MATERIAL DIDACTIC

pentru desfăşurarea şedinţelor la Regulamentele militare generale

DISCIPLINA DE STUDIU: Regulamente militare.

TEMELE: 1. Drepturile, îndatoririle şi responsabilitatea militarilor.

2. Relaţiile dintre militari.

3. Instalarea militarilor.

4. Repartizarea timpului şi ordinea zilnică.

5. Organizarea şi executarea serviciului de zi pe unitate şi subunitate.

6. Păstrarea şi întărirea sănătăţii militarilor.

7. Organizarea şi executarea serviciului de gardă.

8. Disciplina militară. Recompensele şi sancţiunile pentru militarii în termen.

9. Şedinţă de control.

10. Depunerea Jurămîntului militar.

SCOPUL EDUCATIV ŞI DE ÎNVĂŢĂMÎNT:

1. De a însuşi exerciţiile instrucţiei de front la deplasarea fără armă.

2. De a însuşi exerciţiile instrucţiei de front la deplasarea cu armă.
3. De a însuşi elementele instrucţiei de front la darea salutului militar.
4. De a cunoaşte componenţa grupei.

TIMPUL DESFĂŞURĂRII FIECĂREI ŞEDINŢE: ore.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: online.

FORMA DE ORGANIZARE: Şedinţă în grup.

METODA DIDACTICĂ: Explicare, demonstrare.

ASIGURAREA MATERIALĂ: plan conspect.

BIBLIOGRAFIE: Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii

Moldova.
 PARTEA INTRODUCTIVĂ

- Anunţarea tema şi scopului şedinţei.

PARTEA DE BAZĂ
TEMA 1. Drepturile, îndatoririle şi responsabilitatea militarilor.
Şedinţa 1. Principii generale despre serviciul interior. Reguli generale privind serviciul militar.
Îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. Drepturile şi obligaţiunile generale ale militarilor.
Responsabilitatea militarilor. Obligaţiunile soldatului.

Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate (în continuare - regulament) stabileşte drepturile
şi obligaţiile generale ale militarilor şi relaţiile dintre ei, obligaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere din
marile unităţi şi unităţile militare ale Forţelor Armate, precum şi regulile de ordine interioară şi de executare
a serviciului interior.
Prevederile regulamentului serviciului interior se aplică de autorităţile de specialitate ale
administraţiei publice centrale, denumite în continuare structuri militare, în care conform legislaţiei în
vigoare, se prevede îndeplinirea serviciului militar, precum şi de organele de conducere, marile unităţi şi
unităţile militare ale Forţelor Armate, întreprinderile şi instituţiile acestora, denumite în continuare unităţi
militare.
Prevederile regulamentului serviciului interior sînt aplicabile următoarelor categorii de militari:
1) militari prin contract;
2) militari în termen;
3) militari cu termen redus;
4) studenţi ai instituţiilor de învăţămînt militar;
5) rezervişti concentraţi sau mobilizaţi.
Serviciul interior este destinat pentru menţinerea în unitate a ordinii interioare şi a disciplinei militare,
care asigură capacitatea operaţională a unităţii, instruirea efectivului, îndeplinirea corectă de către acesta a
activităţilor cotidiene. Acesta este organizat în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

Îndeplinirea cerinţelor serviciului interior dezvoltă la militari spiritul responsabilităţii, acurateţea şi

buna-credinţă. Înţelegerea reciprocă, bunăvoinţa şi disponibilitatea de a acorda ajutor unul altuia contribuie
la consolidarea camaraderiei ostăşeşti şi la unirea colectivelor de militari, permit nu numai de a realiza
sarcinile ce ţin de activitatea curentă, ci şi de a suporta dificultăţile serviciului militar.

Serviciul interior într-o unitate militară este condus de către comandantul acesteia, iar în locul de
staţionare a unei subunităţi - de către comandantul de subunitate. Dacă în aceeaşi încăpere sînt amplasate
cîteva subunităţi, ai căror comandanţi nu au un şef nemijlocit comun, atunci, printr-un ordin al
comandantului de unitate, conducerea serviciului interior este încredinţată comandantului uneia din aceste
subunităţi. Organizatorul nemijlocit al serviciului interior în unitatea militară este şeful statului major, iar în
locul de staţionare al subunităţii - plutonierul de subunitate.

Comandanţii poartă responsabilitatea pentru starea serviciului interior în unităţile subordonate. Ei sînt
obligaţi să acorde ajutor unităţilor şi subunităţilor militare subordonate la planificarea şi organizarea
serviciului interior, controlînd sistematic starea acestuia.
 Pe timp de război, în condiţii de campanie, serviciul interior este stabilit de regulamentele de luptă,
precum şi de prezentul regulament.
Drepturile militarilor
Drepturile militarilor şi modul de realizare a lor, ţinîndu-se cont de particularităţile serviciului militar,
sînt determinate de legislaţia în vigoare.
Folosirea de către militari a drepturilor lor nu trebuie să fie în detrimentul drepturilor şi intereselor
legitime ale societăţii, ale statului şi serviciului militar, precum şi nici în detrimentul drepturilor altor
militari şi cetăţeni.
Statul asigură protecţia socială şi juridică a militarilor, realizează măsuri pentru a le asigura un nivel de
viaţă suficient şi demn, pentru a le îmbunătăţi condiţiile de serviciu şi de trai.
Asigurarea şi apărarea drepturilor militarilor sînt încredinţate organelor puterii de stat şi ale
administraţiei publice locale, judecătoriilor, organelor de drept, centrelor militare şi comandanţilor (şefilor).
Pînă la depunerea Jurămîntului militar, militarul nu poate fi numit în funcţii militare, antrenat în
executarea misiunilor de luptă (în acţiuni de luptă, în executarea serviciului de alarmă, serviciului de luptă,
serviciului de gardă), de asemenea, acestuia nu i se poate repartiza armament, tehnică militară şi aplica
sancţiune disciplinară.
Deciziile şi acţiunile (inacţiunile) ilegale ale conducătorilor şi ale comandanţilor (şefilor) pot fi atacate
de militari în modul prevăzut de regulamentele militare şi legislaţia în vigoare.

Îndatoririle generale ale militarilor

Militarul în activitatea sa de serviciu se conduce de cerinţele stabilite de legislaţia în vigoare şi de
regulamentele militare.
Militarul are următoarele îndatoriri:

1) să-şi servească cu abnegaţie poporul, să fie devotat Republicii Moldova, să apere cu jertfire de sine
suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a ţării;
2) să respecte şi să îndeplinească prevederile Constituţiei şi ale legilor Republicii Moldova, să apere
valorile democraţiei constituţionale, să respecte acordurile internaţionale la care Republica Moldova este
parte;
3) să respecte Jurămîntul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute necondiţionat,
întocmai şi la timp ordinele comandanţilor (şefilor), fiind responsabil de modul în care îndeplineşte
misiunile încredinţate;
4) să preţuiască onoarea şi gloria de luptă ale poporului său, ale unităţii militare, să păstreze demnitatea
gradului şi uniformei militare pe care o poartă;
5) sa fie disciplinat şi vigilent, să păstreze cu stricteţe secretul militar, cel de stat, precum şi caracterul
confidenţial al unor activităţi şi documente;
6) să-şi perfecţioneze pregătirea şi măiestria profesională;
7) să preţuiască camaraderia militară, să respecte drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor;
8) să cunoască şi să întreţină, regulamentar, în stare operativă de luptă, tehnica şi armamentul
încredinţat, să păstreze şi să administreze eficient patrimoniul militar din dotare;
9) să respecte regulile securităţii personale la manipularea şi întreţinerea mijloacelor tehnice şi a
armamentului, precum şi la realizarea altor activităţi în timpul îndeplinirii serviciului militar;
10) să aibă grijă de sănătatea sa, să respecte regulile igienei personale şi sociale şi să nu-şi permită
deprinderi dăunătoare.
 Se interzice menţionarea în scrisori şi telegrame a unor informaţii privind activitatea, misiunile,
structura, completarea cu efectiv, tehnică şi armament, a altor informaţii ce ţin de menţinerea capacităţii de
luptă a unităţii, precum şi discutarea despre acestea cu persoane străine.
Militarul este obligat să dea dovadă de patriotism, să se mîndrească cu gloria militară a poporului său, să
contribuie la consolidarea frăţiei de arme internaţionale.
În procesul de instruire şi educare a militarilor, superiorii trebuie să dea dovadă de stimă faţă de
sentimentele, obiceiurile şi tradiţiile lor naţionale.
Militarii sînt obligaţi să se respecte reciproc, să ajute comandanţii (şefii) şi superiorii la menţinerea
ordinii şi disciplinei.
În cazul constatării unor relaţii neregulamentare între militari, militarul este obligat de urgenţă să ia
măsuri pentru a restabili ordinea şi să raporteze despre ele şefului său nemijlocit.
În interes de serviciu, militarul este obligat să se adreseze şefului său nemijlocit şi, cu permisiunea
acestuia, şefului ierarhic superior.
În interes personal, militarul, de asemenea, este obligat să se adreseze şefului său nemijlocit, iar în caz
de necesitate deosebită - şefului superior.
La înaintarea unei propuneri, cereri sau reclamaţii militarul se conduce de prevederile Regulamentului
disciplinei militare.
În timpul desfăşurării acţiunilor militare, militarii sînt obligaţi să cunoască şi să respecte întocmai
cerinţele dreptului internaţional privind conflictele armate.
Militarul, în timpul acţiunilor de luptă, chiar şi atunci cînd este izolat de unitatea (subunitatea) sa
militară şi se află în încercuire deplină, este obligat să opună rezistenţă dîrză inamicului.
Aflîndu-se în calitate de prizonier, militarul este obligat să caute şi să folosească orice ocazie pentru a se
elibera pe sine şi pe camarazii săi din prizonierat şi pentru a se reîntoarce la trupele sale. Militarul făcut
prizonier de către inamic, la interogatoriu, are dreptul să-şi spună numai numele, prenumele, patronimicul,
gradul militar, data naşterii şi numărul personal.
Militarii aflaţi în prizonierat, în situaţia de ostatic sau de persoană internată, dar care nu au încălcat
Jurămîntul militar şi nu au săvîrşit infracţiuni contra statului sau contra păcii şi umanităţii, beneficiază de
statutul de militar.
Autorităţile publice competente şi conducătorii structurilor militare sînt obligaţi să întreprindă măsuri
pentru eliberarea militarilor aflaţi în prizonierat, în situaţia de ostatic sau de persoană internată, în condiţiile
stabilite de legislaţia în vigoare, de alte acte normative şi în conformitate cu normele dreptului internaţional.
Obligaţiile funcţionale şi speciale ale militarilor
Fiecare militar are obligaţii funcţionale, care definesc volumul şi limitele îndeplinirii practice de către el
a obligaţiilor şi sarcinilor ce îi sînt încredinţate, în conformitate cu funcţia pe care o deţine.
Aceste obligaţii sînt determinate de regulamentele militare, precum şi de fişa funcţiei, de instrucţiunile
sau de ordinele comandanţilor (şefilor) direcţi, în conformitate cu cerinţele prezentului regulament.
Militarii aflaţi în serviciul de alarmă, în serviciul de luptă, în serviciul de zi şi în cel de garnizoană,
precum şi atunci cînd sînt antrenaţi în alte activităţi prevăzute de legislaţie, îndeplinesc obligaţii speciale şi
sînt învestiţi cu drepturi deosebite, inclusiv cu dreptul de a aplica arma, forţa şi cu alte drepturi, în
conformitate cu legislaţia în vigoare. Obligaţiile speciale şi modul de îndeplinire a lor sînt stabilite prin acte
legislative şi juridice şi prin regulamente militare, elaborate în baza lor, care, de regulă, au un caracter
temporar.

Obligaţiunile soldatului
Soldatul se subordonează comandantului de grupă.
Soldatul are următoarele obligaţii:
 1) să înţeleagă datoria sa de militar al Forţelor Armate, să-şi execute în mod exemplar obligaţiile de
serviciu, să însuşească arta militară;
2) să cunoască funcţiile, gradele militare şi numele şefilor săi direcţi pînă la comandantul unităţii
inclusiv;
3) să stimeze comandanţii (şefii) şi superiorii, să respecte onoarea şi demnitatea camarazilor şi
regulile de politeţe militară, de conduită şi de executare a salutului militar;
4) să se călească zilnic, sa-şi perfecţioneze pregătirea fizică, să respecte regulile de igienă corporală;
5) să respecte în permanenţă ţinuta regulamentară şi să fie îngrijit;
6) să cunoască la perfecţie şi să întreţină în stare de funcţionare, curăţate, gata de luptă, echipamentul,
armamentul şi tehnica militară încredinţată;
7) să poarte cu grijă echipamentul, să-l repare la timp şi îngrijit, să-l cureţe zilnic şi să-1 păstreze în
locurile stabilite;
8) să respecte întocmai regulile de securitate la manipularea armamentului, tehnicii şi în alte cazuri,
precum şi regulile de prevenire a incendiilor;
9) dacă are nevoie să plece din subunitate, să ceară aprobarea comandantului de grupă, iar la îna-
poiere - să-i raporteze despre sosire;
10) să aibă permanent un comportament adecvat, să nu admită încălcări ale ordinii publice şi fapte
nedemne faţă de populaţia civilă.
Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru succesele obţinute în pregătirea de luptă
şi pentru disciplină militară impecabilă soldatului i se poate acorda gradul militar caporal.
Caporalul este obligat să-1 ajute pe comandantul de grupă la instruirea şi educarea soldaţilor, iar atunci
cînd rămîne în locul comandantului de grupă – să îndeplinească obligaţiile acestuia.

TEMA 2. Relaţiile dintre militari.

Şedinţa 1. Principiul conducerii unice. Gradele militare şi însemnele distinctive. Comandanţii şi

subordonaţii, superiorii şi inferiorii. Noţiunia de ordinşi dispoziţie. Modul de dare şi executare a ordinelor.
Reguli executare a salutului militar. Despre politeţea militară şi conduita militarilor.

Conducerea unică
Conducerea unică este unul din principiile de bază ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova. Ea
constă în învestirea comandantului (şefului) cu autoritate deplină asupra subordonaţilor şi cu
responsabilitate personală în faţa legii pentru toate aspectele vieţii şi activităţii unităţii (subunităţii) militare
şi fiecărui militar în parte.
Conducerea unică constă în faptul că comandantul (şeful) are dreptul, pornind de la analiza situaţiei, de
unul singur să ia decizii, să dea ordinele respective în strictă corespundere cu legislaţia în vigoare, cu
regulamentele militare şi să controleze executarea lor.
Discutarea ordinului este inadmisibilă, iar nesubordonarea sau neexecutarea ordinului se consideră
infracţiune militară.
Gradele militare
Fiecărui militar i se acordă grad militar în condiţiile Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a
serviciului militar în Forţele Armate.
Gradul militar se acordă militarului în dependenţă de pregătirea profesională, de vechimea în serviciu în
funcţia deţinută şi de calitatea îndeplinirii obligaţiilor funcţionale. El poate fi retras în cazurile prevăzute de
regulamentele militare şi legislaţia Republicii Moldova.
Militarii care îşi fac studiile la instituţiile de învăţămînt militar se numesc: cei care nu au grad militar -
studenţi, iar cei care au grad - conform gradului respectiv.
 Cetăţenilor, care nu au avut grad militar pînă la înscrierea în instituţia de învăţămînt militar sau au avut
gradul militar soldat, odată cu înmatricularea, li se conferă gradul militar „student”. Alte grade militare,
acordate pînă la înscrierea la instituţia de învăţămînt militar, sînt păstrate.

Raporturile de subordonare între militari

În dependenţă de situaţia de serviciu şi de gradele militare pe care le deţin, unii militari în raport cu alţii
pot fi şefi sau subordonaţi.
Şeful are dreptul să dea ordine subordonatului şi să ceară executarea lor. Şeful trebuie să fie pentru
subordonat un exemplu de atitudine plină de tact şi de stăpînire de sine şi să nu admită atît familiaritate, cît
şi atitudine preconcepută. Şeful poartă răspundere pentru acţiunile ce înjosesc onoarea şi demnitatea
subordonatului.
Subordonatul este obligat să execute necondiţionat ordinele şefului. După executarea ordinului,
subordonatul are dreptul să înainteze o reclamaţie, dacă consideră ca faţă de el s-a procedat incorect.
Şefii, cărora militarii le sînt subordonaţi pe linie de serviciu, fie şi temporar, se numesc şefi direcţi.
Şeful direct, în funcţia imediat superioară unui subordonat, se numeşte şef nemijlocit.
După gradele militare pe care le deţin, sînt şefi (daca aceştia se află în serviciul militar):
1) ofiţerii cu grade supreme - pentru corpul de ofiţeri cu gade superioare şi cei cu gade inferioare, pentru
efectivul de subofiţeri, sergenţi şi soldaţi;
2) ofiţerii cu grade superioare - pentru corpul de ofiţeri cu gade inferioare, pentru efectivul de subofiţeri,
sergenţi şi soldaţi;
3) ofiţerii cu grade inferioare - pentru efectivul de subofiţeri, sergenţi şi soldaţi;
4) subofiţerii - pentru efectivul de sergenţi şi soldaţi din aceeaşi unitate militară;
5) sergenţii - pentru efectivul de soldaţii din aceeaşi unitate militară.
Militarii, care după situaţia lor de serviciu şi după gradul militar deţinut (pct. 45-48 ale prezentului
regulament) nu sînt în raport cu alţi militari şefi sau subordonaţi, pot fi superiori, inferiori sau egali.
Superioritatea este determinată de gradele militare ale militarilor.
Superiorii după gradele militare, în cazul încălcării de către inferiori a disciplinei militare şi a ordinii
publice, a regulilor de conduită militară şi de port al ţinutei militare, sînt obligaţi să ceară de la aceştia
înlăturarea încălcărilor respective. Inferiorii după grad sînt obligaţi sa execute necondiţionat aceste cerinţe
ale superiorilor.
În cazul îndeplinirii în comun a îndatoririlor de serviciu de către militari, care nu sînt subordonaţi
reciproc, şi cînd relaţiile de serviciu între ei nu sînt determinate de comandant (şef), şef este considerat
superiorul după funcţie, iar în cazul egalităţii funcţiilor - superiorul după grad militar.

Ordinul (dispoziţiunea)
Ordinul este o ordonanţă a comandantului (şefului) adresată subordonaţilor, care cere executarea unor
acţiuni, respectarea unor reguli sau stabileşte o ordine sau o situaţie.
Ordinul poate fi dat în scris, verbal sau prin mijloace tehnice de legătură unui militar în parte sau unui
grup de militari. Ordinul în scris este principalul document de serviciu (act juridic) de ordonanţă al
conducerii militare, care se emite cu drept de conducere unică de către comandanţii de mari unităţi şi unităţi
militare (şefii de instituţii). Ordinele verbale se dau de către toţi comandanţii (şefii).
ispoziţiunea este o formă de transmitere de către comandant (şef) a misiunilor la subordonaţi pe întrebări
particulare. Dispoziţiunea se dă în scris sau verbal. Dispoziţiunea în scris este un document de ordonanţă de
serviciu emis de către şeful statului major în numele comandantului unităţii militare sau de către şeful
comenduirii militare a garnizoanei în numele şefului garnizoanei.
 Ordinul (dispoziţiunea) trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare şi regulamentelor militare.

Modul de dare şi de executare a ordinelor.

Ordinele se dau pe linie de subordonare. În situaţii deosebite, şeful superior poate da ordin
subordonatului peste şeful nemijlocit al acestuia. În asemenea cazuri, el comunică despre aceasta şefului
nemijlocit al subordonatului sau ordonă acestuia ca el însuşi să raporteze şefului său nemijlocit.
Ordinul comandantului (şefului) trebuie să fie în corelaţie cu prevederile legislaţiei în vigoare,
regulamentelor militare şi ale altor acte normative.
Comandantul (şeful), înainte de a da ordinul, este obligat să analizeze minuţios situaţia şi să prevadă
măsurile de asigurare a executării ordinului. El poartă răspundere pentru ordinul dat şi pentru consecinţele
acestuia, pentru corespunderea ordinului legislaţiei în vigoare, precum şi pentru abuz de putere şi exces de
putere sau pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu în ordinul pe care îl dă şi pentru neluarea măsurilor de
executare a acestuia. Ordinul trebuie să fie formulat clar, să nu admită interpretări ambigue şi să nu
provoace îndoieli subordonatului.
Ordinul comandantului (şefului) trebuie să fie executat necondiţionat, exact şi în termen. Militarul, după
primirea ordinului, răspunde „Am înţeles” şi apoi îl execută.
Dacă este necesar să se convingă că ordinul dat a fost înţeles just, comandantul (şeful) poate să ceară
repetarea lui succintă, iar militarul care a primit ordinul se poate adresa comandantului (şefului) cu
rugămintea de a i se repeta acesta.
Despre executarea ordinului primit militarul este obligat să raporteze şefului care a dat ordinul, precum
şi şefului său nemijlocit.
Dacă militarul care execută ordinul primeşte de la un alt şef superior după situaţia de serviciu un nou
ordin, care împiedică executarea primului, el raportează despre aceasta şefului care a dat ordinul nou şi, în
cazul în care acesta este confirmat, îl execută pe ultimul.
Cel care a dat noul ordin comunică despre aceasta şefului care a dat primul ordin.
În scopul executării cu succes a misiunii care îi revine, militarul este obligat să manifeste iniţiativă
raţională. Aceasta este deosebit de necesară cînd ordinul primit nu mai corespunde situaţiei, ce s-a schimbat
brusc, iar condiţiile sînt de aşa natură că primirea la timp a unui nou ordin este imposibilă.

Salutul militar
Salutul militar este o expresie a coeziunii camaradereşti a militarilor, o dovadă a stimei reciproce şi o
manifestare a culturii generale.
Toţi militarii, la întîlnire (depăşire), sînt obligaţi sa se salute reciproc, respectînd cu stricteţe regulile
stabilite de Regulamentul instrucţiei de front al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Subordonaţii şi inferiorii în grad militar salută primii, iar în cazul egalităţii gradelor militare - se salută
reciproc.

Despre politeţea militară şi conduita militarilor

Militarii sînt obligaţi să servească în permanenţă drept exemplu de înaltă cultură, modestie şi
cumpătare, să păstreze cu sfinţenie onoarea militară, să-şi apere demnitatea şi să stimeze demnitatea
celorlalţi. E necesar să se ţină cont de faptul că, după comportamentul militarilor, se judecă nu numai despre
ei, dar şi despre onoarea Forţelor Armate în ansamblu.
Relaţiile dintre militari se bazează pe stimă reciprocă. În probleme de serviciu, ei trebuie să se
adreseze unul altuia cu „Dumneavoastră”. În probleme personale, militarii, adresîndu-se unul altuia, îşi
indică gradul, fără a indica genul de armă sau serviciul.
 Comandanţii şi superiorii, adresîndu-se subordonaţilor şi inferiorilor pe linie de serviciu, îi numesc după
gradul lor militar şi după nume sau numai după grad, în ultimul caz adăugînd înaintea gradului cuvîntul
„Domnule”.
De exemplu: „Soldat Pîntea”, „Sergent Olaru”, „Domnule sergent”.
Studenţii instituţiilor de învăţămînt militar, care nu au grade militare ale efectivului de sergenţi şi
subofiţeri, în adresări sînt numiţi: „Student Moraru” „Domnule student”.
Subordonaţii şi inferiorii, adresîndu-se comandanţilor şi superiorilor, îi numesc după grad, adăugînd
înaintea gradului cuvîntul „domnule”.
De exemplu: „Domnule locotenent major”, „Domnule general de brigadă”.
În cazul adresării către un grup de ofiţeri (la adunări, consfătuiri), se foloseşte expresia „Domnilor
ofiţeri”.
În afara orelor de serviciu şi a formaţiei, ofiţerii pot să se adreseze unul altuia după grad sau pe nume. În
viaţa cotidiană, ofiţerilor li se permite folosirea expresiei afirmative „cuvînt de ofiţer”; la întîlnire sau cînd
îşi iau rămas bun se admite să se spună „am onoarea să Vă salut, domnule...”.
Denaturarea gradelor militare, folosirea cuvintelor obscene, poreclelor, brutalitatea şi adresările
familiare sînt incompatibile cu noţiunea de onoare militară şi cu demnitatea militarilor.
În timpul aflării în afara formaţiei, dînd sau primind un ordin, militarii sînt obligaţi să ia poziţia de
„drepţi”, iar dacă sînt acoperiţi, să ducă mîna la coifură şi s-o lase în jos.
La încheierea raportului, militarul lasă în jos mîna de la coifură. Dacă înainte de raport s-a dat comanda
„DREPŢI”, cel care dă raportul, la comanda şefului „Pe loc REPAUS”, repetă comanda şi lasă mîna în jos.
Pentru a se adresa unui alt militar în prezenţa unui superior în grad militarul trebuie să solicite
permisiunea ultimului.
De exemplu: „Domnule colonel, permiteţi-mi să mă adresez domnului căpitan Popescu”.
În locurile publice, precum şi în troleibuz, autobuz şi în trenurile interurbane, dacă lipsesc locuri libere,
militarul este obligat să-i ofere locul său şefului (superiorului).
În cazul întîlnirii cu un şef (superior), cînd subordonatul (inferiorul) nu poate trece pe lîngă acesta din
cauza spaţiului îngust, subordonatul este obligat, salutîndu-l, să-i cedeze trecerea; dacă e necesar ca un şef
(superior) să fie depăşit, subordonatul (inferiorul) trebuie sa-i ceară permisiunea: „Domnule maior,
permiteţi-mi să trec”.
La adunări, concerte, spectacole şi consfătuiri în cadrul unităţii (subunităţii) militarii superiori în grad şi
în funcţie ocupă locurile în sală, începînd cu primele rînduri (dacă nu au fost alte dispoziţii).
Militarii trebuie să fie politicoşi faţă de populaţia civilă, să manifeste o deosebită atenţie faţa de
persoanele în etate, femei şi copii, să contribuie la apărarea onoarei şi demnităţii cetăţenilor, precum şi să le
acorde ajutor în caz de accidente, incendii sau calamităţi.
În cazul în care pe lîngă un militar sau un grup de militari trece o unitate (subunitate) militară în
formaţie, cu Drapelul de luptă, chiar dacă aceştia sînt în mişcare, se opresc cu faţa spre Drapelul de luptă şi
salută pe tot timpul trecerii. În cazul întîlnirii unităţii (subunităţii) militare fără Drapel de lupta, aceştia îi
salută pe comandanţi fără a se opri.
Militarilor li se interzice: să ţină mîinile în buzunare, să şadă sau să fumeze în prezenţa unui şef
(superior) fără permisiunea acestuia, precum şi să mănînce sau să fumeze din mers şi în locurile nedestinate
acestui scop.
Modul sănătos de viaţă trebuie să devină o normă cotidiană în comportamentul fiecărui militar. Apariţia
în stare de ebrietate la serviciu şi în locurile publice se consideră o încălcare gravă a disciplinei militare,
care compromite onoarea militarului.
 Regulile de politeţe militară, de comportament şi de executare a salutului militar sînt obligatorii pentru
militarii aflaţi în rezervă sau în retragere, în cazul portului ţinutei militare. Ei sînt obligaţi să respecte
întocmai cerinţele regulamentelor militare.
Pentru militarii Forţelor Armate ale Republicii Moldova se stabilesc tipurile necesare ale ţinutei
militare. Ţinuta militară, precum şi regulile privind portul acesteia, se aprobă de către Preşedintele
Republicii Moldova - Comandantul Suprem al Forţelor Armate. Dreptul de a purta ţinuta militară îl au toţi
militarii, precum şi militarii aflaţi în rezervă sau retragere, eliberaţi din serviciul militar cu acest drept.
În timpul aflării în afara locului de dispunere a unităţii militare la odihnă, precum şi la tratament,
militarilor li se permite portul îmbrăcămintei civile.

TEMA 3. Instalarea militarilor.

Şedinţa 1. Principii generale. Încăperile prevăzute pentru instalarea unei subunităţi în cazarmă.
Amplasarea şi aranjarea obiectelor în dormitor. Modul de păstrare a echipamentului militarilor şi
armamentului de infanterie în cazarmă. Amenajarea camerii de păstrare a armamentului. Utilarea şi
amenajarea lavoarelor, duşurilor, WC-urilor, camera pentru menaj, magazie, etc.

Principii generale
Toate încăperile şi teritoriul unităţii sînt repartizate subunităţilor de către comandantul unităţii. Cînd în
tabăra militară permanent se dispun cîteva unităţi militare, încăperile şi teritoriul acesteia sînt repartizate
acestora de către comandantul (şeful) taberei militare.
Militarii în termen sînt instalaţi în cazarmă.
Pentru instalarea fiecărei subunităţi sînt prevăzute următoarele încăperi:
1) dormitorul;
2) camera de informare şi odihnă;
3) biroul comandantului;
4) biroul comandanţilor de plutoane;
5) camera pentru păstrarea armamentului;
6) clasa de instruire (pregătire teoretică a serviciului de zi);
7) încăperea pentru curăţarea armamentului;
8) încăperea pentru sport;
9) camera pentru menaj;
10) magazia;
11) uscătoria;
12) lavoarul;
13) încăperea (locul) pentru curăţarea încălţămintei;
14) duşul;
15) toaleta.
Pentru instalarea comandamentului unităţii sînt prevăzute următoarele încăperi:
1) biroul comandantului;
2) biroul locţiitorului comandantului;
biroul şefului statului major;
biroul ofiţerului pentru probleme juridice;
biroul contabilităţii;
birourile secţiilor (compartimentelor) unităţii;
biroul lucrări secrete;
sala pentru consfătuiri (briefinguri);
muzeul unităţii (ungheraşul gloriei militare);
camera pentru odihnă (a militarilor prin contract);
clasa pentru instructajul personalului de serviciu;
încăperea pentru executarea serviciului pe unitate (statul major);
lavoarul;
duşul;
toaleta.
Pentru desfăşurarea şedinţelor în cadrul unităţii se amenajează clasele corespunzătoare.
În fiecare unitate se ţine Cartea de onoare şi Registrul istoric al unităţii.
Militarii prin contract sînt instalaţi (cazaţi) în încăperi pe teritoriul unităţilor militare sau în afara
acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Subofiţerii care deţin funcţia de plutonier de subunitate, după posibilităţi, se instalează în locul de
dispunere a unităţii ori în preajma acestuia.
Studenţii instituţiilor de învăţămînt militar se instalează în cazărmi în modul stabilit pentru militarii în
termen sau în cămine. Studenţii din rîndul subofiţerilor, militarilor prin contract şi persoanelor care au
îndeplinit serviciul militar în termen pînă la înscrierea la instituţia de învăţămînt militar sînt scutiţi de
instalarea în cazarmă, începînd cu primul an de studii. Comandantul (şeful) instituţiei de învăţămînt militar,
la necesitate, poate permite studenţilor să locuiască în afara locului de dispunere a instituţiei de învăţămînt
militar.
Militarilor şi angajaţilor civili li se interzice să locuiască în cantine, puncte medicale, cluburi, parcuri,
depozite şi magazii, în încăperi de instrucţie, de serviciu, cît şi în alte încăperi din unitatea militară care nu
sînt destinate acestui scop.
Instalarea militarilor în termen în dormitoare se efectuează reieşind din normele de asigurare.
Paturile în dormitoare se dispun în consecutivitatea corespunzătoare statelor de organizare şi funcţii ale
subunităţii şi se aranjează în aşa mod ca lîngă fiecare din ele sau lîngă două paturi împreunate să rămînă loc
pentru noptieră, iar între rîndurile de paturi să fie loc liber pentru adunarea efectivului; paturile se
amplasează cu cel puţin 50 cm depărtare la pereţii exteriori, respectîndu-se alinierea. Paturile trebuie să fie
uniforme (standard).
În dormitoare, paturile pot fi cu unul sau cu două nivele.
Pentru militarii înscrişi în listele subunităţii pe veci sau ca soldaţi de onoare pentru fapte vitejeşti, în
dormitor, într-un loc vizibil, se amenajează un pat, care este menţinut permanent în stare exemplară.
Deasupra patului, în ramă, se atîrnă portretul eroului şi descrierea faptei lui vitejeşti.
În noptiera militarului se păstrează rechizitele de igienă corporală şi obiectele de uz cotidian.
Aşternutul militarilor instalaţi în cazarmă trebuie să constea din pătură (plapumă), cearşafuri, pernă cu
faţă de pernă, saltea şi aşternut sub aceasta. Aşternuturile trebuie să fie aranjate uniform. Se interzice
aşezatul şi culcatul pe aşternut în îmbrăcăminte (cu excepţia persoanei de serviciu pe subunitate, în timpul
odihnei) şi în încălţăminte.
Echipamentul, ţinutele de iarnă şi vară, mijloacele de protecţie individuală se păstrează în dulapuri speciale,
instalate în încăperile cazărmii.
Dacă sînt condiţii corespunzătoare, ţinuta, uniforma sportivă şi obiectele personale ale militarilor pot fi
păstrate în dulapuri (compartimente) individuale.
Locurile de păstrare a echipamentului sînt repartizate militarilor şi marcate cu etichete în care sînt
indicate gradul militar, numele şi iniţialele militarului.
 Îmbrăcămintea de fiecare zi şi centura, înainte de culcare, se aşează în mod ordonat şi uniform pe
scaun, iar încălţămintea se aranjează la picioare, lîngă pat. Echipamentul, în caz de necesitate, se usucă în
uscătorii.
Modul de păstrare şi de folosire a aparatelor foto, audio şi video, cît şi a altei tehnici electronice, pentru
militarii în termen, este stabilit de către comandantul unităţii.
Armamentul de infanterie şi muniţiile se păstrează în subunităţi într-o cameră aparte, înzestrată cu
semnalizare, care se află sub paza permanentă a persoanelor din serviciul de zi. Amenajarea şi utilarea
camerei de păstrare a armamentului, modalitatea de păstrare, de întreţinere, de verificare şi de eliberare a
armamentului se realizează în conformitate cu instrucţiunile în vigoare.
Camera pentru menaj se utilează cu mese pentru călcatul hainelor, cu oglinzi şi cu scaune (taburete), cu
numărul necesar de fiеre de călcat, cu instrument pentru frizură, cu inventar pentru executarea reparaţiei
curente a echipamentului şi încălţămintei, cu furnituri şi materiale pentru reparaţie, cu afişe privind regulile
de purtare a ţinutei militare şi aspectul exterior al militarilor, precum şi privind reparaţia îmbrăcămintei şi
încălţămintei.
Personalul sosit în unitate pentru completare se instalează în cazarmă. Pe parcursul instruirii acestuia,
el este supus unui examen medical aprofundat, lui i se distribuie echipament conform normelor, cu el se
desfăşoară şedinţe de pregătire militară iniţială.
Pentru instruirea personalului încorporat se emite ordin pe unitate în vederea constituirii administraţiei
subunităţii de instrucţie.
Obiectele personale civile (lenjeria, încălţămintea, îmbrăcămintea) ale militarilor încorporaţi în serviciul
militar în termen se aduc în ordine, se împachetează şi se predau spre păstrare plutonierului subunităţii.

Încăperile prevăzute pentru instalarea unei subunităţi în cazarmă.

Toate clădirile şi încăperile, cît şi teritoriul unităţii trebuie să fie întreţinute permanent în curăţenie şi
ordine. Fiecare comandant (şef) răspunde de folosirea corectă a clădirilor şi încăperilor, de integritatea
mobilierului, inventarului şi utilajului aflat în subordine.
Toate încăperile şi faţadele clădirilor trebuie să aibă un aspect îngrijit, stabilit de comandant.
Toate încăperile trebuie să fie numerotate în modul stabilit, conform Anexei nr.13. În interiorul fiecărei
încăperi trebuie afişat inventarul bunurilor materiale.
Mobilierul, toate bunurile şi întreg utilajul din încăpere se numerotează pe una din părţi (excluzîndu-se
partea din faţă a obiectului) şi se înscriu în registrul de evidenţă a bunurilor materiale.
Mişcarea bunurilor materiale dintr-o subunitate în alta se face cu aprobarea comandantului unităţii.
În dormitoare sau în alte încăperi pentru efectiv, la un loc vizibil (în condiţii de campanie într-o mapă
specială), trebuie să fie afişate pe panouri speciale programul zilnic, orarul şedinţelor, tabelul cu rîndul la
serviciu, schemele de instalare a efectivului, lista bunurilor materiale şi instrucţiunile necesare.
Portretele şi tablourile atîrnate în camere (încăperi) trebuie să fie în rame, iar afişele şi alte materiale
ilustrative - pe şipci. În toate încăperile se permite a avea flori, iar la ferestre - draperii îngrijite.
Geamurile la ferestrele de la etajele de jos, care dau în străzile oraşului, la înălţimea cerută, trebuie să fie
mate sau acoperite cu vopsea albă.
În caz de necesitate, uşile de intrare în cazarmă pot fi utilate cu vizetă, cu o zăvor interior şi cu
semnalizare acustică cu ieşire la plantonul pe subunitate. În acest caz, la ferestrele de la etajele de jos se
instalează zăbrele.
În toate dormitoarele, pentru asigurarea cu apă potabilă, se amenajează havuzuri sau se instalează
rezervoare cu robinet închise cu lacăt. Sub supravegherea sergentului de serviciu pe subunitate, în fiecare zi
rezervoarele se clătesc şi se umplu cu apă potabilă proaspătă, iar o dată pe săptămînă, se dezinfectează.
Cheile de la rezervoare se păstrează la sergentul de serviciu pe subunitate.
Tuturor încăperilor li se asigură numărul suficient de pubele, iar locurilor pentru fumat - recipiente cu apă
(cu lichid dezinfectant).
La intrările în încăperi trebuie să fie instalate dispozitive pentru curăţatul încălţămintei de noroi şi pubele.
Curăţarea zilnică a încăperilor se efectuează de către personalul numit, sub supravegherea directă a
sergentului de serviciu pe subunitate. Personalul destinat pentru efectuarea curăţeniei, nu este scutit de
şedinţele de instrucţie.
Menţinerea curăţeniei în încăperi în perioada desfăşurării şedinţelor se pune în sarcina serviciului de zi.
Pe lîngă curăţenia zilnică, o dată pe săptămînă, se face curăţenie generală în toate încăperile, sub
conducerea plutonierului de subunitate. În timpul curăţeniei generale a obiectelor de cazarmă (saltelelor,
pernelor, păturilor), acestea pot fi scoase în curte, pentru aerisire. Plutonierul de subunitate ia măsuri pentru
efectuarea curăţeniei stabilite în cazarmă şi pe teritoriul repartizat. Turnarea apei pe podele este interzisă.
În cantine, tot utilajul şi inventarul se marchează şi se menţine în ordine cu respectarea strictă a regulilor
sanitare.
Podurile, uscătoriile şi subsolurile se încuie, iar cheile se păstrează la persoana responsabilă de
întreţinerea acestor încăperi; cheile de rezervă de la aceste încăperi se păstrează la sergentul de serviciu pe
subunitate.
Toaletele se amenajează în baza normelor de asigurare şi exploatare a spaţiului locativ.
Toaletele trebuie să fie menţinute în curăţenie, zilnic să fie dezinfectate şi să aibă o ventilare şi o
iluminare suficientă. Inventarul pentru curăţirea lor se păstrează într-un loc (dulap) stabilit.
Toaletele exterioare se amenajează cu haznale impermeabile la 40-100 metri depărtare de cazărmi, cantine,
depozite alimentare. Trecerile spre acestea, pe timp de noapte, se iluminează. În caz de necesitate (noaptea),
în perioada rece a anului, în încăperi special rezervate, se instalează pisoare. Haznalele toaletelor sînt
curăţate şi dezinfectate la timp.
Se interzice orice transformare sau modificare a construcţiilor, montarea şi demontarea construcţiilor
existente şi edificarea altor noi, montarea reţelelor electrice interioare, de comunicaţii şi de semnalizare,
precum şi instalarea de sobe noi şi temporare fără permisiunea organelor de exploatare a spaţiului locativ.
Reparaţia utilajului şi reţelelor de alimentare cu energie electrică, cu gaze, precum şi a celor de încălzire
centralizată se execută cu forţele serviciului de exploatare a spaţiului locativ sau de către persoane cu
pregătire specială şi autorizate să execute lucrările respective.
Mersul în formaţie în pas de front în încăpere este interzis.
În locul de dispunere a unităţii, teritoriul adiacent, trebuie să fie înverzit şi întreţinut în ordine, iar pe timp
de noapte - iluminat suficient. Teritoriul unităţii militare se împrejmuieşte.
Pentru menţinerea ordinii, raionul de dispunere a unităţii se repartizează, pe sectoare, subunităţilor. Gunoiul
se adună zilnic în containere închise cu capac şi se transportă în modul stabilit. Containerele se instalează pe
platforme tari. Cel puţin o dată pe săptămînă acestea sînt curăţate şi dezinfectate.
Curăţenia teritoriului unităţii militare se asigură zilnic cu forţele proprii ale personalului din serviciul de zi
şi în ziua de gospodărie de către echipele numite în acest scop.

Şedinţa 2. Întreţinerea încăperilor. Încălzirea, aerisirea şi iluminarea lor. Protecţia antiincendiară.

Încălzirea încăperilor.
Începutul şi sfîrşitul perioadei de încălzire se anunţă prin ordinul (dispoziţiunea) conducătorului structurii
militare.
Cînd încălzirea se efectuează cu sobe, modul şi timpul de încălzire a încăperilor, primirea şi distribuirea
combustibilului se stabilesc de către comandantul unităţii.
Pînă la începutul perioadei de încălzire, toate cazanele şi sistemele de încălzire centrală, sobele şi coşurile
de fum trebuie să fie verificate minuţios, iar cele cu defecte – reparate.
Pe timp de iarnă, în încăperile de locuit se menţine temperatura aerului nu mai joasă de 18°C, iar la
instituţiile medicale - nu mai joasă de 20°C. În celelalte încăperi - în conformitate cu normele stabilite.
Termometrele se instalează în încăperi pe pereţii interiori, mai departe de sobe şi de sistemele de încălzire,
la înălţimea de 1,5 m de la podea.
Încălzirea sobelor în încăperi se efectuează, în baza ordinului comandantului unităţii, ţinîndu-se cont de
regulile de prevenire a incendiilor şi tehnicii securităţii. În încăperile destinate pentru şedinţe şi servicii,
încălzirea sobelor se efectuează dimineaţa, ea urmînd a fi încheiată cu o oră înainte de începutul şedinţelor
(lucrărilor). În încăperile unde temperatura este mai joasă decît normele prevăzute în pct.464, încălzirea
sobelor, cu permisiunea comandantului unităţii, poate continua.
Pentru perioada de încălzire, printr-un ordin pe unitate, încălzirea sobelor se efectuează de fochişti
(persoane din rîndul soldaţilor), care trebuie să fie în prealabil instruiţi privind regulile şi cerinţele de
încălzire şi siguranţă contra incendiilor. Pentru perioada de încălzire, fochiştii sînt scutiţi de şedinţe şi de
executarea serviciilor.
Supravegherea încălzirii sobelor în subunităţi îi revine plutonierului de subunitate şi sergentului de serviciu
pe subunitate, iar în statul major al unităţii - sergentului de serviciu pe statul major.
În timpul instructajului persoanelor din componenţa serviciului de zi o atenţie deosebită se va acorda
necesităţii de a controla respectarea regulilor de încălzire a sobelor în încăperile de locuit şi în cele pentru
serviciu.
Este interzisă exploatarea sobelor cu defecte, cît şi folosirea pentru aprindere a lichidelor inflamabile,
lăsarea sobelor în funcţionare fără supraveghere, uscarea combustibilului lîngă sau în sobe şi păstrarea
acestuia în încăperile de locuit, cît şi spargerea lemnelor în încăperi, coridoare şi pe scări.
După terminarea perioadei de încălzire, toate sobele şi coşurile de fum trebuie să fie curăţate şi verificate
de către plutonierul de subunitate în comun cu şeful serviciului cazare al unităţii, după care uşiţele sobelor
se închid şi se sigilează.

Aerisirea încăperilor.
Aerisirea încăperilor în cazarmă se efectuează de către personalul serviciului interior. În dormitoare,
aerisirea se efectuează înainte de stingere şi după deşteptare, iar în sălile de clasă - înainte de începerea
şedinţelor şi în timpul pauzelor.
Pe timp cald, podurile şi subsolurile clădirilor se aerisesc în permanenţă, iar pe timp rece aerisirea se
efectuează în caz de necesitate.
Oberlihturile şi ferestrele pentru aerisire se deschid cînd efectivul se află în afara încăperilor. Dacă
militarii nu ies din încăperi, oberlihturile sau ferestrele se deschid numai pe o parte a încăperilor. Ferestrele
deschise se fixează în cîrlige.
Pe timp cald, în cantine, în puncte medicale şi în toalete ferestrele se dotează cu plase contra insectelor.
Instalaţiile de ventilare existente trebuie să fie menţinute în stare de funcţionare. Ventilarea aflux-aspiraţie
se pune în funcţiune în caz de necesitate.

Iluminarea încăperilor
Modul de iluminare este stabilit de comandantul unităţii. Iluminarea cazărmilor se împarte în iluminat de
lucru şi de serviciu (lumină albastră).
În dormitoare, de la stingere pînă la deşteptare, se lasă iluminatul de serviciu; cînd iluminarea se
efectuează cu lămpi cu petrol, lămpile de serviciu ard în mod obişnuit. La intrarea în cazarmă, în camerele
pentru păstrarea armamentului, în coridoare, pe scări şi în toalete, de la lăsarea întunericului şi pînă la
luminarea de zi, se menţine iluminatul de lucru. Supravegherea regimului de iluminare revine persoanelor
serviciului de zi.
În scopul folosirii raţionale a energiei electrice, fiecare comandant stabileşte programul de funcţionare a
fiecărui loc de iluminare.
În caz de avarie sau de întrerupere temporară a iluminării electrice din alte motive, sergenţii de serviciu
pe subunităţi trebuie să dispună de surse de rezervă de iluminat, locurile de păstrare a cărora sînt stabilite de
comandantul unităţii (subunităţii).

Şedinţa 3. Regulile de siguranţă contra incendiilor în unitatea militară. Regulile de siguranţă contra
incendiilor
Tehnica militară (aeronavele) se dispune astfel încît între unităţile de tehnică militară (aeronave) să
rămînă culoare de trecere, necesare pentru evacuarea lor rapidă în caz de incendiu.
Pentru a preveni izbucnirea unui incendiu în parcuri şi hangare se interzice categoric :
 1) alimentarea cu carburanţi a autovehiculelor aflate în locuri de parcare şi păstrarea autovehiculelor
(navelor aeriene) care au rezervoare şi conducte cu scurgeri de carburanţi;
2) păstrarea carburanţilor în rezervoare improvizate, a lubrifianţilor şi ambalajelor goale în locurile de
parcare a autovehiculelor;
3) spălarea şi curăţarea huselor, capotelor şi îmbrăcămintei cu petrol lampant, benzină şi cu alte lichide
combustibile;
4) păstrarea în autovehicule a unor obiecte străine, mai ales a cîrpelor, huselor, îmbrăcămintei speciale
îmbibate cu ulei;
1) păstrarea cisternelor cu carburanţi în parcuri şi hangare;
2) folosirea preîncălzitoarelor care prezintă pericol de incendiu;
3) folosirea mijloacelor de iluminat care au flacăra neprotejată în locurile de parcare pe timpul
întreţinerii tehnice şi pe timpul alimentării cu carburanţi;
4) executarea lucrărilor de sudură în încăperile destinate pentru parcarea autovehiculelor;
5) alimentarea cu combustibil a navelor aeriene care nu au priză la pămînt;
6) accesul pe aerodrom al tehnicii fără mijloace de stins incendiul;
7) păstrarea navelor aeriene fără tren de aterizare;
8) blocarea uşilor de la încăperile destinate pentru parcarea şi păstrarea autovehiculelor, amenajarea în
acestea a magaziilor, atelierelor şi locuinţelor;
9) închiderea uşilor de la încăperile destinate pentru parcarea şi păstrarea autovehiculelor (navelor
aeriene) cu zăvoare interioare.
Pentru a asigura evacuarea imediată a autovehiculelor (navelor aeriene) în caz de incendiu, zilnic
se numeşte personalul de serviciu necesar şi autovehicule de tracţiune de serviciu, utilate cu dispozitive de
remorcaj

La punctele de alimentare cu carburanţi

Pentru prevenirea izbucnirii incendiilor la punctele de alimentare cu carburanţi, se interzice categoric :
1) depăşirea vitezei de deplasare a autovehiculelor de 5 km/h;
2) instalarea autovehiculelor pentru alimentare la o distanţă mai mică de 2 m de la coloana de alimentare
cu combustibil;
3) alimentarea tehnicii militare cu motoarele pornite, precum şi cu personalul în caroserie;
4) executarea lucrărilor de reglaj, repararea autovehiculului, semnalizarea acustică şi luminoasă;
5) fumatul, folosirea flăcării şi a mijloacelor de iluminat care au flacăra neprotejată;
6) turnarea combustibilului în rezervor cu jet ce cade liber de sus;
7) scurgerea de carburanţi din autocisterne, exploatarea rezervoarelor, coloanelor pentru alimentare şi
conductelor, dacă ele nu au priză la pămînt;
8) exploatarea punctelor de alimentare, dacă ele nu au paratrăsnet;
9) pornirea motorului autovehiculului înainte de a şterge de pe suprafaţa lui combustibilul ce s-a vărsat;
10) păstrarea la punctele de alimentare a cîrpelor îmbibate cu uleiuri.

În ateliere.
În încăperile unde se execută lucrări la care se folosesc lichide uşor inflamabile (petrol lampant,
benzină, acetonă, nitrolac etc.) şi se încarcă bateriile de acumulatoare, se amenajează dispozitive speciale
pentru ventilaţie. Motoarele electrice, lămpile de iluminat şi distribuitoarele de energie electrică se
instalează
astfel încît să se realizeze siguranţa acestora contra exploziilor. Agregatele pentru încărcare şi generatoarele
de la aparatele de sudură cu gaze se instalează în încăperi separate. In aceste încăperi se interzice instalarea
sobelor.
Lichidele uşor inflamabile trebuie să se păstreze în vase metalice bine închise şi în cantităţi care să nu
depăşească necesarul pentru o zi şi după terminarea lucrului acestea să fie depozitate într-o magazie special
amenajată.
 Rezervoarele de combustibil de la cuptoarele şi agregatele care funcţionează cu combustibil lichid cu
capacitatea de 1 m3 se instalează în încăperi izolate, iar cele cu capacitatea de pînă la 1 m3 – lîngă pereţi,
dacă aceştia sînt confecţionaţi din material ignifug, la o distanţă de cel puţin 5 m de la agregate.
Pentru adunarea materialelor de şters şi a cîrpelor îmbibate cu ulei, în toate încăperile atelierelor se
instalează lăzi metalice cu capac, care se deşartă obligatoriu pînă la terminarea lucrului.
Îmbrăcămintea specială îmbibată cu ulei trebuie păstrată în afara încăperilor (secţiilor), agăţată în
dulapuri speciale. Se interzice lăsarea materialelor de şters îmbibate cu ulei în buzunarele îmbrăcămintei
speciale.
Încălzirea sobelor încetează cu 2 ore înainte de închiderea atelierelor.
După terminarea lucrului, toate deşeurile de producţie şi gunoiul trebuie scoase din încăperile
atelierelor.
În depozite (magazii).
Se interzice accesul cu chibrituri sau cu alte mijloace de aprins pe teritoriul tehnic al depozitelor
(magaziilor).
Iarba de pe teritoriul depozitelor (magaziilor) trebuie să fie la timp cosită şi strînsă. Uscarea ierbii şi
arderea ierbii uscate pe teritoriul depozitelor (magaziilor) sînt interzise.
În magazii se permite a fi depozitate numai materialele pentru care acestea sînt destinate.
Se interzice blocarea culoarelor şi ieşirilor din depozite (magazii), zăvorîrea din interior a uşilor, precum
şi acoperirea rafturilor şi camuflarea ferestrelor cu hîrtie, carton, peliculă din materiale polimerice şi ţesături
neprelucrate cu substanţe de protecţie contra focului.
Materialele se aranjează în stive, în aşa fel încît culoarele de trecere şi ieşirile să rămînă libere. Se
interzice aşezarea materialelor aproape de sobe, calorifere, instalaţii electrice şi lămpi, precum şi executarea
în magazii a lucrărilor care nu sînt legate de manipularea şi aranjarea materialelor.
Se interzice depozitarea materialelor de construcţie, a stocurilor de combustibil sau a altor materiale,
precum şi a ambalajelor goale în apropierea depozitelor (magaziilor) şi păstrarea în magazii generale a
lichidelor uşor inflamabile.
Vatra şi gura sobelor se instalează în afara depozitelor (magaziilor), iar hogeagurile se dotează cu
captoare de scîntei. Cu două ore înainte de închiderea depozitelor, încălzirea sobelor încetează cu totul,
toate sobele se controlează şi se închid.
La instalarea dispozitivelor electrice pentru iluminat, toate depozitele (magaziile) se utilează cu
întrerupătoare exterioare. Întrerupătoarele exterioare şi panourile combinate cu siguranţă trebuie să fie
închise în cutii metalice. Dispozitivele de iluminat din depozite (magazii) trebuie să fie de tip închis (cu
globuri de sticlă) şi instalate de-a lungul culoarelor de bază şi al celor de control. Se interzice instalarea
prizelor şi amenajarea unor încăperi de serviciu în magazii.
În depozitele de muniţie şi substanţe explozive şi în locurile unde se execută lucrări cu ele, sticla de la
ferestre trebuie să fie mată sau acoperită cu vopsea albă.
Substanţele explozive şi muniţiile nu trebuie să fie lăsate în bătaia soarelui nici pentru un timp scurt.
Se interzice accesul în depozitele de materiale inflamabile (explozive) cu arme albe şi de foc, dispozitive
de foc şi de iluminat, în afară de bateriile de acumulatoare, precum şi cu încălţăminte neprevăzută de
instrucţiuni.
În depozitele (magaziile) cu lichide uşor inflamabile se admite numai iluminatul cu ajutorul aparatelor
de tip antiexploziv.
Locurile de pe teritoriu unde s-au vărsat carburanţi, se presoară imediat cu nisip.
Pentru deschiderea dopurilor de la ambalajele metalice se interzice întrebuinţarea dălţilor sau ciocanelor,
care pot provoca scîntei.
După terminarea lucrului, întreaga reţea electrică în magazii, în afară de mijloacele tehnice de pază,
trebuie să fie deconectată cu întrerupătorul exterior.

TEMA 4. Repartizarea timpului şi ordinea zilnică.

 Şedinţa 1. Principii generale privind repartizarea timpului în unitatea militară. Deşteptarea, inspecţia de
dimineaţă, apelul de seară. Şedinţele pregătirii de luptă. Dejunul, prînzul şi cina. Modul de învoire din
unitatea militară. Vizitarea militarilor.

Dimineaţa, cu 10 minute pînă la semnalul „Deşteptarea”, sergentul de serviciu pe subunitate

înfăptuieşte deşteptarea comandanţilor de grupe (echipe) şi locţiitorilor comandanţilor de plutoane, iar la ora
stabilită (la semnalul „Deşteptarea”) - deşteptarea generală a subunităţii.
După deşteptare, se efectuează înviorarea de dimineaţă, curăţenia încăperilor şi a teritoriului, aranjarea
aşternutului, toaleta de dimineaţă şi inspecţia de dimineaţă.
Pentru inspecţia de dimineaţă, la comanda sergentului de serviciu pe subunitate „Companie, pentru
inspecţie – ADUNAREA”, locţiitorii comandanţilor de plutoane (comandanţii de grupe) adună în formaţie
subunităţile lor la locul stabilit. Sergentul de serviciu pe subunitate, după ce a adunat subunitatea, raportează
plutonierului de subunitate despre pregătirea subunităţii pentru inspecţie. La comanda plutonierului de
subunitate, locţiitorii comandanţilor de plutoane şi comandanţii de grupe desfăşoară inspecţia de dimineaţă.
La inspecţiile de dimineaţă se verifică prezenţa militarilor, aspectul lor exterior şi respectarea de către
ei a regulilor de igienă corporală.
Militarii care necesită asistenţă medicală sînt înscrişi de către sergentul de serviciu pe subunitate (unitate) în
registrul de evidenţă a bolnavilor (Anexa nr.18) pentru a fi trimişi la punctul medical al unităţii.
La inspecţia de dimineaţă, comandanţii de grupe ordonă înlăturarea neajunsurilor depistate, controlează
executarea şi raportează locţiitorilor comandanţilor de plutoane rezultatele inspecţiei, iar aceştia -
plutonierului de subunitate.
Starea picioarelor, ciorapilor (obielelor) şi a lenjeriei de corp se controlează periodic, de regulă, înainte
de stingere.
Seara, înainte de apel, la ora prevăzută în programul zilnic, sub conducerea plutonierului de subunitate
sau a unuia din locţiitorii comandanţilor de plutoane, se desfăşoară plimbarea de seară. În timpul plimbării
de seară, efectivul interpretează cîntece ostăşeşti în componenţa subunităţii. După plimbare, la comanda
sergentului de serviciu pe subunitate „Companie, pentru apel ADUNAREA”, locţiitorii comandanţilor de
plutoane (comandanţii de grupe) adună în formaţie subunităţile lor pentru apel. Sergentul de serviciu pe
subunitate, după ce a adunat subunitatea, raportează plutonierului de subunitate sau persoanei care îl
înlocuieşte despre adunarea la apelul de seară.
Plutonierul de subunitate sau persoana care îl înlocuieşte, după ce a dat comanda „DREPŢI”, începe
apelul. La începutul apelului, el nominalizează gradele militare, numele militarilor înscrişi pe veci,
pentru faptele lor de vitejie, în lista subunităţii (unităţii) sau ca soldaţi de onoare. La nominalizarea acestor
militari, se raportează: „Cutare (gradul militar şi numele) a căzut cu moarte de erou în luptele pentru
libertatea şi independenţa Patriei” sau „Soldatul de onoare al companiei (gradul militar şi numele) se află în
rezervă”.
După aceasta, plutonierul de subunitate sau persoana care îl înlocuieşte, controlează efectivul conform
listei nominale. Auzindu-şi numele, fiecare militar răspunde: „Prezent”. Pentru cei absenţi, răspund
comandanţii de grupe. De exemplu: „În gardă”, „În concediu”.
După apel, plutonierul de subunitate dă citire ordinelor şi dispoziţiunilor pe care trebuie să le cunoască
toţi militarii, anunţă serviciul de zi pentru ziua următoare şi stabileşte (precizează) modalităţile de
intervenţie în caz de alarmă sau incendiu. Locţiitorii comandanţilor de plutoane numesc militarii de rînd
pentru efectuarea curăţeniei în ziua următoare. La ora stabilită, se dă semnalul „Stingerea”, se aprinde
lumina de serviciu şi se stabileşte liniştea deplină.
Dacă în subunitate pe timpul inspecţiei de dimineaţă şi al apelului de seară se află comandantul
subunităţii, plutonierul de subunitate raportează acestuia rezultatele inspecţiei (apelului).
Periodic, conform planului unităţii militare, se desfăşoară apelurile de seară generale. Locul de
executare a apelului de seară trebuie să fie iluminat.
La apelurile generale este obligat să asiste întregul efectiv al unităţii militare.
Apelul întregului efectiv, conform listei nominale, este executat de comandanţii de subunităţi, iar
rezultatele apelului sînt raportate comandantului (şefului) superior.
 La apelul general al unităţii militare, comandanţii de subunităţi independente ale unităţii raportează
comandantului unităţii militare rezultatele apelului.
După apelul general, comandantul de unitate militară dă comanda „DREPŢI” şi ordonă să se intoneze
„Zorile”. La executarea apelului de seară general, după intonarea „Zorilor”, orchestra intonează Imnul de
Stat al Republicii Moldova. După aceasta, subunităţile defilează sub acompaniamentul orchestrei. Dacă
unitatea nu dispune de orchestră, sînt întrebuinţate mijloacele tehnice de reproducere a înregistrărilor
sonore. Odată cu începutul intonării „Zorilor", comandanţii de subunităţi, de la pluton în sus, duc mîna la
coifură şi o lasă în jos la comanda „Pe loc REPAUS”, dată de comandantul unităţii îndată ce orchestra a
încetat intonarea.

Instruirea trupelor
Pregătirea de luptă a militarilor constituie conţinutul de bază al activităţii lor zilnice pe timp de pace.
Măsurile determinate de planul pregătirii de luptă şi de orarul şedinţelor pot fi amînate numai de către
comandatul (şeful) care a aprobat aceste documente. Şedinţele şi exerciţiile tactice, în scopul însuşirii de
către militari a procedeelor de acţiune în lupta modernă, trebuie să fie desfăşurate în mod exigent şi fără
simplificări.
În şedinţele de instrucţie şi în exerciţiile tactice este antrenat întregul efectiv al unităţii. De şedinţe sînt
scutite numai persoanele aflate în serviciul de zi şi la lucrările, prevăzute în ordinul de zi pe unitate, precum
şi militarii cărora le-a fost acordată zi de odihnă, ca recuperare pentru executarea serviciului în zilele de
odihnă sau în cele de sărbătoare.
Cu soldaţii şi sergenţii eliberaţi pe motiv de boala de şedinţele în teren, la dispoziţiunea comandantului
de subunitate, se organizează alte şedinţe în sălile de clasă.
Comandanţii (şefii) vinovaţi de sustragerea efectivului de la şedinţe sînt traşi la răspundere.
Şedinţele încep şi se termină la semnal, în orele stabilite de programul zilnic.
Înaintea începerii şedinţelor, comandanţii de grupe şi locţiitorii comandanţilor de plutoane verifică
prezenţa subordonaţilor, cît şi faptul dacă aceştia sînt îmbrăcaţi regulamentar şi echipamentul lor este ajustat
şi dacă armele nu le sînt încărcate.
După terminarea şedinţelor şi exerciţiilor tactice, comandanţii de subunităţi trebuie să controleze
personal existenţa şi integritatea întregului armament, tehnicii militare şi a mijloacelor de antrenament şi de
instrucţie, precum şi existentul muniţiilor. Armele şi cartuşierele sînt controlate de către comandanţii de
grupe şi plutoane în modul stabilit. Rezultatele controlului sînt raportate în mod ierarhic. Muniţiile
neconsumate şi tuburile se predau în modul stabilit.
După şedinţe şi exerciţii tactice se execută întreţinerea armamentului, tehnicii militare şi a
echipamentului, cît şi curăţenia locurilor de desfăşurare a şedinţelor.
La decizia comandantului unităţii, trimiterea şi sosirea subunităţilor la instrucţii în teren se efectuează
sub acompaniamentul orchestrei unităţii.

Dejunul, prînzul şi cina

La ora stabilită în programul zilnic, pînă la începerea distribuirii hranei, medicul, în comun cu ofiţerul
de serviciu pe unitate, trebuie să controleze calitatea hranei, să execute cîntăririle de control ale porţiilor,
precum şi starea sanitară a încăperilor cantinei, veselei de masă şi bucătărie şi a inventarului. Hrana se
probează zilnic de către comandantul unităţii sau, la indicaţia acestuia, de locţiitori sau de şefii de servicii.
Rezultatele controlului se înscriu în registrul evidenţei controlului calităţii preparării hranei.
La ora stabilită, ofiţerul de serviciu pe unitate permite distribuirea hranei.
Soldaţii şi sergenţii trebuie să sosească în cantină în formaţie, sub conducerea plutonierului(şefului) de
subunitate.
În cantină se interzice primirea hranei cu capul acoperit, în scurte călduroase (mantale) şi în
îmbrăcăminte specială (de lucru).
Persoanele din serviciul de zi primesc hrana în orele stabilite de comandantul unităţii militare.
Pentru bolnavii aflaţi la punctul medical al unităţii militare hrana se distribuie separat.
 Permisia din locul de dispunere a unităţii
Militarii în termen au dreptul să se deplaseze liber în afara locului de amplasare a unităţilor militare, în
limitele garnizoanelor în care sînt învoiţi, conform biletului de permisie. Militarul în termen, dacă are
rezultate bune la pregătirea de luptă şi nu i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară, are dreptul la o permisie
pe săptămînă în afara locului de dispunere a unităţii. Totodată, permisia militarilor trebuie să fie
reglementată între subunităţile unităţii astfel ca ea să nu fie în detrimentul capacităţii de luptă a unităţii.
Militarii în termen beneficiază de dreptul la permisie în afara locului de dispunere a unităţii în zilele,
orele şi în modul stabilit de comandantul unităţii cu permisiunea comandantului subunităţii. Militarii în
termen pleacă în permisie în afara locului de dispunere a unităţii după depunerea Jurămîntului militar.
Sîmbătă, duminică, în zilele din ajunul sărbătorilor şi în cele de sărbătoare, permisia se admite pînă la apelul
de seară.
Cu aprobarea comandantului de unitate, comandantul de subunitate le poate acorda militarilor în termen
permisie pe motiv întemeiat şi în alte zile ale săptămînii, dar numai după şedinţele de instrucţie, pînă la
apelul de seară sau pînă în dimineaţa zilei următoare (dar nu mai tîrziu decît pînă la începerea şedinţelor).
Permisiile se realizează conform unui grafic. Succesiunea permisiilor este ţinută de către locţiitorii
comandanţilor de plutoane (comandanţii de grupe).
Militarilor în termen, care execută serviciul de alarmă şi serviciul de zi în zilele de odihnă şi în cele de
sărbătoare, permisii nu li se acordă.
Pentru aprobarea permisiei, militarii se adresează şefului lor nemijlocit.
De exemplu: „Domnule sergent, rog să mi se permită o permisie pînă la ora 20.00”.
Locţiitorii comandanţilor de plutoane (comandanţii de grupe) prezintă plutonierului de subunitate listele de
permisie ale militarilor în termen, semnate de comandanţii de plutoane, pentru raport comandantului de
companie.
La ora stabilită, sergentul de serviciu pe subunitate adună militarii care pleacă în permisie şi
raportează plutonierului de subunitate.
Plutonierul de subunitate inspectează vizual militarii, controlează aspectul lor exterior, faptul dacă cunosc
regulile de executare a salutului militar, de comportare în stradă şi în alte locuri publice. După aceasta, el le
înmînează acestora biletele de permisie, semnate de comandantul de subunitate (Anexa nr.18). Sergentul de
serviciu pe subunitate îi înscrie pe militarii respectivi în registrul de evidenţă a permisiilor (Anexa nr.18),
întocmeşte lista lor şi o prezintă ofiţerului de serviciu pe unitate.
Militarii în termen, care pleacă în permisie în afara locului de dispunere a unităţii, trebuie să aibă asupra lor
legitimaţia de serviciu.
Biletul de permisie este valabil numai în raza garnizoanei respective.
La înapoierea din permisie, militarii se prezintă ofiţerului de serviciu pe unitate şi raportează despre
sosire. Ofiţerul de serviciu pe unitate notează ora sosirii în lista de permise.
După aceasta, învoiţii pleacă în subunitate, la sergentul de serviciu pe subunitate, predau biletele de
permisie şi raportează şefului lor nemijlocit.
De exemplu: „Domnule sergent, sînt soldatul Popescu. M-am prezentat din permisie. În timpul
permisiei nimic deosebit nu s-a întîmplat (sau am primit observaţie de la… pentru ....)”.
Sergentul de serviciu pe subunitate notează în registrul de evidenţă a permisiilor ora sosirii şi predă biletele
de permisie plutonierului de subunitate.
Dacă militarul soseşte în subunitate după stingere, el raportează şefului său nemijlocit în ziua următoare,
pînă la inspecţia de dimineaţă.
Permisia studenţilor militari din anul întîi, în afara locului de dispunere a instituţiei de învăţămînt
militar, se înfăptuieşte în modul stabilit pentru militarii în termen. Studenţilor militari din anii doi, trei şi
patru, cît şi studenţilor militari care, prin decizia comandantului instituţiei, dispun de dreptul de a locui în
afara locului de dispunere a instituţiei, după şedinţele de instrucţie şi orele obligatorii pentru activităţile
stabilite în programul zilnic, le pot fi acordate permisii pînă la apelul de seară (pînă la începerea activităţilor
din ziua următoare).
În unităţile militare (subunităţile independente), care se află în locuri îndepărtate de localităţi, şi în alte
cazuri, cînd permisia în afara locurilor de dispunere în modul indicat nu este raţională, la decizia
comandantului unităţii (subunităţii independente), în zilele de odihnă, se întreprind ieşiri organizate în grup
(conform unui program cultural) în localităţile din apropiere (în oraş).

TEMA 5. Organizarea şi executarea serviciului de zi pe unitate şi subunitate.

Şedinţa 1. Generalităţi despre serviciul de zi. Componenţa personalului destinat pentru serviciul de zi
pe unitate şi pe companie. Modul de numire a personalului în serviciu şi evidenţa rîndului la serviciu.
Pregătirea personalului destinat pentru serviciu de zi şi apelul serviciului.
Obligaţiunile generale ale persoanelor din serviciu de zi. Obligaţiunile sergentului de serviciu pe companie
şi plantonului pe companie. Modul de acţiuni ale persoanelor serviciului de zi pe companie în condiţii
obişnuite, în caz de alarmă, incendiu, atac armat asupra cazarmei, etc.

Serviciul de zi răspunde de menţinerea ordinii interioare, paza efectivului, armamentului, tehnicii

militare şi muniţiilor, încăperilor şi bunurilor materiale ale unităţii (subunităţii) militare, pentru controlul
stării de lucruri în subunităţi şi luarea la timp a măsurilor de prevenire a incidentelor, infracţiunilor,
încălcărilor grave de disciplină militară, precum şi pentru executarea altor obligaţii ce ţin de serviciul
interior.
Componenţa personalului destinat pentru serviciul de zi se anunţă în ordinul de bază pe unitate pe
întreaga perioadă a anului calendaristic şi se modifică în caz de necesitate.
Este prevăzută următoarea componenţă a personalului destinat pentru executarea serviciului de zi al
unităţii:
1) ofiţerul de serviciu pe unitate;
2) ajutorul ofiţerului de serviciu pe unitate;
3) garda;
4) ofiţerul (subofiţerul) de serviciu şi plantoanele pe parc, precum şi mecanicii-conductori (conducătorii
auto) la autovehiculele de tracţiune de serviciu;
5) sergentul de serviciu şi ajutorii acestuia pe punctul de control şi trecere;
6) sergentul de serviciu pe statul major al unităţii şi agenţii de legătură;
7) serviciul de patrulă;
8) serviciul de zi pe subunitate;
9) felcerul sau instructorul sanitar de serviciu;
10) pompierul de serviciu;
11) subofiţerul (sergentul) de serviciu pe cantină şi lucrătorii repartizaţi la cantină;
12) subunitatea de intervenţie (de serviciu);
13) toboşarul-gornist de serviciu.
Prin ordin de zi pe unitate se numesc: ofiţerul de serviciu pe unitate, ajutorul ofiţerului de serviciu pe
unitate, şeful gărzii, subofiţerul de serviciu pe parc, sergentul de serviciu pe punctul de control şi trecere,
subunitatea de intervenţie (de serviciu), precum şi subunităţile de la care se numeşte personalul pentru
serviciul de zi şi personalul destinat pentru lucru. La necesitate, comandantul unităţii are dreptul să modifice
componenţa personalului destinat pentru serviciul de zi, să numească în subunităţile care nu au camere de
păstrare a armamentului numai serviciul de noapte.
În serviciul de zi pe subunitate sînt numiţi:
1) sergentul de serviciu pe subunitate;
2) plantonii pe subunitate.
Numărul de schimburi ale plantoanelor este stabilit de către comandantul unităţii.
La dispunerea mai multor subunităţi într-o încăpere, la decizia comandantului unităţii, în funcţie de
efectivul lor şi de condiţiile de instalare, poate fi numit un sergent de serviciu pe subunităţi.
Numărul de plantoane în cazurile menţionate este stabilit în dependenţă de condiţiile amplasării
subunităţilor, de asigurare a pazei şi de menţinere a ordinii interioare.
 Toate persoanele de serviciu şi ajutorii acestora trebuie să poarte pe partea stîngă a pieptului o insignă
cu inscripţia respectivă (Anexa nr.12). Insigna se transmite de către vechea persoană de serviciu noii
persoane de serviciu, după raportul de predare şi primire a serviciului.
Ofiţerul de serviciu pe unitate, ajutorul acestuia, ofiţerul (subofiţerul) de serviciu pe parc, numiţi din
rîndul ofiţerilor şi subofiţerilor, sînt înarmaţi cu pistoale cu muniţii. Subofiţerul de serviciu pe parc,
sergentul de serviciu pe punctul de control, sergentul de serviciu pe statul major al unităţii, numiţi din rîndul
sergenţilor, precum şi ajutorii sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere, sergentul de serviciu
pe subunitate şi plantoanele, plantoanele pe parc sînt înarmaţi cu baionete-cuţit sau bastoane reteveu.
Baioneta-cuţit se poartă pe centură, în partea stingă, la lăţimea unei palme de cataramă, iar bastonul - pe
centură, în partea dreaptă, la şold.
Prin ordinul conducătorului structurii militare sau şefului Marelui Stat Major, în unele unităţi militare,
personalul serviciului de zi poate fi înarmat cu pistoale-mitraliere (carabine) cu două încărcătoare pline (cu
30 cartuşe). Modul de aplicare a armei se execută în corespundere cu cerinţele prezentului regulament,
actele departamentale şi legislaţia în vigoare.
Militarii din componenţa serviciului de zi sînt obligaţi să cunoască bine, să execute întocmai şi
conştiincios obligaţiile lor de serviciu, să ceară cu perseverenţă respectarea programului zilnic şi a altor
reguli de ordine interioară.
Militarii din componenţa serviciului de zi nu au dreptul să întrerupă sau să predea altcuiva executarea
obligaţiilor lor, fără permisiunea ofiţerului de serviciu pe unitate.
La vizitarea subunităţilor de către şefi, începînd de la comandantul unităţii în sus, militarii de serviciu
pe subunităţi sînt obligaţi să raporteze imediat ofiţerului de serviciu pe unitate despre aceasta.
Ofiţerul de serviciu pe unitate şi ajutorul acestuia, precum şi sergentul de serviciu pe subunitate, în
timpul serviciului, au voie să se odihnească (să doarmă) pe rînd, cîte 4 ore fiecare, în orele stabilite de
comandantul unităţii, fără încălţăminte, dar fără să-şi scoată echipamentul şi îmbrăcămintea.
Plantoanelor din schimbul liber li se permite să se odihnească (să doarmă) pe rînd, dezbrăcate, numai de
la stingere pînă la deşteptare.
Persoanelor de serviciu pe parc, pe punctul de control, pe cantină, felcerului (instructorului sanitar) de
serviciu, sergentului de serviciu pe statul major al unităţii li se permite, în timpul nopţii, să se odihnească (să
doarmă), fără încălţăminte, dar fără să-şi scoată echipamentul şi îmbrăcămintea.
Militarilor care au fost schimbaţi din serviciul de zi li se acordă timp suficien pentru odihnă.
Ofiţerilor, subofiţerilor şi militarilor prin contract din componenţa personalului serviciului de zi, în
zilele de odihnă şi de sărbătoare, li se acordă o zi de odihnă în decursul săptămînii, la decizia comandanţilor
(şefilor) nemijlociţi.
Se admite schimbul nemijlocit al militarului din componenţa personalului serviciului de zi, în cazurile în
care:
1) starea sănătăţii sau cea psihică nu-i permite să execute obligaţiile de serviciu;
2) este detaşat de urgenţă în misiuni speciale;
3) starea sa familială s-a agravat;
4) încălcă grav sau intenţionat obligaţiile de serviciu (consumă băuturi alcoolice, toxice, stupefiante,
doarme în ore nepermise, fură bunuri materiale, deteriorează intenţionat bunuri materiale etc.);
5) militarul încalcă prevederile regulamentare privind relaţiile dintre militari;
6) militarul se află în urmărire penală.
La scoaterea din serviciul de zi, comandantul numeşte cercetare administrativă în funcţie de caz, iar
militarul schimbat nu este numit în serviciu în aceeaşi zi.
Admiterea altor forţe specializate pentru asigurarea pazei şi integrităţii obiectivelor militare, poate fi
efectuată cu aprobarea conducătorului structurii militare, la propunerea ierarhic înaintată de comandanţii
(şefii) acestora.
Comandantul (şeful) obiectivului împreună cu şeful structurii forţelor specializate pentru asigurarea
pazei şi integrităţii obiectivelor, stabileşte perimetrul obiectivului, modul de organizare şi executare a
serviciului, cantitatea de armament şi muniţii, păstrarea acestora, modul de intervenţie, mijloacele de
legătură şi responsabilităţile privind executarea controlului.
 Pregătirea personalului serviciului de zi.
Statul major al unităţii militare, cu patru-cinci zile pînă la începutul lunii următoare, comunică
comandanţilor de subunităţi zilele de intrare şi componenţa personalului destinat pentru executarea
serviciului de zi pentru luna următoare.
Comandanţii subunităţilor, din partea cărora se numeşte personalul pentru serviciul de zi, răspund
nemijlocit de selectarea efectivului şi de pregătirea acestuia pentru executarea serviciului, de sosirea la timp
a personalului la şedinţă (instructaj) la persoanele cu funcţii de răspundere ale unităţii şi la apel.
În noaptea care precede serviciul, persoanele numite în serviciul de zi vor fi scutite de toate şedinţele şi
lucrările. Pompierii numiţi din partea echipei de pompieri, care execută serviciul în locul de dispunere a
unităţii, nu sînt scutiţi de şedinţe şi lucrări.
La orele indicate în programul zilnic, personalului i se acordă obligatoriu cel puţin 3 ore pentru a se
pregăti de executarea serviciului, inclusiv pentru desfăşurarea şedinţei practice.
Şedinţele (instructajul) teoretice se desfăşoară în ajunul zilei intrării în serviciu, iar şedinţele
(instructajul) practice – în ziua intrării în serviciu.
Pregătirea personalului din componenţa serviciului de zi, cu excepţia gărzii, numit din partea subunităţii,
este efectuată de către plutonierul (sau persoana ce-l înlocuieşte) subunităţii. Pregătirea personalului numit
pentru executarea serviciului de zi din partea batalionului sau unităţii militare este organizată de către
comandanţii corespunzători şi executată de către locţiitorii acestora.
Pregătirea gărzii se realizează în corespundere cu Regulamentul serviciului de garnizoană şi serviciului
de gardă al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Personalul din componenţa serviciului de zi, stabilit prin ordin pe unitate, în funcţie de destinaţia
serviciului, soseşte la ora stabilită la şedinţă (instructaj) la şeful statului major al unităţii, la locţiitorii
comandantului de unitate sau la o altă persoană cu funcţii de răspundere, numită de către comandantul
unităţii în acest scop.
La şedinţă (instructaj) se studiază prevederile regulamentelor militare, instrucţiunilor şi regulile de
siguranţă, de asemenea, se verifică cunoaşterea de către efectiv a obligaţiilor speciale.
Şedinţele practice se desfăşoară la ora indicată în programul zilnic, în încăperi (locuri) utilate pentru
executarea serviciului de zi, în locul de dispunere a subunităţii sau la locul de executare a serviciului.
La necesitate, cînd unele persoane din componenţa serviciului de zi sînt înarmate cu pistoale-mitraliere
(carabine), se desfăşoară şedinţe privind acţiunile cu folosirea armei.
Cu 15 minute pînă la apel, personalul destinat serviciului de zi trebuie să fie gata pentru executarea
serviciului şi primit în subordine de către sergenţii (ofiţerii, subofiţerii) de serviciu, precum şi de către şeful
gărzii unităţii.

Apelul serviciul de zi.

Apelul serviciul de zi se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului serviciului de
garnizoană şi serviciului de gardă al Forţelor Armate ale Republicii Moldova. Apelul este executat de noul
ofiţer de serviciu pe unitate la ora stabilită de programul zilnic.
Cu 10 minute pînă la apel, noul ajutor al ofiţerului de serviciu pe unitate din rîndul ofiţerilor adună
efectivul destinat pentru serviciul de zi, cu excepţia subunităţii de intervenţie, în locul stabilit pentru apel,
verifică prezenţa acestuia şi, la sosirea ofiţerului de serviciu pe unitate, îi raportează.
Dacă ajutorul ofiţerului de serviciu pe unitate este un subofiţer sau sergent, atunci adunarea personalului
destinat pentru serviciul de zi şi raportul ofiţerului de serviciu pe unitate le execută un ofiţer din rîndul
persoanelor destinate pentru serviciul de zi.
Pentru apel, personalul destinat pentru serviciul de zi se adună în formaţie: la flancul drept - gărzile,
apoi de la dreapta spre stînga - personalul serviciului pe statul major al unităţii, personalul serviciului pe
punctul de control, personalul serviciului pe parcul auto cu mecanicii-conductori (conducătorii auto) ai
autovehiculelor de tracţiune de serviciu, personalul serviciului de patrulă, personalul de serviciu pe
subunităţi, în ordinea subunităţilor, conform statelor de organizare, personalul serviciului pe cantină,
pompierul de serviciu, felcerul (instructorul sanitar) de serviciu, toboşarul-gornist de serviciu.
Personalul serviciului se adună în formaţie în urma persoanelor sale de serviciu, iar ajutorul ofiţerului
de serviciu pe unitate se dispune la flancul drept al gărzilor.

Sergentul de serviciu pe subunitate.

Sergentul de serviciu pe subunitate este numit din efectivul sergenţilor şi, ca excepţie, din rîndul celor
mai pregătiţi soldaţi. El răspunde de executarea întocmai a programului zilnic şi de respectarea regulilor de
menţinerea a ordinii interioare în subunitate, de integritatea armamentului, lăzilor cu muniţii, bunurilor
subunităţii, obiectelor personale ale efectivului şi de corectitudinea executării serviciului de către plantoane.
Sergentul de serviciu pe subunitate se subordonează ofiţerului de serviciu pe unitate şi ajutorului acestuia,
iar pe linia serviciului interior – comandantului şi plutonierului de subunitate.
Înainte de apel, noul sergent de serviciu pe subunitate verifică componenţa personalului destinat pentru
serviciul de zi al subunităţii, îl controlează şi îl prezintă plutonierului de subunitate. După efectuarea
controlului vizual şi al cunoaşterii obligaţiilor de serviciu şi desfăşurarea şedinţelor practice de către
plutonierul de subunitate, el primeşte de la vechiul sergent de serviciu informaţia referitoare la existentul şi
raspîndirile efectivului şi conduce personalul serviciului de zi la apel.
După efectuarea schimbării personalului, noul sergent de serviciu, în comun cu vechiul sergent de
serviciu, verifică şi primeşte armamentul (bucată cu bucată, pe serii şi în complet), lăzile cu muniţii şi
ştampilele pe acestea, rastelurile, bunurile materiale conform inventarului, existenţa şi starea de funcţionare
a lacătelor, mijloacelor de stingere a incendiilor, de semnalizare, de înştiinţare şi a altor mijloace, după care
sergenţii de serviciu semnează în registrul de primire şi predare a serviciului (Anexa nr.18).
După primirea serviciului, noul sergent de serviciu, împreună cu cel vechi, se prezintă la comandantul
de subunitate (la persoana ce-l înlocuieşte), iar în lipsa acestuia - la plutonierul de subunitate, cu raportul
despre predarea şi luarea în primire a serviciului.
De exemplu: „Domnule căpitan, sînt sergent Stratan. Am predat serviciul pe companie”. „Domnule
căpitan, sînt sergentul inferior Cobzari. Am primit serviciul pe companie”.
După aceasta, noul sergent de serviciu pe subunitate raportează despre observaţiile şi indicaţiile date de
ofiţerul de serviciu pe unitate la apel, precum şi despre neregulile sau neajunsurile depistate în timpul
primirii serviciului.
Sergentul de serviciu pe subunitate are următoarele obligaţii:
1) la darea alarmei, să efectueze deşteptarea efectivului, să înştiinţeze militarii prin contract ai
subunităţii şi, pînă la sosirea lor, să execute indicaţiile ofiţerului de serviciu pe unitate;
2) să urmărească îndeplinirea întocmai a programului zilnic în subunitate;
3) să cunoască locul de dispunere a subunităţii şi modul de înştiinţare a ei, existentul efectivului în
subunitate (cîte persoane se află în serviciul de zi, cîte sînt bolnave, arestate, învoite în afara locului de
dispunere a unităţii sau trimise în componenţa echipelor), precum şi existentul şi distribuirea exactă a
armamentului;
4) să distribuie armamentul numai la ordinul comandantului sau plutonierului de subunitate, efectuînd
menţiunile corespunzătoare în registrul de distribuire a armamentului şi muniţiei (Anexa nr. 18); la primirea
armamentului, să verifice seriile şi integritatea acestuia; să păstreze permanent asupra sa şi să nu transmită
nimănui cheile de la camera de păstrare a armamentului. După apelul de seară, cheile de la încăperile pentru
păstrarea armamentului se predau ofiţerului de serviciu pe unitate, în tuburi speciale sigilate;
5) în cazul infracţiunilor, incidentelor, încălcărilor relaţiilor regulamentare dintre militari, să întreprindă
de urgenţă măsuri pentru a restabili ordinea disciplinară; să raporteze imediat aceste cazuri ofiţerului de
serviciu pe unitate şi comandantului de subunitate (persoanei ce-l înlocuieşte), iar în absenţa acestora –
plutonierului de subunitate;
6) să controleze existenţa mijloacelor de stingere a incendiilor şi funcţionarea sistemului de
semnalizare al camerelor de păstrare a armamentului, respectarea regulilor de prevenire a incendiilor în
subunitate (să permită fumatul numai în locuri speciale; uscarea echipamentului - numai în uscătorii; să
supravegheze respectarea regulilor de încălzire a sobelor şi de folosire a lămpilor de gaz);
 7) la comanda ofiţerului de serviciu pe unitate, să închidă uşile cazărmii cu zăvoare, accesul în ea să-l
admită după recunoaşterea prealabilă (prin orificiul de observare);
8) în cazul izbucnirii unui incendiu, să cheme echipa de pompieri, să întreprindă măsuri de stingere şi
să raporteze imediat ofiţerului de serviciu pe unitate şi comandantului de subunitate, de asemenea, să
întreprindă măsuri de evacuare a personalului şi de scoatere a armamentului şi a bunurilor din încăperile
aflate în pericol;
9) să schimbe la timp plantoanele; la ordinul plutonierului de subunitate să însoţească militarii bolnavi
la punctul medical;
10) la ora stabilită, să adune în formaţie învoiţii în afara locului de dispunere a unităţii, să-i verifice şi
să raporteze despre aceasta plutonierului de subunitate şi, la ordinul acestuia, să-i prezinte ofiţerului de
serviciu pe unitate;
11) dacă părăseşte încăperea subunităţii în interes de serviciu, precum şi pentru odihnă, să transmită
executarea obligaţiilor sale unuia din plantoanele din schimbul liber;
12) să primească de la plutonierul de subunitate, după apelul de seară, informaţia despre militarii care
lipsesc, iar dacă sînt absenţe nemotivate - numele, prenumele şi patronimicul lor şi să raporteze ofiţerului de
serviciu pe unitate.
De exemplu: „Domnule căpitan, în compania întîi de infanterie motorizată apelul de seara s-a
efectuat. Efectivul este prezent, cu excepţia a doi militari, care se află în concediu şi a altor trei care se află
în servicii. Sînt sergentul de serviciu pe companie, sergent Ursu”;
13) la timpul stabilit, să raporteze ofiţerului de serviciu pe unitate existentul şi răspîndirile efectivului
subunităţii, iar în cazul depistării lipselor nemotivate acestea urmează a fi raportate imediat;
14) să organizeze efectuarea curăţeniei în încăperile şi pe teritoriul atribuit subunităţii, să respecte
regimul de iluminare, încălzire şi aerisire a încăperilor subunităţii, să verifice prezenţa apei potabile în
recipiente;
15) să menţină ordinea în timpul servirii mesei de către efectivul subunităţii; la indicaţia plutonierului de
subunitate, să prezinte la timp sergentului de serviciu pe bucătărie raportul privind rezervarea hranei pentru
persoanele aflate în serviciu, sau pentru cele care lipsesc în interes de serviciu;
16) să raporteze ofiţerului de serviciu pe unitate despre persoanele sosite pentru inspecţie (control);
17) la sosirea în subunitate a şefilor direcţi, de la comandantul de subunitate în sus, precum şi a
ofiţerului de serviciu pe unitate, să dea comanda „DREPŢI”, să le raporteze şi să-i însoţească pe teritoriul
subunităţii.
De exemplu: „Domnule maior, în timpul serviciului meu nu s-a întîmplat nimic deosebit (dacă s-a
întîmplat ceva, raportează ce anume). Compania se află la centrul de instruire. Sînt sergentul de serviciu pe
companie, sergent Ursu”.
Altor ofiţeri şi subofiţeri, sergentul de serviciu pe subunitate nu le raportează, ci doar li se prezintă.
La sosirea militarilor din alte subunităţi, sergentul de serviciu pe subunitate, de asemenea, li se prezintă
şi îi însoţeşte la comandantul subunităţii.
În cazul în care comandantul (şeful) sosit este întîmpinat de către comandantul subunităţii şi acesta îi
raportează, sergentul de serviciu pe subunitate doar i se prezintă.
La dispunerea subunităţii într-o localitate, sergentul de serviciu pe subunitate urmăreşte ca soldaţii şi
sergenţii să nu părăsească raionul de dispunere a subunităţii. Despre încălcările regulilor stabilite sergentul
de serviciu pe subunitate îi raportează comandantului (plutonierului) de subunitate.

Plantonul pe subunitate.
Plantonul pe subunitate se numeşte din efectivul soldaţilor. El asigură paza şi integritatea camerei de
păstrare a armamentului, muniţiilor, bunurilor materiale ale companiei şi obiectelor personale ale soldaţilor
şi sergenţilor. Plantonul pe subunitate este subordonat sergentului de serviciu pe subunitate.
Plantonul în serviciu pe subunitate execută serviciul în interiorul încăperii, lîngă uşa de intrare, în
apropierea camerei pentru păstrarea armamentului.
Plantonul pe subunitate are următoarele obligaţii:
 1) să nu părăsească încăperea subunităţii fără aprobarea sergentului de serviciu pe subunitate, să
supravegheze permanent camera pentru păstrarea armamentului;
2) să nu permită persoanelor străine să intre în încăpere şi nici scoaterea din cazarmă a patrimoniului
militar fără permisiunea sergentului de serviciu pe subunitate;
3) să raporteze imediat sergentului de serviciu pe subunitate toate cazurile de infracţiuni, incidente şi
încălcări ale relaţiilor regulamentare dintre militarii din subunitate, abaterile de la regulile de prevenire a
incendiilor, să întreprindă măsuri de eliminare a acestora;
4) să trezească efectivul la deşteptarea generală, precum şi noaptea, în caz de alarmă sau incendiu, să
dea la timp comenzile conform programului zilnic;
5) să menţină ordinea interioară şi pe teritoriul atribuit subunităţii şi să ceară aceasta de la toţi
militarii;
6) să nu permită militarilor pe timp rece, mai ales noaptea, să iasă din încăpere dezbrăcaţi;
7) să supravegheze ca militarii să fumeze, să cureţe echipamentul numai în locurile destinate acestui
scop;
8) la sosirea în subunitate (companie) a şefilor direcţi, de la comandantul subunităţii mai sus, şi a
ofiţerului de serviciu pe unitate, să dea comanda „DREPŢI”; la sosirea altor ofiţeri ai subunităţii, a
plutonierului de subunitate şi a militarilor din alte subunităţi, să cheme sergentul de serviciu.
De exemplu, la ieşirea de campanie: „Sergentul de serviciu pe subunitate, LA LINIE”; în subunitate:
„Sergentul de serviciu pe subunitate, LA IEŞIRE”.
Plantonului în serviciu îi este interzis să se aşeze, să-şi scoată echipamentul şi să-şi descheie hainele.
Plantonul din schimbul liber este obligat să menţină ordinea în încăperile subunităţii şi să nu părăsească
încăperea fără permisiunea sergentului de serviciu pe subunitate, sa-l ajute la stabilirea ordinii în caz de
încălcare a relaţiilor regulamentare dintre soldaţii şi sergenţii subunităţii; cînd rămîne în locul sergentului de
serviciu - să-i execute obligaţiile.
Plantonul este obligat să cunoască în orice moment unde se află sergentul de serviciu pe subunitate.
Toate abaterile observate le raportează sergentului de serviciu pe subunitate.

Serviciul de alarmă (de luptă) Principii generale.

Serviciul de alarmă (de luptă) constituie executarea unei misiuni de luptă. Acesta se realizează cu forţele
şi cu mijloacele de serviciu, desemnate de la unităţile şi subunităţile militare ale genurilor de armă.
Din componenţa serviciului de alarmă (de luptă) fac parte: forţe şi mijloace de luptă, de asigurare,
precum şi schimburile de serviciu ale punctelor de comandă.
Serviciul de alarmă (de luptă) este organizat de către comandantul unităţii militare. El răspunde de
executarea misiunii de către forţele şi mijloacele de serviciu.
Locţiitorii comandantului unităţii militare şi şefii de compartimente ale statului major răspund de
menţinerea capacităţii de luptă, de asigurarea şi pregătirea forţelor şi mijloacelor de serviciu, în sfera lor de
competenţă.
Componenţa forţelor şi mijloacelor de serviciu, gradul lor de pregătire în vederea luptei, durata, modul
de executare a serviciului de alarmă (de luptă), modul de pregătire a efectivului, a armamentului şi a tehnicii
militare pentru intrare în serviciul de alarmă (de luptă) şi schimbul lor sînt stabilite prin ordinul
comandantului unităţii militare, în corespundere cu cerinţele prezentului regulament, a ordinelor şi
directivelor conducătorului structurii militare sau ale Statului Major General al Forţelor Armate condus de
şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.
Se interzice numirea în serviciul de alarmă (de luptă) a militarilor care nu au depus Jurămîntul militar,
care nu au însuşit programul de pregătire în măsura stabilită, care sînt supuşi urmăririi penale, precum şi a
celor bolnavi.
Pregătirea personalului pentru executarea serviciului de alarmă (de luptă) se efectuează în baza unui
plan aprobat de comandantul unităţii, în componenţa subunităţilor, echipajelor de luptă, schimburilor de
serviciu, înainte de fiecare intrare în serviciu.
Pregătirea se efectuează sub conducerea comandantului unităţii sau a persoanelor desemnate de el,
ţinîndu-se cont de caracterul şi de amploarea misiunilor, de specificul unităţii, subunităţii militare, de timpul
şi de locul executării serviciului de alarmă (de luptă), în clase de pregătire pentru serviciul de alarmă (de
luptă) sau în locuri pregătite special în acest scop, cu folosirea tehnicii de instrucţie (de instrucţie şi luptă), a
aparatajului, a instalaţiilor de antrenament, a machetelor şi a manualelor.
Armamentul şi tehnica militară se pregătesc din timp pentru serviciul de alarmă (de luptă).
Toate măsurile de pregătire a forţelor şi a mijloacelor de serviciu se încheie cu controlul stării de
pregătire a acestora pentru executarea serviciului de alarmă (de luptă). Rezultatele controlului sînt notate în
registrul de evidenţă a pregătirii pentru serviciul de alarmă. Comandantul unităţii, prin ordin de luptă, indică
intrarea în serviciul de alarmă (de luptă).
Modul de intrare în serviciul de alarmă (de luptă) este stabilit prin ordinele conducătorului structurii
militare sau ale Statului Major General al Forţelor Armate, condus de şeful Marelui Stat Major al Armatei
Naţionale.
Despre intrarea în serviciul de alarmă (de luptă) comandantul forţelor şi mijloacelor de serviciu (ofiţerul
de serviciu operativ, şeful de schimb, de echipă, ofiţerul de serviciu la punctul de comandă) raportează
şefului său nemijlocit şi la punctul de comandă superior.
Comandantul forţelor şi mijloacelor de serviciu (ofiţerul de serviciu operativ, şefii de schimb, de echipă,
ofiţerul de serviciu la punctul de comandă) este obligat să cunoască în detaliu situaţia, să acţioneze
îndrăzneţ şi hotărît, să-şi asume responsabilitatea pentru deciziile luate şi sa asigure executarea misiunii de
luptă.
În perioada serviciului de alarmă (de luptă), cu schimbul de serviciu se execută antrenamente separate
şi complexe (o parte din ele - de control) sub conducerea comandanţilor forţelor şi mijloacelor de serviciu
(ofiţerilor de serviciu operativ, şefilor de schimb, de echipe, ofiţerilor de serviciu la punctele de comandă) şi
şefilor superiori.
În afară de aceasta, cu personalul schimburilor de serviciu libere de executarea nemijlocită a misiunii
serviciului de alarmă (de luptă) se desfăşoară şedinţe de pregătire conform programului aprobat de
comandantul unităţii.
Comandantului forţelor şi mijloacelor de serviciu (ofiţerului de serviciu operativ, şefului de schimb, de
echipa, ofiţerului de serviciu la punctul de comandă) îi este interzis să dea ordine personalului care îl sustrag
pe acesta de la îndeplinirea obligaţiilor serviciului de alarmă (de luptă) şi care pot duce la zădărnicirea
misiunii de lupta.
Personalului schimbului în serviciu, pe timpul serviciului de alarmă (de luptă), i se interzice:
1) să transmită cuiva, chiar şi temporar, îndeplinirea obligaţiilor serviciului de alarmă (de luptă) fără
permisiunea comandantului forţelor şi mijloacelor de serviciu (ofiţerului de serviciu operativ, şefului de
schimb, de echipă, ofiţerului de serviciu la punctul de comandă);
2) să se sustragă de la executarea obligaţiilor serviciului de alarmă (de luptă);
3) să părăsească samavolnic postul de luptă sau alt loc de executare a serviciului de alarmă (de luptă);
4) să îndeplinească lucrări cu armamentul şi cu tehnica militară ce ar scădea starea de pregătire a
acestora.
În unitatea (subunitatea) militară de la care sînt desemnate forţele şi mijloacele de serviciu, învoirea
personalului în afara locului de dispunere a unităţii, şedinţele de pregătire, activităţile sportive şi culturale se
organizează în aşa mod ca, în caz de necesitate, să fie asigurată întărirea schimburilor în serviciu în
termenele stabilite.
Periodicitatea efectuării controlului asupra serviciului de alarmă (de luptă) de către persoane cu funcţii
de răspundere este stabilită de către conducătorul structurii militare sau al Statului Major General al Forţelor
Armate, condus de şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.
Controlul executării serviciului de alarmă (de luptă) este exercitat de comandantul unităţii militare, de
şefii lui direcţi sau de persoane împuternicite de aceştia; pentru aceasta, se întocmeşte un plan de control al
executării serviciului de alarmă (de luptă).
După ieşirea din serviciul de alarmă (de luptă), se efectuează analiza executării serviciului de către
efectiv, starea acestuia fiind consemnată în ordinul comandantului unităţii militare.
 Şedinţa 2. Organizarea serviciului de zi la punctul de control al unităţii militare. Scopurile şi sarcinile
serviciului de zi pe punctul de control. Amenajarea şi utilarea încăperilor la punctul de control.
Obligaţiunile sergentului de serviciu şi ajutorului sergentului de serviciu pe punctul de control. Modul de
executare a serviciului la punctul de control.

Sergentul de serviciu pe punctul de control şi trecere.

Sergentul de serviciu pe punctul de control şi trecere este numit din efectivul subofiţerilor sau
sergenţilor. El răspunde de legitimitatea intrării (ieşirii) persoanelor care sosesc (pleacă) în (din) unitate,
precum şi de legitimitatea scoaterii (aducerii) oricăror bunuri materiale. Sergentul de serviciu pe punctul de
control şi trecere se subordonează ofiţerului de serviciu pe unitate şi ajutorului acestuia. Lui i se
subordonează ajutorii sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere.
Despre predarea şi luarea în primire a serviciului, vechiul sergent de serviciu pe punctul de control şi
trecere şi cel nou raportează ofiţerului de serviciu pe unitate.
Sergentul de serviciu pe punctul de control şi trecere are următoarele obligaţii:
1) după apel, să primească documentaţia, utilajul şi inventarul conform listei (Anexa nr. 11);
2) să verifice documentele de identificare a persoanelor sosite în unitate, să distribuie permise de o
singură folosinţă cu acordul persoanelor, lista cărora este aprobată de comandantul unităţii şi la indicaţia
ofiţerului de serviciu pe unitate;
3) să raporteze ofiţerului de serviciu pe unitate despre persoanele autenticitatea documentelor cărora îi
provoacă îndoieli;
4) să nu permită ieşirea militarilor în termen în afara locului de dispunere a unităţii în cazul în care
aceştia nu dispun de document cu dreptul de ieşire, nu respectă ţinuta şi au un aspect exterior neglijent,
precum şi a echipelor care se deplasează în formaţie pe jos, pe timp de noapte, în cazul în care acestea nu
dispun de lanterne de semnalizare, iar ziua – dacă nu dispun de fanioane de semnalizare;
5) să se afle la punctul de control; plecînd în interes de serviciu cu permisiunea ofiţerului de serviciu pe
unitate, să lase în loc ajutorul său;
6) să controleze modul de executare a serviciului de către ajutorii săi;
7) la sosirea comandantului de unitate, a locţiitorilor acestuia şi a şefului statului major, să-i întîmpine
şi să li se prezinte.
Sergentul de serviciu pe punctul de control şi trecere întîmpină ofiţerii din alte unităţi militare şi li se
prezintă.
De exemplu: „Domnule căpitan, sînt sergentul de serviciu pe punctul de control, sergent Laur”. Apoi,
raportează imediat despre cei sosiţi ofiţerului de serviciu pe unitate.

Ajutorul sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere.

Ajutorul sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere este numit din efectivul sergenţilor sau
soldaţilor. El se subordonează sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere.
Ajutorul sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere se află în permanenţă la punctul de
control şi răspunde de legitimitatea intrării pe teritoriul unităţii, precum şi de legitimitatea scoaterii
(aducerii) oricăror bunuri materiale cu aprobarea sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere.
Ajutorul sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere are următoarele obligaţii:
1) să permită intrarea: militarilor prin contract din unitatea sa cu permisul de formă stabilită cu
fotografie, iar dacă îi cunoaşte din vedere - fără prezentarea acestuia; militarilor în termen - cu biletele de
voie (de concediu, delegaţiile, ordinele, fişele de înştiinţare), altor persoane - cu permise de o singură
folosinţă;
2) la efectuarea controlului permiselor permanente sau de o singură folosinţă - să le confrunte cu
modelele aflate la punctul de control şi trecere, sa verifice prezenţa ştampilei, corespunderea fotografiei cu
prezentatorul, să urmărească dacă nu le-a expirat termenul, iar pe permisul de o singură folosinţă, la ieşirea
vizitatorului, să fie menţiunea persoanei pentru vizitarea căreia s-a eliberat permisul;
 3) să controleze conform permisului de materiale (foii de drum) la scoaterea (aducerea) bunurilor
materiale, ce anume şi în ce cantitate (numărul de locuri) se permite să treacă; să permită trecerea doar a
mijloacelor de transport ce dispun de foi de drum;
4) să raporteze sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere despre persoanele ale căror
permise au termenul expirat sau autenticitatea documentelor cărora îi provoacă îndoieli;
5) să raporteze imediat sergentului de serviciu pe punctul de control şi trecere despre sosirea
comandantului unităţii, locţiitorilor acestuia, şefului statului major al unităţii, precum şi a ofiţerilor din alte
unităţi.

TEMA 6. Păstrarea şi întărirea sănătăţii militarilor.

Şedinţa 1. Principii generale. Asanarea condiţiilor de serviciu. Pregătirea fizică a efectivului. Măsurile
sanitaro-igienice şi antiepidemice. Măsurile curativ-profilactice. Asistenţa baie-spălătorie.

Principii generale.
Păstrarea şi fortificarea sănătăţii constituie o componentă importantă şi inalienabilă a pregătirii
militarilor pentru îndeplinirea datoriei militare faţă de Patrie. Grija de sănătatea subalternilor este una din
obligaţiile de bază ale comandantului (şefului) în vederea asigurării stării de pregătire permanente în
vederea luptei а unităţii (subunităţii) militare.
Păstrarea şi fortificarea sănătăţii militarilor se realizează prin:
1) asigurarea de către comandanţi (şefi) a îndeplinirii măsurilor de ameliorare a condiţiilor de serviciu şi de
trai;
2) călirea lor sistematică, prin practicarea regulată a sportului şi a pregătirii fizice;
3) realizarea măsurilor sanitaro-igienice, antiepidemice şi curativ-profilactice.

Ameliorarea condiţiilor de serviciu şi de trai ale militarilor.

Activitatea zilnică a militarilor necesită în orice situaţie respectarea cerinţelor regulamentelor şi
instrucţiunilor militare cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor de serviciu şi de trai, ţinîndu-se cont de
specificul misiunilor executate, de condiţiile climaterice, de situaţia ecologică în raionul de dispunere a
unităţii militare, de starea asigurării materiale şi a fondului de cazare.
Direcţiile principale de activitate ale comandanţilor (şefilor) privind îmbunătăţirea condiţiilor de serviciu
şi de trai ale militarilor sînt:
1) stabilirea şi aducerea la timp la cunoştinţa militarilor a regulilor tehnicii securităţii, asigurarea executării
lor;
2) respectarea strictă a normelor sanitare şi a prevederilor regulamentare cu privire la instalarea militarilor,
organizarea alimentării lor, asigurării lor cu apă şi cu alte tipuri de asigurări materiale şi sociale;
3) organizarea executării întocmai a programului zilnic şi a regulamentului privind timpul de serviciu;
4) acordarea în volum deplin şi la timp fiecărui militar a drepturilor ce i se cuvin;
5) înlăturarea sau reducerea la minimum a influenţei factorilor nocivi asupra sănătăţii militarilor, realizarea
măsurilor de ameliorare a situaţiei ecologice în raionul de dispunere a unităţii (subunităţii) militare.

Pregătirea fizică a militarilor şi sportul.

Pregătirea fizică a militarilor şi practicarea sportului se efectuează în scopul sporirii rezistenţei
organismului lor la diverse modificări drastice ale factorilor mediului ambiant, la condiţiile determinate de
specificul serviciului militar şi de executarea misiunilor de luptă.
Pregătirea fizică a efectivului şi sportul se organizează de către comandanţi (şefi), se efectuează sub
controlul sistematic al şefului serviciului medical.
La planificarea activităţilor corespunzătoare, se ţine cont de starea sănătăţii, de vîrsta militarilor şi de
condiţiile climaterice.
Pregătirea fizică a efectivului şi practicarea sportului se înfăptuiesc sistematic, prin folosirea complexă a
factorilor apă, soare, aer.
 Procedeele de bază ale pregătirii fizice a efectivului şi practicării sportului sînt:
1) executarea zilnică a exerciţiilor fizice în aer liber;
2) spălatul pînă la brîu sau duşul de scurtă durată cu apă rece;
3) clătirea gîtului cu apă rece, precum şi spălatul picioarelor cu apă rece înainte de somn;
4) în perioada de iarnă, antrenamente şi activităţi pe schiuri, în îmbrăcăminte uşoară;
5) în perioada de vară, şedinţele şi activităţile sportive de masă se efectuează în îmbrăcăminte uşoară. Băile
de soare şi scăldatul se efectuează, sub supraveghere, în locuri special amenajate, în zilele de odihnă şi în
timpul liber.
Activităţile de pregătire fizică şi sport se desfăşoară în timpul înviorării de dimineaţă, şedinţelor de
instruire şi în timpul activităţilor sportive în masă.
La şedinţe se execută exerciţii fizice cu folosirea diverselor procedee de antrenament şi de dozare a
efortului fizic, ţinîndu-se cont de apartenenţa militarilor la diferite genuri de armă, de vîrstă şi de starea lor
de sănătate.
Activităţile sportive se desfăşoară în secţii (echipe) sportive, în orele stabilite de programul zilnic şi în
afara timpului de serviciu.

Măsurile profilactice şi antiepidemice.

Fiecare militar este obligat să se preocupe de păstrarea sănătăţii sale, să nu tăinuiască afecţiunile sale, să
respecte cu rigurozitate regulile de igienă personală şi socială şi să nu-şi permită deprinderi dăunătoare
(fumatul, consumul de alcool, folosirea drogurilor etc.).
Respectarea regulilor de igienă corporală include:
1) spălatul de dimineaţă şi curăţirea dinţilor, spălatul picioarelor înainte de somn, spălarea regulată a
ciorapilor şi a obielelor (cel puţin o dată în 2-3 zile);
2) bărbieritul, tunsul şi tăiatul unghiilor la timp;
3) îmbăierea săptămînală, cu schimbul lenjeriei de corp şi de pat;
4) menţinerea în curăţenie a îmbrăcămintei, încălţămintei şi aşternutului.
Coafura militarului, mustăţile (dacă le are) trebuie să fie îngrijite, să corespundă cerinţelor igienei şi să
nu împiedice folosirea mijloacelor de protecţie individuală şi portul echipamentului.
Totodată, mustăţile trebuie să fie tunse cu acurateţe şi să nu fie lăsate mai jos de colţurile gurii.
Femeilor-militare, cînd poartă uniforma militară, li se interzice: să poarte părul răsfirat sau codiţă
împletită; să vopsească părul în culori vii (ţipătoare) sau să-l decoloreze; să-şi fixeze părul cu agrafe de
masă plastică sau de lemn; să poarte peruci, conciuri; să-şi vopsească sprîncenele, să-şi încleie gene; să-şi
facă alunele şi unghii artificiale; să poarte unghii prea lungi; să-şi machieze exagerat faţa.
505. Regulile de igienă socială includ: menţinerea curăţeniei în dormitoare, în blocurile sanitare (closete şi
lavoare) şi în alte camere de folosinţă comună; aerisirea regulată a încăperilor; menţinerea curăţeniei în
locurile publice, cît şi pe teritoriul de dispunere a unităţii.
În scopul sporirii imunităţii organismului faţă de bolile infecţioase, militarilor li se administrează, în
scop profilactic, vaccinuri. Vaccinările pot fi efectuate atît conform planului, cît şi în urma unor indicaţii
suplimentare.
Vaccinările planificate se efectuează efectivului unităţii conform calendarului vaccinărilor, iar cele
determinate de situaţia epidemiologică – în baza ordinului comandantului (şefului) superior.
De vaccinări militarii sînt scutiţi numai la decizia medicului.
În cartelele medicale se fac menţiuni privind efectuarea vaccinărilor.
Militarul este obligat să raporteze, în ordine ierarhică, cazurile de apariţie a bolilor infecţioase în rîndul
camarazilor şi al persoanelor care locuiesc cu el în aceeaşi încăpere (apartament, cameră din cămin etc.).
La depistarea în unitate a unui bolnav contagios, şeful serviciului medical raportează imediat şefului
compartimentului logistic şi şefului serviciului medical superior; organizează depistarea activă, izolarea şi
spitalizarea celor afectaţi, efectuează dezinfecţia în subunităţi şi în obiectivele unităţii, organizează
supravegherea persoanelor, care au fost în contact cu bolnavii şi sporeşte controlul asupra realizării
măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice.
 La necesitate, în unitate se introduce regimul de observare sau cel de carantină şi se desfăşoară
izolatoare suplimentare.
Măsurile curativ-profilactice.
Măsurile curativ-profilactice de bază sînt: dispensarizarea, tratamentul ambulator, staţionar şi balneo-
sanatorial.
În scopul prevenirii răspîndirii bolilor infecţioase, măsurile curativ-profilactice, planificate de serviciul
medical, sînt obligatorii pentru toţi militarii.
Dispensarizarea include controlul medical al stării de sănătate a efectivului, depistarea precoce activă a
cazurilor de îmbolnăvire, studierea condiţiilor de serviciu şi de trai ale militarilor, depistarea factorilor care
influenţează negativ asupra sănătăţii acestora, realizarea de măsuri profilactice, curative şi de asanare.
Controlul medical al stării de sănătate a militarilor se înfăptuieşte prin:
1) supravegherea medicală zilnică a efectivului;
2) controale medicale ale militarilor;
3) examene medicale profunde şi de control ale militarilor.
513. Controalelor medicale sînt supuşi:
1) întregul efectiv al unităţii - înainte de a efectua vaccinările de profilaxie;
2) militarii în termen - înainte de îmbăiere;
3) personalul forţelor (schimburilor) de serviciu - înainte de intrarea în serviciul de alarmă (de zi);
4) militarii, a căror activitate este legată de posibila influenţă a factorilor nocivi, cît şi cei aflaţi sub
supraveghere dinamică de dispensar - în termenele stabilite pentru ei;
5) persoanele care lucrează permanent la bucătării, la depozitele de alimente, la obiectivele de alimentare cu
apă, la brutării, în băi, la spălătorii – o dată pe săptămînă;
6) efectivul numit pentru serviciul de zi pe cantină - înainte de schimbarea personalului destinat pentru
serviciul de zi;
7) militarii nou-sosiţi în unitate, militarii în termen reveniţi din concedii, din delegaţii şi din instituţiile
curative după tratament - în ziua sosirii în unitate, pînă la trimiterea lor în subunităţi;
8) conducătorii auto - înainte de a ieşi la cursă;
9) participanţii la competiţii sportive - înainte de competiţie;
10) militarii sancţionaţi cu arest - înainte de a fi trimişi la arest.
Examenele medicale aprofundate se înfăptuiesc:
1) ale militarilor în - de două ori pe an;
2) ale militarilor prin contract - în trimestrele trei-patru; în trimestrul doi se efectuează examenul medical de
control.
Pentru efectuarea examenului medical aprofundat sînt antrenaţi medicii specialişti din instituţiile
medico-militare.
Timpul, modul şi locul efectuării examenului medical al efectivului unităţii sînt anunţate prin ordin pe
unitate. Este interzisă efectuarea examenului medical al subunităţilor în zilele de sărbătoare şi de odihnă.
La examenul medical efectivul subunităţii este condus (prezentat) de către plutonierul de subunitate.
La examenele medicale ale efectivului trebuie să asiste toţi ofiţerii şi subofiţerii subunităţii. Ei sînt
obligaţi să comunice medicului observaţiile lor privind starea sănătăţii subalternilor.
Rezultatele examenelor şi controalelor medicale ale efectivului subunităţii sînt trecute de medic în
cartelele medicale. Militarii, care după starea sănătăţii necesită supraveghere de dispensare dinamică, sînt
trecuţi în evidenţă şi supuşi periodic examenului medical de control. Comandantul răspunde de încadrarea
completă a efectivului în examenul medical.
Militarii, care lipsesc din anumite motive de la examenul medical, sînt trimişi de către comandant cu
prima ocazie la punctul medical al unităţii.
Rezultatele examenului medical al efectivului unităţii, cît şi propunerile de efectuare a măsurilor curativ
- profilactice se raportează comandantului unităţii de către şeful serviciului medical.
Militarul nu trebuie să tăinuiască boala sa. Dacă s-a îmbolnăvit, el este obligat să raporteze
comandantului (şefului) nemijlocit, pentru a fi trimis la punctul medical spre a i se acorda asistenţă
medicală.
 Primirea de ambulator se efectuează la punctul medical al unităţii, în orele stabilite de programul zilnic
al unităţii.
Militarii care s-au îmbolnăvit acut sau au contractat o traumă sînt trimişi la punctul medical al unităţii
imediat, în orice timp, ziua sau noaptea.
Militarii în termen sînt trimişi la punctul medical al unităţii de către sergentul de serviciu pe subunitate.
Registrul de evidenţă a bolnavilor companiei cu semnătura plutonierului de subunitate se prezintă felcerului
(instructorului sanitar) de serviciu pe punctul medical al unităţii cel tîrziu cu două ore înainte de începerea
primirii de ambulator.
Medicul verifică prezentarea la punctul medical a tuturor militarilor înscrişi în registrul de evidenţă a
bolnavilor.
După controlul efectuat de medic (felcer), bolnavii, în funcţie de caracterul maladiei, sînt internaţi
pentru tratament staţionar în punctul medical al unităţii, sînt trimişi la tratament staţionar în instituţia
medico-militară din afara unităţii (spital) sau sînt supuşi tratamentului ambulator.
Militarii prin contract, la recomandarea medicului, prin decizia comandantului superior, pot rămîne
pentru tratament la domiciliu.
Despre rezultatele controlului medical, medicul face menţiunile respective în cartelele medicale şi
consemnează recomandările în registrul de evidenţă a bolnavilor.
După acordarea asistenţei medicale, soldaţii şi sergenţii în termen revin în subunitate sub comanda
instructorului sanitar sau a şefului echipei. Şeful echipei transmite registrul de evidenţă a bolnavilor
sergentului de serviciu pe subunitate, care îl prezintă comandantului de subunitate. Comandantul de
subunitate, conform recomandărilor medicului, înscrie în registrul de evidenţă a bolnavilor indicaţiile de
rigoare.
Avizul de eliberare completă sau parţială de la activităţi sau de la lucru este înfăptuit de medic, iar în
unităţile militare unde medicul nu este prevăzut în statele de personal - de felcer, dar pentru cel mult trei
zile. În caz de necesitate, eliberarea poate fi repetată pe o durată de trei zile, ulterior, pentru prelungirea
tratamentului la domiciliu, este necesară decizia comisiei medico-militare. Recomandările medicului
(felcerului) privind eliberarea completă sau parţială de la exercitarea obligaţiilor de serviciu sînt obligatorii
pentru persoanele cu funcţii de răspundere.
După expirarea termenului de eliberare acordat, la necesitate, militarii în termen urmează a fi trimişi să
efectueze un control medical repetat.
Eliberarea de la exercitarea obligaţiilor de serviciu a militarilor prin contract şi ieşirea acestora la serviciu
după boală sînt reflectate în ordinul de zi pe unitate.
Bolnavii numiţi pentru tratament de ambulator, pentru primirea preparatelor medicamentoase, pentru
efectuarea unor investigaţii şi proceduri curative, cît şi cei care necesită consultaţii din partea specialiştilor
instituţiilor medico-militare, sînt trimişi la punctul medical al unităţii în zilele şi în orele indicate de medic
în registrul de evidenţă a bolnavilor.
Înscrierea militarilor în termen pentru primirea hranei dietetice se efectuează printr-un ordin pe unitate,
pe un termen de pînă la trei luni, în baza raportului şefului serviciului medical al unităţii.
În infirmeria punctului medical al unităţii se efectuează tratamentul staţionar al bolnavilor timp de pînă
la 15 zile. La internare, bolnavii sînt supuşi dezinfecţiei.
Pentru tratament staţionar în afara unităţii, militarii sînt trimişi de către comandantul unităţii, conform
avizului medicului, iar pentru asistenţa medicală de urgenţă, în lipsa medicului, de către felcerul
(instructorul sanitar) de serviciu pe punctul medical, care, concomitent, raportează şefului serviciului
medical şi ofiţerului de serviciu pe unitate.
Transportarea bolnavilor la instituţia medico-militară se efectuează cu transportul sanitar de serviciu al
unităţii, ei fiind însoţiţi de felcer (instructorul sanitar).
Pentru îndreptarea la tratament în afara locului de dispunere a unităţii, militarul trebuie să dispună de
îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului şi să posede biletul pentru tratament staţionar, semnat de
comandantul unităţii, cartela sa medicală, documentul de identitate, obiectele personale necesare şi bonul de
subzistenţă; în caz de necesitate – certificat privind traumatismul şi caracteristica medicală. Pentru tratament
în afara garnizoanei, militarului, suplimentar, i se eliberează adeverinţă de echipament, certificat de alocare
la drepturi băneşti, documente de transport pînă la locul de amplasare a instituţiei medico - militare şi
înapoi.
Despre militarii internaţi pentru tratament staţionar în afara locului de dispunere a unităţii, cît şi despre
externarea lor după însănătoşire, şeful (comandantul) instituţiei (unităţii) medicale este obligat să comunice
în aceeaşi zi comandantului unităţii din care au sosit militarii respectivi.
Despre depistarea la bolnavul internat a unei boli infecţioase şi despre internarea bolnavilor cu
intoxicaţii sau cu traume, şeful (comandantul) instituţiei (unităţii) medico - militare este obligat să
înştiinţeze imediat comandantul unităţii din care a sosit bolnavul (bolnavii), iar despre boala infecţioasă, pe
lîngă aceasta, şi instituţia de medicină preventivă.
Militarii care s-au îmbolnăvit în perioada concediului sau a delegaţiei sînt trimişi la tratament staţionar
în instituţii medicale de către şefii de comenduiri sau de către şefii centrelor militare.
După însănătoşire, militarii sînt trimişi din instituţia medico-militară în unitate cu documentele
respective, care, la sosire, se predau plutonierului de subunitate.

Asistenţa baie-spălătorie.
Soldaţii şi sergenţii trebuie să se îmbăieze cel puţin o dată în săptamînă, iar bucătarii şi brutarii, în afară
de aceasta, trebuie să facă în fiecare zi duş. Mecanicii-conductori (conducătorii auto), precum şi alţi militari
antrenaţi la exploatarea armamentului şi tehnicii militare, la diferite lucrări gospodăreşti sau activităţi
sportive, fac duş în funcţie de necesităţi.
Pentru îmbăiere, militarii sînt asiguraţi cu săpun, cu ştergare şi cu burete de spălat dezinfectate.
Timpul îmbăierii este stabilit de programul zilnic.
Subunitatea pleacă la baie sub comanda plutonierului de subunitate (celui care îl înlocuieşte). Militarii în
termen aflaţi în serviciul de zi sau la lucrări, ori absenţi din alte motive, cît şi cei reveniţi din delegaţii şi
concedii, sînt trimişi la baie de către plutonierul de subunitate în alt timp, sub comanda unui sergent.
Pentru menţinerea ordinii în baie, este numită o persoană de serviciu pe baie din efectivul militarilor prin
contract, iar pentru executarea controlului medical şi acordarea asistenţei medicale pe timpul îmbăierii efec-
tivului este numit un felcer (instructor sanitar) de serviciu.
Pentru a face curăţenie în încăperile băii şi pentru dezinfectarea acestora după fiecare schimb de militari
care se îmbăiesc, la dispoziţia persoanei de serviciu pe baie se pune numărul necesar de soldaţi.
Militarii arestaţi sînt trimişi la baie separat, în timpul rezervat special pentru ei.
Spălatul lenjeriei se efectuează la spălătorii, în limitele garnizoanelor în care este dispusă unitatea, sau
nemijlocit în unitate. Modul de spălare este stabilit de către compartimentul logistic al unităţii militare.
Spălatul echipamentului acolo unde nu există posibilitatea de a-l spăla în spălătorii este permis militarilor
în termen numai în camere (locuri) destinate şi utilate special în acest scop. Uscatul îmbrăcămintei se
efectuează în uscătorii sau în locuri destinate pentru aceasta.
Lenjeria de corp şi de pat, ştergarele şi obielele trebuie sa fie schimbate o dată pe saptămînă, în zilele de
îmbăiere; bucătarii şi brutarii îşi schimbă lenjeria de corp cel puţin de doua ori pe saptămînă.
Lenjeria de corp curată, ştergarele, obielele şi ciorapii se distribuie, iar lenjeria murdară se predă
nemijlocit la baie.
În caz de necesitate, schimbul lenjeriei, ştergarelor, obielelor şi ciorapilor se efectuează mai des.
Prelucrarea specială a îmbrăcămintei, a lenjeriei de corp şi a celei de pat se efectuează în baza ordinului
comandantului unităţii.

TEMA 7. Organizarea şi executarea serviciului de gardă.

Şedinţa 1. Principii generale despre serviciul de gardă. Definiţia gărzii, destinaţia serviciului de gardă.
Subordonarea şi componenţa gărzilor. Definiţia santinelei şi postului. Utilarea şi amenajarea postului.
Modul de executare a serviciului la post de către santinelă.
 Principii generale.
Prezentul regulament stabileşte destinaţia, modul de organizare şi executare a serviciului de
garnizoană şi a serviciului de gardă, drepturile şi obligaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere ale
garnizoanei şi ale militarilor care execută aceste servicii, precum şi reglementează desfăşurarea activităţilor
din garnizoană cu participarea trupelor.
Prevederile prezentului regulament se aplică de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice
centrale, denumite în continuare structuri militare, în care, conform legislaţiei în vigoare, se prevede
îndeplinirea serviciului militar, precum şi de organele de conducere, marile unităţi şi unităţile militare ale
Prevederile prezentului regulament sînt aplicabile următoarelor categorii de militari:
1) militarilor prin contract;
2) militarilor în termen;
3) militarilor cu termen redus;
4) studenţilor instituţiilor de învăţămînt militar;
5) rezerviştilor concentraţi sau mobilizaţi.
Unităţile militare amplasate permanent sau temporar în localităţi sau în afara lor constituie garnizoane.
Garnizoana mare include, de regulă, toate unităţile militare amplasate în localităţile mai apropiate.
În fiecare garnizoană sînt organizate serviciul de garnizoană şi serviciul de gardă.
Serviciul de garnizoană are drept scop asigurarea menţinerii disciplinei militare în garnizoană,
condiţiilor necesare pentru activitatea cotidiană, pregătirea şi desfăşurarea măsurilor de garnizoană cu
participarea trupelor.
Serviciul de gardă este destinat pazei şi apărării magaziilor cu muniţii, tehnicii militare, obiectivelor
militare şi de stat, altor mijloace militare, precum şi pazei persoanelor deţinute în arest.
Hotarele teritoriului în care este organizat serviciul de garnizoană sînt stabilite prin ordinul ministrului
apărării. Pe lîngă punctele de amplasament al trupelor, acestea includ şi unele localităţi şi raioane mai
apropiate, care au importanţă mare pentru asigurarea realizării sarcinilor ce stau în faţa unităţilor militare ale
garnizoanei. Hotarele garnizoanei vor fi bine cunoscute de întreg efectivul garnizoanei.
Conducerea serviciului de garnizoană şi a serviciului de gardă, în limitele garnizoanei, este exercitată
de către şeful (comandantul) garnizoanei.
Ordinele şefilor (comandanţilor) de garnizoană sînt obligatorii pentru toate unităţile militare aflate în
limitele garnizoanei.
La amplasarea trupelor pe poligoane şi în tabere, măsurile privind menţinerea disciplinei militare şi
paza obiectivelor sînt realizate conform Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate ale
Republicii Moldova şi prezentului regulament.
Serviciile de garnizoană şi de gardă sînt asigurate de unităţile militare ce intră în componenţa
garnizoanei.
Lista unităţilor militare care nu sînt antrenate în serviciul de garnizoană şi serviciul de gardă este
stabilită de către conducătorul structurii militare.
Succesivitatea executării serviciului de garnizoană şi serviciului de gardă de către unităţile militare
este stabilită de şeful garnizoanei în funcţie de efectivul şi destinaţia lor.
Instituţiile de învăţămînt militar sînt antrenate în executarea serviciului de garnizoană şi serviciului de
gardă în timpul prevăzut în acest scop de planul de instrucţie.
Fiecare militar este obligat să acorde asistenţă persoanelor care execută serviciul de garnizoană sau
serviciul de gardă.
Militarul care a observat încălcarea regulilor de executare a serviciului de către cineva din componenţa
patrulei sau a gărzii, de către inspectorii poliţiei militare rutiere este obligat să informeze imediat despre
aceasta comandantul comenduirii militare a garnizoanei sau militarul de serviciu pe gărzi (ofiţerul de
serviciu pe unitatea militară, şeful gărzii) şi să raporteze şefului său nemijlocit.

Personalul pentru serviciul în garnizoană este numit pentru paza şi apărarea obiectivelor de
garnizoană, pentru asigurarea respectării disciplinei militare şi a ordinii regulamentare de către militari pe
străzi şi în alte locuri publice ale garnizoanei, precum şi pentru controlul asupra respectării regulilor de
circulaţie rutieră de către conducătorii (mecanicii-conductori) mijloacelor de transport ale unităţilor militare
şi pentru realizarea altor sarcini de serviciu în garnizoană.
Pentru serviciul în garnizoană este prevăzut următorul personal:
1) ofiţerul de serviciu pe gărzi;
2) ajutorul ofiţerului de serviciu pe gărzi;
3) subunitatea de serviciu;
4) gărzile de garnizoană;
5) patrulele de garnizoană;
6) inspectorii şi patrulele poliţiei militare rutiere.
Personalul pentru serviciul în garnizoană este numit cu cel puţin 24 de ore înainte de intrarea în
serviciu. El este asigurat cu mijloace de transport de acele unităţi militare care au numit acest personal.
Comandanţii de unităţi (subunităţi) militare, care numesc personalul de serviciu în garnizoană, sînt
responsabili pentru selectarea efectivului şi pregătirea lui pentru executarea serviciului, şi prezenţa la timp
la instructaj şi la apel.
Comandantul comenduirii militare, împreună cu şeful PMR al garnizoanei, alcătuieşte, pentru fiecare
lună, tabelul cu rîndul la serviciu în garnizoană (Anexa nr.2), care este aprobat de către şeful garnizoanei.
Extrasele din aceste tabele sînt expediate în toate subunităţile militare antrenate în executarea
serviciului cu 10 zile înainte de începutul lunii următoare.
Despre fiecare modificare în tabelele respective, comandantul comenduirii militare a garnizoanei
comunică la timp unităţilor militare.
Înainte de intrarea în serviciu în statul major al unităţii militare, ofiţerului de serviciu pe gărzi şi
şefilor patrulelor de garnizoană li se înmînează prescripţiile în baza cărora comandantul comenduirii
militare a garnizoanei eliberează ofiţerului de serviciu pe gărzi fişele cu secretele vechi şi cele noi, iar
şefilor de patrule – legitimaţiile de şef de patrulă, în care este indicat itinerarul, timpul de patrulare şi
obligaţiile speciale.
Ofiţerul de serviciu pe gărzi şi ajutorul său, personalul patrulei şi al serviciului posturilor de control
ale PMR trebuie să poarte pe piept, în partea stîngă, insigne cu inscripţiile respective. Inspectorul PMR, în
afară de aceasta, va avea şi legitimaţia de inspector al PMR, şi bastonul de agent de circulaţie.

Şedinţa 2. Modul de pregătire a gărzilor. Prima etapă, a doua, a treia. Echiparea şi înarmarea
personalului gărzii. Generalităţi despre apelul gărzilor. Ordinea interioară în corpul de gardă. Destinaţia şi
componenţa grupelor de rezervă în gărzi.

Pregătirea gărzilor
Comandanţii de unităţi şi subunităţi militare, care asigură personalul de gardă, sînt răspunzători de
selectarea lui şi de pregătirea pentru executarea serviciului, precum şi de starea bună a armelor, cartuşelor
de luptă şi de prezentarea la timp a gărzilor la apel.
Se interzice de a numi în gardă militari care încă nu au depus Jurămîntul Militar, nu au însuşit
programele respective de pregătire a contingentului nou-sosit, care au comis delicte pasibile de urmărire
penală, referitor la care are loc anchetarea, militarii bolnavi şi alţi militari, care, la acel moment, din cauza
stării moral-psihologice nu pot executa serviciul de gardă, precum şi militarii sancţionaţi disciplinar cu
arest.
Şefii statelor majore ale unităţilor militare, cu trei zile înainte de începerea serviciului de către garda
de garnizoană sau cea interioară, sînt obligaţi să înmîneze comandanţilor de subunităţi, care asigură
personalul de gardă: schemele de amplasare a posturilor, tabelele de posturi şi instrucţiunile pentru şefii
gărzilor, pentru ca acestea să fie studiate de personalul gărzilor.
În noaptea care precede intrarea în serviciu, militarii numiţi în gardă nu vor executa nici un fel de
serviciu, nu vor fi antrenaţi în instrucţie şi munci.
În ziua intrării în serviciu, în orele indicate în programul zilei, personalul de gardă va dispune de cel
puţin 3 ore de pregătire pentru serviciu, iar dacă intră în serviciu peste 24 de ore – de cel puţin 4 ore,
inclusiv cel puţin o oră pentru odihnă (somn).
 În cazul în care schimbul gărzilor se efectuează dimineaţa, orele pentru odihnă (somn), nu se acordă.
Totodată, şedinţele (instructajul) teoretice se desfăşoară în ajunul zilei intrării în serviciu, şedinţele
(instructajul) practice – în ziua intrării în serviciu.
Pregătirea personalului gărzii numit de companie (baterie) este organizată personal de comandantul de
companie (baterie); a gărzii numite de batalion (divizion) – personal de comandantul de batalion (divizion);
a gărzii numite de unitatea militară – de către unul dintre locţiitorii comandantului unităţii.
Pregătirea gărzii pentru executarea serviciului se execută în trei etape:
1) prima etapă – cu două-trei zile înainte de intrarea în serviciu se face selectarea şi distribuirea
personalului gărzii conform tabelelor de posturi;
2) a doua etapă – în ziua ce precedă intrarea în serviciu, în orele indicate în programul zilei,
personalul gărzii este antrenat în şedinţe de studiere a prevederilor regulamentelor şi tabelelor de posturi,
precizîndu-se pe machetele obiectivelor păzite obligaţiile speciale şi variantele de acţiuni ale santinelelor la
posturi, precum şi a instrucţiunilor respective şi a exigenţelor de securitate;
3) a treia etapă – în ziua de intrare în serviciu se desfăşoară şedinţa practică la care sînt însuşite
acţiunile santinelelor la posturi.
Şedinţa de studiere a regulamentelor şi a obligaţiilor speciale ale santinelelor se desfăşoară în clasa
pentru pregătirea gărzilor, şedinţa practică – în tabăra pentru serviciul de gardă a unităţii militare (Anexa
nr.10).
Pregătirea ajutorului şefului gărzii (operatorului) pentru mijloacele tehnice de pază este realizată la
şedinţele lunare, organizate de comandantul comenduirii militare a garnizoanei (şeful statului major al
unităţii militare), şi pe parcursul şedinţelor practice înainte de apelul gărzii.
În caz de executare a serviciului de gardă peste una-două zile de către acelaşi personal de gardă,
timpul de realizare a măsurilor primei şi celei de-a doua etapă de pregătire a gărzilor este stabilit de
comandantul unităţii militare, astfel încît să nu fie în detrimentul calităţii pregătirii gărzii.
Cînd garda execută serviciul fără schimb, la ora stabilită (ora primirii serviciului), şeful gărzii adună
personalul gărzii (cu excepţia santinelelor la posturi) şi anunţă despre începerea unui nou serviciu, apoi
efectuează instructajul teoretic, reaminteşte regulile tehnicii de securitate, verifică şi completează
documentaţia gărzii. Despre intrarea în serviciu a unui nou schimb, şeful gărzii raportează ofiţerului de
serviciu pe gărzi (pe unitatea militară).
Comandantul de companie (baterie) sau de batalion (divizion), care numeşte personalul gărzii, este
obligat:
1) să controleze înainte de intrarea în serviciu selectarea şi distribuirea personalului gărzii conform
tabelelor de posturi;
2) să desfăşoare şedinţele prevăzute pentru etapele a doua şi a treia de pregătire a gărzilor şi să obţină
cunoaşterea la perfecţie şi îndeplinirea cu încredere de către personalul gărzii a obligaţiilor personale şi a
cerinţelor privind securitatea la mînuirea armei;
3) înainte de plecarea personalului gărzii la apel, să controleze starea armelor şi cartuşelor de luptă,
accesoriile de toaletă, ţinuta fiecărui militar, precum şi să completeze şi să semneze foaia de stare a gărzii
(Anexa nr.4);
4) să asigure sosirea la timp a gărzii la apel;
5) să controleze executarea serviciului de către garda al cărei personal 1-a numit compania (bateria)
sau batalionul (divizionul);
6) după schimbul gărzilor, să primească raportul şefului gărzii privind executarea misiunii, să ia
cunoştinţă de toate observaţiile din foaia de stare a gărzii, nu mai tîrziu decît în ziua următoare, să facă
analiza serviciului cu întregul efectiv al subunităţii care a numit personalul gărzii, să trimită foaia de stare a
gărzii la statul major al unităţii militare, indicînd măsurile luate în baza observaţiilor.
Cu 15 minute înainte de prezentarea la apel, gărzile trebuie să fie gata de executarea serviciului şi să
treacă în subordinea şefului gărzii. Către acest moment şefii gărzilor sînt obligaţi:
1) să primească armele, cartuşele de luptă, să le elibereze, contra semnătură, personalului conform
foii de distribuire, să controleze corectitudinea umplerii încărcătoarelor;
2) să examineze armele;
 3) să controleze, după foaia de stare a gărzii, repartiţia personalului gărzilor;
4) să controleze ţinuta şi echipamentul;
5) să verifice ca personalul gărzii să nu dispună de aparate telefonice mobile, aparate de fotografiat şi
alte dispozitive electronice interzise.
6) să raporteze comandantului de companie (baterie) sau de batalion (divizion) despre pregătirea
gărzii pentru executarea serviciului.
Din tabăra pentru serviciul de gardă, gărzile pleacă cu armele neîncărcate, avînd încărcătoarele în
portîncărcătoare (în afară de militarii înarmaţi cu pistoale).
Toate gărzile de garnizoană sînt trimise din unitatea militară de către ofiţerul de serviciu pe unitate.
Despre trimiterea gărzilor, acesta raportează comandantului (şefului statului major) şi comandantului
comenduirii militare.

Şedinţa 3. Drepturile şi obligaţiile santinelei. Inviolabilitatea santinelei. Persoanele ce au dreptul şi

cazurile ce permit schimbul sau scoaterea santinelei de la post. Modul de primire a postului sub pază de
către santinelă. Obligaţiile santinelei. Poziţia armei la post. Interdicţiile pentru santinelă.
Santinela este o persoană inviolabilă.
Inviolabilitatea santinelei constă în următoarele:
1) apărarea deosebită prin lege a drepturilor şi demnităţii ei;
2) subordonarea ei persoanelor concret stabilite – şefului gărzii, ajutorului şefului gărzii şi
caporalului de schimb;
3) executarea necondiţionată de către toate persoanele a cerinţelor legate de serviciu ale santinelei;
4) dreptul ei de a face uz de armă în cazurile indicate în prezentul regulament.
Santinela poate fi schimbată sau scoasă din post doar de către şeful gărzii, de către ajutorul şefului
gărzii şi de către caporalul de schimb în subordinea căruia se află.
În caz de deces al şefului gărzii, al ajutorului acestuia şi al caporalului de schimb sau în cazul în care
aceste persoane sînt în imposibilitate de a-şi exercita obligaţiile, santinela poate fi scoasă din post sau
schimbată de către ofiţerul de serviciu pe gărzi (pe unitatea militară), în prezenţa comandantului său de
companie (baterie) sau batalion (divizion).
Primind postul, militarul de gardă, în prezenţa caporalului de schimb (şefului gărzii sau ajutorului
acestuia) şi a santinelei care se schimbă, trebuie să examineze şi să controleze personal existenţa şi
funcţionalitatea a tot ce trebuie luat sub pază conform tabelelor de posturi; la primirea postului de pază a
persoanelor arestate, el trebuie să controleze funcţionalitatea zăvoarelor, zăbrelelor, precum şi numărul de
persoane arestate aflate în camere.
Santinela are următoarele obligaţii:
1) să păzească cu vigilenţă şi stoicism postul său;
2) să execute serviciul vioi, să nu se distragă, să nu lase din mîini arma şi să nu o dea nimănui,
inclusiv persoanelor în subordinea cărora se află;
3) deplasîndu-se pe itinerarul indicat sau aflîndu-se în foişorul de observare, să ţină sub observare
căile de acces la post, împrejmuirile şi să raporteze prin mijloacele de legătură despre executarea serviciului
în termenele indicate în tabelele de posturi;
4) să nu părăsească postul pînă nu va fi schimbată sau scoasă din post, chiar dacă viaţa sa se află în
pericol; părăsirea fără permisiune a postului constituie crimă militară;
5) să aibă la post arma încărcată conform regulilor indicate în pct. 83, întotdeauna gata de uz;
6) să nu permită la post, mai aproape de distanţa indicată în tabelele de posturi şi marcată pe teren cu
indicatoare de limită interzisă, accesul nimănui, cu excepţia şefului gărzii, ajutorului şefului gărzii,
caporalului de schimb şi a persoanelor pe care ei le însoţesc;
7) să cunoască itinerarul şi graficul de deplasare a mijloacelor de transport, precum şi semnele de
recunoaştere şi semnalele lor;
8) să poată aplica la post mijloacele de stingere a incendiului;
9) să cheme şeful gărzii în caz de depistare a defectelor în împrejmuirile obiectivului (la post) şi de
încălcare a ordinii în apropierea postului său ori a postului vecin;
 10) auzind lătratul cîinelui de pază, să comunice fără întîrziere despre aceasta în încăperea pentru
gardă.
La post, santinela trebuie să aibă arma cu baioneta pusă (pistolul-mitralieră cu pat pliabil – fără
baionetă-cuţit; baioneta-cuţit în teacă la centură): pe timp de noapte – în poziţia de tragere în picioare; ziua
– în poziţia „Arma la umăr” sau în poziţia de tragere în picioare (Anexa nr. 9); la posturile interioare,
pistoalele-mitralieră cu pat din lemn – în poziţia „Arma la umăr”, cu pat pliabil – în poziţia „La piept”,
carabina - „La picior”, portîncărcătorul cu încărcătorul plin va fi închis. Pistoalele vor fi în tocuri închise, la
centură.
In caz de stingere a incendiului sau de lichidare a consecinţelor calamităţii naturale, santinela poate să
ţină arma în poziţia „La spate”.
Santinelei i se interzice: să doarmă, să şadă, să se sprijine de ceva, să scrie, să citească, să cînte, să
vorbească, să mănînce, să bea, să fumeze, să-şi satisfacă necesităţile fiziologice, să se distragă în alt mod de
la exercitarea obligaţiilor, să primească de la cineva sau să transmită cuiva vreun obiect; să împingă cartuşul
în camera cartuşului, dacă nu este nevoie.
Santinela trebuie să răspundă doar la întrebările şefului gărzii, ajutorului acestuia, caporalului de
schimb şi persoanelor sosite pentru control.
Santinela este obligată să facă uz de armă fără somaţie în caz de atac evident asupra sa sau asupra
obiectivului păzit.
Santinela va opri prin somaţia „Stai, înapoi” sau „Stai, ocoleşte la dreapta (stingă)” toate persoanele
care se apropie de post sau de limita interzisă a postului, în afară de şeful gărzii, ajutorul acestuia, caporalul
de schimb şi persoanele pe care aceştia le însoţesc.
Dacă persoana care se apropie de post sau de limita interzisă nu execută cerinţele santinelei, aceasta o
va soma prin „Stai, că trag” şi va chema imediat şeful gărzii sau caporalul de schimb. Dacă infractorul
continuă să se apropie de post sau de limita interzisă, santinela împinge cartuşul în camera cartuşului şi
trage un foc de avertizare în sus. Dacă infractorul nu se supune nici în acest caz somaţiei şi încearcă să
pătrundă la post (să treacă limita interzisă) sau o ia la fugă, santinela face uz de armă.
În condiţii de vizibilitate redusă, cînd de la distanţa indicată în tabelele de posturi santinela nu poate
identifica persoanele ce se apropie de post sau de limita interzisă, ea le va opri prin somaţia „Stai, cine
vine ?”. Dacă nu primeşte răspuns, urmează somaţia „Stai, că trag” – şi îl reţine pe infractor. Despre
persoanele reţinute, santinela raportează în încăperea pentru gardă, ţine sub control comportamentul lor şi
fără a întrerupe supravegherea lor, continuă paza postului.
Dacă infractorul continuă să se apropie de post sau de limita interzisă, santinela execută un foc de
avertizare în sus. Iar dacă infractorul nu se supune nici acestei somaţii şi încearcă să pătrundă la post (să
treacă limita interzisă) sau o ia la fugă după aceasta, santinela face uz de armă.
Dacă la somaţia santinelei urmează răspunsul: „Şeful gărzii (ajutorul şefului gărzii, caporalul de
schimb)”, santinela ordonă: „Şeful gărzii (ajutorul şefului gărzii, caporalul de schimb), la mine, ceilalţi - pe
loc”. Dacă este necesar, santinela cere ca persoana ce se apropie să-şi lumineze faţa şi însoţitorii.
Convingîndu-se că persoana ce se apropie este într-adevăr şeful gărzii (ajutorul şefului gărzii, caporalul de
schimb), santinela permite accesul la post tuturor persoanelor sosite.
Iar dacă persoana care s-a prezentat ca şef al gărzii (ajutor al şefului gărzii, caporal de schimb) este
un necunoscut, iar persoanele care îl însoţesc nu execută somaţia santinelei să stea pe loc, santinela le va
avertiza prin somaţia „Stai, că trag”. Dacă infractorii nu execută nici această somaţie, santinela face uz de
armă.
În caz de necesitate de a intra în lupta corp la corp pentru paza şi apărarea sa sau a obiectivului păzit,
santinela va acţiona curajos cu baioneta şi cu patul armei.
În caz de incendiu la post, santinela comunică imediat despre aceasta în încăperea pentru gardă şi
fără a întrerupe supravegherea obiectivului păzit, întreprinde măsuri de stingere a incendiului. În caz de
incendiu pe teritoriul tehnic al obiectivului păzit sau al obiectivului cu împrejmuiri externă şi internă,
precum şi în apropierea postului, santinela comunică despre aceasta în încăperea pentru gardă, continuînd
exercitarea serviciului la post.
 În caz de îmbolnăvire (rănire) a santinelei, aceasta cheamă caporalul de schimb sau şeful gărzii,
continuînd exercitarea serviciului la post.
În cazuri extreme ce nu suportă amînare sau în caz de ieşire din funcţiune a mijloacelor de legătură,
santinela poate să cheme la post pe şeful gărzii sau pe caporalul de schimb, trăgînd un foc în sus.
Santinela salută şefii în a căror subordine se află şi alţi şefi sosiţi la post însoţiţi de aceştia, conform
regulilor expuse în Regulamentul privind instrucţia de front al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Totodată, pistolul-mitralieră din poziţia de tragere în picioare este pus, în prealabil, în poziţia „La umăr”, iar
carabina – în poziţia „La picior”.
Santinela la punctul de control, în afară de obligaţiile expuse în pct. 156-169, are următoarele
obligaţii:
1)să cunoască semnalmentele şi perioada de valabilitate a permiselor, a actelor de identitate, precum
şi obligaţiile expuse în tabelele de posturi;
2)să permită trecerea persoanelor prin post doar la prezentarea permiselor ce corespund modelelor
respective de la post, permisul fiind în mod obligatoriu luat în mînă;
3) în caz de scoatere (aducere) a bunurilor materiale, inclusiv cu mijloace de transport, să controleze
după permisul pentru materiale (foaia de parcurs) ce bunuri şi în ce cantitate (număr de locuri) se permite
de a scoate (aduce); să permită accesul maşinilor ai căror conducători prezintă foaia de parcurs;
4) să reţină persoanele care încearcă să pătrundă la obiectiv (de la obiectiv), încălcînd regimul de
acces, precum şi pe cele care prezintă permise (documente) nevalabile, şi să cheme şeful gărzii.
Santinelei de la punctul de control i se interzice: să dea informaţii privind permisele şi cifrurile la
ele, să intre în discuţii nelegate de controlul permiselor, să permită aflarea la post a persoanelor şi
obiectelor străine.
Santinela la magazia (depozitul, parcul) deschisă sau în timpul executării lucrărilor în locul de
staţionare a maşinilor de luptă (a altui armament şi a tehnicii militare) exercită obligaţiile indicate în
tabelele de posturi.
Santinela la magazia (depozitul) ce prezintă pericol de incendiu, în afară de aceasta, are următoarele
obligaţii:
1) să nu permită ca cineva să fumeze, să aprindă focul, să tragă din arme, precum şi să folosească
aparate de iluminat neprevăzute în tabelele de posturi la o distanţă mai mică de obiectivul păzit decît cea
prevăzută în tabele;
2) să nu permită accesul în magazie (depozit) în încălţămintea şi cu lanterne neprevăzute în tabelele
de posturi; precum şi cu arme albe şi de foc.
Santinela care păzeşte persoanele deţinute în arest are următoarele obligaţii:
1) să cunoască numărul persoanelor arestate aflate sub paza ei;
2) să se afle în exterior lîngă uşile camerelor şi să urmărească prin fereastra de observaţie ca
persoanele arestate să nu încalce regulile stabilite, să urmărească acţiunile şi comportamentul lor, să nu
admită deteriorarea de către acestea a ramelor, zăbrelelor de la geamuri, podelelor şi pereţilor;
3) să urmărească ca pe timp de noapte camerele cu persoane arestate să fie iluminate;
4)să nu permită ieşirea persoanelor arestate din camere şi accesul la ele fără ordinul personal al şefului
gărzii, ajutorului şefului gărzii şi caporalului de schimb;
5) să nu intre în discuţie cu persoanele arestate, să nu le transmită şi să nu ia nimic de la ele;
6) să nu permită ca persoanele arestate să primească de la cineva colete, să arunce prin
geam în stradă obiecte sau scrisorele, precum şi să discute cu persoane străine;
7) primind rugămintea persoanei din arest privind chemarea însoţitorului, să raporteze despre
aceasta caporalului de schimb (şefului gărzii sau ajutorului acestuia);
8) să cheme imediat şeful gărzii, ajutorul acestuia sau caporalul de schimb în caz de neexecutare de
către persoanele arestate a cerinţelor lui;
9) să prevină persoanele arestate care evadează prin somaţia „Stai, că trag”, iar dacă somaţia nu este
executată, să facă uz de armă.
 La transportarea persoanelor arestate dintr-un punct în altul, precum şi la deplasarea lor în afara
teritoriului arestului, obligaţiile santinelei pentru paza arestaţilor le exercită militarul de gardă numit.
Obligaţiile speciale şi modul de pază în aceste cazuri a persoanelor arestate sînt expuse în anexa nr.14.
Santinela de la intrarea în încăperea pentru gardă are următoarele obligaţii:
1) să păzească şi să apere încăperea pentru gardă;
2) să nu permită nimănui accesul în încăperea pentru gardă, în afară de persoanele cărora li se subor-
donează garda, dacă le cunoaşte, şi de persoanele care le însoţesc. Despre apropierea acestor persoane,
santinela raportează, prin semnalul stabilit, şefului gărzii şi permite acestor persoane accesul în încăpere;
3) să oprească la distanţa indicată în tabelele de posturi toate persoanele care s-au apropiat de
încăperea pentru gardă şi să cheme şeful gărzii sau ajutorul acestuia;
4) să oprească prin somaţia „Stai” persoana care se apropie de încăperea pentru gardă, dacă din
cauza vizibilităţii reduse, ea nu poate fi recunoscută de la distanţa indicată în tabelele de posturi şi să cheme
şeful gărzii sau ajutorul acestuia;
5) să anunţe imediat şeful gărzii sau ajutorul acestuia despre toate incidentele din vecinătatea
încăperii pentru gardă şi despre tot ce poate împiedica executarea misiunii de către gardă, precum şi despre
semnalele auzite de la posturile din vecinătate.
Obligaţiile speciale ale santinelelor, în funcţie de condiţiile de apărare a fiecărui obiectiv, sînt
indicate în tabelele de posturi.

Şedinţa 4. Cazurile şi modalităţile de a face uz de armă de către santinelă ( fără somaţie, cu somaţie
şi cu foc de avertizare, cu somaţie dar fără foc de avertizare). Schimbul santinelei. Pregătirea schimbului.
Încărcarea armelor şi plecarea la posturi. Modul de schimbare a santinelei.

Schimbarea santinelelor se execută peste 2 ore, la ore pare sau impare.

Cînd temperatura aerului este de - 20°C şi mai joasă, iar pe timp cu vînt chiar şi la o temperatură mai
înaltă, schimbarea santinelelor la posturile exterioare, precum şi la posturile interioare, care se află în
încăperi neîncălzite, se execută peste fiecare oră. Cînd temperatura aerului este de +30°C şi mai înaltă (la
umbră), schimbarea santinelelor se execută, de asemenea, peste fiecare oră. Indicaţiile privind schimbarea
santinelelor peste fiecare oră le dă ofiţerul de serviciu pe gărzi (comandantul unităţii militare).
Dacă schimbarea santinelelor se execută peste fiecare oră, şeful gărzii face în foaia de stare a gărzii
menţiuni despre faptul că santinelele, începînd cu ora ...., s-au schimbat peste fiecare oră, iar începînd cu ora
...., la intrarea în serviciu a schimbului numit – la fiecare 2 ore.
Schimbarea santinelelor de la intrarea în corpul de gardă se execută la fiecare 30 de minute de către
ajutorul şefului gărzii sau de şeful gărzii.
La apropierea schimbului de santinelă la distanţa de 10-15 paşi, caporalul de schimb al gărzii noi
comandă: „Schimb - STAI” şi ordonă unuia dintre militarii din gardă să execute observarea (la deplasarea
cu maşina – să încarce arma şi să execute observarea) asupra postului şi a căilor de acces la el. De
exemplu: „Soldat Mihai, primiţi postul şi căile de acces la el sub control provizoriu”.
La apropierea schimbului, santinela stă cu faţa la el şi ia de sine stătător pistolul-mitralieră „la umăr”
(carabina - „la picior”). La comanda caporalului de schimb al gărzii noi, de exemplu: „Soldat Ursu, la post –
MARŞ”, santinela ia poziţia „drepţi”, face un pas la dreapta, militarul din gardă se apropie de santinelă şi
trece în locul ei cu faţa în partea opusă (carabina - „la picior”).
Caporalii de schimb al gărzii vechi şi al gărzii noi stau de ambele părţi ale santinelei şi militarului
din gardă, la unu-doi paşi de ei, faţă în faţă.
La comanda caporalului de schimb al gărzii vechi: „Santinelă, predă postul”, santinela execută
predarea verbală a postului. În acest timp santinela şi militarul de gardă întorc capul unul spre altul.
Predarea verbală a postului constă în faptul că santinela, numind numărul postului, enumără pentru militarul
din garda ce primeşte postul tot ce trebuie păzit conform tabelului de posturi, precum şi menţionează tot ce
a observat în apropierea postului în timpul serviciului.
După predarea verbală a postului, santinela, la comanda caporalului de schimb: „Soldat ____,
primiţi postul”, este obligată să ocolească, împreună cu caporalul de schimb al gărzii noi, în prezenţa
santinelei şi a caporalului de schimb al gărzii vechi, obiectivul păzit şi să controleze funcţionarea iluminării,
împrejmuirile, uşile (porţile), magaziile (depozitele), starea lacătelor, şnururilor, sigiliilor (plumburilor
pentru sigilat) şi corespunderea lor mulajelor şi amprentelor, sau numărul de maşini de luptă (de alt
armament şi de tehnică militară) aflate sub pază, precum şi funcţionalitatea mijloacelor tehnice de pază,
mijloacelor de legătură, de stingere a incendiilor şi a îmbrăcămintei pentru post. La primirea postului de la
camerele cu persoane arestate, militarul de gardă, în afară de aceasta, este obligat să controleze numărul de
arestaţi.
Dacă este necesar, militarul din gardă care primeşte postul, cu ajutorul caporalului de schimb,
îmbracă îmbrăcămintea pentru post (Anexa nr.8).
Dacă la primirea şi la predarea postului se vor constata nereguli (deteriorarea împrejmuirilor sau a
sigiliilor, a plumburilor pentru sigilat, a şnururilor, a lacătelor, a uşilor şi a geamurilor, sau necorespunderea
amprentelor (plumbului pentru sigilat), precum şi a numărului de maşini de luptă (de alt armament şi
tehnică militară) luate sub pază numărului indicat în tabelul de post, caporalul de schimb cheamă şeful
gărzii; în aceste cazuri, la primirea posturilor de către garda nouă, sînt chemaţi şeful gărzii vechi şi şeful
gărzii noi.
După predarea şi primirea postului, santinela şi militarul de gardă, care ia postul în primire, se întorc
cu faţa la caporalul de schimb şi raportează, pe rînd. De exemplu: „Domnule sergent. Soldat Onea postul
___l-a predat”; „Domnule sergent. Soldat Ciobanu postul ___l-a primit”.
După raport şi după primirea indicaţiilor de la caporalul de schimb, santinela ia arma după cum este
indicat în pct.160 şi începe serviciul la post.
Trecerea militarului de gardă în calitate de santinelă (a santinelei în calitate de militar de gardă) este
determinată de raportul despre primirea (predarea) postului.
La comanda caporalului de schimb al gărzii vechi, de exemplu: „Soldat Ursu, de la post – MARŞ”
–, militarul de garda care s-a schimbat trece dinapoia schimbului şi ia independent pistolul-mitralieră în
poziţia „la umăr”, iar militarul din gardă, care a ţinut sub observaţie postul şi căile de acces spre el, trece în
formaţie.
După aceasta, caporalul de schimb al gărzii noi dă comanda: „Schimb, după mine – MARŞ” şi duce
schimbul la postul următor.
La schimbarea santinelelor la posturile interne, caporalul de schimb, aducînd schimbul la intrarea în
încăpere, dă comanda: „Schimb, Stai” lasă un militar din gardă în calitate de superior şi comandă: „Soldaţii
Ursu şi Vidraşcu, după mine – MARŞ”. Caporalul de schimb cu militarii din gardă, intrînd în încăpere,
schimbă santinelele conform prevederilor pct. 208-210.
La amplasarea posturilor pe ambele părţi ale corpului de gardă, caporalul de schimb, la început,
schimbă santinelele la posturile amplasate pe o parte a corpului de gardă, pune în formaţie ceilalţi militari
din gardă şi îi aduce la posturi.
Formaţia schimbului doi şi a celor ulterioare ale gărzii noi pentru trimiterea la posturi şi schimbarea
santinelelor, precum şi pentru încărcarea şi descărcarea armelor se execută ca şi în cazul primului schimb.
La întoarcerea schimburilor de la posturi şi după descărcarea armelor, în afară de pistoale, caporalul
de schimb ordonă militarilor din gardă să pună pistoalele-mitralieră (carabinele) în rastel (pistoalele – în
safeu) şi raportează despre executarea schimbului şefului gărzii.
Instalarea santinelelor la posturile noi, precum şi scoaterea santinelelor de la posturile lichidate se
execută de către şeful gărzii în baza ordinului în scris cu ştampila şefului garnizoanei (comandantului
unităţii militară) în prezenţa ofiţerului de serviciu pe gărzi (unităţii militare) şi şefului obiectivului păzit;
despre instalarea (scoaterea) santinelelor se fac notiţele respective în foaia de stare a gărzii.

TEMA 8. Disciplina militară. Recompensele şi sancţiunile pentru militarii în termen.

Şedinţa 1. Dispoziţii generale privind disciplina militară. Definiţia disciplinei militare şi pe ce se

bazează ia. Obligaţiile militarilor referitoare la disciplina militară. Prin ce se realizează înalta disciplină.
Recompensele. Scopul şi pentru ce se acordă. Recompensele acordate militarilor în termen. Modalitatea de
acordare a recompenselor.
 Disciplina militară înseamnă respectarea strictă şi exactă de către toţi militarii a ordinii militare şi a
regulilor de comportare obligatorii prevăzute de legi, de regulamentele militare, de alte acte normative ce
reglementează îndeplinirea serviciului militar. Disciplina militară constituie unul din factorii determinanţi ai
capacităţii de luptă a Forţelor Armate şi se bazează atît pe acceptarea conştientă a regulilor de comportare
stabilite, cît şi pe constrîngerea ce se aplică, conform prevederilor legii, în situaţia nerespectării acestora.
Fiecare comandant (şef) poartă răspundere pentru starea disciplinei militare şi este obligat:
a) să-şi educe subalternii în spiritul executării întocmai a cerinţelor disciplinei militare;
b) să le cultive sentimentul propriei demnităţi, conştiinţa onoarei şi datoriei militare;
c) să-i stimuleze pe merituoşi şi să aplice pedepse severe celor care manifestă neglijenţă;
d) să ceară ca fiecare militar să-şi îndeplinească sarcinile conştiincios şi cu abnegaţie;
e) să studieze opinia colectivului de militari, să susţină pe toate căile iniţiativele raţionale şi
propunerile subalternilor, orientate spre perfecţionarea capacităţii şi pregătirii de luptă a unităţii (subunităţii)
militare.

Disciplina militară se realizează:

a) prin muncă educativă, efectuată permanent de comandanţi (şefi) pentru a le forma şi cultiva
militarilor calităţi morale şi de luptă exemplare, necesare în executarea obligaţiilor de serviciu;
b) prin menţinerea, în unitatea (subunitatea) militară, a ordinii regulamentare;
c) prin exigenţa comandanţilor (şefilor) faţă de subalterni, prin respectarea demnităţii lor personale,
prin grija permanentă faţă de ei, prin îmbinarea iscusită a metodelor de convingere şi de constrîngere şi prin
aplicarea lor corectă;
d) prin crearea, în unitatea (subunitatea) militară, a unei atmosfere de responsabilitate, de ajutor
reciproc şi de mîndrie pentru colectivul de militari;
e) prin organizarea, la un nivel înalt, a pregătirii militare şi prin încadrarea deplină a efectivului în
acest proces.

Stimulările
Stimulările reprezintă un mijloc important de apreciere a activităţii subalternului de către
comandant (şef), de educare şi stimulare a îndeplinirii conştiincioase a datoriei militare, de întărire a
disciplinei militare şi a ordinii regulamentare în toate situaţiile.
Fiecare comandant (şef) este obligat, în limitele drepturilor acordate de prezentul regulament, să
stimuleze militarii din subordine pentru iniţiativă raţională, sîrguinţă şi distincţie în serviciu.
Pentru bărbăţie şi eroism manifestate în timpul îndeplinirii datoriei militare, pentru indici înalţi în
pregătirea de luptă, pentru însuşirea excelentă a tehnicii de luptă noi şi complexe, pentru alte merite
deosebite faţă de Republica Moldova şi faţă de Forţele Armate, comandanţii (şefii) de unităţi militare, de
instituţii, care au autoritate disciplinară în conformitate cu art.11 din prezentul regulament, au dreptul să-şi
propună subalternii pentru a li se conferi distincţii de stat ale Republicii Moldova.

Dreptul comandanţilor (şefilor) de a aplica stimulări soldaţilor şi sergenţilor.

Comandantul de grupă, de echipă, locţiitorul comandantului de pluton, plutonierul companiei şi
comandantul de pluton au dreptul:
a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-au aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri.
Comandantul de companie are dreptul:
a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-a aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri;
c) să acorde permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a instituţiei, de pînă la 24 de
ore;
d) să înştiinţeze la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior despre îndeplinirea exemplară
a serviciului militar.
 Comandantul de batalion are dreptul:
a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-a aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri;
c) să acorde permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a instituţiei, de pînă la 48 de
ore;
d) să înştiinţeze la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior despre îndeplinirea exemplară
a serviciului militar;
e) să acorde diplome, cadouri de preţ sau bani.

(2) Comandanţii (şefii) de unităţi militare, de instituţii care, în conformitate cu art.11 din prezentul
regulament, au autoritate disciplinară de comandant de batalion au dreptul să aplice stimulările prevăzute la
art.23 lit.e) şi j) din prezentul regulament.
Comandantul de regiment şi comandantul de brigadă au dreptul:
a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-au aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri;
c) să acorde permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a instituţiei, de pînă la 48 de
ore;
d) să înştiinţeze la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior despre îndeplinirea exemplară
a serviciului militar;
e) să acorde diplome, cadouri de preţ sau bani;
f) să înmîneze militarului fotografia acestuia executată lîngă Drapelul de Luptă desfăşurat al unităţii
militare;
g) să acorde soldaţilor gradul militar de caporal;
h) să acorde sergenţilor grade militare pînă la cel de sergent-major inclusiv;
i) să înscrie numele militarilor în Cartea de Onoare a unităţii militare, a instituţiei;
j) să acorde concediu de stimulare cu durata de pînă la 10 zile.

Modul de aplicare a stimulărilor.

(1) La stabilirea tipului de stimulare, comandanţii (şefii) ţin cont de meritele sau de evidenţierea în
serviciu a militarului, precum şi de atitudinea lui faţă de serviciu.
(2) În cazul în care comandantul (şeful) consideră că autoritatea disciplinară ce i-a fost acordată este
insuficientă pentru aplicarea stimulării, el are dreptul să facă un demers comandantului (şefului) superior în
vederea stimulării militarilor merituoşi.
(3) Stimulările se comunică verbal sau prin ordin, în faţa formaţiei sau la adunarea (consfătuirea)
militarilor.
– (1) Mulţumirea se exprimă pentru executare impecabilă a misiunilor sau pentru atitudine
exemplară faţă de obligaţiile funcţionale.
(2) Mulţumirea poate fi verbală sau scrisă – pentru militarii prin contract, în funcţie de importanţa
meritului, şi numai verbală – pentru militarii în termen, militarii cu termen redus şi studenţii instituţiilor de
învăţămînt militar.
(1) Permisia şi concediul de stimulare se acordă pentru indici înalţi în exercitarea funcţiei, pentru
executarea impecabilă a cerinţelor regulamentelor militare, pentru executarea întocmai a misiunilor.
(2) Permisia se acordă militarilor în termen şi militarilor cu termen redus pentru o durată de pînă la
48 de ore în zilele de sărbătoare sau de odihnă, asigurîndu-se menţinerea stării permanente a pregătirii de
luptă a unităţilor militare.
(3) Concediul de stimulare cu durata de pînă la 10 zile poate fi acordat militarilor prin contract,
militarilor în termen, în perioada serviciului militar, pentru rezultate înalte în îndeplinirea obligaţiilor de
serviciu, pentru disciplină militară exemplară şi indici înalţi în pregătirea de luptă sau în executarea
serviciului de gardă ori de garnizoană.
 (4) Concediul de stimulare se acordă: militarilor prin contract – o dată pe an; militarilor în termen,
după trei luni de îndeplinire a serviciului militar – numai o dată pentru perioada îndeplinirii serviciului
militar.
(5) Studenţii instituţiilor de învăţămînt militar care, pe parcursul anului de studii, au susţinut
sesiunile cu media cel puţin „bine” beneficiază de concediu de stimulare cu durata de pînă la 10 zile.
Scrisoarea de mulţumire se expediază pentru indici înalţi în pregătirea de luptă, pentru
comportament impecabil atît în unitate, cît şi în afara ei.
Diplomele se acordă pentru indici înalţi în pregătirea de luptă, la aplicaţii, competiţii sportive şi
activităţi cultural-educative, pentru succese în activitatea ştiinţifică şi de raţionalizare în domeniul militar,
precum şi la trecerea în rezervă (retragere).

– Cadouri de preţ (inclusiv nominale) sau bani se acordă pentru indici înalţi în exercitarea funcţiei, la
aplicaţii şi competiţii de specialitate, la activităţi sportive şi cultural-educative, precum şi la trecerea în
rezervă (retragere).
– Înmînarea fotografiilor militarilor executate lîngă Drapelul de Luptă desfăşurat al unităţii militare
se efectuează pentru serviciul exemplar sau pentru executarea unor misiuni deosebite.
. – Înscrierea numelui în Cartea de Onoare a unităţii militare, a instituţiei se efectuează pentru indici
înalţi în pregătirea de luptă, iniţiativă raţională în executarea unor misiuni deosebite, bărbăţie şi eroism,
participare activă la lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale.
– Se decorează cu armă albă sau armă de foc nominală ofiţerii pentru merite deosebite în asigurarea
securităţii militare a Republicii Moldova. Decorarea se efectuează de către conducătorul structurii militare.
– (1) Ridicarea sancţiunii disciplinare se efectuează numai în cazul în care ea şi-a produs efectul
educativ şi militarul şi-a schimbat atitudinea faţă de îndeplinirea datoriei militare.
(2) Nu pot fi ridicate simultan mai multe sancţiuni disciplinare.

Şedinţa 2. Sancţiunile disciplinare. Scopul şi cauzele de aplicare. Sancţiunile disciplinare aplicate

militarilor în termen. Modul de aplicare şi executare a sancţiunilor disciolinare.

Sancţiunile disciplinare.
În cazul în care militarul încalcă disciplina militară sau ordinea publică, comandantul (şeful) trebuie
să-i amintească de obligaţiile serviciului militar, iar în caz de necesitate, să aplice o sancţiune disciplinară.
În limitele autorităţii disciplinare acordate, el are dreptul să aplice orice sancţiune care, în opinia sa, poate
avea un efect educativ maxim asupra militarului care a comis încălcarea (abaterea).
(1) Persoanele care încalcă disciplina militară şi ordinea publică, la decizia comandanţilor (şefilor),
pot fi discutate în colectiv: soldaţii – la adunarea efectivului; sergenţii – la adunarea sergenţilor,
subofiţerilor şi ofiţerilor; subofiţerii – la adunarea subofiţerilor şi ofiţerilor; ofiţerii – la adunarea ofiţerilor.
(2) În afară de aceasta, încălcările grave comise de militarii prin contract pot fi examinate la
consiliile de onoare, ale căror organizare şi activitate sînt reglementate prin actele normative ale
conducătorului structurii militare. Hotărîrile acestor consilii au caracter de recomandare pentru comandanţii
(şefii) de unităţi militare, de instituţii în vederea aplicării sancţiunilor disciplinare, în limita drepturilor
acordate.
(3) Este interzisă examinarea încălcărilor la consiliul de onoare după aplicarea sancţiunii disciplinare
pentru aceleaşi încălcări.
(4) Comandantul (şeful) examinează hotărîrea consiliului de onoare cu demersul pentru retrogradare
în funcţie cu o treaptă sau retrogradare cu un grad, pentru exmatriculare din instituţia de învăţămînt militar,
pentru eliberare din serviciul militar şi ia decizia corespunzătoare în termen de 30 de zile de la data primirii
demersului.
(1) Pentru comiterea infracţiunilor, militarii poartă răspundere penală conform legislaţiei în vigoare.
(2) În cazul în care militarul comite o infracţiune militară, comandantul (şeful) este obligat să
informeze despre aceasta procurorul militar.
 (3) Militarul căruia i-a fost aplicată sancţiune disciplinară pentru comiterea infracţiunii nu este scutit
de răspundere penală.
(1) În cazuri excepţionale, cînd luarea deciziei nu poate fi amînată, se admite suspendarea din
funcţie a sergenţilor, a subofiţerilor şi ofiţerilor pe un termen de pînă la 30 de zile.
(2) Suspendarea din funcţie a militarilor se efectuează de către comandanţii (şefii) învestiţi cu
dreptul de a-i numi în funcţie.
(3) Comandantul (şeful) care a suspendat din funcţie subalternul fără motive întemeiate poartă
răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate efectivului de soldaţi şi sergenţi.

Soldaţilor şi sergenţilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare:
a) observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) numire peste rînd de serviciu (cu excepţia serviciului de gardă şi de garnizoană) – pînă la 6
servicii (durata zilei de muncă nu va depăşi 8 ore);
c) privare de permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a instituţiei;
d) arest – pînă la 7 zile (cu excepţia femeilor-militari);
e) retrogradare în funcţie cu o treaptă;
f) retrogradare cu un grad;
g) eliberare din serviciul militar înainte de expirarea contractului – pentru soldaţii şi sergenţii prin
contract.

Aplicarea sancţiunilor disciplinare în cazuri speciale.

(1) Comandanţii (şefii) de garnizoane şi de comenduiri au dreptul să aplice sancţiuni disciplinare
militarilor din garnizoane sau celor care se află temporar în garnizoane în cazul în care încălcările
(abaterile):
a) ţin de serviciul de garnizoană sau de gardă;
b) ţin de disciplina militară sau de ordinea publică în afara unităţii militare ori au fost comise în
concediu, în deplasare sau la arest în garnizoană.
(2) Comandanţii (şefii) de comenduiri transporturi militare şi de staţii au dreptul să aplice sancţiuni
disciplinare militarilor pentru încălcările (abaterile) comise în timpul deplasării pe căile de comunicaţie
respective.
Faţă de militarii care au comis încălcări (abateri) în cazurile menţionate la art.60 din prezentul
regulament au autoritate disciplinară, conform gradului militar prevăzut de funcţie în conformitate cu art.11
din prezentul regulament, comandanţii (şefii) de garnizoane, de comenduiri, de comenduiri transporturi
militare şi de staţii.
(1) Comandanţii (şefii) care au aplicat sancţiuni conform art.60 şi 61 din prezentul regulament
informează despre aceasta comandanţii (şefii) de unităţi militare, de instituţii în care militarii care au comis
încălcări (abateri) îşi îndeplinesc serviciul militar sau îşi fac studiile, menţionînd acest fapt în documentele
de serviciu respective (bilet de concediu, delegaţie sau dispoziţie).
(2) Odată cu sosirea la locul de serviciu permanent, militarul este obligat să raporteze şefului
nemijlocit despre sancţiunea disciplinară ce i s-a aplicat.
(3) Militarul care nu a raportat despre sancţiunea disciplinară ce i s-a aplicat poartă răspundere
disciplinară.
Dacă, în cazul serviciului în comun al militarilor care nu se subordonează unul altuia, relaţiile lor de
serviciu nu sînt stabilite de comandant (şef), se consideră superior militarul a cărui funcţie este mai înaltă,
iar în cazul în care acestea sînt egale, se consideră şef militarul superior în grad, el avînd autoritatea
disciplinară ce-i revine conform funcţiei deţinute.
(1) Pentru încălcarea disciplinei militare, a ordinii publice sau a regulilor de salut militar de către
inferior, în prezenţa superiorului, ultimul este obligat să facă observaţie inferiorului, iar dacă aceasta nu are
efect, el este în drept să aplice alte măsuri stabilite de lege şi de regulamentele militare, inclusiv arestul.
 (2) În aceste cazuri, dreptul de a aplica arestul îl au: faţă de soldaţi şi sergenţi – toţi ofiţerii care au
acest drept; faţă de subofiţeri – ofiţerii cu grade militare superioare.
Modul de aplicare şi executare a sancţiunii disciplinare.
Orice sancţiune disciplinară, ca măsură de întărire a disciplinei militare şi de educare a militarilor,
trebuie să corespundă gravităţii încălcării (abaterii) şi gradului de vinovăţie. La stabilirea tipului de
sancţiune disciplinară şi a severităţii acesteia, se va ţine cont de caracterul încălcării (abaterii), de
circumstanţele în care a fost comisă, de consecinţele ei, de comportamentul anterior al persoanei vinovate,
precum şi de vechimea ei în serviciu şi de cunoştinţele pe care le posedă despre ordinea de serviciu.

La aplicarea sancţiunii disciplinare, comandantul (şeful) nu trebuie să admită grabă la stabilirea

tipului de sancţiune şi a severităţii acesteia şi nici lezarea demnităţii subalternului.
(1) Orice sancţiune disciplinară trebuie să fie aplicată pînă la expirarea a 10 zile de la data la care
comandantul (şeful) a aflat despre comiterea încălcării (abaterii), dar nu mai tîrziu de 30 de zile de la data
constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării militarului în concediul anual de odihnă, în concediul de
studii sau în concediul medical.
(2) Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii încălcării
(abaterii). În termenul indicat nu se include durata desfăşurării procedurii penale.
Se interzic aplicarea pentru una şi aceeaşi încălcare (abatere) a două sau mai multor sancţiuni
disciplinare, aplicarea sancţiunii întregului efectiv al subunităţii în locul sancţionării persoanelor nemijlocit
vinovate, precum şi aplicarea arestului fără indicarea duratei lui.
Severitatea sancţiunii disciplinare creşte în cazul în care persoana a comis mai multe încălcări
(abateri) sau a participat la încălcarea în grup a disciplinei militare, a ordinii publice, a comis încălcarea
(abaterea) în exerciţiul misiunii, în timpul serviciului de zi, în stare de ebrietate sau sub influenţa drogurilor.
În cazul în care comandantul (şeful) consideră că autoritatea disciplinară pe care o are nu acoperă
gravitatea încălcării (abaterii) comise de subaltern, el înaintează un demers comandantului (şefului) superior
în vederea aplicării sancţiunii prin autoritatea disciplinară a comandantului (şefului) superior.
Comandantul (şeful) care a făcut abuz de autoritatea disciplinară acordată poartă răspundere în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Comandantul (şeful) superior are dreptul să anuleze sancţiunea disciplinară aplicată de comandantul
(şeful) inferior în cazul în care consideră că aceasta nu corespunde gravităţii încălcării (abaterii) comise şi
poate aplica o sancţiune mai aspră sau mai blîndă.
Prevenirea despre necorespunderea parţială funcţiei se aplică numai o dată în perioada aflării
militarului prin contract în funcţie. Dacă această sancţiune nu a avut efectul scontat, militarul prin contract
este eliberat din serviciul militar în modul stabilit de lege.
(1) Arestul este una din cele mai severe măsuri de influenţă şi se aplică în cazul în care măsurile
întreprinse de către comandant (şef), în limitele competenţei sale, nu au rezultatul scontat.
(2) Arestul se aplică militarilor pentru tentativa de a dispărea sau pentru refuzul de a prezenta
documentele în caz de comitere de încălcări (abateri), pentru comportament amoral, beţie, huliganism şi alte
încălcări grave sau încălcări (abateri) săvîrşite în mod repetat. Se interzice aplicarea arestului militarului
care nu a depus jurămîntul militar.
(3) Arestul nu se aplică femeilor-militari.
(4) Modul de executare a sancţiunii disciplinare sub formă de arest aplicate militarilor este prevăzut
în anexa nr.3 la prezentul regulament.
Eliberarea din serviciul militar a militarilor prin contract înainte de termen se aplică în cazul
comiterii încălcărilor ce discreditează titlul de militar, precum şi în cazurile în care militarul a încetat să
corespundă cerinţelor Legii cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei şi Legii cu privire la
statutul militarilor.
Sancţiunea disciplinară pentru încălcările (abaterile) comise de militari în timpul serviciului de zi se
aplică după încheierea serviciului sau după schimbarea lor de către alţi militari.
Aplicarea sancţiunii disciplinare militarului aflat în stare de ebrietate sau drogat, precum şi luarea de
explicaţii de la acesta, se va efectua după dezalcoolizare sau după revenirea sa de sub influenţa drogurilor.
În acest scop, el poate fi trimis, după caz, în arest sau în camera pentru reţinuţii temporar pe un termen de
pînă la 24 de ore, după care se decide asupra responsabilităţii lui.
(1) Sancţiunea disciplinară se pune în execuţie imediat, iar în cazuri excepţionale, în termen de cel
mult 30 de zile de la data aplicării ei. După expirarea acestui termen, sancţiunea disciplinară nu se execută,
dar în fişa de serviciu se păstrează înscrierea respectivă. În asemenea cazuri, persoana din vina căreia nu a
fost executată sancţiunea disciplinară poate fi trasă la răspundere.

(2) Aplicarea sancţiunii disciplinare se comunică militarului, sub semnătură, în termen de cel mult 5
zile de la data în care a fost emis ordinul corespunzător. Refuzul militarului de a confirma, prin semnătură,
comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de reprezentantul structurii militare.
(1) Despre sancţiunile disciplinare aplicate se comunică: soldaţilor – personal sau în faţa formaţiei;
sergenţilor – personal, în cadrul unei consfătuiri sau în faţa formaţiei de sergenţi, subofiţeri şi ofiţeri;
subofiţerilor – personal, în cadrul unei consfătuiri sau în faţa formaţiei de subofiţeri şi ofiţeri; ofiţerilor –
personal, în prescripţii sau în cadrul unei consfătuiri (ofiţerilor cu grade superioare – în prezenţa ofiţerilor
cu grade superioare, iar ofiţerilor cu grade supreme – în prezenţa ofiţerilor cu grade supreme).
(2) Tuturor categoriilor de militari, sancţiunile disciplinare li se pot aplica prin ordin privind
activitatea de bază sau prin dispoziţie.
(3) Se interzice comunicarea despre aplicarea de sancţiuni disciplinare comandanţilor (şefilor) în
prezenţa subalternilor.
(1) Sancţiunile disciplinare sînt în vigoare pînă la expirarea termenului lor, cu excepţia cazurilor de
ridicare a acestora. Sancţiunile disciplinare aplicate militarilor sînt în vigoare timp de 6 luni de la data
aplicării lor.
(2) Sancţiunile disciplinare retrogradarea în funcţie şi retrogradarea cu un grad pot fi ridicate:
a) soldaţilor şi sergenţilor – nu mai devreme de 6 luni de la data aplicării;
b) subofiţerilor şi ofiţerilor – nu mai devreme de 1 an de la data aplicării.

(3) Sancţiunea disciplinară eliberarea din serviciul militar înainte de expirarea contractului se
consideră executată de la data radierii din tabelul nominal al unităţii militare, al instituţiei.

Militarul este în drept să conteste la comandantul (şeful) ierarhic superior sancţiunea disciplinară ce
i-a fost aplicată, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării despre aplicarea acesteia. În caz de
nesoluţionare a contestaţiei sale, militarul poate contesta sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată în
instanţa de judecată, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

TEMA 9. Şedinţă de control.

TEMA 10. Jurămîntul militar.

Ceremonia depunerii jurămîntului militar.

Cetăţenii Republicii Moldova, care sînt încorporaţi în serviciul militar sau sînt chemaţi la concentrare
(la instrucţie) pentru prima dată, depun Jurămîntul militar în faţa Drapelului de Stat al Republicii
Moldova şi a Drapelului de lupta al unităţii militare.
Jurămîntul militar îl depun:
1) militarii în termen şi militarii cu termen redus - după ce au trecut programul respectiv şi au însuşit
obligaţiile de bază ale soldatului, semnificaţia Jurămîntului militar, a Drapelului de luptă al unităţii militare,
cerinţele disciplinei militare, însă cel mult după o lună şi jumătate din ziua sosirii în unitatea militară;
2) studenţii instituţiilor militare de învaţămînt, care nu au depus Jurămîntul militar mai înainte – în
acelaşi termen;
3) militarii prin contract, rezerviştii concentraţi sau mobilizaţi care anterior nu au depus Jurămîntul
militar - după încadrare (încorporare).
 Militarii care anterior nu au depus Jurămîntul militar, depun jurămîntul sub conducerea comandantului
unităţii militare sau a şefului instituţiei militare de învaţămînt.
Data depunerii Jurămîntului militar se anunţă prin ordinul comandantului unităţii militare. Pînă la
aceasta, pentru cei care urmează să depună Jurămîntul militar, în subunităţi se desfăşoară şedinţe
informative privind semnificaţia Jurămîntului militar şi prevederile legislaţiei cu privire la apărarea
Patriei.
La data şi la ora indicată, unitatea militară, cu Drapelul de luptă, cu Drapelul de Stat al Republicii
Moldova şi cu orchestra militară, se adună în formaţie, în ţinută de paradă, iar pe timp de război – în ţinută
de campanie, cu arma. Unitatea militară se adună, în linie de companii (plutoane). Militarii care urmează să
depună Jurămîntul militar se află în primele rînduri. În alocuţiune, comandantul unităţii militare
menţionează semnificaţia majoră a Jurămîntului militar, a datoriei constituţionale, a onoarei şi a
responsabilităţii ce le revin militarilor care au depus Jurămîntul militar de credinţă Patriei.
După alocuţiunea sa, comandantul unităţii militare ordonă comandanţilor de subunităţi să înceapă
procedura depunerii Jurămîntului militar.
Comandanţii de subunităţi îi cheamă pe rînd din formaţie pe militarii care depun Jurămîntul militar.
Fiecare militar care depune Jurămîntul militar citeşte cu voce tare, în faţa subunităţii, textul Jurămîntului
militar, după care, semnînd într-o listă specială, trece în formaţie.
Formularele pentru listele persoanelor care depun Jurămîntul militar sînt pregătite din timp şi au pe
prima foaie textul Jurămîntului militar.
După încheierea ceremoniei de depunere a Jurămîntului militar, listele cu semnăturile persoanelor care
au depus jurămîntul, sînt înmînate de comandanţii de subunităţi comandantului unităţii militare.
Comandantul unităţii militare felicită efectivul subunităţii cu ocazia depunerii Jurămîntului militar, iar
întreaga unitate - cu noua completare, după care orchestra militară intonează Imnul de Stat.
După intonarea Imnului de Stat, unitatea militară defilează în modul stabilit în Regulamentul instrucţiei
de front al Forţelor Armate ale Republicii Moldova pentru revista de front.
Pe timp nefavorabil, depunerea Jurămîntului militar se poate desfăşura în încăpere. După alocuţiunea
comandantului unităţii, subunităţile se repartizează prin încăperi. După încheierea depunerii Jurămîntului
militar, la comandă, subunităţile se adună din nou în locul stabilit pentru defilare.
Depunerea Jurămîntului militar se poate desfăşura în locuri istorice, în locurile de glorie militară şi de
muncă, precum şi la mormintele comune ale ostaşilor căzuţi în luptele pentru suveranitatea, independenţa şi
integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Ziua depunerii Jurămîntului militar este considerată pentru respectiva unitate militară drept zi de
sărbătoare.
Listele persoanelor care au depus Jurămîntul militar se păstrează în statul major al unităţii, într-o mapă
specială, sigilată, cu filele numerotate şi cusute. După expirarea termenului stabilit, listele se predau
arhivei.
În livretul şi în fişa de evidenţă ale militarilor şeful statului major al unităţii militare face următoarea
menţiune: „Jurămîntul militar depus (ziua, luna, anul)”.
Cetăţenii chemaţi pentru prima dată la concentrare şi care nu au depus Jurămîntul militar mai înainte îl
depun cel tîrziu la cinci zile din ziua sosirii în unitate.
Odată cu declararea mobilizării generale sau parţiale, toţi cetăţenii supuşi serviciului militar, care nu au
depus Jurămîntul militar pe timp de pace, îl depun la sosirea în unitatea militară.
De executarea la timp şi exactă a prezentului ceremonial şi de evidenţa militarilor care au depus
Jurămîntul militar, cît şi de păstrarea listelor persoanelor care au depus Jurămîntul militar, răspunde
comandantul unităţii militare.

PARTEA FINALĂ

- răspunsuri la întrebările apărute;

- evaluarea efectivului instruit ( aprecierea celor mai activi militari);

Conducătorul şedinţei
locotenent-colonel Victor BALANUŢA
„ ”_________________ 2020