1.Obligațiunile soldatului.

Prin îndeplinire de către militari a obligaţiilor de serviciu se înţelege:

1) participarea la acţiuni militare;
2) exercitarea funcţiilor de serviciu;
3) executarea serviciului de alarmă;
4) participarea la exerciţii şi antrenamente militare;
5) aflarea pe teritoriul unităţii militare pe durata stabilită de programul zilnic
sau la ordinul comandantului (şefului);
6) aflarea în misiuni, participarea la operaţiuni de menţinere a păcii sau
aflarea la tratament;
7) deplasarea la şi de la locul de serviciu, de tratament sau locul misiunii;
8) participarea la concentrări militare;
9) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii persoanei;
10) acordarea de ajutor organelor de drept pentru asigurarea legalităţii şi
ordinii de drept;
11) participarea la acţiunile de prevenire şi lichidare a consecinţelor
calamităţilor naturale, ale avariilor tehnogene şi catastrofelor;
12) alte acţiuni ale militarului, calificate de instanţa de judecată ca fiind
săvîrşite în interesul persoanei, societăţii şi statului;
13) aflarea în prizonierat (cu excepţia cazurilor de predare benevolă), în
situaţia de ostatic sau de persoană internată;
14) dispariţia militarului pînă la declararea dispariţiei sau morţii sale, în
modul stabilit de lege.
La necesitate, la ordinul comandantului (şefului), militarul este obligat să
procedeze la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în orice moment.

2.Obligațiile comandantului de grupă.

Să menţină capacitatea operaţională a unităţii (subunităţii) militare

încredinţate. În acest scop:
a) să planifice, să organizeze şi să desfăşoare măsuri de menţinere şi
perfecţionare a capacităţii operaţionale pentru realizarea scopurilor propuse;
b) să planifice şi să organizeze în timp util sprijinul logistic;
c) să asigure cunoaşterea şi executarea de către efectiv a obligaţiilor ce îi
revin;
d) să cunoască starea reală a unităţii (subunităţii) militare încredinţate, să
dispună în permanenţă de informaţii exacte privind bunurile materiale
disponibile, mişcarea şi starea lor;
e) să întreprindă măsuri privind asigurarea protecţiei informaţiilor.
2) Să conducă nemijlocit instruirea trupelor. În acest scop:
 a) să planifice, să organizeze şi să desfăşoare instruirea trupelor, folosind
diferite tehnici pedagogice (exerciţii tactice, antrenamente, întruniri, conferinţe,
şedinţe etc.);
b) să-şi perfecţioneze permanent propriile cunoştinţe profesionale şi propria
măiestrie metodică, precum şi cele ale subordonaţilor;
c) să exercite controlul şi să acorde ajutorul necesar subordonaţilor în
procesul instruirii trupelor;
d) să aplice permanent în procesul de instruire a trupelor tehnici noi de
predare (test, concurs, instruire la distanţă etc.), precum şi condiţii de instruire
cît mai apropiate de lupta reală, să perfecţioneze baza materială de instrucţie.
3) Să educe în permanenţă subordonaţii săi. În acest scop:
a) să le menţină dispoziţia morală şi psihologică de a apăra Patria,
sentimentul de mîndrie şi simţul răspunderii pentru apartenenţa la Forţele
Armate ale Republicii Moldova, să le dezvolte calităţile necesare pentru
îndeplinirea datoriei militare, curajul, stăpînirea de sine, ingeniozitatea,
vigilenţa, sentimentul camaraderiei ostăşeşti şi simţul întrajutorării, să ofere
personal exemplul de educaţie, de atitudine sîrguincioasă faţă de serviciu,
precum şi ritualurile militare (Anexele nr. 1-8 şi nr. 10);
b) să perfecţioneze cultura comunicării interetnice, să manifeste grijă pentru
coeziunea colectivului ostăşesc şi pentru consolidarea prieteniei dintre militari,
să ia în consideraţie şi să stimeze sentimentele, tradiţiile şi obiceiurile lor
naţionale;
c) să dea dovadă de delicateţe şi atenţie faţă de subordonaţi, să nu admită în
relaţiile cu ei grosolănii, să îmbine exigenţa înaltă şi principialitatea cu respectul
demnităţii lor personale, să ia măsuri pentru soluţionarea problemelor ce ţin de
traiul şi de asigurarea protecţiei sociale şi juridice a militarilor, a cetăţenilor,
eliberaţi din serviciul militar şi a membrilor familiilor lor, să creeze condiţii
pentru dezvoltarea spiritului de creaţie tehnică şi a altor tipuri de creaţie, pentru
ridicarea nivelului de cultură şi pentru odihnă, pentru întărirea sănătăţii şi
dezvoltarea fizică, iar în caz de necesitate – să intervină pe lîngă şefii superiori
în interesul subordonaţilor.
4) Să menţină în permanenţă o disciplină militară strictă şi o stare moral-
psihologică sănătoasă în cadrul efectivului.
5) Să întreprindă măsuri pentru prevenirea cazurilor de deces şi de
traumatism în cadrul efectivului. În acest scop:
a) să stabilească regulile de securitate pe timpul executării diferitelor
activităţi conform programului zilnic (serviciului de alarmă (de luptă), folosirii
armamentului şi utilizării tehnicii militare, executării marşului, desfăşurării
aplicaţiilor, tragerilor (lansărilor) de luptă, zborurilor, desfăşurării şedinţelor,
lucrărilor de gospodărie şi speciale, serviciului de gardă şi celui interior etc.), să
aducă aceste reguli de securitate la cunoştinţa subordonaţilor, să ceară şi să
controleze respectarea lor strictă;
 b) pînă la începerea şedinţelor, lucrărilor sau altor activităţi de serviciu, să se
convingă dacă pentru ele sînt create şi menţinute condiţiile de securitate
necesare; dacă subordonaţii au însuşit regulile de securitate ce li s-au adus la
cunoştinţă şi dacă au suficiente deprinderi practice pentru a le îndeplini.
1) Să asigure ordinea interioară în unitatea (subunitatea) subordonată. În
acest scop:
a) să orienteze activitatea subordonaţilor spre organizarea studierii şi
respectării prevederilor regulamentelor militare;
b) să organizeze instalarea corectă a militarilor (subunităţilor) în încăperi
(unitate);
c) să prevadă distribuirea raţională a timpului pe parcursul activităţilor
cotidiene;
d) să realizeze pregătirea multilaterală a efectivului pentru executarea
serviciului de zi; să organizeze controlul executării serviciului interior; să
participe personal la verificarea gărzilor, precum şi să elaboreze recomandări
pentru îmbunătăţirea serviciului de zi;
e) să organizeze şi să menţină ordinea interioară în locurile în care militarii
se află temporar (în parc, la centrele de instruire etc.);
2) să menţină în stare de funcţionare permanentă tehnica şi armamentul din
dotare şi să asigure integritatea patrimoniului militar. În acest scop:
a) să organizeze primirea şi punerea în funcţiune a armamentului şi a
tehnicii militare sosite în unitatea (subunitatea) militară, să controleze personal
pregătirea efectivului pentru primirea şi exploatarea lor;
b) să organizeze şi să realizeze controlul stării tehnice şi exploatării
armamentului şi tehnicii militare, să întreprindă măsuri de prevenire a
incidentelor şi a accidentelor;
c) să organizeze evidenţa, păstrarea şi mişcarea patrimoniului militar; să
organizeze inventarieri ale bunurilor materiale în scopul prevenirii pierderii
acestora (lipsuri, deteriorări, sustrageri etc.) şi să tragă la răspundere persoanele
vinovate;
d) să organizeze asigurarea deplină a efectivului din subordine cu toate
tipurile de drepturi în conformitate cu legislaţia în vigoare, să folosească
raţional mijloacele materiale şi financiare;
e) să întreprindă măsuri pentru prevenirea maladiilor, pentru menţinerea şi
fortificarea sănătăţii militarilor şi pentru perfecţionarea asistenţei medicale;
f) să organizeze gospodăria trupelor;
g) să ia măsuri pentru protecţia mediului ambiant în zona de acţiune a
unităţii militare, pentru folosirea raţională şi conform destinaţiei a suprafeţelor
de teren.
8) Să-şi perfecţioneze pregătirea profesională şi metodele de conducere a
unităţii (subunităţii) militare. În acest scop:
a) să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi să cunoască
modul de aplicare a acestora;
 b) să cunoască legile cu privire la activitatea sa de serviciu şi prevederile
regulamentelor militare şi să ceară de la subordonaţi respectarea lor;
c) să le educe subordonaţilor spiritul întreprinzător, abordarea ştiinţifică a
misiunilor ce le revin, atitudinea critică faţă de rezultatele muncii proprii şi să
ţină cont de sugestiile subordonaţilor;
d) să repartizeze cu pricepere lucrările şi obligaţiile între subordonaţi, să
exercite controlul executării ordinelor; să educe efectivului perseverenţa,
responsabilitatea personală, spiritul de previziune şi de precauţie, să menţină
legătură permanentă cu el;
e) să consolideze prin toate mijloacele conducerea unică, să orienteze
eforturile subordonaţilor spre realizarea activă şi creativă a misiunilor stabilite;
f) să facă sistematic cu efectivul bilanţuri privind pregătirea de luptă,
serviciul de luptă, serviciul trupe, starea disciplinei militare şi să întreprindă
măsuri pentru ameliorarea lor.
1) Să administreze cu pricepere activitatea cadrelor. În acest scop:
a) să studieze efectivul prin conversaţii, să cunoască calităţile profesionale şi
moral-psihologice ale subordonaţilor;
b) să selecteze, repartizeze şi să desfăşoare atestarea militarilor prin contract,
ţinînd cont de poziţia şi de concluziile comisiei de atestare;
c) să conducă procesul de selectare a candidaţilor la angajare în serviciul
militar prin contract şi la înscriere în instituţiile militare de învăţămînt;
d) să stimuleze subordonaţii pentru fapte de vitejie şi iniţiativă raţională în
serviciu şi să-i sancţioneze pe cei neglijenţi;
e) să primească în audienţă cu probleme personale militarii şi membrii
familiilor acestora.
10) Să conducă activitatea ştiinţifică, de invenţii şi raţionalizare. În acest
scop:
a) să stabilească sarcinile, să organizeze şi să controleze realizarea planurilor
activităţii ştiinţifice, de invenţii şi de raţionalizare, să asigure în plan tehnico-
material îndeplinirea lor;
b) să orienteze forţele creatoare ale militarilor spre soluţionarea problemelor
apărute în procesul realizării sarcinilor care stau în faţa unităţii (subunităţii)
militare;
c) să participe personal la activitatea ştiinţifică, de invenţii şi de
raţionalizare, să studieze, să generalizeze şi să propage experienţa înaintată, să
organizeze desfăşurarea conferinţelor, consfătuirilor, trecerilor în revistă şi
expoziţiilor şi să participe la lucrările lor;
d) să stimuleze militarii care au obţinut cele mai bune rezultate în activitatea
de creaţie.

3.Obligațiile plantonului pe subunitate.

Plantonul pe subunitate are următoarele obligaţii:

 1) să nu părăsească încăperea subunităţii fără aprobarea sergentului de
serviciu pe subunitate, să supravegheze permanent camera pentru păstrarea
armamentului;
2) să nu permită persoanelor străine să intre în încăpere şi nici scoaterea
din cazarmă a patrimoniului militar fără permisiunea sergentului de serviciu pe
subunitate;
3) să raporteze imediat sergentului de serviciu pe subunitate toate cazurile
de infracţiuni, incidente şi încălcări ale relaţiilor regulamentare dintre militarii
din subunitate, abaterile de la regulile de prevenire a incendiilor, să întreprindă
măsuri de eliminare a acestora;
4) să trezească efectivul la deşteptarea generală, precum şi noaptea, în caz
de alarmă sau incendiu, să dea la timp comenzile conform programului zilnic;
5) să menţină ordinea interioară şi pe teritoriul atribuit subunităţii şi să
ceară aceasta de la toţi militarii;
6) să nu permită militarilor pe timp rece, mai ales noaptea, să iasă din
încăpere dezbrăcaţi;
7) să supravegheze ca militarii să fumeze, să cureţe echipamentul numai în
locurile destinate acestui scop;
8) la sosirea în subunitate (companie) a şefilor direcţi, de la comandantul
subunităţii mai sus, şi a ofiţerului de serviciu pe unitate, să dea comanda
„DREPŢI”; la sosirea altor ofiţeri ai subunităţii, a plutonierului de subunitate şi
a militarilor din alte subunităţi, să cheme sergentul de serviciu.
De exemplu,la ieşirea de campanie: „Sergentul de serviciu pe subunitate, LA
LINIE”; în subunitate: „Sergentul de serviciu pe subunitate, LA IEŞIRE”.

4.Cazarma. Încăperile prevăzute în cazarmă pentru instalarea militarilor.

Pentru instalarea fiecărei subunităţi sînt prevăzute următoarele încăperi:

1) dormitorul;
2) camera de informare şi odihnă;
3) biroul comandantului;
4) biroul comandanţilor de plutoane;
5) camera pentru păstrarea armamentului;
6) clasa de instruire ( pregătire teoretică a serviciului de zi);
7) încăperea pentru curăţarea armamentului;
8) încăperea pentru sport;
9) camera pentru menaj;
10) magazia;
11) uscătoria;
12) lavoarul;
13) încăperea (locul) pentru curăţarea încălţămintei;
14) duşul;
15) toaleta.
 Pentru instalarea comandamentului unităţii sînt prevăzute următoarele
încăperi:
1) biroul comandantului;
2) biroul locţiitorului comandantului;
1) biroul şefului statului major;
2) biroul ofiţerului pentru probleme juridice;
3) biroul contabilităţii;
4) birourile secţiilor (compartimentelor) unităţii;
5) biroul lucrări secrete;
6) sala pentru consfătuiri (briefinguri);
7) muzeul unităţii (ungheraşul gloriei militare);
8) camera pentru odihnă (a militarilor prin contract);
9) clasa pentru instructajul personalului de serviciu;
10) încăperea pentru executarea serviciului pe unitate (statul major);
11) lavoarul;
12) duşul;
13) toaleta.
Pentru desfăşurarea şedinţelor în cadrul unităţii se amenajează clasele
corespunzătoare.

5.Dreptul comandantului de grupă de a aplica stimulări şi sancţiuni

disciplinare soldaţilor.

Art.10. – (1) Stimulările şi sancţiunile disciplinare se aplică doar de şeful direct

şi de şefii specificaţi la capitolul 8 din prezentul regulament.

(2) De autoritate disciplinară care o au şefii inferiori dispun şi şefii

superiori.

Art.11. – Comandanţii (şefii) ale căror funcţii nu sînt menţionate în

prezentul regulament, în conformitate cu gradul militar prevăzut de funcţia
deţinută, au autoritate disciplinară faţă de subalterni:
a) de comandant de grupă – sergentul inferior şi sergentul;
b) de locţiitor de comandant de pluton – sergentul-major şi plutonierul;
c) de plutonier de companie – plutonierul-major şi plutonierul-adjutant;
d) de comandant de pluton – locotenentul şi locotenentul-major;
e) de comandant de companie – căpitanul şi maiorul;
f) de comandant de batalion – locotenent-colonelul;
g) de comandant de regiment – colonelul;

h) de comandant de brigadă – colonelul şi generalul de brigadă.

 Dreptul comandanţilor (şefilor) de a aplica
stimulări soldaţilor şi sergenţilor
Art.20. – Comandantul de grupă, de echipă, locţiitorul comandantului de pluton,
plutonierul companiei şi comandantul de pluton au dreptul:
a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-au aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri.

Art.21. – Comandantul de companie are dreptul:

a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-a aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri;
c) să acorde permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a
instituţiei, de pînă la 24 de ore;
d) să înştiinţeze la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior
despre îndeplinirea exemplară a serviciului militar.

Art.22. – (1) Comandantul de batalion are dreptul:

a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-a aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri;
c) să acorde permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a
instituţiei, de pînă la 48 de ore;
d) să înştiinţeze la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior
despre îndeplinirea exemplară a serviciului militar;
e) să acorde diplome, cadouri de preţ sau bani.

(2) Comandanţii (şefii) de unităţi militare, de instituţii care, în

conformitate cu art.11 din prezentul regulament, au autoritate disciplinară de
comandant de batalion au dreptul să aplice stimulările prevăzute la art.23 lit.e)
şi j) din prezentul regulament.

Art.23. – Comandantul de regiment şi comandantul de brigadă au dreptul:

a) să ridice sancţiunile disciplinare pe care le-au aplicat anterior;
b) să exprime mulţumiri;
c) să acorde permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a
instituţiei, de pînă la 48 de ore;
d) să înştiinţeze la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior
despre îndeplinirea exemplară a serviciului militar;
e) să acorde diplome, cadouri de preţ sau bani;
f) să înmîneze militarului fotografia acestuia executată lîngă Drapelul de
Luptă desfăşurat al unităţii militare;
g) să acorde soldaţilor gradul militar de caporal;
h) să acorde sergenţilor grade militare pînă la cel de sergent-major
inclusiv;
 i) să înscrie numele militarilor în Cartea de Onoare a unităţii militare, a
instituţiei;
j) să acorde concediu de stimulare cu durata de pînă la 10 zile.
Dreptul comandanţilor (şefilor) de a aplica
sancţiuni disciplinare soldaţilor şi sergenţilor

Art.45. – Comandantul de grupă, de echipă are dreptul:

a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii peste rînd de serviciu – pentru un serviciu.

Art.46. – Locţiitorul comandantului de pluton are dreptul:

a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii peste rînd de serviciu – pînă la 2 servicii.

Art.47. – Plutonierul de companie (de batalion) are dreptul:

a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii peste rînd de serviciu – pînă la 3 servicii.

Art.48. – Comandantul de pluton (de grupă) are dreptul:

a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii şi sergenţii peste rînd de serviciu – pînă la 3
servicii.

Art.49. – Comandantul de companie are dreptul:

a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii şi sergenţii peste rînd de serviciu – pînă la 4
servicii;
c) să priveze militarii de permisie în afara locului de dispunere a unităţii
militare, a instituţiei;
d) să aplice arestul pe un termen de pînă la 3 zile.

Art. 50. – (1) Comandantul de batalion are dreptul:

a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii şi sergenţii peste rînd de serviciu – pînă la 5
servicii;
c) să priveze militarii de permisie în afara locului de dispunere a unităţii
militare, a instituţiei;
d) să aplice arestul pe un termen de pînă la 4 zile.

(2) Comandanţii (şefii) de unităţi militare, de instituţii, care au autoritate

disciplinară în conformitate cu art.11 din prezentul regulament, în afară de
aceasta, au dreptul să aplice sancţiunile disciplinare prevăzute la art.51 lit.e) şi
f) din prezentul regulament.
 Art.51. – Comandantul de regiment şi comandantul de brigadă au dreptul:
a) să aplice observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) să numească soldaţii şi sergenţii peste rînd de serviciu – pînă la
6 servicii;
c) să priveze militarii de permisie în afara locului de dispunere a unităţii
militare, a instituţiei;
d) să aplice arestul pe un termen de pînă la 5 zile;
e) să aplice retrogradarea în funcţie cu o treaptă;
f) să aplice retrogradarea cu un grad;
g) să elibereze din serviciul militar înainte de expirarea contractului.

6.Sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate efectivului de soldaţi şi

sergenţi.

Art.44. – Soldaţilor şi sergenţilor li se pot aplica următoarele sancţiuni

disciplinare:
a) observaţie, mustrare şi mustrare aspră;
b) numire peste rînd de serviciu (cu excepţia serviciului de gardă şi de
garnizoană) – pînă la 6 servicii (durata zilei de muncă nu va depăşi 8 ore);
c) privare de permisie în afara locului de dispunere a unităţii militare, a
instituţiei;
d) arest – pînă la 7 zile (cu excepţia femeilor-militari);
e) retrogradare în funcţie cu o treaptă;
f) retrogradare cu un grad;
g) eliberare din serviciul militar înainte de expirarea contractului – pentru
soldaţii şi sergenţii prin contract.

7.Stimulările ce pot fi aplicate efectivului de soldaţi şi sergenţi

Art.19. – Soldaţilor şi sergenţilor li se pot aplica următoarele stimulări:

a) ridicarea sancţiunilor disciplinare aplicate anterior;
b) exprimarea de mulţumiri;
c) acordarea permisiei în afara locului de dispunere a unităţii, a instituţiei,
de pînă la 48 de ore (o dată pe lună);
d) înştiinţarea la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior
despre îndeplinirea exemplară a serviciului militar;
e) acordarea de diplome, cadouri de preţ sau bani;
f) înmînarea fotografiei personale executate lîngă Drapelul de Luptă
desfăşurat al unităţii militare;
g) acordare soldaţilor a gradului militar de caporal;
h) acordarea de grade militare, pînă la cel de sergent-major inclusiv,
sergenţilor;
 i) înscrierea numelui în Cartea de Onoare a unităţii militare, a instituţiei;
j) acordarea concediului de stimulare cu durata de pînă la 10 zile.

8.Definiţia disciplinei militare. Prin ce se realizează disciplina militară.

Disciplina militară înseamnă respectarea strictă şi exactă de către toţi militarii a

ordinii militare şi a regulilor de comportare obligatorii prevăzute de legi, de
regulamentele militare, de alte acte normative ce reglementează îndeplinirea
serviciului militar. Disciplina militară constituie unul din factorii determinanţi ai
capacităţii de luptă a Forţelor Armate şi se bazează atît pe acceptarea conştientă
a regulilor de comportare stabilite, cît şi pe constrîngerea ce se aplică, conform
prevederilor legii, în situaţia nerespectării acestora.

Art.6. – Disciplina militară se realizează:

a) prin muncă educativă, efectuată permanent de comandanţi (şefi) pentru
a le forma şi cultiva militarilor calităţi morale şi de luptă exemplare, necesare în
executarea obligaţiilor de serviciu;
b) prin menţinerea, în unitatea (subunitatea) militară, a ordinii
regulamentare;
c) prin exigenţa comandanţilor (şefilor) faţă de subalterni, prin
respectarea demnităţii lor personale, prin grija permanentă faţă de ei, prin
îmbinarea iscusită a metodelor de convingere şi de constrîngere şi prin aplicarea
lor corectă;
d) prin crearea, în unitatea (subunitatea) militară, a unei atmosfere de
responsabilitate, de ajutor reciproc şi de mîndrie pentru colectivul de militari;
e) prin organizarea, la un nivel înalt, a pregătirii militare şi prin
încadrarea deplină a efectivului în acest proces.

9.Obligațiile santinelei.

159. Santinela are următoarele obligaţii:

1) să păzească cu vigilenţă şi stoicism postul său;
2) să execute serviciul vioi, să nu se distragă, să nu lase
din mîini arma şi să nu o dea nimănui, inclusiv persoanelor în
subordinea cărora se află;
3) deplasîndu-se pe itinerarul indicat sau aflîndu-se în foişorul de
observare, să ţină sub observare căile de acces la post, împrejmuirile şi să
raporteze prin mijloacele de legătură despre executarea serviciului în termenele
indicate în tabelele de posturi;
4) să nu părăsească postul pînă nu va fi schimbată sau
scoasă din post, chiar dacă viaţa sa se află în pericol; părăsirea fără
permisiune a postului constituie crimă militară;
 5) să aibă la post arma încărcată conform regulilor
indicate în pct. 83, întotdeauna gata de uz;
6) să nu permită la post, mai aproape de distanţa indicată
în tabelele de posturi şi marcată pe teren cu indicatoare de limită
interzisă, accesul nimănui, cu excepţia şefului gărzii, ajutorului
şefului gărzii, caporalului de schimb şi a persoanelor pe care ei le
însoţesc;
7) să cunoască itinerarul şi graficul de deplasare a
mijloacelor de transport, precum şi semnele de recunoaştere şi
semnalele lor;
8) să poată aplica la post mijloacele de stingere a incendiului;
9) să cheme şeful gărzii în caz de depistare a defectelor
în împrejmuirile obiectivului (la post) şi de încălcare a ordinii în
apropierea postului său ori a postului vecin;
10) auzind lătratul cîinelui de pază, să comunice fără
întîrziere despre aceasta în încăperea pentru gardă.

10.Etapele pregătirii gărzii. Noţiunea de gardă, post, santinelă.

Pregătirea gărzii pentru executarea serviciului se execută în trei etape:

1) prima etapă – cu două-trei zile înainte de intrarea în serviciu se face
selectarea şi distribuirea personalului gărzii conform tabelelor de posturi;
2) a doua etapă – în ziua ce precedă intrarea în serviciu, în orele indicate în
programul zilei, personalul gărzii este antrenat în şedinţe de studiere a
prevederilor regulamentelor şi tabelelor de posturi, precizîndu-se pe machetele
obiectivelor păzite obligaţiile speciale şi variantele de acţiuni ale santinelelor la
posturi, precum şi a instrucţiunilor respective şi a exigenţelor de securitate;
3) a treia etapă – în ziua de intrare în serviciu se desfăşoară şedinţa
practică la care sînt însuşite acţiunile santinelelor la posturi.
Garda este subunitatea înarmată şi destinată executării misiunii de luptă
privind paza şi apărarea obiectivelor militare şi de stat, precum şi paza
persoanelor deţinute în arest.
Garda poate fi de garnizoană şi interioară, precum şi permanentă sau
provizorie.
Garda de garnizoană este destinată pazei şi apărării obiectivelor de
importanţă generală pentru garnizoană, amplasate în apropiere nemijlocită unul
de altul, precum şi pazei persoanelor deţinute în arestul garnizoanei.
Garda interioară este destinată pazei şi apărării obiectivelor unităţii
militare, precum şi a avioanelor (elicopterelor) de pe aerodrom.
Gărzile permanente sînt prevăzute de tabelul cu organizarea gărzilor.
Gărzile provizorii nu sînt incluse în tabel; ele sînt numite prin ordinul şefului
garnizoanei sau al comandantului unităţii pentru paza şi apărarea bunurilor
militare la încărcarea (descărcarea) sau depozitarea temporară a acestora, pentru
însoţirea încărcăturilor militare, transportate cu diferite mijloace de transport,
precum şi pentru paza persoanelor arestate şi condamnate.
Santinela este militarul de gardă înarmat, care execută misiunea de luptă
privind paza şi apărarea postului încredinţat.
Postul constituie tot ce este încredinţat santinelei pentru pază şi apărare,
precum şi locul sau sectorul de teren unde santinela îşi execută obligaţiile.
Posturile includ şi obiectele, şi sectoarele de teren unde sînt montate mijloacele
tehnice de pază ale gărzii.
Paza obiectivelor este executată de santinele prin patrulare între
împrejmuirile exterioară şi interioară din jurul obiectivului sau de-a lungul
împrejmuirii de partea interioară, dacă este o singură împrejmuire, precum şi
prin observare de pe foişoare. Unele obiective pot fi păzite de santinele care
supraveghează de pe loc.

11.Ordinea de folosire de către santinelă a armei la post.

162. Santinela este obligată să facă uz de armă fără somaţie în caz de atac
evident asupra sa sau asupra obiectivului păzit.
163. Santinela va opri prin somaţia „Stai, înapoi” sau „Stai, ocoleşte la
dreapta (stingă)” toate persoanele care se apropie de post sau de limita interzisă
a postului, în afară de şeful gărzii, ajutorul acestuia, caporalul de schimb şi
persoanele pe care aceştia le însoţesc.
Dacă persoana care se apropie de post sau de limita interzisă nu execută
cerinţele santinelei, aceasta o va soma prin „Stai, că trag” şi va chema imediat
şeful gărzii sau caporalul de schimb. Dacă infractorul continuă să se apropie de
post sau de limita interzisă, santinela împinge cartuşul în camera cartuşului şi
trage un foc de avertizare în sus. Dacă infractorul nu se supune nici în acest caz
somaţiei şi încearcă să pătrundă la post (să treacă limita interzisă) sau o ia la
fugă, santinela face uz de armă.
164. În condiţii de vizibilitate redusă, cînd de la distanţa indicată în
tabelele de posturi santinela nu poate identifica persoanele ce se apropie de post
sau de limita interzisă, ea le va opri prin somaţia „Stai, cine vine ?”. Dacă nu
primeşte răspuns, urmează somaţia „Stai, că trag” – şi îl reţine pe infractor.
Despre persoanele reţinute, santinela raportează în încăperea pentru gardă, ţine
sub control comportamentul lor şi fără a întrerupe supravegherea lor, continuă
paza postului.
Dacă infractorul continuă să se apropie de post sau de limita interzisă,
santinela execută un foc de avertizare în sus. Iar dacă infractorul nu se supune
nici acestei somaţii şi încearcă să pătrundă la post (să treacă limita interzisă) sau
o ia la fugă după aceasta, santinela face uz de armă.
Dacă la somaţia santinelei urmează răspunsul: „Şeful gărzii (ajutorul
şefului gărzii, caporalul de schimb)”, santinela ordonă: „Şeful gărzii (ajutorul
şefului gărzii, caporalul de schimb), la mine, ceilalţi - pe loc”. Dacă este
 necesar, santinela cere ca persoana ce se apropie să-şi lumineze faţa şi
însoţitorii. Convingîndu-se că persoana ce se apropie este într-adevăr şeful
gărzii (ajutorul şefului gărzii, caporalul de schimb), santinela permite accesul la
post tuturor persoanelor sosite.
Iar dacă persoana care s-a prezentat ca şef al gărzii (ajutor al şefului
gărzii, caporal de schimb) este un necunoscut, iar persoanele care îl însoţesc nu
execută somaţia santinelei să stea pe loc, santinela le va avertiza prin somaţia
„Stai, că trag”. Dacă infractorii nu execută nici această somaţie, santinela face
uz de armă.

12.Ce se interzice santinelei.

Santinelei i se interzice: să doarmă, să şadă, să se sprijine de ceva, să scrie,

să citească, să cînte, să vorbească, să mănînce, să bea, să fumeze, să-şi satisfacă
necesităţile fiziologice, să se distragă în alt mod de la exercitarea obligaţiilor, să
primească de la cineva sau să transmită cuiva vreun obiect; să împingă cartuşul
în camera cartuşului, dacă nu este nevoie.
Santinela trebuie să răspundă doar la întrebările şefului gărzii, ajutorului
acestuia, caporalului de schimb şi persoanelor sosite pentru control.

13.Deplasarea. Pasul de defilare şi pasul de manevră. Noțiunea de

direcţional, încheietor.

Deplasarea se execută la pas sau alergînd.

Cadenţa de deplasare la pas constituie 110-120 de paşi pe minut. Lungimea
pasului este de 70-80 cm.
Cadenţa de deplasare alergînd constituie 160-180 de paşi pe minut.
Lungimea pasului este de 80-90 cm.
Pasul poate fi de defilare şi de manevră.
Pasul de defilare se foloseşte la trecerea subunităţilor în marş solemn; la
executarea de către acestea a salutului militar din mers; la prezentarea
militarului în faţa superiorului şi la plecarea din faţa acestuia; la ieşirea din
formaţie şi la înapoierea în formaţie, precum şi la şedinţele de instrucţie de
front.
Pasul de manevră se foloseşte în toate celelalte cazuri.
20. Deplasarea cu pas de defilare începe la comanda: „Pas de defilare,
înainte – MARŞ” (din mers – MARŞ), iar deplasarea cu pas de manevră – la
comanda „Înainte – MARŞ”.
La comanda prevestitoare, militarul înclină corpul înainte, lasă greutatea lui
mai mult pe piciorul drept, păstrînd echilibrul; la comanda săvîrşitoare, începe
deplasarea cu piciorul stîng în pas normal.
La deplasarea cu pas de defilare (fig. 3), militarul duce energic piciorul
înainte cu vîrful bine întins şi îl ridică la 15-20 cm de la pămînt, pune cu tărie
toată talpa piciorului pe pămînt. Braţele, începînd din umăr, le mişcă pe lîngă
corp: înainte – îndoindu-le în coate, astfel încît mîinile să se ridice mai sus de
catarama centurii cu un lat de palmă şi la depărtarea de o palmă de la corp, iar
cotul să se afle la nivelul mîinii; înapoi – cît permite, fără forţare, încheietura
umărului. Degetele mîinilor sînt semiîndoite, capul se ţine drept, privirea
înainte.
La deplasarea cu pas de manevră, militarul porneşte liber cu piciorul stîng,
fără a întinde vîrful înainte şi îl pune pe pămînt ca în mersul obişnuit; mîinile le
mişcă în mod natural pe lîngă corp.
La deplasarea cu pas de manevră, la comanda „DREPŢI” se trece la pas de
defilare. La deplasarea cu pas de defilare, la comanda „Pas de manevră –
MARŞ”, se trece la pas de manevră.
Direcţional – militarul (subunitatea, maşina) care se deplasează în capul
coloanei în direcţia indicată. După direcţional îşi coordonează deplasarea ceilalţi
militari (subunităţi, maşini).
Încheietor – militarul (subunitatea, maşina) care merge ultimul în coloană.

14.Ce este interval, distanţă.

Interval – depărtarea pe linia frontului dintre doi militari (două maşini),

două subunităţi şi unităţi.

Distanţă – depărtarea dintre doi militari (maşini) dispuşi unul în spatele

celuilalt, dintre două subunităţi sau unităţi dispuse una în spatele celeilalte.

15.Ce este rînd, coloană, flanc.

Rînd – formaţie în care militarii sînt dispuşi unul lîngă altul, avînd umerii
pe aceeaşi linie, la intervale stabilite.
Coloană – formaţie în care militarii sînt dispuşi unul după celălalt, iar
subunităţile (maşinile) – una după cealaltă (în adîncime) la distanţele stabilite de
prezentul regulament sau indicate de comandant.
Coloanele pot fi cîte unul, cîte doi, cîte trei, cîte patru şi mai mulţi.
Coloanele se folosesc pentru aranjarea subunităţilor şi unităţilor în formaţie
de marş sau în linie.
Flanc – extremitatea dreaptă sau stîngă a unei formaţii. La întoarcerea
formaţiei, denumirile flancurilor nu se schimbă.
16.Ce se numeşte formaţie. Formație de adunare, formație de marș.

Formaţie – dispunere a militarilor, subunităţilor şi unităţilor, stabilită de

prezentul regulament, pentru acţiuni în comun, pe jos sau pe maşini.
Formaţie de adunare – formaţie în care subunităţile sînt constituite pe o
linie a frontului în formaţie pe un rînd sau pe două rînduri (în linie de maşini)
ori în linie de coloane la intervalele stabilite de prezentul regulament sau
indicate de comandant.
Formaţia de adunare se foloseşte pentru executarea verificărilor,
numărătoarelor, revistelor, paradelor, precum şi în alte cazuri.
Formaţie de marş – formaţie în care subunităţile sînt constituite în coloană
sau subunităţile în coloane sînt constituite una în spatele celeilalte la distanţele
stabilite de prezentul regulament sau indicate de comandant.
Formaţia de marş se foloseşte pentru deplasarea subunităţilor la efectuarea
unui marş, pentru defilare, pentru trecerea cu cîntec, precum şi în alte cazuri.