Pedagogia ca știință

Obiectul de studiu,
scopul și sarcinile.
Cuprins:
1. Componentele generale și specifice.
2. Niveluri de definiție a obiectivelor
pedagogice.
3. Obiective didactice, strategii și metode.
4. Formele de organizare a instruirii
militarilor . Metode de instruire.

2
 Psihologia ca stiinta
determina individul ca
personalitate, fiind
reprezentantul unui anumit
colectiv, care se ocupa de
un anumit gen de activitate
si constientizeaza
atitudinea sa fata de
mediul în care se afla,
manifesta capacitati
individuale.
 1.Componentele generale și
specifice.

 Educaţia formală şi nonformală este

realizată organizat, conform finalităţilor
sale, printr-un ansamblu de instituţii
specializate, la nivel central sau al
organizaţiilor, comunităţilor, cu structuri
la nivel de macrosistem sau microsistem.
Scopurile acţiunii instructiv-educative pun în evidenţă:
• orientările strategice ale procesului de învăţământ, prin realizarea finalităţilor
instructiveducative, pe nivele de formare, şcolarizare, sub forma unor rezultate
aşteptate, derivate din ideal;
• deciziile luate pentru realizarea idealului, prin curricula şcolare; • arată direcţia
acţiunii, strategia generală, proiectarea acţiunilor;
4
• faţă de ideal, stabilesc intenţii, aspiraţii
pe termen mediu, cu un grad mijlociu
de generalitate, în acţiuni determinate,
anticipând etape şi operaţii, echilibrând
aspectele formative-informaţive-
educative ale procesului de învăţământ;

• moduri de planificare, organizare a instrucţiei şi educaţiei şcolare, în curricula diversificate, cu precizarea

rezultatelor pe etape (cicluri curriculare), cu prevederea structurilor şi conţinuturilor, cu indicarea resurselor 5
necesare, cu evaluarea strategiilor globale optime şi prevenirea nonconcordanţelor cu idealul sau condiţiile
specifice;
2. Niveluri de definiție a obiectivelor pedagogice.

Orientarea prezintă aspiraţia personală, ordinea de

scopuri pe care şi le determină militarul în baza cărora el
acţionează. Comandantul, cunoscînd orientarea militarului,
prognozează comportamentul lui în diferite situaţii.
Pentru dezvoltarea spiritului de disciplină este important,
mai întît, să se formeze la militari o atitudine conştiincioasă
faţă de executarea datoriei de serviciu, învingerea
dificultăţilor de serviciu, adică formarea la el a unei orientări
sociale.
Orientarea, drept calitate psihologică individuală a
personalităţii, include un sistem întreag de motivaţii, cum ar
fi: a) necesitatea; b) motivul; c) concepţia despre lume; d) 6

interesul; e) înclinaţia; j) idealul.

 Formarea spiritului de orientare a personalităţii
militarului începe cu satisfacerea necesităţilor personale,
care are un anumit caracter specific determinat de condiţia
serviciului militar.

Condiţiile serviciului militar necesită un anumit efort

fizic şi psihic asupra organismului şi moralului militarului.
E un lucru firesc că în cadrul desfăşurării unor aplicaţii
de campanie militarul să fie lipsit în mare măsură de
confortul din cazarmă.
Există, de asemenea, şi alte limitări în satisfacerea
necesităţilor materiale ale militarilor. Prin urmare
comandanţii şi ofiţerii structurilor educative în prezent
trebuie să educe la subalterni capacitatea de a-şi controla şi
limita necesităţile proprii.
O importanţă deosebită în viaţa militarilor o constituie
satisfacerea necesităţilor estetice. Necesităţile estetice se
formează în procesul educării estetice a militarilor.
Formarea la militari a necesităţilor estetice este sarcina
principală a întregului corp de ofiţeri, subofiţeri şi sergenţi.
 3. Obiective didactice, strategii și metode.

Cunoşterea liniilor directoare ale unei strategii pentru educaţie incluzivă, linii directoare
valorificate în managementul instutuţional:

de paşi sistematici; c) Activităţi practice în care elevii

1) Implicarea părinţilor;
2) Teme curriculare adecvate şi
abordate gradual;
3) Acordarea timpului necesar
studiului şi o instruire bazată pe
nevoile de învăţare;
4) Predare directă pornind de la
noţiuni cheie şi continuând cu o serie
acţionează independent ;
5) Raportarea instruirii la experienţa
anterioară a elevilor; 7) Sprijin pentru învăţare;
6) Strategie de învăţare în 3 paşi: 8) Asigurarea învăţării temeinice;
a) Modelarea prin demonstrarea 9) Învăţarea prin cooperare;
comportamentelor dorite,
10) Educaţie adaptată nevoilor
b) Învăţarea prin cooperare, specifice şi potenţialului specific.
8
4. Formele de organizare a instruirii militarilor . Metode de instruire. 9
 O atenţie deosebită se acordă educării la militari
a necesităţii de executare exemplară a serviciului
militar, ca tip de activitate umană specifică.
Tînărul care de curînd a îmbrăcat uniforma
militară, din punct de vedere psihologic este încă
o persoană civilă. De aceea, formarea necesităţilor
de serviciu exemplar începe cu demonstrarea
importanţei lui şi a rolului nobil, cu dezvoltarea
interesului faţă de serviciul militar şi antrenarea
treptată a militarului în serviciul militar
10
 În serviciul cotidian încordat, unde se combină organic lucrul intelectual şi
cel fizic, sînt create condiţii benefice pentru dezvoltarea multilaterală a
personalităţii militarului. Este important să se utilizeze la cel mai înalt nivel aceste
condiţii benefice pentru desfăşurarea lucrului educativ. În acest sens este
important să se creeze situaţii, în care tînărul militar să poată obţine primul
succes, să fie satisfăcut de activitatea sa, să observe rezultatele ei practice.
Monotonia, şablonul în cadrul instruirii diminuează sentimentul de răspundere la
militari şi necesitatea lor de exercitare a activităţii militare.
Esenţa socială a personalităţii militarilor este exprimată, în mod
deosebit, în necesitatea comunicării, care poate fi de două tipuri: necesitatea
comunicării active şi binevoitoare a unei persoane cu alte persoane (cunoscute
şi necunoscute), adică forma de comunicare largă şi forma de comunicare
selectivă. Ultima se manifestă în cadrul unui cerc mai restrîns de persoane unite
prin relaţii de prietenie, interese comune, opinii şi atitudini similare. Tinerii
militari, în special, simt necesitatea de comunicare din cauza unei autoizolări
temporare de contactare cu alte persoane. Vacuumul existent privind comunicarea
militarilor se încearcă de a fi umplut prin stabilirea legăturilor prieteneşti în noul
mediu militar. În aceste condiţii omul preţuieşte în mod special atitudinea
binevoitoare, relaţiile de înţelegere. Comandanţii de toate rangurile trebuie 11
să
influenţeze cu pricepere asupra relaţiilor tînărului militar cu camarazii şi să
orienteze relaţiile dintre militari în conformitate cu cerinţele regulamentare.
 Interesele
militarilorInteresele militarilor sînt diverse, ele pot fi clasificate după o serie de semne. După
volum (diapazon) interesele pot fi largi şi înguste. Pentru soluţionarea cu succes a
sarcinilor de însuşire a măiestriei de luptă este important să se formeze la fiecare militar
interesul faţă de specialitatea militară care să se îmbine cu alte interese (tehnice, estetice,
sportive, de cititor etc.).

După gradul stabilităţii deosebim interese stabile şi nestabile. Militarul cu interese

profesionale stabile este mai uşor de a-l pregăti ca specialist de categorie superioară, decît cel
cu interese nestabile. Eficacitatea intereselor la militari, de asemenea, diferă. De exemplu, la
unii interesele formate se manifestă slab şi dispar repede, iar la alţii au o forţă de îndemnare
mare. Comandantul, şeful trebuie să observe stabilitatea dezvoltării interesului la militari – de
la starea temporară, episodică a acestei calităţi ca motiv situativ pînă la interesul militar
profesional ca îndemn stabil, care determină orientarea militară profesională a militarului.

Interesul permanent, stabil şi eficient se transformă în înclinaţie şi se manifestă preponderent în

orientarea militarului. De exemplu, interesul faţă de tehnică se poate transforma treptat în 12 înclinaţie

– militarul studiază tot mai activ armamentul, tehnica militară, se străduie să devină un bun
specialist.