TEMA 6.

Profesionalizarea
conducerii militare

LECŢIA 1. Abordări
conceptuale,
dimensiuni și factori
care impun
profesionalizarea
conducerii militare
lt. col. Valeriu BULAT
magistru în psihologie,
suprior sbdiviziune Catedra ŞU,
Academia Militară a forţelor Armate
„Alexandru cel Bun”
 Subiectele de studiu

1. Abordări conceptuale: profesie;

profesionalizare; profesionist
2. Profesionalizarea conducerii militare și a
armatei
3. Factorii care impun profesionalizarea
conducerii militare

01.10.2023
 OBIECTIVELE DE REFERINTA
 să descrieți noțiunea de profesie și
Pîn
ă la
l ec
impactul ei;
ţi e
 să exemplificați formele de
exprimare a profesiei;
 să argumentați care sunt factorii care
determină numărul profesiilor;
 să elucidați argumente privind
Du
conducerea militară ca profesie;
pă
le cţie  să cunoașteți ce presupune procesul
de reformă a armatei;
 să enumerați abilităţile
comandanţilor pentru creșterea
rolului formativ al conducerii. 01.10.2023
 Motto
Ofiţerul este acela care
înţelege că gradul său nu
cuprinde nici un privilegiu, ci
e şi o onoare, dar şi o grea,
serioasă şi continuă datorie

Nicolae Iorga

01.10.2023
1. Abordări conceptuale:
profesie; profesionalizare; profesionist
Profesie - un ansamblu de disponibilităţi fizice şi intelectuale formate la
nivelul individului pe baza căruia acesta stăpâneşte un set de fenomene:
naturale, sociale, tehnologice etc. şi care îi permit să se manifeste ca agent
în condiţiile de eficienţă socialmente omologate.

Profesia presupune 3 aspecte:

a) existenţa unor b) stăpânirea fenomenelor
disponibilităţi (cunoştinţe, care definesc conţinutul unei
aptitudini, capacităţi etc) îndeletniciri

c) desfăşurarea
acestei îndeletniciri la
un anumit standard
de eficienţă
Profesia se exprimă în următoarele forme:

a)gen de muncă pe care o persoană o poate executa pe baza unei

pregătiri teoretice şi practice speciale

b) formă a diviziunii sociale a muncii în vederea satisfacerii necesităţilor

societăţii şi a valorificării capacităţilor individuale;

c) ansamblu de solicitări la care o persoană trebuie să facă faţă

înlăturând însă ideea de: risc, supraefort, neplăcut, neadecvat;

d) sursă de venit, mijloc de existenţă individuală,

grupală sau societală;

e) vocaţie, talent.
Criteriile după care se clasifică profesiile:

1) după genurile de muncă:

 practice,
 fizice,
 intelectuale.
2) după nivelurile de instruire profesională:
 instruire prin sistemul clasic de învăţământ
(instruire şcolară);
 instruire la locul de muncă.
Factorii care determină numărul profesiilor:
 gradul de dezvoltarea al unei societăţii;
 dinamica evoluţiei fiecărui domeniu de activitate;

A fi profesionist într-un domeniu presupune 2 aspecte:

1. instruire temeinică - specifică domeniului, precis

orientată spre cunoaşterea mecanismelor interioare ale
fenomenelor subsumate activităţilor pe care le desfăşoară.

2. experienţă - care la rândul ei exprimă:

- durată de timp;
- capacitate de inovare demonstrată în perioada repetitivă
de timp.
2. Profesionalizarea conducerii militare și a armatei

Conducerea ca profesie – argumente:

- conducerea una din cele mai complexe activităţi umane:

(declanşează, stimulează, interzice alte acţiuni), fapt care
presupune abilităţi specifice unei profesii;
- pentru a fi impusă voinţa, autoritatea asupra altora sunt
necesare concomitent: (cunoştinţe, aptitudini, atitudini, capacităţi)
de un fel aparte, aspect care defineşte o profesie;
Conducerea întruneşte 3 caracteristici comune tuturor profesiilor

specializarea

responsabilitatea

spiritul de corp

Conducerea este o formă concretă a muncii intelectuale

care se poate învăţa pe măsura acumulării cunoştinţelor şi
subtilităţile ei teoretice și practice
Conducerea militară ca profesie
• Conducerea trupelor presupune o instruire
temeinică şi precisă întemeiată pe
cunoaşterea şi capacitatea de a aplica:

1 (principii, metode, tehnici, procedee) specifice

unei conduceri moderne şi eficiente

• Conducerea este un gen de muncă care se

desfăşoară în baza: unei autorităţi
instituţionale; unei autorităţi reale dată

2 (instruire teoretică şi practică, experienţă,

vocaţie, talent, fler, predispoziţii congenitale).
Profesionalizarea armatei
Procesul de reformă a armatei presupune:

restructurare

reorganizare

modernizare tehnică

nivel superior de pregătire a personalului

prin profesionalizarea acestuia
REFORMA

o mod de
mentalităţi
concepţie acţiune

un
învăţământ
program

sisteme de
structura
instruire
La baza procesului de structurare şi modernizare
a armatei vor sta următoarele:

concordanţa între structura forţelor

şi spectrul de misiuni pe care

PRINCIPII
acestea trebuie să le îndeplinească

asigurarea condiţiilor necesare

pentru diferite eşaloane de a
desfăşura acţiuni în compunerea
forţelor multinaţionale

realizarea unor structuri luptătoare,

de asigurare de luptă şi logistice, de
tip modular, flexibile şi manevriere,
cu capacitate mare de reacţie

asigurarea stării de operativitate

necesare unităţilor existente la pace
şi a resurselor necesare în starea
de război
Profesionalizarea armatei reprezintă un ansamblu
complex de transformări produse asupra:

sistemului de sistemului de sistemului de

sistemului de
formare formare a perfecţionare
instruire a
profesională a conducătorilor a pregătirii
trupei
personalului militari personalului

Toate aceste transformări se pot realiza numai dacă cei ce concep, le

organizează şi le conduc nemijlocit, posedă acele abilităţi care să le permită
sesizarea cerinţelor şi condiţiilor specifice rolului şi locului organismului
militar, în prezent şi perspectivă.
3. Factorii care impun profesionalizarea
conducerii militare
Evoluţia din Creşterea ponderii problemelor referitoare
ultimele decenii la prefigurarea viitorului:
în planul
conducerii
militare, orientarea pregnant previzională
cunoaşte
anumite
tendinţe, atât în trecerea de la mentalitatea clasică de tip
planul teoriei „văzând şi făcând" la
cât şi practicii, „anticipând şi preîntâmpinând"
care
solicită un proces continuu pentru însuşirea
accentuează şi
unor metode moderne de prognoză bazate
dinamizează pe aparatul matematic şi procedurile
acţiunile pentru specifice informaticii
profesionalizare
constituindu-se
în factori ce au solicită experienţă în domeniul conducerii fapt
reflectat în creşterea capacităţii intuitive.
o influenţă
majoră.
 Conducerea cunoaşte un pronunţat caracter metodologico - aplicativ
cunoaşterea metodelor eficiente de conducere
cu posibilităţi de a fi aplicate rapid în practică

Necesitatea recurgerii la metode ştiinţifice de selecţie

şi promovare a personalului condus

Creşterea rolului motivaţional alînfiinţarea

conduceriiunor
carefuncţii
impunesau compartimente cu
accentuarea necesităţii pregătirii psiho-
profil psihosociologic pentru a asista deciziile
sociologice a conducătorilor conducătorilor în acest domeniu.

Informatizarea crescândă a conducerii reprezintă o tendinţă actuală care solicită o pregătire

temeinică a celor ce conduc, fapt care atribuie o nuanţă distinctă profesiei pe care o practică.

Creşterea rolului formativ al conducerii

Creşterea rolului formativ al conducerii:

Comandanţii trebuie să deţină abilităţi din ce în

ce mai perfecţionate pentru:

- a forma personalul din subordine atât în plan

professional cât şi în cel al conducerii;
- de a concepe şi organiza procesul instructiv-
militar;
- de a fundamenta activitatea de pregătire
pentru o strategie educaţională:
- obiective formative: termen lung, termen scurt;
- alocarea resurselor.
 ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

1. Psihologia militară ţine de domeniul...

2.Teoretician clasic care defineşte termenul de masă
psihologică…
3. Individul integrat în mulţime este lipsit de...
4. Calitate a maselor de oameni…
5. Masa aşteaptă de la liderul său...
6. Liderul masei poate fi de 4 tipuri…
7. Agresivitatea afectivă este provocată de…
S
C
O
P
U
R
S
I
2. EU-l militarilor – rivalitate sau
colaborare?
Aproape fiecare al II-lea locuitor al Terrei trece printr-o
formă de instruire militară sau paramilitară. Circa 97% din
activitatea psihică a acestor mase decurge la nivel de
subconştient şi numai circa 3% în regim conştient.

oFenomenele psihice includ:

- procese psihice
- însuşiri psihice
- activităţi psihice.
Realitatea psihică a omului este determinată de
realitatea socială şi mediul în care activează.
AXIOMA 1.
Copilăria recrutului determină particularităţile
individuale, devierile comportamentale şi mentale.
Este important de privit personalitatea
subalternilor integral.
Agresaţi un fenomen psihic şi veţi primi o reacţie
negativă de răspuns.
Stimulaţi aceste fenomene şi veţi asigura
succesul acţiunii şi reuşita militară.
Anexa nr.5
Militarul trebuie studiat şi perceput în
contextul mediul social şi militar. Motivările
individului izolat se deosebesc de motivările
individului în grupul social sau al maselor.
Anexa nr.6
Caracter, Temperament şi personalitate.

CARACTERUL denotă modul cum acţionează omul,

PERSONALITATEA denotă pentru ce acţionează.

oTemperamentul: aspectul dinamic al proceselor

psihice: tempul, ritmul, intensitatea, viteza, puterea,
amplitudinea proceselor motorice şi verbale, dinamica
emoţiilor şi dispoziţiei. Anexa nr.7
Realitatea psihică a omului este determinată de
realitatea socială şi mediul în care activează.

Pentru determinarea dinamicii temperamentale

se foloseşte chestionarul EYSENCK.
Caracter, Temperament şi personalitate.

o Caracterul: totalitatea calităţilor stabile a

personalităţi, care determină modul de
comportament şi reacţiilor emotive în mediul
înconjurător.
o relevă esenţa valorică a personalităţii
- viziuni, concepţii, interese, atitudine socială etc.

Tipologia caracterelor după Leongard:

1. caractere medii normale
2. caractere accentuate
3. caractere patologice
Pentru diagnostica caracterului ne folosim de chestionarul ŞMIŞEC,
 ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

1. Realitatea psihică a omului este determinată de

realitatea socială şi ...
2. Copilăria recrutului determină particularităţile individuale,
devierile comportamentale şi ...
3. Pentru determinarea dinamicii temperamentale
se foloseşte chestionarul ...
4. Caracterul: totalitatea calităţilor ... a personalităţi

M
A

S
A
 3. Frica: bine sau rău?
AXIOMA 2.
Toţi militarii sînt supuşi sentimentului de frică, indiferent de
grade şi funcţii, dar la diferiţi militari ea se manifestă în mod
diferit. Evoluarea stărilor de frică la subalterni şi manipularea
cu ele constituie direcţia strategică de activitate în psihologia
militară.

DILEMA PSIHOLOGICĂ
a comandanţilor şi psihologilor militari:
- cultivarea fricii prin pedepse disciplinare şi disciplina
prin frică la subalternii săi, sau de a cultiva eliberarea de
stările de frică prin manipulări şi dirijare îndemînatică cu
stările respective.
4 instincte de bază definesc esenţa umană:
- foamea, frica, sexul, agresiunea

FRICA: reacţia instinctelor omului, programate genetic, la mediul ambiant.

AXIOMA 3. Comandantul este obligat să opereze cu fenomenul fricii la nivel psihologic în

scopul controlului comportamentului său şi al subalternilor, dar nici într-un caz să nu facă
abuz de şantaj prin frică.

Frica are la origine aspectele naturale, sociale şi interne.

• Claustrofobie – frica de spaţiile închise
• Agarofobie – frica de spaţiile imense
• Altofobie – frica de înălţimi
• Sociofobii
• Nosofobie – frica de bolile contagioase
• Acvafobie – frica de apă
• Tanatofobie – frica de moarte
• Nictofobie – frica de întuneric
• Fobofobii – frica faţă de neînţeles, necunoscut, exagerat etc., adică de toate.
Intensitatea fricii:
Alarmă, Spaimă, Frică, Groază, PANICĂ

Simptomatica internă a fricii:

- pulsul şi bătăile inimii majorate;
- senzaţie de asfixie, respiraţie deasă;
- seboree rece;
- vomă, greţuri, meteorism, diaree;
- urinare şi defecare necontrolată;
- reacţia dermo-galvanică majorată (pusă în baza principiului funcţionării
detectorului minciunii);
- senzaţie de uscăciune în gură.

Simptomatica externă a fricii:

- sprîncenele sînt ridicate şi drepte;
- ochii larg deschişi;
- gura semideschisă şi buzele încordate;
- faţa este palidă cu broboane de sudoare;
- părul pe corp se "ridică";
- tremurul buzelor, pleoapelor, membrelor;
- mişcări şi comportament neadecvat. Anexa nr.8
Alarma, spaima, frica, groaza:
- reacţii neafective, de apărare, pe care un om normal nu numai că le
posedă, dar şi le poate depăşi.

Panica:
- este o stare afectivă, care pune în pericol viaţa omului, din motiv că
el reacţionează neadecvat la pericole şi nu conştientizează realitatea.
Panica este generată de anumite condiţii:
1. Aşteaptarea unui eveniment neplăcut, periculos.
2. Oboseală, foame, ameţeală alcoolică sau narcotică (scad
simţitor pragul de rezistenţă la stres).
3. Reacţile audiovizuale şi motorice ale obiectelor
necunoscute.
4. Depravarea socio-ideologică, „foamea” informaţională
Anexa nr.9
Practica de luptă ne demonstrează totuşi dinamica
imprevizibilă a panicii.
Astfel o masă de militari cuprinşi de panică în cîteva
secunde se poate transforma în masă extrem de violentă şi
contratacă cu dibăcie adversarul.
AXIOMA 4. Cea mai periculoasă situaţie pentru militar, este frica faţă de
necunoscut şi neînţeles, după care intervine panica, fiind atît de labilă că de la
personalitate trece uşor la grupul de militari şi colective militare întregi, trezind
la ei stări de panică, frustrare şi stupoare. Cu cît mai mare este divergenţa între
pericolul aşteptat şi cel real, cu atît este mai violentă starea de frică ce intervine.

10 reguli de a depăşi frica:

1. Nu vă faceţi griji pe seama fricii, pe care o deţineţi;
2. Stabiliţi precis obiectul fricii şi împrejurările;
3. Stabiliţi originea fricii;
4. Recurgeţi la autosugestie;
5. Apreciaţi cît de real e pericolul;
6. Comparaţi frica D.stră cu o frică mult mai puternică;
7. Închipuiţi-vă că ceea de ce vă temeţi deja s-a întîmplat;
8. Dumneavoastră nu sînteţi unicul care posedaţi frica;
9. Comportaţi-vă ca şi cum deja sînteţi viteaz şi frica a trecut;
10. Trăiţi viaţa „acum” şi „aici”.
Terapia fricii din exterior:
1. Acomodarea treptată la pericole;
2. Aprobarea, stimularea, motivarea în situaţii extremale;
3. Aplicarea „principiului prusac” în cazuri extremale
(frica soldaţilor prusaci faţă de sergenţii proprii era mai mare
decît frica faţă de adversar).

AXIOMA 5. Verticalitatea valorică şi stabilitatea morală sînt

duşmanii naturali ai fricii.

AXIOMA 6. Aplicarea motivaţiei puternice elimină frica la

militari în mare măsură, iar în unele cazuri o anihilează complet.

AXIOMA 7. Cea mai eficientă metodă de a înfrînge frica pe

cîmpul de luptă este aplicarea unei frici mai mari ca volum şi
intensitate.
Postulatele psiho-sociale ale tanatofobiei la
moldoveni:
1. Religia creştină-ortodoxă:
- ritualul înmormîntării, prin comunicarea cu persoana răposată,
timp de 3 zile, induce în psihicul rudelor stres, depresie şi
tanotofobie pronunţată.

2. Mentalul social conţine elemente sado-mazohiste ce

stimulează tanatofobia şi o amplifică.
Anexa nr.10

Prizioneratul sub aspect psihologic

- şocul Încarcerării
- apatie şi smirenie
- schimbări caracteriale
- şocul Eliberării
 ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

1. AXIOMA 2. Toţi militarii sînt supuşi sentimentului

de frică, indiferent de A şi I
2. DILEMA PSIHOLOGICĂ a comandanţilor şi psihologilor
militari: cultivarea fricii prin E
disciplinare şi disciplina prin frică.
3. AXIOMA 3. Comandantul este obligat să opereze
cu fenomenul fricii la nivel psihologic şi să nu facă
abuz de A prin frică.
4.Tanatofobie – frica de A
5. AXIOMA 4. Cea mai periculoasă situaţie pentru
militar, este frica faţă de O
şi Ţ
 4. Agresivitatea şi necesitatea militară.

Triada instinctelor: foamea + frica + sexul = AGRESIVITATEA

• D.p.d.v biologic, agresivitatea se manifestă prin agresivitate în

interiorul speciilor şi agresivitatea între specii.
• Omul este unica fiinţă, la care ambele aspecte se exprimă
extrem de violent.
• 80 % militari sînt externali şi 20% internali.
AXIOMA 8. Agresorul este conştient de faptul că poate fi pedepsit şi în
adîncurile sufletului se teme de aceasta. Frica faţă de pedeapsă exclude
agresivitatea în 50% din cazuri. Agresivitatea nu se combate prin agresivitate
similară, dar prin supremaţia legii. În caz contrar, agresivitatea este amplificată
în conştiinţa agresorului, impus în situaţie de agresat.
AXIOMA 9. Comandantul trebuie să fie conştient de faptul că în fiecare colectiv
militar există şi vor exista nemulţumiţi de personalitatea şi activitatea lui. Acest
lucru nu trebuie să trezească la el „frica demnitarului” şi suspiciuni exagerate.
 Agresivitatea se manifestă sub 3 forme:

Pseudoagresivitate A. propriu-zisă A. „blagoslovită”

- întîmplătoare - violenţa; - apărarea familiei;
(rănirea întîmplătoare - cruzimea; - apărarea idealurilor
prin armă de foc etc.); - răzbunarea; societăţii (lupta armată)
- din joacă - sadismul fizic, - fanatismul religios.
(antrenamente, etc.); sexual şi psihologic;
- ca autoexprimare; - terorismul.
- de autoapărare.
 ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

1. AXIOMA 8. Agresivitatea nu se combate prin

agresivitate similară, dar prin supremaţia I
2. AXIOMA 9. Comandantul trebuie să fie conştient
de faptul că în fiecare colectiv militar există şi vor
exista nemulţumiţi de A A
şi T T T lui.
3. Formă de manifestare a agresivităţii ?
O O
 5. Comportamentul social-agresiv o realitate
socială.
Relaţii neregulamentare. Anexa nr.12

Originea psihică a fenomenului

 comunicarea neverbală subconştientă
 există personalităţi la care persistă „complexul jertfei”

Modele de decurgere a conflictelor agresive:

1. dintre „lideri potenţiali”, care luptă pentru locul de lider în

grupul social
2. dintre „lider potential” şi „jertfă potential”, după modelul
descris mai sus
3. dintre „jertfă potential” şi „lider”.
„Jertfa” permanent terorizată, îşi transformă frica în armă de răzbunare
Contextul psiho - social al fenomenului
 anii 90 - perioada cataclismelor sociale
 Armata - unica instituţie de stat care luptă cu
rezolvarea agresivităţii în societate, ignorînd realitatea
Anexa nr. 13

Militarilor trebuie să le fie asigurată posibilitatea

descărcării de agresivitate în „Încăperile descărcării
psihologice”, prezente în fiecare cazarmă şi special
amenajate. Comandanţii şi psihologii militari vor avea
grijă ca astfel de încăperi să funcţioneze nu numai în
condiţiile taberei permanente, ci şi în condiţii de cîmp.

• Diagnosticarea agresivităţii se face prin chestionarul

BASSA-DARKEX.
 ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

1. Originea psihică a fenomenului socio-agresiv este

A A neverbală subconştientă
2. „Jertfa” permanent terorizată, îşi transformă frica
în armă de A
3. Militarilor trebuie să le fie asigurată posibilitatea
descărcării de agresivitate în „Încăperile descărcării
O O ”
6. Stimularea agresivităţii.
Agresivitatea de luptă
Fenomen complex, care integrează următoarele aspecte:
morfologic, fiziologic, temperamental-caracterologic,
atitudinal, agresivităţii, reacţiilor fobice şi culturii
tanatosului, pragului de rezistenţă la stres, gătinţei de a
risca, motivării, orientării, pe fundalul identificării
personalităţii cu spaţiul etno-socio-istoric.
Agresivitatea în plan istoric
- cei mai paşnici (eschimoşii),
- cei mai agresivi (triburile germanice, actualmente popoarele
muntene).
Agresivitatea sub aspect religios
- cei mai agresivi - musulmanii (fanatismul religios, terorismul islamic),
- creştinismul - poziţie medie
- cei mai toleranţi - budiştii
 CONCLUZII
AXIOMA 10. Fiecare militar
manifestă agresivitate în dependenţă de
situaţie. Militarul are nevoie de
descărcarea agresivităţii în timp de
pace şi stimularea ei pentru acţiuni de
luptă.
 Apreciera

Mi-a Nu mi-a
Sugestie
placut placut
 Exerciţiul: „Totalizarea”
Scopul: de a conştientiza ce a-ți aflat nou la acestă ședință.
Desfăşoară gîndul:
„ Eu astăzi am învăţat ....”
„ Eu am aflat, că .....”
„ Eu m - am convins că ....”
„ Eu eram sigur ....”
„ Eu m-am mirat de .....”
„ Mie-mi place .....”
„ Eu m-am decepţionat, fiindcă ...”
„ Cel mai important pentru mine a fost ....”
„ Astăzi mie .... „
• Tema
• Scop
• Obiective
 LITERATURA RECOMANDATĂ:
Biblioteca Academiei Militare „Alexandru cel Bun”
1. Bazele psihologiei şi pedagogiei militare,
2. Coordonate ale psihologiei militare aplicate,
3. Metodica pregătirii psihologice a militarilor AN,
4. Psihosociologie şi pedagogie militară.

Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu HAȘDEU”

1. Comandantul (şeful) profil psiho-profesional,
2. Stresul psihic în lupta armată,
3. Protecţia împotriva agresiunii psihologice,
4. Riscul şi decizia militară,
5. Praxiologia educaţiei militare.
 TA:

4. Dezbatere:
1. Rolul activităţii cognitive în dezvoltarea personalităţii şi
determinarea comportamentului uman – pg.17
2. Procese psihice implicate în activitatea cognitivă – pg.20
3. Procese de dezvoltare a capacităţii cognitive – pg.26
4. Formula personalităţii după S. Freud conform structurii
postulate psiho-sociale ale tanatofobiei la moldoveni – Anexa
5

Sursa bibliografică:
Psihosociologie şi pedagogie militară.
Tema 1.
Lecţia 2: Seminar la tema 1.
1. Aspectele psihologiei sociale şi
etnopsihologiei
2. EU-l militarilor - rivalitate sau colaborare
3. Frica: bine sau rău?
4. Agresivitatea şi necesitatea militară
5. Comportamentul social - agresiv
6. Stimularea agresivităţii.
Întrebări?