UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT CONTABIL, AUDIT ŞI EXPERTIZĂ
CONTABILĂ

ESEU
Divizarea societăților
Disciplina: Dreptul afacerilor

Masterand
Craiu Gina-Mariana
 Divizarea societăților
În conformitate cu prevederile art. 238 din Legea nr. 31/1990, divizarea este operaţiunea
prin care:
a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăţi
totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de
acţiuni la societăţile beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din
valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate;
b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea
patrimoniului său mai multor societăţi nou-constituite, în schimbul repartizării către acţionarii
societăţii divizate de acţiuni la societăţile nou-constituite şi, eventual, al unei plăţi în numerar
de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.
Potrivit legii, divizarea poate avea loc şi prin transferul simultan al patrimoniului societăţii
divizate către una sau mai multe societăţi existente şi una sau mai multe societăţi nou-
constituite.
Operaţiunea de divizare se realizează în faza dizolvării, însă trebuie reţinut că legea
permite efectuarea divizării chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca
acestea să nu fi început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma
lichidării [art. 238 alin. (4)].
Divizarea implică tranformări patrimoniale majore care pot merge până la extincția
patrimoniului în sine și pierderea personalității juridice. Aceasta este o operațiune tehnico-
juridică prin care se realizează restructurarea societăților. Divizarea presupune formarea unor
entități noi, cu păstrarea sau încetarea celor vechi. Fiind un moment important din viața
societății, care atinge pactul constitutiv originar, transformarea implicată de divizare este o
prerogativă expresă a adunărilor generale extraordinare, creuzet de adunare a voințelor
asociaților societății. ( Gheorghe C. p.494)

Legea nr. 31/1990 reglementează şi desprinderea, ca operaţiune de restructurare a

societăţilor comerciale. Desprinderea este definită de art. 250 ca fiind operaţiunea prin care o
parte din patrimoniul unei societăţi se desprinde şi este transferată ca întreg uneia sau mai
multor societăţi existente ori unor societăţi care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de
acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor beneficiare către:
a) acţionarii sau asociaţii societăţii care transferă activele (desprinderea în interesul
acţionarilor ori asociaţilor): sau
b) societatea care transferă activele (desprindere în interesul societăţii).

2
Procedural operațiunea parcurge mai multe etape:
Faza contractuală demarată cu abilitarea de cătrea adunarea generală sau inițiativa
proprie a organului instituționalizat de conducere și gestiune pentru inițierea
operațiunii și întocmirea proiectului de divizare, cu mențiunile legale obligatorii
Faza de publicitate a operațiunii și în final, exprimarea voințelor asociaților
societăților implicate, exprimate în cadrul instituționalizat al adunărilor generale
extraordinare. .( Gheorghe C. p.495)

Întocmirea proiectului de divizare

Primul pas în realizarea divizării constă din întocmirea unui proiect de divizare. în acest sens,
dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 31/1990 prevăd că administratorii societăţilor care urmează
a participa la divizare vor întocmi un proiect de divizare care va cuprinde următoarele
elemente:
 forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor implicate în divizare;
 fundamentarea şi condiţiile divizării;
 condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă sau la societăţile beneficiare;
 data de la care acţiunile sau părţile sociale primite dau deţinătorilor dreptul de a
participa la profit şi orice condiţii speciale care afectează acest drept;
 rata de schimb a acţiunilor sau a părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în
numerar; cuantumul primei de divizare;
 drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de
acţiuni care conferă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare;
 orice avantaj special acordat experţilor în condiţiile legii şi membrilor organelor
administrative sau de control ale societăţilor implicate în divizare;
 data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost folosite pentru a
stabili condiţiile sau ale divizării;
 data la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de
vedere contabil ca aparţinând societăţii absorbante sau uneia ori alteia dintre
societăţile beneficiare.
În cazul divizării, în plus faţă de elementele de mai sus, planul de divizare trebuie să
cuprindă descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor care urmează a fi transferate
fiecăreia dintre societăţile beneficiare, precum şi repartizarea către acţionarii sau asociaţii

3
societăţii divizate de acţiuni, respectiv părţi sociale, la societăţile beneficiare şi criteriul pe
baza căruia se face repartizarea.
Operațiunea de divizare implică fragmentarea patrimoniului unei societăți existente în mai
multe societăți existente sau care iau naștere cu această ocazie.( Gheorghe C. p.495)

Depășirea domeniului divizării.Operațiuni ilicite

Societatea cu personalitate juridică, prin voința socială legal exprimată, poate participa la
formarea de noi societăți, aportând bunuri din patrimoniul său și primind în schimb acțiunile
sau părțile sociale cuvenite.
Socieatea mai poate să transfere active patrimoniale în schimbul atribuirii de acțiuni și părți
sociale, ipoteză de această dată incontestabilă a diviziunii prin desprindere.
Unele instanțe au constatat frauda în contra drepturilor asociaților prin transferul unor active
patrimoniale importante și golirea de conținut a societății mamă, constatând o divizare de
facto, cu încălcarea normelor imperative din materia divizării.
Divizarea prin desprindere ridică și problema unei excluderi mascate din societatea mamă.
Astfel de practici sunt legate de calificarea divizărilor în divizări simetrice și asimetrice.
Practica recunoaște o divizare simetrică, în care noua societate va fi, din punctul de vedere al
structurii acționariatului, o replică a celei inițiale, opusă acesteia poate fi și o divizare
asimetrică care ridică problema dreptului de opțiune al acționarilor. Trebuie spus ca dreptul
de opțiune al acționarilor pentru societatea sau societățile care iau naștere și preiau părți din
patrimoniul societății mamă nu este reglementat de lege. (Gheorghe C. p.500)

Data de la divizarea produce efecte

Momentele concrete de la care divizarea produce efecte juridice sunt reglementate de art.
249 din Legea nr. 31/1990. Astfel, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi,
divizarea produce efecte de la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a
ultimei dintre ele.
În celelalte cazuri, divizarea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări
generale care a aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se
stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii
exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară
încheierii ultimului exerciţiu financiar al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul.

4
Nulitatea divizării
Regimul nulităţii divizării este consacrat în cuprinsul art. 251 din Legea nr. 31/1990. Cu
valoare de principiu, textul din lege dispune că nulitatea divizări poate fi declarată numai prin
hotărâre judecătorească. Nulitatea divizării comportă unele reguli proprii comparativ cu
nulitatea din dreptul comun.
Sub aspectul termenului de declarare a nulităţii, legea prevede că procedurile de anulare şi
de declarare a nulităţii divizării nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de 6 luni de la
data la care divizarea a devenit efectivă.
Sub aspectul cauzelor, legea prevede că , respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar
dacă nu a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile legii sau dacă
hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul divizării este nulă ori
anulabilă. Cu toate acestea, dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulităţii unei
divizări poate fi remediată, instanţa competentă acordă societăţilor implicate un termen pentru
remedierea acesteia. În caz de admitere, hotărârea definitivă de declarare a unei divizări va fi
înaintată din oficiu de către instanţă oficiilor registrului comerţului de la sediile societăţilor
implicate în sau divizarea respectivă.
Chiar dacă se declară nulitatea unei divizări, drepturile societăţilor participante la
operaţiune sunt protejate. Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor ari. 251 alin. (6) din Legea nr.
31/1990, hotărârea definitivă de declarare a nulităţii unei divizări nu aduce atingere prin ea
însăşi valabilităţii obligaţiilor născute în sarcina sau în beneficiul societăţii absorbante ori
societăţilor beneficiare, angajate după ce divizarea au devenit efective şi înainte ca hotărârea
de declarare a nulităţii să fie publicată.
În privinţa răspunderii în caz de nulitate a divizării, legea prevede că societăţile
participante la respectivă răspund solidar pentru obligaţiile societăţii absorbante. în cazul
declarării nulităţii unei divizări, fiecare dintre societăţile beneficiare răspunde pentru propriile
obligaţii angajate. Societatea divizată răspunde doar în limita cotei de active nete transferate
societăţii beneficiare în contul căreia au luat naştere obligaţiile respective.

5
Bibliografie:

Gheorghe, C. (2013), Drept comercial român, Editura C.H. Beck, București,

Legea nr.31/1990