STILURI MANAGERIALE ÎN SFERA

EDUCAŢIONALĂ
 Se disting două orientări în abordarea acestui concept:
▪ behavioristă, ce defineşte stilul de conducere ca fiind
totalitatea caracteristicilor comportamentale ale
managerului. Această abordare presupunea descrierea
comportamentelor implicate, recurgând frecvent la
clasificarea acestora şi accentuând ideea că acestea pot
Conceptualizarea ,, fi învăţate şi schimbate. Trăsăturile de personalitate
care transpar în aceste comportamente erau ignorate.
stilului’’ a vizat ▪ diferenţierea netă între comportament şi stil de
stabilirea unor conducere

corespondenţe între
structura personalităţii
şi modul de exprimare

Aceste orientări se limitează la o interpretare statică a trăsăturilor de

personalitate, cu diverse componente ale personalităţii:
Trăsături temperamentale, care pot fi supuse influenţelor educative;
▪ Aptitudini, mai ales cele psihosociale, dar şi cele operaţional-executive,
aceste formându-se şi dezvoltându-se pe parcursul vieţii;
▪ Trăsăturile caracteriale, care sunt prin excelenţă de natură socială.
 Stilul managerial al educatorului
este o modalitate euristică de ordin superior, prin care diverse
strategii şi capacităţi se structurează devenind caracteristice fiecărei
persoane.
Stilul managerial în sfera educaţională
se exprimă prin următoarele:
• ansamblu de cunoştinţe ce asigură calitatea şi precizia
construcţiilor practice;
• autocontrol şi recunoaşterea de către membrii organizaţiei;
• capacitatea de a se adapta la diferite situaţii, utilizând metode
şi tehnici adecvate;
• capacitatea de evaluare a realităţii, fundamentată pe
informare, analiză şi diagnoză.
 Principalii factori ce influenţează
structurarea şi transformarea stilurilor
manageriale sunt:
-Evoluţia socială
-Evoluţia organizaţiei şcolare
-Valorile organizaţiei şcolare
-Constrângerile legale
-Diversitatea culturală
-Nivelul de dezvoltare al elevilor
-Autoritatea sapiențială
-Natura sarcinilor de învăţare
-Aşteptările elevilor, influenţele şi presiunile
de rol asupra afirmării educatorului.

 În utilizarea unor stiluri manageriale care să
optimizeze activităţile didactice şi implicit să
conducă la dezvoltarea personalităţii elevului, este
necesar să se respecte patru principii generale :
1. Eliminarea categorizărilori sociale atunci când se
formează echipe şi în dinamica grupului de elevi.
2. 2.Reducerea ameninţărilor asupra identităţii şi
stimei de sine,
3. 3.Oportunităţi pentru personalizarea rezultatelor
echipei.
4. 4. Oportunităţi pentru dezvoltarea aptitudinilor
interpersonale.

Educatorul prin utilizarea unor stiluri manageriale

variate şi adaptate situaţiilor de învăţare concrete,
are un rol fundamental în monitorizarea şi
consilierea echipei, asigurând resursele necesare dar
şi identificarea celor actuale, oferind feedback-uri
constructive pentru ameliorarea şi optimizarea
procesului, urmărind creşterea performanţei şi
modelând competenţele prosociale.
 Eta
are drept scop motivarea
intrinsecă a educabililor şi
a celorlalţi parteneri sociali,
pentru a răspunde pozitiv
schimbărilor educative,
profitabile atât pentru ei cât
şi pentru organizaţia
şcolară. Această etapă
implică răspunsul la
următoarele întrebări: cum
acţionăm în relaţie cu
ceilalţi?; cum conducem
echipa? ; cum facem faţă
schimbărilor?
pa Etapa de aplicare
de
se nsi o st ic are în vedere: stabilirea
bili
z di agn specificului culturii organizaţiei
are de şcolare; cercetarea naturii
pa
Eta problemelor; analiza piramidei
trebuinţelor în organizaţie şi a
eficienţei stilurilor manageriale
MODELUL PRADO practicate; abordarea
comparativă a
comportamentului real al
=constă în înlănţuirea unor acte, prealabil liderului şi a celui dezirabil;
decelarea valorilor dominante şi
proiectate, ce conduc în final la dezvoltarea
a percepţiei celorlalţi asupra
individului şi a organizaţiei. organizaţiei şcolare pentru a
descoperi punctele slabe ale
vizează soluţionarea problemelor acesteia şi a anticipa măsurile ce
din interiorul organizaţiei , natura trebuie luate, eforturile ce
acestora (tehnice, relaţii,
urmează a fi făcute.
organizare, personal, informare,
calitate, mediu, securitate) dând
numele acestei etape:
TROPIQUES. Se optimizează
funcţionarea organizaţiei în
consens cu ceilalţi, reducând
numărul problemelor şi permiţând
fiecărui participant să se simtă
responsabil, în funcţie de
capabilităţi.