PERSPECTIVE ACTUALE ASUPRA

MANAGERIERII ORGANIZAŢIEI
ŞCOLARE
Schimbarea educaţională în learning organizations
Organizaţia şcolară
Educatorul
 În societatea contemporană au fost afirmate noi exigenţe în plan economic, cultural şi
educaţional, aceste fenomene au avut un impact major asupra funcţionării şi dezvoltării
organizaţiilor, vechile structuri fiind incompatibile cu noile condiţii şi solicitări ale mediului
extern.

Societatea actuală înseamnă:

▪ O societate care învaţă despre ea însăşi şi despre cum să se schimbe, cunoscându-şi
propriile caracteristici şi greşeli.
▪ O societate care trebuie să-şi schimbe modul în care învaţă, prin flexibilizarea transferului
de cunoştinţe şi abilităţi.
▪ O societate care învaţă să schimbe în mod democratic condiţiile învăţării, aceste
problemele educaţionale fiind prea importante pentru a fi lăsate în întregime educatorilor
 Din nevoia de a elabora un nou sistem de valori
organizaţionale, fondat pe principii ştiinţifice, organizaţia
şcolară a fost chemată să identifice noi modalităţi de
eliminare a incertitudinii, pentru a-i transforma pe cei
implicaţi în procesul educaţional, în indivizi integraţi optim
în mediul social.
Adaptarea la schimbare se realizează gradual, necesitând
parcurgerea unui ciclu al schimbării, la nivel individual şi
organizaţional, pornind de la premisele următoare:
,, Singura certitudine este că ziua de mâine ne va surprinde
pe toţi.” şi
,, Cea mai bună cale de a prevedea viitorul este de a-l
inventa.”
 Transformarea organizaţiilor şcolare în learning organizations reprezintă
scopul dezvoltării acestora, depăşind stadiile de revoluţie, sunt capabile să
găsească soluţii creative la problemele apărute, au abilitatea de a favoriza
dezvoltarea personală a elevilor şi educatorilor, în concordanţă cu evoluţia
organizaţiei.

Learning organization

▪ generarea continuă a unor experienţe de învăţare individuale şi colective,

pentru a facilita dezvoltarea individuală şi transformarea continuă a
organizaţiei;

▪ monitorizarea şi îmbunătăţirea calităţii performanţei sistemului

organizaţional în domenii prioritare pentru toţi actorii. (Pedler,
1991)
 De regulă procesul schimbării modifică realitatea obligând la redistribuirea
rolurilor în măsura în care creează dinamism, pentru deschidere, fără prea
multe incertitudini.
Abordarea managerială a procesului instructiv-
educativ a favorizat prin concepere şi aplicare, Educatorii reprezintă resursă umană capabilă să
orientarea inovativă a tuturor demersurilor pedagogice.prognozeze, organizeze şi coordoneze activităţile de
Promovarea viziunii manageriale în activităţile introducere a noului, asigurând astfel dezvoltarea
instructiv-educative a devenit treptat o condiţie optimă a organizaţiei şcolare.
esenţială a orientării acestora spre succes, calitate şi
eficienţă, oferind oportunitatea unei evoluţii dinamice a
managementului educaţional, prin : concentrare,voinţă Educatorii-manageri
şi capabilitate. - să fie capabili să formuleze puncte de vedere,
- -să găsească aliaţi în rândul educatorilor,
părinţilor, autorităţilor,
- -să selecteze dintre dorinţe şi valori,
- -să reflecteze asupra filozofiilor de educare, să
fie abili în negociere pentru a obţine adeziunea
majorităţii.
Dezvoltarea organizaţională:
- misiunea, obiectivele comune şi cele specifice,
-structura internă, relaţii pe verticală şi orizontală,
-resurse materiale şi tehnologie,
-actorii sociali-membrii organizaţiei
şcolare.
Implicarea educatorilor şi a educabililor în procesele reformatoare,
devin condiţii necesare şi prealabile pentru realizarea dezideratelor
manageriale prin următoarele principii:
-Raţionalitatea multiplă ca bază a schimbării sociale;
-Modificarea modului de intervenţie în realitate;
-Înlocuirea managementului centrat pe control cu cel centrat pe angajament implicativ;
-Opţiunea strategică pentru comunicare, motivare, participare, şi formare, considerate condiţii
cheie ale dezvoltării organizaţionale;
-Abordarea constructivă şi înlăturarea barierelor în calea schimbării.
 Din această perspectivă rolul educatorului-manager în
implementarea strategiilor manageriale interactive este
acela de a genera modele formaţionale, alternative,
implicându-se prin:

➢ Aplicarea principiului alternativităţii, promovând

în spirit umanist deschiderea de noi perspective,
acceptând negarea acestora, prin propunerea unor
soluţii originale de către educabili.
➢ Oferirea de modele funcţionale, într-o perspectivă
autentic-managerială, adecvate situaţiilor concrete,
pornind de la resursele disponibile.
➢ Generarea unor comportamente inovative prin
dezvoltarea competenţelor comunicaţionale.
➢ Construirea unor situaţii în care prin încercare şi
eroare elevul găseşte soluţii, stimulând formarea unor
structuri mentale complexe.
Un model al competenţelor manageriale
organizate pe trei axe:
➢ Axa timpului – „a privi înainte”
(competenţe de conducere şi
coordonare); „a privi înapoi”
(competenţe autoevaluative).
➢ Axa conţinutului – „a crea
înţelesuri” (competenţe de promovare a
schimbării); „a aplica” (competenţe de
gestionare a resurselor).
➢ Axa întâlnirii – „a iniţia”
(competenţe de dezvoltare
Schimbarea este la îndemâna fiecăruia şi o
poate controla!
S. Moscovici (1979) apreciază că atunci când un individ influenţează un
grup, principalul factor de reuşită este stilul de comportament.
Pentru ca influenţa educaţională să atingă nivelul optim este necesar să se
inducă receptorului (educabilului) o stare particulară, de deschidere,
obţinută prin manipularea pozitivă a emoţiilor acestuia. În acest mod va
înţelege că schimbarea îi este utilă lui însuşi, dar şi grupului din care face
parte.