Verisan Lorena –Scoala Gimnaziala ”Luceafărul” București , clasa aVI-aA

îndrumător: prof.Bota Claudia

“Apă, tu eşti nu numai necesară vieţii, ci eşti însuşi viaţa, eşti bogăţia fără seamăn pe Pământ;
tu eşti cea mai delicată, cea mai pură, eşti sufletul Pământului”.
Antoine de Saint Exupery
Dar ce este apa? De unde provine?

Apa s-a format odată cu marea explozie creatoare Bing Bang. Se ştie că e "bătrână" dar
nu se ştie cum a reuşit să se formeze, să se acumuleze aici, cine ne-a lăsat moştenire această
substanţă mistică?
Viaţa a apărut în apă. Acolo au evoluat organisme unicelulare, apoi pluricelulare, tot mai
complexe... toate trăiau în ape, în mările străvechi şi în apele dulci ale uscatului.
Apariţia omului s-a realizat într-o natură cu un echilibru perfect, creat de-a lungul a milioane
de ani, dar dezvoltarea societăţii a dus la modificarea acestor echilibre, uneori cu rezultate
dezastruoase. Primele aşezări omeneşti au luat naştere tot în preajma apelor.

Apa este prezentă în aer, în pământ, în corpurile vieţuitoarelor, formând însă şi un înveliş
propriu- dar diversificat- cel al hidrosferei
Apa este inegal distribuită. Sunt regiuni în lume cu mai puțină apă dulce: Africa, Asia și
Orientul Mijlociu. În zonele nordice resursele regenerabile de apă sunt mult mai
semnificative. Încălzirea globală a afectat distribuția de precipitații pe Pământ, și defrișările
au redus retentia de apa din sol. În aceeași zonă se poate suferi de căldură și secetă, alternate
cu momentele de furtuni și inundații provocate de ploile abundente

Apa este substanţa cea mai răspândită pe suprafaţa globului pământesc.

Apa reprezintă unul din cele 3 elemente vitale ale traiului nostru, pe lângă aer şi hrană, însă de
cele mai multe ori trecem cu vederea importanţa ei. O regăsim în tot ceea ce ne înconjoară sub
diferite forme.
Apă potabilă - destinată consumului uman
Apă meteorică -provine din precipitaţii atmosferice
Apă oxigenată -utilizată drept agent oxidant energic, având proprietăţi de decolorant
şi dezinfectant extern.
Drumul pe care îl face apa în natură se numeşte circuitul apei în natură sau ciclul
hidrologic. Acesta se desfîşoară mereu, fără încetare.
 O parte din apa ploilor, din topirea zăpezii şi a gheţii se scurge la suprafaţa pământului
prin şuvoaiele şi torenţii care ajung în râuri. O altă parte pătrunde in sol şi subsol. Din sol,
plantele absorb o parte din apa cu substanţe hrănitoare, pe care o folosesc pentru prepararea
hranei. Plantele constituie, la randul lor, hrana unor animale. Apa din plante trece in corpul
animalelor.
Cand vietuitoarele mor si putrezesc, apa din corpul lor se intoarce din nou in pamant.
O parte din apa subterana iese la suprafata sub forma de izvoare, care se aduna in
paraie, rauri, fluvii si ajunge in mari si oceane.
Încă de la apariţia sa pe Pământ, omul a folosit apa ca mijloc indispensabil de viaţă,
fără de care existenţa lui nu ar fi fost posibilă.
Atâta timp cât societatea umană s-a dezvoltat în armonie cu natura, resursele de apă
rămâneau neschimbate, iar calitatea ei nu afecta sănătatea oamenilor. Timp de 100 de ani,
consumul de apă a sporit foarte mult, iar multe ţări din lume suportă deja un deficit acut de
apă, acest factor limitând dezvoltarea lor economică si îmbunătaţirea sănătaţii populaţiei.
Apa,substanţa cu cele mai complexe roluri în organismul omenesc este cel mai important
element de pe Pământ.
Omul de azi foloseşte apa în toate activităţile pe care le desfăşoară: în activităţi casnice,
igienă personală, preparatul alimentelor, în diferite procese industriale, în agricultură,
transporturi, etc.
Un bărbat care se bărbiereşte şi nu opreşte apa tot timpul consumă circa 37-56 de litri
de apă. Între 18 şi 26 litri sunt consumaţi la toaletă, iar pentru a ne spăla pe dinţi folosim încă
3,7-7,5 litri. Este o cantitate cu adevarat inpresionantă, care ne poate îndemna să folosim apa
de zi cu zi cu mai multă măsură.
În viaţa plantelor, apa îndeplineşte un rol multiplu şi complex. Asigură transportul
unor substanţe la nivelul compartimentelor plantei; transportă seva brută de la rădăcini spre
frunze si seva elaborată de la frunză spre organele de depozitare.
Apa necesară plantelor provine din precipitaţii dar şi din irigaţii, în cazul culturilor agricole.
Plantele care cresc în condiţii de secetă au suferit modificări ale organelor ca adaptare la un
mediu de viaţă ostil.
Încă din cele mai vechi timpuri, navigaţia a fost un principal mod de a calători, fapt
datorat existenţei apei.
Apa constituie un factor important în aproape toate procesele de producţie industrială.
În unele zone rurale şi astăzi cerealele se macină la moara de apă, rufele se spală
tradiţional la vâltoare, iar buştenii se transportă pe poduri şi plute tradiţionale.
Ecosistemele marine ne sunt de folos din multe puncte de vedere: au un rol determinant în
definirea climatului şi a manifestărilor meteorologice şi absorb bioxidul de carbon emanat în
atmosferă. Mările şi oceanele sunt şi o sursă majoră de hrană, un pilon al prosperităţii
economice-prin pescuit şi turism, un ajutor nepreţuit pentru sănătatea şi pentru bunăstarea
noastră.
Şi trupul mortului este scăldat cu apă curată, stropit cu agheasmă, apoi îmbrăcat cu haine
curate.
Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor. Spre exemplu, botezul în
bisericile creștine este făcut cu apă. Apa care se foloseşte la Taina Sfântului Botez trebuie să
fie naturală, curată, cu nimic amestecată.
Apa în literatură
În literatură apa apare ca simbol al Genezei în basmul cult “Făt Frumos din lacrimă”
de M. Eminescu.
În basme apa aduce viaţa veşnică şi putere celui care o bea-Prâslea şi Greuceanu.
Este un simbol puternic in vis deoarece atinge puncte sensibile, acelea ale senzatiilor,
emotiilor, sentimentelor in multe vise, apa mai poate simboliza propriul inconstient.
Să nu uităm însă că apa poate fi şi element al distrugerii, aşa cum este prezentată în
Potopul lui Noe, uneori ajungând să aibă chiar rol apocaliptic.
Muzica apei –pe care nicio orchestră nu ar putea să o interpreteze mai bine decât
natura însăşi, e cea pe care o auzim în susurul râurilor, în foşnetul valurilor mării sau tunetul
talazurilor pe vreme de furtună, în bubuitul înfricoşător al tunetelor şi în şoptitul discret al
picăturilor de ploaie sau curgerea vijelioasă a cascadelor….
Agua Dulce Agua Sala, Dunărea albastră sau Valurile Dunării, Lacul lebedelor sunt
creatii celebre care s-au bucurat de un succes enorm de-a lungul timpului, fiind fredonate de
toate generaţiile, sau fiind coloană sonoră în filme.
Unde există apa, există şi viaţa, iar unde apa lipseşte, viaţa este o continuă luptă pentru
supravieţuire. Pentru om apa este o bogăţie naturală mai preţioasă decât cărbunele, petrolul,
gazele naturale, fierul, fiind singura sursă care nu poate fi înlocuită. Aşezări omeneşti, oraşe şi
state s-au născut şi au dispărut la margine de apă. Istoria consemnează fluvii la malurile
cărora s-au născut civilizaţiile premergătoare societăţii de azi. Deşi ştim aceste lucruri
continuăm să ignorăm problemele serioase ale apei. Poluarea apelor afectează calitatea vieţii
la scară planetară.
Având în vedere faptul că apa înseamnă viaţă, suntem datori să economisim resursele de
apă, dar şi să păstrăm calitatea apelor
Putem acţiona în multe feluri pentru a reduce şi menţine calitatea apei, amintindu-ne de
cei 4R – redu, refoloseşte, reciclează şi regândeşte!
bibliografie
http://alexandrone.wordpress.com
http://www.baletromania.ro
http://www.aquamundus.ro
http://www.naturalist.ro
 Bălteanu, D., Mihaela Şerban (2005), Modificările globale ale mediului. O evaluare
interdisciplinară a incertitudinilor, Editura Coresi, Bucureşti
www.ecomagazin.rowww.climate.ro
Protejaţi apa! Protejaţi viaţa! Mulţumim!