de supraveghere, să fie valabilă din punct de vedere juridic,
persoana numită trebuie să o accepte în mod expres.
Răspunderea juridică Membrii strcturilor de conducere Sunt obligați să încheie un contract de
asigurare a răspunderii profesionale.
Personalitatea juridică Directorii societăţii pe acţiuni, în sistemul unitar, respectiv membrii
directoratului, în sistemul dualist, sunt doar persoane fizice.
Administrarea de O persoană juridică numită administrator sau membru al consiliului de
către persoane supraveghere al unei societăţi pe acţiuni este obligată să îşi desemneze un
juridice reprezentant permanent, persoană fizică, supus aceloraşi condiţii şi
obligaţii şi cu aceeaşi răspundere civilă şi penală ca şi un administrator sau
membru al consiliului de supraveghere, persoană fizică.
Clauza de Directorii unei societăţi pe acţiuni, în sistemul unitar, şi membrii
neconcurență directoratului, în sistemul dualist, nu vor putea fi, fără autorizarea
consiliului de administraţie, respectiv a consiliului de supraveghere,
directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de
supraveghere, cenzori sau, după caz, auditori interni ori asociaţi cu
răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect
de activitate, nici nu pot exercita acelaşi comerţ sau altul concurent, pe
cont propriu sau al altei persoane, sub sancțiunea revocării şi răspunderii
pentru daune.
Limitarea numărului O persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de
de mandate administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi
pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României.

Această prevedere se aplică în aceeaşi măsură persoanei fizice

administrator sau membru al consiliului de supraveghere, cât şi persoanei
fizice reprezentant permanent al unei persoane juridice administrator ori
membru al consiliului de supraveghere.

Interdicţia nu se referă la cazurile când persoana este proprietar a cel puţin

o pătrime din totalul acţiunilor societăţii.
Remunerație Remuneraţia membrilor consiliului de administraţie sau ai consiliului de
supraveghere este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre AGA.

AGA și consiliul de administraţie sau consiliul de supraveghere şi, dacă

este cazul, comitetul de remunerare se vor asigura, la stabilirea
remuneraţiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport cu
îndatoririle specifice ale persoanelor respective şi cu situaţia economică a
societăţii.
Condiții de prezență și Pentru validitatea deciziilor consiliului de administraţie, ale directoratului
vot sau ale consiliului de supraveghere este necesară prezenţa a cel puţin
jumătate din numărul membrilor fiecăruia dintre aceste organe, dacă prin
actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare.

Deciziile în cadrul consiliului de administraţie, al directoratului sau al

consiliului de supraveghere se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Deciziile cu privire la numirea sau revocarea preşedinţilor acestor organe
se iau cu votul majorităţii membrilor consiliului.

Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, preşedintele consiliului de

administraţie sau al consiliului de supraveghere va avea votul decisiv în
caz de paritate a voturilor. Nu poate avea vot decisiv preşedintele
consiliului de administraţie care este, în acelaşi timp, director al societăţii.
 Votul unanim Actul constitutiv stabilește cazurile excepţionale, justificate prin urgenţa
situaţiei şi prin interesul societăţii, când deciziile consiliului de
administraţie sau ale directoratului sunt condiționate de votul unanim
exprimat în scris al membrilor, fără a mai fi necesară o întrunire a
respectivului organ.

Această procedură nu poate fi prevăzută pentru deciziile consiliului de

administraţie sau ale directoratului referitoare la situaţiile financiare anuale
ori la capitalul autorizat.
Diminuarea activelor Dacă în urma unor pierderi stabilite prin situaţiile financiare anuale
aprobate conform legii, activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de
jumătate din valoarea capitalului social subscris, se va convoca AGA
extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.

Prin actul constitutiv se poate stabili ca AGA extraordinară să fie

convocată chiar şi în cazul unei diminuări a activului net mai puţin
semnificativă

Dacă AGA extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci

societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului
financiar ulterior, să procedeze la reducerea capitalului social cu un
cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din
rezerve.
Acţiunea în Acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor,
răspundere respectiv a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum
şi a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii de
aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine AGA.

Tabelul nr. 5. Aspecte comune privind reglementarea sistemului unitar și sistemului dualist de
administrare a societăților comerciale

V.4. Cenzorii societăţii

Buna funcţionare şi echilibrul activităţii desfăşurate de o societate impun în mod

obligatoriu desemnarea unui organ sau unei categorii de organe care să controleze corectitudinea
derulării activităţii. Rolul principal al acestor organe nu este de natură represivă, ci preventivă. Această
activitate de control urmăreşte depistarea inadvertenţelor mai înainte de a deveni abateri de la litera legii
şi remedierea din timp a disfuncţionalităţilor.
Organele de control la nivelul societăţilor defăşoară o activitate orientată pentru atingerea
următoarelor obiective:
- prevenirea situaţiilor care pot provoca falimentul;
- reducerea capitalului social sau diminuarea patrimoniului;
- depistarea situaţiilor de încălcare a actului constitutiv;
- abuzurile în activitatea administratorilor şi directorilor etc.
La societăţile cu o structură organizatorică complexă, ce cuprind un mare număr de asociaţi
şi desfăşoară operaţiuni comerciale complexe, sarcina de control revine cenzorilor. Pentru SRL legea
prevede obligativitatea numirii cenzorilor numai dacă numărul de asociaţi trece de 15. În lipsa
cenzorilor, dreptul de control va fi exercitat de asociaţi, ca şi în societatea în nume colectiv.
Potrivit legii, SA va avea trei cenzori şi un supleant (art. 159 din legea nr. 31/1990), dacă
prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. Numărul cenzorilor trebuie să fie impar, iar
durata mandatului lor este de 3 ani, putând fi realeşi. La societăţile pe acţiuni cu capital majoritar de
stat, unul dintre cenzori este, în mod obligatoriu, reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor.
 Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse obligaţiei legale de auditare vor fi
auditate de către auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice, în condiţiile prevăzute de
reglementările specifice privind auditul financiar, în acord cu normelor elaborate de Camera Auditorilor
Financiari din România. De exemplu, societăţile pe acţiuni care optează pentru sistemul dualist de
administrare sunt supuse auditului financiar. La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare
anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, AGA ordinară a acţionarilor va decide între
contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după necesități.
Ca și administratorii și membrii directoratului, cenzorii și auditorii fianciari sunt declarați
și înregistrați la registrul comerţului. Cenzorii pot fi acţionari, cu excepţia cenzorului expert contabil,
care poate fi terţ ce exercită profesia individual ori în forme asociative. Nu pot fi cenzori, iar dacă au
fost aleşi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu
sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi
contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de membru al consiliului de administraţie, respectiv
al consiliului de supraveghere şi al directoratului;
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această calitate, au atribuţii de
control în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu excepţia
situaţiilor prevăzute expres de lege.
Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin actul constitutiv sau de
adunarea generală care i-a numit. În caz de deces, imposibilitate fizică sau legală, încetare ori renunţare
la mandat a unui cenzor, acesta va fi înlocuit de supleant. Dacă înlocuire nu poate avea loc,
administratorii vor convoca de urgenţă adunarea generală în vederea desemnării unui nou cenzor.
Principalele atribuții ale cenzorilor sunt:
- să supravegheze gestiunea societăţii,
- să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele,
- dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi
- dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare
- să prezinte adunării generale un raport amănunţit.
- să aducă la cunoştinţă membrilor consiliului de administraţie neregulile în
administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi ale prevederilor actului constitutiv pe
care le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinţă adunării
generale.
Este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor în particular sau terţilor informații
referitoare la operaţiunile societăţii, iar acţionarii au dreptul să reclame cenzorilor faptele neconforme
cu legea. Dacă acţionari care fac această sesizare reprezintă, individual sau împreună, cel puţin 5% din
capitalul social (chiar o cotă mai mică, dacă este prevăzută expres în actul constitutiv), cenzorii sunt
obligaţi să o analizeze. Dacă vor aprecia că reclamaţia este întemeiată şi urgentă, sunt obligaţi să
convoace imediat AGA şi să prezinte raportul lor; altfel, sesizarea trebuie prezentată la următoarea
AGA, care va decide asupra celor reclamate.
Cenzorii aduc la cunoştiinţa administratorilor constatările făcute, iar cazurile grave le aduc
la cunoştiinţa AGA. Conform art. 165 din Legea nr. 31/1990 cenzorii vor trece într-un registru special
deliberările lor, precum şi constatările făcute în timpul exercitării mandatului.
În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori interni, potrivit legii, orice acţionar
are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii interni trebuie să
le analizeze și să includă punctul lor de vedere în raportul către consiliul de administraţie, respectiv
consiliul de supraveghere.
Activitatea de control exercitata de cenzori se completeaza cu activitatea de auditare
financiara, care poate fi interna sau externa. Prin audit intern intelegem o activitate independenta si
obiectiva care da unei entitati o asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor, o
indruma pentru a-i imbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoarea. 5
Normele de audit intern sun reglementate prin normele dreptului fiscal si se completeaza
cu hotararile Camerei Auditorilor Financiari din Romania si normele de audit elaborate de Institutul
Auditorilor Interni. Pe langa avantajele care tin de desfasurarea activitatii de control intr-o maniera
organizata si eficienta, auditul intern ofera avantajul ca declaratiile fiscale ale societatilor comerciale
care au compartiment intern de audit nu vor trebui certificate de un consultant fiscal.

V.5. Modificarea societăţilor

Modificarea societăților are semnificația juridică a modificării actului constitutiv și are loc,
în principiu, în acelaşi mod în care a fost şi înfiinţată. Conform art. 204 din legea nr. 31/1990, actul
constitutiv poate fi modificat:
- prin hotărâre a adunării generale
- prin decizie a Consiliului de administraţie, respectiv directoratului, adoptată
în baxa delegării acordate de AGA extraordină sau prin prevbedi exprese ale
actului constitutiv
- prin hotărârea instanţei judecătoreşti
Astfel, voinţa socială (exprimată printr-o Adunare generală extraordinară a membrilor
societari) în sensul modificării societăţii se va consemna în hotărârea AGA, care va sta la baza redactării
unui act adiţional la contractul de societate încheiat în vederea înfiinţării societăţii respective. Prin grija
administratorului sau a secretarului AGA, acest act adiţional va fi depus la Oficiul Registrului
Comerţului de pe lângă tribunalul judeţean care a dispus înfiinţarea firmei. Judecătorul delegat va
certifica modificarea printr-o încheiere, care va fi înregistrată în registrul comerţului şi publicată în
Monitorul Oficial.
Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci când are
modificarea societății vizează:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui imobil;
b) modificarea formei juridice a societăţii într-o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripţie publică.
Cel puţin teoretic, fiecare adunare generală a asociaţilor poate antrena după sine o
modificare a statutului, care nu va deveni operaţională mai înainte de întocmirea actului adiţional şi
înregistrarea lui la Registrul Comerţului, urmată de publicarea în Monitorul Oficial. Fiecare modificare
trebuie adună la cunoştinţa tuturor celor interesaţi, inclusiv asociaţilor care nu au putut participa la
adunarea care a luat hotărârea de modificare şi de aceea este obligatorie publicarea actelor adiţional, în
extras.
Modificarea societăţilor trebuie să aibă loc cu respectarea legii. Astfel, transformarea unui
SRL într-un SA poate avea loc doar dacă numărul membrilor asociaţi este minim 2 iar capitalul social
la cel puţin echivalentul in lei a 25.000 euro (actualmente, 90.000 ron). Schimbarea formei societăţii,
prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societăţii nu atrag crearea unei
persoane juridice noi.
Creditorii asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată pot face opoziţie împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei
societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior
hotărârii. Dacă opoziţia este admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la care
hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să excludă din societate pe
asociatul debitor al oponentului.
Conform art. 207 din Legea nr. 31/1990, capitalul social poate fi redus prin:
a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;

5
Camelia Stoica, Silvia Cristea, Drept societar – pentru învățământul superior economic, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008, p. 161.
 b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor;
d) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;
e) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea
capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;
f) alte procedee prevăzute de lege.
Având în vedere funcția de garantare a datoriilor societății cu capitalul social, procedura de
reducere a capitalului social este mai riguros reglementată. Astfel, reducerea capitalului social va putea
fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a, și numai cu respectarea minimul de capital social stabilit de lege. Creditorii
societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotărârii, vor fi îndreptăţiţi să obţină garanţii pentru
creanţele care nu au devenit scadente până la data respectivei publicări și au dreptul de a face opoziţie
împotriva reducerii capitalului social.
Hotărârea de reducere a capitalului social nu are efect şi nu se vor achita acţionarilor sumele
aferente micșorării participării fiecăruia la capitalul societății până când creditorii nu vor fi obţinut
realizarea creanţelor lor sau, cel puțin, garanţii adecvate sau până la data la care instanţa competentă a
respins eventuala opoziție a creditorilor.
In ipoteza majorarii capitalului social, legea societăților comerciale instituie un drept
special de preemțiune în favoarea asociaților preexistenți, care pot subscrie capital social pentru a păstra
cota de participare avuta în cadrul societății comerciale respective, mai inainte de deschiderea
operațiunii de majorare.6
Dintre modalităţile de modificare, cele mai spectaculoase, din punctul de vedere al
normelor de procedură dar și prin prism efectelor care le produc, sunt fuziunile şi divizările. Fuziunea
reprezintă unirea a două societăţi care vor funcţiona ca un singur profesionist de afaceri persoană
juridică. Fuziunea poate fi prin absorbţie (când o societate mai puternică înglobează o societate mai
mică) sau prin comasare (când două societăţi, comparabile ca putere, se unesc pentru a da naştere unui
subiect de drept nou).
Divizarea presupune separarea unei societăţi în două sau mai multe alte societăţi, care
dobândesc autonomie decizională şi financiară. Atunci când societatea inițială dispare, cu consecința
apariției unor societăți complet noi, divizarea sociatății are loc prin procedeul fragmentării, iar atunci
când societatea inițială își continuă activitatea dar cu un capital social și un patrimoniu diminuate cu
capitalul social și patrimoniul unei societăți nou înființate, divizarea se realizează prin procedeul
desprinderii.
Fuziunea şi divizarea societăţilor sunt reglementate expres în legea nr. 31/1990 republicată,
de la art. 238 la art. 251 şi au fost considerabil modificate prin prevederile exprese ale Legii nr.
441/2006.
Conform art. 238 din legea societăților, fuziunea este este operaţiunea prin care:
a) una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea
patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţii sau societăţilor
absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din
valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea
patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii lor de acţiuni
la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea
nominală a acţiunilor astfel repartizate.
Conform alin. 2 al art. 238, divizarea este operaţiunea prin care:
a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăţi
totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate
de acţiuni la societăţile beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum
10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate;
b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea
patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către

6
Camelia Stoica, Silvia Cristea, Drept societar – pentru învățământul superior economic, Editura Universitară,
Bucureşti, 2008, p. 198 și urm.
 acţionarii lor de acţiuni la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în
numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.
Astfel, conform legii fuziunea sau divizarea se pot realiza şi între societăţi înființate sub
forme de organizare diferite (de exemplu, pot fuziona un SRL și un SA, un SRL cu capital social
suficient potat efi divizată într-un SRL și un SA etc.). Societăţile în lichidare pot fuziona sau se pot
diviza, numai dacă nu a început repartiţia între asociaţi a părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare. Fuziunea
sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului
constitutiv al societăţii. Dacă, prin fuziune sau divizare, se înfiinţează o nouă societate, aceasta se
constituie în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru forma de societate convenită.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii care îşi încetează
existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăţile beneficiare, în
starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării, în schimbul atribuirii de acţiuni sau de părţi
sociale ale acestora către asociaţii societăţii care încetează şi, eventual, a unei sume în bani, care nu
poate depăşi 10% din valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale atribuite. În baza hotărârii
adunării generale a acţionarilor a fiecăreia dintre societăţile care participă la fuziune sau la divizare,
administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:
a) forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor participante la operaţiune;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;
c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit societăţilor beneficiare;
d) modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şi data de la care acestea dau
dreptul la dividende;
e) raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale şi, dacă este cazul, cuantumul
sultei; nu vor putea fi schimbate pentru acţiuni emise de societatea absorbantă acţiunile societăţii
absorbite al căror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbantă ori însăşi
societatea absorbită;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale;
h) data situaţiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeaşi pentru toate societăţile
participante;
i) data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost folosite pentru a se
stabili condiţiile fuziunii sau ale divizării;
j) data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de
vedere contabil ca aparţinând societăţii absorbante sau uneia ori alteia dintre societăţile beneficiare;
k) în cazul divizării:
• descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia
dintre societăţile beneficiare;
• repartizarea către acţionarii sau asociaţii societăţii divizate de acţiuni, respectiv părţi sociale, la
societăţile beneficiare şi criteriul pe baza căruia se face repartizarea.
Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se
depune la oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie
a societăţii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării, despre modul cum a hotărât să stingă
pasivul său. Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul
Oficial al României, pe cheltuiala părţilor.
Oricare creditor al societăţii care fuzionează sau se divide, având o creanţă anterioară
publicării proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opoziţie iar executarea fuziunii sau a
divizării se suspendă până la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. Administratorii
societăţilor care fuzionează sau se divid vor pune la dispoziţie acţionarilor/asociaţilor la sediul social,
cu cel puţin o lună înainte de data şedinţei adunării generale extraordinare:
a) proiectul de fuziune/divizare;
b) darea de seamă a administratorilor, în care se va justifica din punct de vedere economic
şi juridic necesitatea fuziunii/divizării şi se va stabili raportul de schimb al acţiunilor/părţilor sociale;
c) situaţiile financiare împreună cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exerciţii financiare,
precum şi cu 3 luni înainte de data proiectului de fuziune/divizare;
d) raportul cenzorilor şi, după caz, raportul auditorilor financiari;
 e) raportul unuia sau al mai multor experţi, persoane fizice sau juridice, asupra justeţei
raportului de schimb al acţiunilor/părţilor sociale, în cazul societăţilor pe acţiuni, în comandită pe
acţiuni sau cu răspundere limitată. Acest raport va cuprinde:
- metodele folosite pentru a se ajunge la raportul de schimb propus;
- aprecierea dacă acele metode au fost adecvate, menţionarea valorilor la care s-a ajuns
prin fiecare metodă, precum şi opinia asupra importanţei acestor metode între cele
pentru ajungerea la valorile respective;
- eventualele greutăţi întâmpinate în cursul acţiunii de evaluare;
f) evidenţa contractelor cu valori depăşind 100.000.000 lei în curs de executare şi
repartizarea lor, în caz de divizare a societăţilor.
Actele constitutive ale societăţilor nou-înfiinţate prin fuziune sau divizare se aprobă de
adunarea generală a societăţii sau a societăţilor care îşi încetează existenţa. Actul modificator al actului
constitutiv al societăţii absorbante se înregistrează în registrul comerţului în a cărui circumscripţie îşi
are sediul societatea şi, vizat de judecătorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al
României, spre publicare.
Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, la data înmatriculării în registrul
comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea
capitalului social al societăţii absorbante.
În cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută
de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe, iar în cazul fuziunii prin contopire, drepturile şi obligaţiile
societăţilor care îşi încetează existenţa trec asupra noii societăţii astfel înfiinţate.
Societăţile care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund faţă de creditori pentru
obligaţiile societăţii care şi-a încetat existenţa prin divizare, proporţional cu valoarea bunurilor
dobândite, în afară de cazul în care prin actul de divizare s-au stabilit alte proporţii.
Ca efect al integrării României în structurile Uniunii Europene, cadrul normativ aplicabil
fuziunii societăților comerciale s-a îmbogățit cu regulile privind fuziunea transfrontalieră, respectiv
situația în care una sau mai multe societăți comerciale, dintre care cel puțin două se supun legislației a
doua state diferite din Uniunea Europeană, sunt dizolvate fără lichidare și își transferă patrimoniul unei
societăți deja existente sau care se va înființa ca efect al fuziunii.7
În funcție de modul în care se realizează (prin contopire sau prin absorbție), fuziunea are
următoarele consecințe:
- transferul către societatea absorbantă sau nou-înființată a activelor și pasivelor
societăților absorbite/care au fost implicate în procedura de fuziune prin contopire;
- asociați din societățile care au participat la fuziunea devin acționari/asociați ai
societății absorbante sau care rezultă prin contopire, în conformitate cu prevederile
legale imperative privind tipul de societate rezultantă și funcție de acordul
asociaților exprimat prin acordul de asociere;
- societățile absorbite, respectiv societățile care au participat la fuziunea prin
contopire, încetează să mai existe.
Drepturile și obligațiile societăților care au participat la fuziune (inclusiv contractele de
muncă) se transferă societății absorbante, sau dupa caz, societății nou înființate.
Creditorii societăților care iau parte la fuziune pot face opoziție impotriva proiectului de
fuziune, însă în general, exercițiul acestui drept se manifestă mai adesea în cazul operațiunilor de
divizare. In cazul fuziunii, cel putin teoretic, patrimoniul care garantează încasarea creanțelor ar trebui
să fie mai mare la finalizarea operațiunilor, însă în cazul divizării, dreptul creditorilor pare a fi serios
amenintat.

Teme și întrebări de autocontrol:

7
Pentru detalii, a se vedea O.U.G. nr. 52 din 21 aprilie 2008 privind transpunerea în legislația internă a dispozițiilor
comunitare pentru facilitarea efectuării de fuziuni transfrontaliere între diverse forme de societăți comerciale din
statele membre ale UE.
1. Care sunt categoriile de societati reglementate în dreptul românesc.
2. Explicați procedura înființării societăților.
3. Societățile pot fi:
- în nume colectiv
- în nume propriu
- în comandită (simplă sau pe acțiuni)
4. Organele de deliberarea la nivelul societăților:
- Adunarea generală a asociaților sau acționarilor
- Comisia de cenzori
- Consiliul de administrație
5. Modificarea din punct de vedere juridic a societăților:
- presupune în principiu aceleași etape ca în momentul constituirii lor
- vizează exclusiv divizarea sau fuziunea societăților
- poate avea loc doar în primii 5 ani de la înființare