RETRAGEREA ACŢIONARILOR DIN ASOCIERE ŞI

DREPTURILE LOR
 CUPRINS

Cap.1 - Concept
Cap.2 - Retragerea asociatilor
2.1 Retragerea asociatilor din S.R.L. si drepturile
acestora
2.2 Retragerea asociatilor din S.A. si drepturile
acestora
Bibliografie
 CAPITOLUL I
Concept

Retragerea unui asociat sau actionar din societatea comerciala este un act de vointa a
acestuia, un act juridic unilateral care modifica actele constitutive ale societatii comerciale.
Actele constitutive fiind acte multilaterale, principiul irevocabilitatii actului juridic civil
împiedica în mod normal modificarea lor unilaterala de catre o singura persoana, si pentru acest
motiv normele privitoare la retragerea asociatilor sunt norme de exceptie, de stricta interpretare,
astfel încât cazurile de retragere sunt limitative reglementate de lege.
Dreptul de retragere al asociatilor sau actionarilor este prevazut distinct pentru societatea
pe actiuni de celelalte tipuri de societati comerciale.
 CAPITOLUL II
Retragerea asociatilor

Dreptul de retragere al asociatilor sau actionarilor este prevazut distinct pentru societatea
pe actiuni de celelalte tipuri de societati comerciale.

2.1 Retragerea asociatilor din S.R.L si drepturile acestora

Pentru societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, este
aplicabil art. 226 din Legea nr. 31/1990, care dispune ca, în aceste tipuri de societati asociatii se
pot retrage:

- în cazurile prevazute în actul constitutiv;

- cu acordul tuturor celorlalti asociati;

- în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau, când nu se realizeaza acordul unanim,
asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotarâri a tribunalului.

In toate situatiile, retragerea unui asociat sau actionar presupune manifestarea de vointa a
acestuia. Legea nu prevede în mod expres forma scrisa a cererii de retragere, deci aceasta va
putea fi prezentata si verbal, în adunarea generala, caz în care va fi consemnata în procesul
verbal întocmit.

Aprobarea acestei cereri de retragere este necesara numai daca în actul constitutive al
societatii comerciale nu este prevazut altfel.

Daca asociatul care doreste sa se retraga nu obtine acordul celorlalti asociati, acesta se
poate adresa instantei de judecata, care poate încuviinta retragerea.

Procesul de derulare a activităţii comerciale din cadrul societăţilor comerciale cunoaşte,

de cele mai multe ori, situaţii în care activitatea societăţii respective este paralizată de conduita
culpabilă a fondatorilor acesteia. Având în vedere că cele mai multe situaţii de acest gen apar în
cadrul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, care constituie forma de organizare cea mai
frecvent întâlnită, vor fi analizate câteva aspecte de ordin practic, privind situaţia în care, datorită
neînţelegerilor dintre asociaţi, activitatea societăţii nu se mai poate desfăşura în condiţii optime.
 O situaţie mai deosebită o reprezintă atunci când unii dintre asociaţi sunt cetăţeni străini
şi nu au domiciliul sau reşedinţa în statul în care s-a constituit şi se află sediul societăţii
comerciale

De cele mai multe ori, se merge pe ideea că, în cazul neîntelegerilor grave dintre asociaţi,
se poate solicita dizolvarea societăţii comerciale. Aceasta, însă, rămâne la aprecierea instanţelor
de judecată şi poate să nu constituie voinţa tuturor asociaţilor. De aceea, Legea societăţilor
comerciale nr. 31/1990 a reglementat în mod expres, că, în cazul în care nu se mai poate întruni
acordul unanim, orice asociat se poate retrage din societate, pentru motive temeinice, în baza
hotărârii instanţei judecătoreşti, mai exact, a tribunalului.

De altfel, o societate comercială este constituită prin voinţa asociatilor de a conlucra, în

condiţii de egalitate, în vederea realizării de beneficii şi asumarea riscului şi pierderilor. Aceasta
reprezintă ceea ce în literatura juridică este cunsocut sub denumirea de ,,affectio societatis.’’

Însă, atâta timp cât Constituţia şi legislaţia în vigoare recunoaşte principiul libertăţii de
asociere, trebuie să se ia în calcul că prin acesta nu se înţelege doar aderarea la o societate, ci şi
posibilitatea de a se retrage din societatea constituită. Importanţa acestui principiu se reflectă mai
ales atunci când societatea comercială este constituită pe durata nelimitată, când prin interzicerea
dreptului de retragere s-ar ajunge la încălcarea libertăţii individuale, garantate prin Constituţie,
deoarece nu se poate menţine pe aceeaşi durată calitatea de asociat într-o societate comercială. În
mod evident, dreptul asociatului de a se retrage din societate trebuie exercitat cu bună-credinţă,
nepunâdu-se în calcul, în cazul de faţă, abuzul de drept şi propria culpă a asociatului care doreşte
să se retragă.

Pornind de la premiza teoretică de mai sus, apare întrebarea ce se întâmplă în cazul în

care un asociat, care deţine şi calitatea de administrator, doreşte să se retragă din societatea
comercială, datorită neînţelegerilor  apărute, iar ceilalţi asociaţi refuză sau nu comunică punctul
lor de vedere cu privire la solicitarea asociatului în cauză.

Evident că, în primul rând, trebuie să se respecte dispoziţiile din actele constitutive ale
societăţii, care pot conţine prevederi în acest sens. În cazul în care acestea nu prevăd nimic, cum
de altfel se întâmplă în majoritatea cazurilor, iar asociatul îşi manifestă intenţia de a părăsi
societatea, există câteva posibilităţi:

a) retragerea propriu-zisă a asociatului;â

b) transmiterea părţilor sociale deţinute de asociatul respectiv către ceilalţi asociaţi sau
către terţe persoane.

Astfel, asociatul care doreşte să se retragă din societate va trebui mai întâi să aducă acest
lucru la cunoştinţa celorlalţi asociaţi. În cazul în care asociatul deţine şi funcţia de administrator,
va convoca adunarea generală, dat fiind că această convocare intră în atribuţiile administratorilor
societăţii comerciale cu răspundere limitată. În cazul în care asociatul nu deţine şi funcţia de
administrator, va putea cere convocarea adunării generale, dacă deţine cel puţin o pătrime din
capitalul social, arătând şi scopul acestei convocări; evident că şi în acest caz, trebuie să se
adreseze administratorului societăţii cu solicitarea de a convoca adunarea generală. În cazul în
care ceilalţi asociaţi sunt străini, va trebui îndeplinită procedura legală şi cu aceştia, în sensul
comunicării actelor la domiciliul lor; iar în vederea optimizării demersurilor efectuate, actele vor
trebui traduse în limba ţării lor de origine sau în limba cunoscută de către aceştia.

Conovocarea adunării generale se face la sediul societăţii; există, însă, în mod

excepţional, în funcţie de interesele societăţii, posibilitatea convocării adunării generale în alt loc
decat sediul acesteia. În convocare trebuie să se precizeze expres data, locul, ora întrunirii,
precum şi ordinea de zi. În general, convocarea se face în forma prevazută în actul constitutiv, iar
în cazul în care acesta nu prevede nimic, convocarea se face prin scrisoare recomandată cu cel
puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia. Termenul de 10 zile se calculează de la
data expedierii convocării.

La şedinţa adunării generale intervin câteva situaţii:

fie asociaţii cad de acord cu cererea asociatului de a se retrage din societate, stabilind şi
modalităţile de plată a cotei părţi din capitalul social, precum şi a dividendelor.

fie nu se poate realiza acordul asociailor, care se manifestă expres împotriva retragerii
asociatului în cauză, caz în care, asociatul care doreşte să se retragă se poate adresa instanţelor
judecătoreşti;

fie asociaţii nu se prezintă la adunarea generală, prezentându-se doar asociatul care

doreşte să se retragă, caz în care este evident că nu se poate întruni acordul tuturor asociaţilor;
lipsa acestora de la adunare echivalează cu refuzul de a-şi da votul favorabil, şi în acest caz,
asociatul care doreşte să se retragă se poate adresa instanţelor judecătoreşti.

În toate cazurile, indiferent dacă ceilalţi asociaţi sunt sau nu de acord cu retragerea
asociatului în cauză, acesta din urmă are dreptul de a i se restitui o anumită valoare din
patrimoniul social al societăţii, în limita părţii sale din acesta. Drepturile asociatului retras se
stabilesc prin acordul asociaţilor sau pe baza unei expertize efectuate de un expert desemnat de
aceştia, iar, în caz de neînţelegere, de instanţa de judecată. Practica judiciara a statuat în mod clar
că asociatului retras i se cuvine valoarea părţii sale din capitalul social, precum şi dividendele
cuvenite până la data retragerii. Mai mult de atât, drepturile patrimoniale ale asociatului retras
din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii.

Legea societăţilor comerciale prevede în mod expres cazurile de retragere a asociatului

din societate, neprevăzând nimic pentru situaţia în care asociatul deţine şi funcţia de
administrator. Pentru această situaţie, în mod similar, dacă asociatul  deţine şi calitatea de
administrator şi doreşte să se retragă din societate, el îşi poate exprima voinţa în sensul retragerii
atât ca asociat, cât şi ca administrator, aceasta constituind o aplicare practică a principiului
libertăţii de voinţă. De altfel, renunţarea adminstratorului sau demisia acestuia poate interveni
oricând şi independent de vreo culpă contractuală din partea acestuia. Evident, în cazul în care
există vreo culpă a acestuia, se poate angaja răspunderea administratorului, aspecte care exced
prezentei situaţii.
 În concluzie, manifestarea de voinţă a asociaţilor şi materializarea acesteia nu poate  avea
efecte juridice, decât cu îndeplinirea condiţiilor legale, referitoare la modul de convocare şi
ţinere a adunărilor generale în cadrul societăţii, exprimarea votului, dat fiind faptul că actele
îndeplinite fără respectarea cerinţelor minime legale obligatorii sunt lovite de nulitate. Cu atât
mai mult, aceste cerinţe trebuie să fie respectate şi de cel care nu mai doreşte să îşi continue
activitatea într-o societate, dat fiind că acesta a participat la constituirea ei, iar, în final ,se
urmăreşte ,,interesul social’’, care este acela ca societatea să existe şi să îşi continue activitatea.

2.1 Retragerea asociatilor din S.A. si drepturile acestora

Mai putin obisnuita este retragerea actionarilor din societate. Societatile pe actiuni, mai
ales cele mari, listate sau cu perspectiva de listare, sunt societati de capitaluri, in care conteaza
capitalul investit in societate, si nu persoana actionarului. Legea societatilor comerciale permite,
totusi, si retragerea actionarilor, in conditii care ar trebui sa fie exceptionale si care sa reflecte
ratiunile de protectie a actionarilor minoritari care guverneaza in general raporturile juridice
societate si, in special, raporturile juridice de pe piata de capital. Problema delicata care se pune
in cazul retragerii actionarilor este ca societatea, si nu actionarii ramasi, este obligata sa suporte
costurile retragerii, ceea ce poate duce la decapitalizarea acesteia. In plus, date fiind
conjuncturile actuale ale pietei romanesti de capital, cind majoritatea societatilor cotate au intrat
intr-un proces accentuat de delistare, pot apare si operatiuni speculative frauduloase cu actiuni
sau chiar delicte de initiat. Ma refer la acele persoane din structura interna a societatilor care,
cunoscind din interior intentiile societatii de schimbare a obiectului de activitate, fuziune,
preluare sau delistare, cumpara actiunii de pe piata sau asteapta aparitia evenimentului important
preconizat pentru a cere retragerea din societate si contravaloarea actiunilor, re-evaluate. Este
vorba, deci, de tranzactii cu actiuni cu singurul scop de a specula asupra drepturilor cuvenite ca
urmare a retragerii. Actionarii care se retrag din societate au dreptul sa ceara calcularea cotei lor
asupra intregului activ social, adica, aceasta cota va include si rezervele care trebuie sa fie
constituite de catre societate conform legii si statului sau
Actionarii care nu sunt de acord cu hotaririle adunarii generale cu privire la schimbarea
obiectului principal de activitate, la mutarea sediului si la forma societatii, au dreptul de retragere
din societate si de a li se plati contravaloarea actiunilor pe care le detin, la o valoare medie
expertizata prin cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele europene de
evaluare (EVS). Ca urmare a retragerii din societate, actiunile celor retrasi vor fi dobindite de
societate (art.134 alin.4, cu referire la art.103 alin.7 din Legea societatilor comerciale), de unde
concluzia ca, invariabil, costul retragerii este suportat de societate. Optiunea legiuitorului, de a
obliga societatea sa suporte costurile retragerii actionarilor, in locul actionarilor majoritari care
au determinat evenimentul generator al cererii de retragere, este inexplicabila. Societatilor de
persoane, unde nu conteaza capitalul, ci persoana asociatului, li se permite sa opteze intre a
suporta costul retragerii si a lasa acest cost pe seama asociatilor ramasi, in timp ce societatilor de
capitaluri li se impune sa isi reduca in mod drastic capitalul social si capitalurile proprii pentru a
da curs cererilor de retragere din societate ! Pe de alta parte, se poate considera ca este vorba, in
cazul analizat, de un squeeze-out (fortarea unor actionari de a parasi societatea) indirect :
actionarii minoritari incomozi pot fi determinati, prin mecanismul Legii societatilor comerciale,
sa iasa din societate. In societatile cotate, mecanismul retragerii reglementate de Legea
societatilor comerciale, care presupune achizitionarea actiunilor celor care intentioneaza sa se
retraga de catre societate, urmata de anularea acestor actiuni, ar trebui privit cu reticenta.
Personal, consider o astfel de retragere inadmisibila.
Retragerea actionarilor din societatea cotata este permisa de Legea pietei de capital in
mod indirect, in procedurile de oferta publica de cumparare. « Retragerea » are loc la initiativa
ofertantului sau la initiativa actionarului minoritar. Actiunile celor care « se retrag » sunt
dobindite in cazul sau cu ocazia ofertei publice de cumparare. In acest caz, in mod evident,
costul retragerii urmeaza a fi suportat de ofertant, si nu de societate, ale carei fonduri si capitaluri
ramin neatinse. Oferta publica de cumparare se adreseaza tuturor actionarilor, dar acestia nu pot
fi, totusi, obligati sa-si vinda actiunile. Pe de alta parte, urmare a unei oferte publice de
cumparare adresata tuturor actionarilor, un actionar minoritar are dreptul sa solicite ofertantului
care ajunge sa detina mai mult de 95% din capitalul social sa-i cumpere actiunile la un pret
echitabil. In SUA, procedura de dissenter right obliga actionarul majoritar sa « cumpere »
consensul, eliminind « opozitia » (actionarul minoritar) prin achitarea contravalorii actiunilor
detinute de aceasta « opozitie ». O astfel de regula este onesta si fata de actionarul minoritar,
intrucit ii permite acestuia sa se dezangajeze dintr-o societate in care controlul apartine unuia sau
mai multor actionari, dezangajare care are loc in conditii echitabile. In schimb, procedura de
squeeze-out permite majoritarului sa « debarce » minoritarii, platind un pret pe actiunile acestuia,
in numele interesului social. O varianta a procedurii de squeeze-out este clauza mexican stand
off – fiecare dintre actionari, majoritarul si minoritarii, poate sa-l excluda pe celalalt, platindu-i
un anumit pret convenit sau stabilit de experti pentru actiunile sale.
In plus fata de reglementarile legale, actionarii pot conveni in conditii contractuale asupra
retragerii din societate (sell out). Exista mai multe clauze de iesire din societate, dintre care
interesanta din perspectiva temei acestui articol este clauza de iesire comuna. In societatile in
care o parte din actiuni sunt dobandite de catre investitori institutionali, care nu se implica de
regula in controlul societatii, acestia pot considera util sa-si valorifice actiunile printr-o strategie
comuna, pentru a avea un efect mai penetrant. Actionarul care primeste o oferta de cumparare
trebuie sa transmita conditiile oferite de potentialul cumparator celorlalti actionari, pentru ca
acestia sa poata sa isi exprime optiunea cu privire la vanzarea actiunilor lor catre acelasi
cumparator. Si in acest caz costul retragerii este suportat de ofertant (actionarul majoritar), si nu
de societate.
Retragerea actionarilor minoritari din societate poate duce la pierderea statutului de
societate emitenta de valori mobiliare, adica la retragerea acesteia de la tranzactionarea pe pietele
reglementate. Pe de alta parte, prin faptul ca intregul cost al retragerii, astfel cum aceasta este
reglementata in Legea societatilor comerciale, este suportat de societate, fondurile financiare si
capitalurile proprii ale societatii pot suferi o drastica diminuare. Societatea poate fi decapitalizata
si aruncata in criza financiara de astfel de retrageri. Consider ca pretul retragerii ar trebui
suportat, in toate cazurile, de actionarul majoritar, asa cum se intimpla in cazul ofeertei publice
de cumprare sau al clauzei de iesire comuna, intrucit acest este cel care declanseaza mecanismul
retragerii, prin votul sau asupra acelor amendamente la actul constitutiv al societatii care dau
dreptul actionarilor de a se retrage din societate.
1.Principiul autonomiei patrimoniale -;sub acest temei actionarii nu raspund pentru obligatiile
asumate de SC sub firma speciala fata de creditorii sai.
Creditorii asociatilor nu pot urmari patrimoniul societatii pentru obligatiile vreunuia
dintre actionari.Creditorii actionarilor pot urmari numai drepturile precise acordate de societate
actionarilor care in raport cu acesti creditori aveau pozitia de debitor. Creditorii actionarilor ar
putea urmarii in temeiul procedurii de poprire dividendele pe care SC le-ar fi distribuit catre
actionari in temeiul prevederilor AG. Acesti creditori insa nu ar putea sa solicite ei insisi si in
mod discret ca sa acorde preferential dividende actionarilor sau sa ceara dizolvarea societatii
pentru a obtine cota de participare la capitalul social al unui actionar debitor.
Aceste drepturi si obligatii trebuie sa-si gaseasca fundamentul in lege sau in prevederile
speciale, particulare ale actului constitutiv. Actionarii care au 1/10 din capitalul social la o SC
pot sa solicite convocarea AG daca ei considera ca sunt probleme de competenta AG. Acest
drept al actionarilor este un drept legal rezultat din lege. Legea prevede ca administratorii sunt
obligati sa convoace adunarea la cererea actionarilor reprezentand 1/10 parte din capitalul social.
Legea prevede ca administratorii sunt obligati sa convoace AG la cererea actionarilor
reprezentand o cota mai mica de 1/10 din capitalul social, daca in actul constitutiv se prevede
astfel. Cererea de convocare reprezinta un temei prin actul constitutiv al actionarilor. S-ar pune
problema unui drept sau obligatii a actionarilor in legatura cu societatea.
In aceste raporturi, deciziile Consiliului de Administratie sau ale administratorilor nu pot
sa constituie temeiul drepturilor si obligatiilor dintre asociati si societate.
Un actionar n-ar putea negocia drepturile sale cu administratorii. AG a stabilit
repartizarea unui procent de dividende.
O conventie intre un actionar si CA este inadmisibila pentru ca in functie de criteriile
stabilite, de cota de participare la capitalul societatii, actionarii se afla intr-o situatie de egalitate.
Nu s-ar putea pentru actionarii cu aceiasi cota sa se stabileasca diferentierea volumului
dividendelor.
Din punct de vedere al modului de exercitare, drepturile actionarilor pot fi individuale sau
colective, colegiale.
Drepturile individuale -; drepturi ce se exercita personal, individual de fiecare actionar
insusi: dreptul la vot, la dividende, sa acorde pentru fiecare in functie de cota de participare la
capitalul social varsat.
Drepturi colegiale -; se exercita in principiu de catre mai multi actionari ce ar indeplini o
ceruta de lege sau prevazuta expres in actul constitutiv. Dreptul actionarilor de a solicita
convocarea AG este indrept colegial pentru ca legea mentioneaza ca actionarii ce reprezinta a
1/10 parte din capitalul social pot solicita administratorilor convocarea. Acest drept poate fi
exercitat si de mai multi administratori (la un loc minim 1/10).
Drepturile actionarilor din punct de vedere al continutului sunt:
-drepturi personale patrimoniale
 -drepturi personale nepatrimoniale -; nu au continut economiv, nu pot fi evaluate,
apreciate in bani.
Drepturile personale patrimoniale se exprima in bani -; dreptul la dividende.
Caracterizarea drepturilor actionarilor:
-drepturile personale -; dreptul de a face parte din societate, fiecare din actionari are
garantii ca nu va fi exclus din societate in mod discretionar fara o temeinica baza juridica. La
constituire trebuie sa existe o atentie deosebita pentru fiecare asociat cu cine se asociaza si
excluderea este dificila, dar si retragerea. De la acest drept sunt situatiile aratate de lege de
exceptie. La societatea de capitaluri legea nu prevede excluderea din societate in acceptiunea
unei sanctiuni personale luate in contra unui actionar.
Aceste societati se intemeiaza printr-o relatie patrimoniala intre asociati. Calitatea de
actionar se pierde numai prin anularea actiunilor, daca in temeiul stabilit de lege sau actul
constitutiv nu au fost platite integral
-o procedura de anulare a actiunilor care nu au fost achitate integral. Anulandu-se
actiunile, actionarul nu mai face parte din SC.
Pentru SC intemeiate pe o relatie de incredere (societatea de persoane si SRL) legea
reglementeaza excluderea din SC acelor asociati care savarsit niste fapte ilegale, care au
zdruncinat increderea intre asociati.
Excluderea nu este de competenta societatii, ci in exclusivitate de competenta
tribunalului. Excluderea se pronunta prin hotarare judecatoreasca la cererea SC sau a unui
asociat. Excluderea intemeindu-se doar pe o hotarare judecatoreasca are caracter judiciar.
Societatea are numai dreptul de a se reclama in justitie pronuntarea hotararii.
Situatia de excludere pe care societatea sau asociatii pot sa le invoce in cererea adresata
tribunalului sunt limitativ enumerate de lege la art. 217. De aceea nu s-ar putea cere excluderea
din SC pe ideea ca asociatul creeaza dificultati, etc. In aceste situatii limitativ aratate de lege
regasim ideea ca asociatul savarseste o fapta contra societatii, a unei cooperari bune intre ei
pentru ca excluderea e reglementata numai pentru societati de persoane si SRL-uri.
Art. 217 poate fi exclus din Societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau SRL: a.
Asociatul care pus in intarziere nu aduce aportul la care s-a obligat. Pentru neefectuarea
varsamantului sanctiunea este indreptata contra persoanei asociate. Asociatul care pus in
intarziere trebuie somat, o notificare, apoi reclamat la tribunal. b.Asociatul administrator care
comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura cociala sau de capitalul social in
folosul sau sau al altora. Aceasta sanctiune este indreptatita contra celor ce savarsesc ilegalitati
contra SC. Adminidtratorii pot fi revocati chiar discretionar fara motive de AG din aceasta
calitate.
Un asociat administrator -; acesta in calitatea de administrator savarseste fapte ilegale, pe
langa revocare se poate aplica si sanctiunea excluderii din societate, retragerea calitatii de
asociat.
 La societatea in comandita simpla - daca un asociat comanditar se amesteca in gestiunea
exterioara a societatii poate fi sanctionat cu excluderea din societate.
Aceste situatii ilustreaza o actiune in contra societatii care ar fi daunat unei functionari:
1.aport netransmis
2.administrator -; frauda; ceilalti il exclud
3.asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care devenit legal incapabil -;
asociat cu raspundere solidara si nelimitata pentru obligatiile societatii.
La caracterizarea formelor de societate -; comanditatii -; comandita simpla sau pe actiuni.
Daca un asemenea asociat ajunge la faliment pentru o activitate comerciala desfasurata autonom,
el mai poate prezenta garantii pentru obligatiile societatii ce pot fi mari.
4.asociatul ce a devenit legal incapabil - si-a pierdut discernamantul si prin procedura
legala a fost declarat incapabil, fara capacitate de exercitare, nu poate exercita.
Drept al actionarilor -; dreptul de a se retrage din societate.Acest drept se diferentiaza pe
forme de societate. Exercitarea acestui drept are corelativ obligatia societatii de a restitui acelui
actionar cota de participare la capitalul social varsat. Pentru ca altfel actionarul ar avea nelimitat
posibilitatea sa vanda actiunile sale altuia si sa obtina indirect cota de participare. Aceasta
teoretic, pentru ca se poate sa nu gaseasca cumparaator sau sa i se acorde un pret mai mic.
Exercitarea dreptului de retragere prezinta interes pentru actionari in vederea obtinerii de la
societate a cotei de participare la capitalul social.
Situatiile de retragere sunt reglementate diferentiat pe tipuri de societati.la societatea de
capitaluri dreptul de retragere este reglementat de lege in art. 133 din legea SC privind in mod
limitativ situatia in care un actionar se poate retrage.
Legea -; actionarii care nu sunt de acord cu hotararea AG cu privire la schimbarea
obiectului de activitate. Hotararea AG trebuie sa prevada o schimbare fundamentalaa obiectului
de activitate.
Daca s-a schimbat obiectul de activitate s-ar putea pentru unii actionari sa nu li se para
rentabil.
Hotararea AG cu privire la schimbarea formei de societate din SA SNC (societate in
nume colectiv) sau SRL.Daca se transforma SA in societate de persoane, toti asociatii vor
raspunde solidar si nelimitate. In SRL chestiunea devine incomoda.
Fractiunile de capital social -; actiuni parti sociale care nu se transmit fara acordul
celorlalti.
Hotararea AG privind schimbarea sediului societatii, pentru societatea de persoane si
SRL, nu sunt reglementate expres situatiile de retragere din societate. Explicatia: acestea se
intemeiaza pe incredere, pe colaborarea dintre asociati -; ei insisi pot sa stabileasca situatiile de
retragere.
 Asociatul in SNC, in comandita simpla sau SRL se poate retrage din societate in cazurile
prevazute in actul constitutiv, ipotetic sa prevada situatia in care asociatul s-ar putea retrage. Nu
este suficient ca actul constitutiv sa prevada discutionar dreptul de retragere. Asociatii au dreptul
de a se retrage din societate este ptrivnicalegii -; asociatii se muta din localitate, pleaca in
strainatate, nu obtine dividendele pe care conteaza.
Un drept de retragere discretional poate fi catastrofal, unii asociati pot avea o contributie
importanta la capitalul social distruge societatea.
Cu acordul tuturor celorlalti asociati -; nu prevede anumite situatii stabilite in prealabil
prin actul constitutiv.Prevede aportul tuturor celorlalti asociati, adica unanimitatea
celorlalti.Aceste societati se intemeiaza pe considerente personale, doar cu acordul celorlalti se
poate retrage. Daca actul constitutiv nu prevede situatia de retragere, ceilalti asociati nu-si dau
acordul (unul este suficient) => 3 situatii.
Retragere in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau nu se realizeaza acordul unanim,
asociatul se poate retrage in baza unei hotarari a tribunalului pentru motive temeinice. Are un
caracter subsidiar si anume numai daca in actul constitutiv nu sunt situatii de retrageri. Nu se
realizeaza acordul unanim al celorlalti asociati. Aceasta situatie are caracter judiciar intrucat
asociatul trebuie sa se adreseze tribunalului si sa arate de ce se retrage, iar tribunalul pronuntao
hotarare prin care decide realizarea in fapt a dreptului de retragere.
Se poate retrage pentru motive temeinice in baza unei hotarari a tribunalului.Legea nu
prevede motive temeinice. Ele trebuie sa fie invocate de asociat si apreciate de catre tribunal. Ex:
dificultati pentru un asociat de a se mai interesa de situatia SRL-ului; se muta la mare distanta; o
asemenea stare de conflict intre asociatul respectiv si ceilalti asociati.
Dreptul de retragere -; acestui drept ii corespunde obligatia societatii de a restitui
asociatului valoarea partilor sociale, adica fractiunea pe care o are la capitalul social varsat.
Intrucat partile sociale nu se negociaza pe piata de capitaluri, nu s-ar putea stabili
valoarea partilor sociale, legea prevede ca drepturile asociatului retras cuvenite pentru partile
sale sociale se stabilesc prin aportul asociatilor, de un expert desemnat sau in caz de neintelegere
de tribunal.
Exista 3 modalitati:
-acordul asociatilor;
-desemnarea de catre asociati a unui expert asociatii isi iau obligatia sa indeplineasca cele
stabilite de expert.
-asociatii nu se inteleg nici in desemnarea unui expert -; asociatul ce se retrage are posibilitatea
sa se adreseze tribunalului.
Dreptul de vot al asociatilor/actinarilor se bazeaza pe principiul ca o actiune da un vot, la
SRL o parte sociala = un vot. Se exprima ideea ca fiecare asociat / actionar va avea atatea voturi
cate actiuni sau parti sociale are. Acest principiu prezinta dif. ca societatea sa ajunga sub
controlul catorva actionari care ar avea un numar substantial, decisiv de parti sociale.
 Legea permite limitarea numarului de voturi in raport cu numarul de actiuni. Derogarea
de la principiul o actiune = un vot este admisa doar intr-un singur sens -; a se stabili anumite
criterii in care actionarii ar avea un numar de voturi mai mic decat numarul de actiuni. Legea
interzice un numar de voturi mai mare decat numarul de actiuni.
Limitarea numarului de voturi in raport cu numarul de actiuni, trebuie precis reglementat
prin actul constitutiv. Daca el nu prevede => s-a acceptat principiul general si in AG se va vota o
actiune = un vot.
Drepturile patrimoniale sunt:
1.Dreptul la dividende, daca AGA decide impartirea de dividende dintr-un profit real,
stabilit corect printr-un bilant contabil aprobat dupa regulile contabilitatii. Dreptul la dividende
se realizeaza in functie de cota de participare la capitalul social varsat.Un profit nu poate fi decat
rezultatul valorilor economice in numerar, natura pe care le-a adus si le-a gestionat societatea.
Este greu de dovedit ca la realizarea acelui profit ar trebui sa se ia in considerare si cealalta
jumatate a capitalului subscris.
Aceste dividende nu se pot distribui decat din profitul stabilit prin bilant, subintelegandu-
se ca bilantul este intocmit in mod corect si adoptat cu majoritatea ceruta de AGA. Nu trebuie sa
se inteleaga ca intregul profit se va transforma in dividende.
Legea prevede ca AGA aproba, discuta bilantul si fixeaza dividendul.AGA este suverana
sa stabileasca cat din profit (Pr) se repartizeaza sub forma de dividende.
Obligatiile stabilite in prealabil de catre actul constitutiv (vreo decizie a AGA), obligatii
avand ca obiectiv distribuirea unor sume profit, au prioritate inainte de a se pune in discutie ce
dividende se pot repartiza.
O societate pe actiuni constituita prin subscriptie publica, poate decide prin Adunarea
constitutiva repartizarea unei cote de cel mult 6 ori pentru fondatori. Aceasta obligatie stabilita
prin hotararea adunarii constitutive la infiintare, cata vreme a fost legal constituita nu se mai
poate pune in discutie azi. Daca adunarea de atunci ar fi stabilit o cota de participare la profit mai
mare de 6%, sigur ca adunarea prezenta in conformitate cu normele imperative ale legii ar putea
sa decida reducerea acestei cote la 6%.
Actul constitutiv ar putea sa prevada participarea la profit cu o anumita cota a
administratorilor, directorilor, cenzorilor si a personalului salariat si aceasta obligatie e stabilita
candva in trecut, cand s-a adoptat actul constitutiv (cata vreme nu s-a produs o ilegalitate nu se
mai pune aceasta problema).
AGA pentru bilant si repartizarea profitului, stabilirea dividendelor poate sa decida in
mod legal cu majoritatea ceruta de lege repartizarea unor fractiuni din profit pentru alte
obiective, de ex: AGA poate stabili din profit majorarea capitalului social, poate stabili
constituirea unor rezerve la capitalul social sau pentru realizarea anumitor obiective. Se observa
ca suma din profit ce ar urma sa se distribuie ca dividende poate sa scada (actionarii nu sunt
interesati in obtinerea de dividende cat mai mari) =>pot fi actionari care desi numeric sunt putini
au o cota mare de participare la capitalul social. Ei sunt interesati in dezvoltarea societatii si de
aceea opteaza pentru decizia prin care o buna parte din profit va fi pentru majorarea capitalului
social.
Majorandu-se capitalul social din profit pe cale de consecinte, creste si valoarea fiecarei
actiuni ce ar fi in interesul actionarilor indiferent de cota de participare la capitalul social
subscris varsat.
Din definitia SC => aceasta se constituie cu finalitatea de a obtine profit si din acest
profit a repartizat dividende actionarilor. Actionarii au transmis un anumit aport la capitalul
social nu din considerente filantropice (de binefacere), ci cu intentia de a obtine dividende.
Toate aceste enunturi sunt adevarate, insa nu trebuie sa fie inteles intr-un sens restrans la
un anumit an (exercitiu financiar), impartirea de dividende este intr-adevar o finalitate a SC,
finalitate ce nu trebuie inteleasa in sensul repartizarii in fiecare an, ci de-a lungul existentei acelei
societati repartizarea de dividende a ridicat probleme (daca se pot repartiza dividende si in timpul
exercitiului financiar -; asociatii nu au nici bani, nici rabdare) => s-a spus ca un SRL ar putea da
dividende si in timpul anului, dar a distribui dividende astfel este o chestiune periculoasa, insa se
realizeaza un bilant provizoriu (semestrial) in temeiul caruia, apreciindu-se situatia exacta a
patrimoniului se poate decide repartizarea de dividende in avans.
2.Alt drept patrimonial este repartizarea cotei transmise la capitalul social in situatia de
lichidare a patrimoniului, de retragere sau excludere din societate.
Observam ca acest drept opereaza cel putin in 3 situatii:
-lichidarea patrimoniului in urma dizolvarii societatii.
-retragerea asociatului (daca exista dreptul de retragere)
-excluderea asociatului.
Obiectul acestui drept il va constitui intotdeauna sumele de bani ce vor rezulta din procedura
lichidarii (sumele existente in patrimoniul societatii). Chestiunea are si o interdictie, este interzis
ca fiecare din asociati (intr-un caz de lichidare) sa primeasca un anumit bun (masina, etc.).
In situatia unei lichidari toti asociatii au drepturi egale asupra sumelor rezultate din
vanzarea, valorificarea acelor bunuri. In consecinta, ar fi foarte greu de apreciat in ce masura
bunurile in natura au exact o anumita valoare. Valoarea acestor bunuri se stabileste numai prin
procedura de vanzare la licitatie; fara evaluarea de catre experti nu s-ar putea stabili in mod
corect valoarea. Daca un asociat a transmis in folosinta societatii un titlu cu aport in natura
anumite bunuri , acesta vaprelua acele bunuri in calitatea sa de proprietar si nu in calitatea sa de
asociat.
Daca acociatul a transmis acele bunuri in proprietatea societatii, ele (bunurile) au devenit
ale societatii si vor fi valorificate prin procedura licitatiei impreuna cu toate bunurile din
patrimoniul (activul) societatii.
In situatia lichidarii exista o anumita ordine imperativ stabilita de lege, de repartizare a
sumelor rezultate din aceasta procedura. In primul rand se vor achita obligatiile societatii catre
creditorii sai, numai dupa ce se achita aceste obligatii, daca mai raman sume acestea se vor
repartiza asociatilor dupa criteriul cotei de participare la capitalul social.
In situatia excluderii din societate -; excluderea este prevazuta numai pentru SRL si
societatile de persoane. Legea prevede ca asociatul exclus are dreptul numai la o suma de bani
care reprezinta aportul sau la capitalul social. Art. 219 -; asociatul exclus nu are dreptul la o parte
proportionala din capitalul social, ci numai la o suma de bani ce ar reprezenta cota sa de
participare la capitalul social. Consecinta este -; asociatul exclus nu poate sa ceara, sa determine
lichidarea patrimoniului societatii pentru a se stabili partea sa din patrimoniul societatii, in
situatia excluderii indirecte din societate (ceea ce se intampla la SA) pentru ca nu este relatie de
incredere, ci o relatie patrimoniala, sanctiunea nu este indreptata impotriva persoanei
actionarului care nu a efectuat varsamintele corespunzatoare actiunilor sale, ci este consecinta
anularii actiunilor care nu au fost achitate integral pana la termenul prevazut de lege (actul
constitutiv).
Anulandu-se aceste actiuni, societatea urmeaza sa le vanda altora si din sumele obtinute
sa acopere toate drepturile de executare a actionarului (drept de publicitate, drept de notificare,
etc.) precum si drepturi legate de vanzarea actiunilor catre alte persoane.
Dupa ce se scad toate aceste cheltuieli, numai sumele ramase se vor restitui persoanelor
ce nu au achitat acele actiuni. Observam ca drepturile actionarului caruia i s-au anulat actiunile
se calculeaza in functie de valoarea acelor actiuni, de drepturile efectuate (publicitate, vanzare,
etc.), precum si luandu-se in considerare elementele existente in ultimul bilant intocmit in mod
normal pentru patrimoniul societatii (bilantul annual) => persoanele carora li s-au anulat
actiunile nu au dreptul sa pretinda intocmirea unui bilant special, diferentiat de acela al
exercitiului financiar pentru stabilirea situatiei financiare a societatii si pentru stabilirea valorii
actiunilor si dividendelor la care eventual acestia ar avea dreptul.
Bilantul contabil corect facut si adoptat de AGA configureaza situatia patrimoniala a
societatii pana la viitorul bilant contabil pe alt exercitiu financiar. Numai in situatii speciale,
prevazute de lege trebuie sa se intocmeasca un alt bilant contabil, faraaceste situatii -; lichidarea
patrimoniului societatii cand trebuie intocmit un bilant contabil special indiferent de timpul
trecut de la aprobarea bilantului annual.
La exercitarea dreptului de retragere, care este prevazut pentru SA de lege, se restituie in
bani cota de participare la capitalul social si beneficiile corespunzatoare asa cum ar rezulta din
ultimul bilant intocmit, faraintocmirea unui bilant special.
La SRL partea din capitalul social ce s-ar cuveni celui retras se stabileste prin acordul
asociatilor, ori daca nu se inteleg, de un expert desemnat de acestia si in caza de neintelegere de
tribunal. Intrebarea este: de ce la SRL solutiile acestea sunt mai flexibile Se observa ca
prevaleaza acordul asociatilor. Art. 221 -; drepturile asociatului retras cuvenite pentru partile sale
sociale se stabilesc prin acordul asociatilor.
Valoarea partilor sociale care nu se negociaza prin bursa nu se poate stabili in fiecare
moment, partea corespunzatoare asociatului retras se stabileste intre intelegerea asociatului in
cauza si toti ceilalti asociati. Stabilindu-se insa desemnarea unui expert aceasta presupune ca
asociatii ceilalti si-au luat obligatia sa accepte, sa realizeze valoarea stabilita de catre acel expert
(isi asuma acest risc).
Observam ca numai in subsidiar, daca asociatii nu se inteleg nici in privinta valorii
partilor sociale si nici in privinta desemnarii unui expert => se ajunge la tribunal.
Obligatiile asociatilor in raport cu societatea. Aceste obligatii trebuie sa rezulte clar din
lege, din actul constitutiv sau dintr-o conventie aparte incheiata intre asociat si acea societate.
Obligatiile asociatilor fata de societate trebuie sa fie stabilite cu claritate si sa aiba un temei
juridic precis, la dispozitie a legii, actului constitutiv.
In privinta obligatiilor patrimoniale, in primul rand trebuie sa distingem operatia de aport
la capitalul social. Aceste obligatii de aport sunt prevazute la art.15 din legea SC. Aceste
obligatii difera sub aspectul formelor de SC. Unele obligatii sunt admisibile la orice forma de
SC. Altele insa sunt admise numai la unele forme de SC. Obligatia de aport la capitalul social
presupune sa se participe la castig sub forma de dividende, la pierderi -; daca societatea se
dizolva si a participa la impartirea activului societatii in urma procesului de lichidare a
patrimoniului in subsidiar fata de plata creantelor celorlalti debitori.
In orice procedura plata cotei la capitalul social catre asociati se realizeaza dupa plata
creditorilor societatii. Sub aspectul obiectului legea diferentiaza 3 ipoteze:
-aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate.Aceasta
obligativitate nu priveste insa aportul fiecarui asociat, ci structura patrimoniului societatii in
momentul constituirii acesteia.
Din aceasta prevedere (art. 15) => obligatia pentru societate de a avea in patrimoniul sau,
la constituire, numerar. Legea nu prevede cat sa reprezinte banii din valoarea patrimoniului
urmand sa se aprecieze acest procent de catre judecatorul delegat la autorizarea societatii. Din
punct de vedere al asociatilor nu inseamna ca fiecare asociat, el insusi direct si personal, trebuie
sa aiba aport in numerar, unii din asociati vor trebui sa aiba aport in numerar, iar altii pot avea si
aport in natura. Din punct de vedere al aporturilor in natura, legea prevede ca acestea sunt admise
la toate formele de societati (daca legea nu le interzice se pot constitui aporturi in natura la orice
forma de societate).
Legea prevede ca la aporturile in natura asociatul este obligat sa predea acele bunuri in
momentul constituirii societatii, in stare de utilizare.
Sunt aduse si aporturi in creante (in dreptur, sume de bani pe care un asociat le-ar avea
fata de un debitor al sau). Aporturile in creante nu sunt admise la SA constituite prin subscriptie
publica, la societatile in comandita pe actiuni sau SRL.
Aporturile in creante sunt admise la societatile de persoane. Recuperarea acestor creante
poate fi dificila uneori, nu se pot sti cat de serios (solvabil) va fi acest debitor, insa stim ca la
societatile de persoane oricum exista raspundere solidara si nelimitata a asociatilor pentru
obligatiile societatii.
Chiar daca vor lipsi din capitalul social, creantele, creditorii nu par pagubiti pentru ca vor
putea urmari pe oricare din asociati. De ce totusi aportul in creante ar fi posibil la SA care nu se
constituie prin subscriptie publica; exista o explicatie -; daca SA se constituie prin subscriptie
publica inseamna ca sunt necesare sume de bani si nu poate suporta riscul unei eventuale
intarzieri sau insolvabilitati din partea debitorului.
Raspunderi:
-neindeplinirea obligatiei de aport in numerar se sanctioneaza cu plata de despagubiri si
de dobanzi pentru perioada de intarziere, daca in urma somatiei la notificari nu se efectueaza
varsamintele corespunzatoare, aceasta neexecutare se sanctioneaza cu anularea actiunilor la SA
sau cu excluderea din societate la SRL sau societatea de persoane.
Pentru SA exista si posibilitatea excluderii silite a actionarilor care nu si-au efectuat
varsamintele la termenul prevazut in lege sau actul constitutiv. Trebuie retinut ca termenul de
efectuare a varsamintelor in numerar este stabilit imperativ de lege. La SA varsamintele se pot
efectua in cel mult 1 an de la inmatricularea societatii.
Actul constitutiv poate prevede un termen mai mic de un an daca societatea ar avea
nevoie de acea suma de bani. Nu este admisibil ca actul constitutiv sa prevada un termen mai
mare de 1 an sau dupa implinirea termenului stabilit de lege, administratorii sa acorde ei
amanari, prelungiri.
In interesul societatii de a avea la dispozitie acele sume de bani, termenul de 1 an are
caracter imperativ. Pentru SRL, in mod indirect, legea interzice stabilirea unor termene de
efectuare a varsamintelor in numerar dupa momentul inmatricularii.
De aceea partile sociale trebuie sa fie achitate integral pana in momentul inmatricularii
societatii. Daca nu se efectueaza aceste varsaminte, legea prevede ca SRL sa nu poata functiona
pana cand nu vor avea intregul capital efectiv, faptic varsat.
Daca se constituie un asociat la SRL, societatea nu poate sa-si inceapa activitatea, ori
trebuie sa-l someze sa efectueze varsamantul ori sa-l excluda. La aportul in natura, indiferent de
forma de societate, legea prevede in mod imperativ obligativitatea predarii in totalitate a acestor
bunuri pana in momentul inmatricularii societatii. Chiar daca din punct de vedere fizic, natural,
bunurile ar fi divizate din punct de vedere juridic, obligatia trebuie sa fie achitata integral.
Neindeplinirea acestei obligatii se sanctioneaza cu plata de despagubiri pentru ca societatea a
fost lipsita de utilizarea acelor bunuri prin neindeplinirea obligatiei de aport la capitalul social. In
ceea ce priveste aportul in natura, bunurile vor fi predate in stare de utilizare = folosirea generala
a acelor bunuri, nu o eventuala folosire speciala.
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.rubinian.com/lsc_00.php
2. http://www.sca-burlacu.ro/2010/10/10/retragerea-
asociatului-dintr-o-societate-cu-raspundere-limitata/
3. LEGE nr. 31 din 16 noiembrie 1990