ASOCIAŢIA EGOMUNDI CĂLĂRAŞI

PROGRAMUL DE FORMARE
INOVARE ȘI SCHIMBARE IN MANAGEMENTUL INSTITUȚIILOR DE
ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR

DISCIPLINA: Management și leadership

Viziunea managerială reflectată în proiectul de dezvoltare instituțională

Motto: Secretul unei bune improvizații este o bună pregătire.

T. Kotarbinski

Obiective:
1. Definirea proiectului de dezvoltare instituțională
2. Identificarea elementelor formale ale structurii PDI și a caracteristicilor acestora
3. Descrierea evaluării proiectului de dezvoltare instituțională

1. Proiectul de dezvoltare instituţională

Din perspectiva dezvoltării organizaționale a școlii, proiectul instituțional este cel mai
potrivit instrument, pentru că poate fi definit ca o nouă modalitate de abordare a activității
instituției școlare, într-un context orientat spre descentralizare, flexibilizare și deschidere a școlii
către comunitate. Proiectul instituțional constituie, cu avantajele și limitele sale, un demers de
mobilizare a energiilor; este situat între cultură și strategie, implicând cu necesitate o inițiativă
din partea conducerii, preocupată de a da coerență și eficacitate vieții din organizația sa. El
reprezintă în același timp produsul unei instanțe strategice și expresia unei culturi de bază. Sub
această denumire el trebuie să reunească eficacitatea organizației și dezvoltarea membrilor săi.
PDI/PAS reprezintă expresia concretă a echilibrului dintre reglementări (tendinţe
centripete) şi iniţiative (tendinţe centrifuge), negociind, în favoarea instituţiei şcolare,
compromisul dintre logica de tip birocratic (descendentă) şi cea de tip autonom (ascendentă). El
are caracter anticipativ şi valoare strategică.
PDI/PAS ţine seama de complexitatea, diversitatea şi amplitudinea activităţilor şcolare,
este rolul analizei şi reflecţiei critice asupra situaţiei de fapt, explorează şi utilizează cât mai
judicios resursele existente, pentru atingerea obiectivelor propuse şi satisfacerea nevoilor
organizaţiei.
PDI/PAS este centrat pe problemele-cheie ale şcolii şi are o identitate a sa care-l face
dificil de copiat sau transpus ca atare în altă şcoală. El reprezintă „platforma electorală” a şcolii,
expresia politicii de dezvoltare a acesteia, deci, o asumare.
Argumente în favoarea utilizării PDI/PAS:
 Concentrează atenţia asupra finalităţilor educaţiei: dobândire de abilităţi, atitudini,
competenţe;
 Asigură concentrarea tuturor domeniilor funcţionale ale managementului: curriculum, resurse
umane, resurse materiale şi financiare, relaţii sistemice şi comunitare;
 Asigură coerenţa transpunerii strategiei pe termen lung a şcolii într-o listă de obiective
pe termen scurt, ce pot fi uşor înţelese şi manageriate;
 Oferă colectivului şcolar posibilitatea pro-acţiei şi nu a reacţiei la schimbare;
 Favorizează creşterea încrederii în capacităţile, capabilităţile şi forţele proprii; asigură
dezvoltarea personală şi profesională;
 Întăreşte parteneriatele din interiorul şi exteriorul unităţii şcolare;
 Stimulează dezvoltarea ethosului şcolar.
Surse care dau originalitate PDI/PAS:
 Cultura organizaţiei şcolare;
 Viziunea colectivului unităţii şcolare, în special a echipei manageriale, privind misiunea
şi, mai ales, dezvoltarea instituţiei respective pe termen mediu şi lung;
 Nevoile şi resursele comunitare, conştientizate, exprimate şi negociate;
 Misiunea unităţii şcolare, cunoscută şi asumată de către toate grupurile de interes
reprezentate în şcoală (elevi, părinţi, profesori, autorităţi locale, agenţi economici şi alţi
reprezentanţi ai comunităţii locale).
Caracteristicile PDI:
 Determinarea multiplă: pe de o parte, ţintele strategice ale dezvoltării şi, pe de altă parte,
situaţia, condiţiile şi resursele concrete ale şcolii şi ale comunităţii pe care aceasta o deserveşte;
 Valoarea strategică: PDI este conceput pe o perioadă de cel puţin trei ani şi, chiar dacă
suferă modificări pe parcurs, oferă un orizont şi direcţii clare pentru activitatea din şcoala
respectivă, inclusiv priorităţi în alocarea resurselor;
 Caracterul situaţional: PDI este elaborat având în vedere mediul şi condiţiile concrete în
care funcţionează şcoala şi tendinţele de evoluţie ale acestora; de asemenea, important este şi
modul cum sunt văzute aceste tendinţe: ca oportunități sau ca ameninţări pentru dezvoltarea
instituţională;
 Articularea celor două componente – componenta strategică (misiunea, ţintele şi
opţiunile strategice ale unităţii şcolare) şi componenta operaţională (programele, activităţile şi
acţiunile concrete prin care se ating ţintele strategice şi se realizează misiunea);
 Domeniile funcţionale: curriculum, resurse umane, resurse materiale şi financiare, relaţii
sistemice şi comunitare;
 Elaborarea de la general la particular: se defineşte întâi misiunea şcolii şi, pe baza ei,
ţintele strategice pentru dezvoltarea instituţională, apoi opţiunile strategice şi, pe baza acestora,
programele şi acţiunile concrete;
 Comunicare eficientă intra - şi extra-organizaţională şi participare: PDI este negociat în
toate fazele elaborării şi implementării sale, pentru a câştiga consensul tuturor grupurilor de
interes reprezentate la nivelul şcolii.
Echipa de proiect:
PDI nu este şi nu poate fi rolul gândirii unui singur individ, oricât ar fi acesta de deştept
sau de experimentat; PDI este expresia unei analize, unei gândiri şi decizii colective, a unei
comunităţi de finalităţi şi interese, precum şi a dorinţei comune de schimbare şi cooperare; PDI
este expresia unui efort de echipă aflată într-un permanent proces de inovare.
Caracteristici ale unei echipe de proiect:
 Scopuri împărtăşite: ştim ce avem de făcut;
 Responsabilitate pentru succes: trebuie să reuşim;
 Colegialitate: suntem împreună;
 Îmbunătăţire continuă: se poate şi mai bine;
 Învăţare continuă: învăţătura este pentru toţi;
 Asumare de riscuri: învăţăm încercând;
 Sprijin: întotdeauna există cineva care să te ajute;
 Respect reciproc: oricine are ceva de oferit.

2. Elementele formale ale structurii PDI și a caracteristicilor acestora

În vederea elaborării PDI- ului trebuie, mai întâi, stabilite misiunea și viziunea școlii.
 Viziunea reprezintă imaginea ideală a ceea ce îşi doreşte organizaţia să realizeze în viitor;
 Misiunea exprimă ceea ce îşi propune organizaţia pentru realizarea acestei viziuni,
„declaraţia de identitate” a unităţii de învăţământ, ce trebuie făcută cunoscută atât în
interiorul, cât şi în exteriorul şcolii; ea este o succesiune de enunţuri, de circa 50-100 de
cuvinte, care:
 reprezintă raţiunea de a fi, justificarea existenţei organizaţiei şcolare într-un anumit
context educaţional şi comunitar;
 derivă din nevoile de educaţie identificate la nivelul societăţii şi al comunităţii şcolii în
legătură cu modul în care unitatea şcolară respectivă îşi structurează oferta educaţională;
 reprezintă şi esenţa culturii organizaţionale, formulând explicit valorile fundamentale
promovate şi respectate;
 formulează tipul de rezultate şi nivelul de performanţă aşteptate prin aplicarea
proiectului şi considerate cu valoare mare.
Întrebări necesare redactării viziunii şi misiunii:
- Care este scopul organizaţiei şcolare, de ce există aceasta?
- Care este filozofia organizaţiei şcolare şi care sunt valorile-cheie?
- Ce face ca organizaţia şcolară să fie deosebită sau unică?
- Care sunt cerinţele şi aşteptările grupurilor de interese?
- Ce v-ar plăcea să auziţi din partea grupurilor de interes?
Analiza diagnostică este punctul de pornire al proiectului de dezvoltare instituţională şi
are în vedere:
 analiza mediului intern (cultura organizaţională, resursele curriculare, material-financiare
şi umane, oferta educaţională actuală) şi
 analiza mediului extern (identificarea şi descrierea comunităţii şi a grupurilor de interes,
precum şi a grupurilor concurenţiale, analiza nevoii şi a cererii de educaţie pentru
indivizi, grupuri şi comunitate), în scopul diagnosticării punctelor tari şi a punctelor
slabe, a oportunităţilor şi ameninţărilor pentru unitatea de învăţământ.
Ţintele strategice derivă din misiune şi reprezintă intenţiile majore care vor fi realizate
prin proiectul de dezvoltare instituţională şi prin care va fi îndeplinită misiunea asumată.
Condiţii de viabilitate şi acceptabilitate:
 Acceptabilitate: să fie pertinente, adecvate situaţiei de fapt;
  Motivabilitatea: să ofere o motivaţie necesară şi suficientă pentru eforturile pe care le
presupune atingerea lor;
 Comprehensibilitatea: mesajul transmis să fie concret şi clar pentru fiecare membru al
organizaţiei;
 Tangibilitatea: stările viitoare dezirabile pentru organizaţie să fie realiste şi realizabile;
 Flexibilitatea: acţiunea să se desfăşoare la momentul potrivit, permiţând modificări în
funcţie de situaţia nou apărută.
Opţiunile strategice reprezintă un element „peren” al proiectului de dezvoltare
instituţională şi derivă tot din misiunea unităţii şcolare. Ele sunt selectate pornind tot de la
punctele tari şi oportunităţile constatate la diagnoză (ca resurse strategice), dar urmărind şi
compensarea slăbiciunilor şi evitarea ameninţărilor. Principalele opţiuni strategice la dispoziţia
unităţilor de învăţământ reprezintă, de fapt, accente strategice pe dezvoltarea unuia sau mai
multor domenii funcţionale:
 Dezvoltarea curriculară;
 Dezvoltarea resurselor umane;
 Dezvoltarea resurselor financiare şi materiale;
 Dezvoltarea relaţiilor sistemice şi comunitare.
În strategia proiectului, pe lângă ţintele şi opţiunile strategice, sunt specificate:
 Alocarea generală a resurselor (umane, materiale şi financiare, de timp, de expertiză şi de
experienţă, de autoritate şi putere);
 Termenele de aplicare (demarare, încheiere şi etape esenţiale);
 Rezultatele aşteptate (politicile şi strategiile însele, noi structuri organizaţionale şi de
comunicare, grupuri cheie de persoane formate şi care acţionează ca multiplicatori,
echipamente şi alte resurse materiale);
 Studiul de fezabilitate (inventarul resurselor: materiale – spaţii, dotări, echipamente etc.;
financiare – bugetul disponibil, sursele de venituri existente, probabile şi posibile; umane
–numărul de persoane, pregătirea, disponibilitatea etc.; concilierea existentului cu
proiectatul).

3. Descrierea evaluării PDI

Evaluarea PDI
 Reprezintă acţiunea finală;
 Constă în coroborarea rezultatelor verificărilor anterioare ale progresului şi formularea, pe
baza lor, a unor concluzii finale;
 Criteriile de evaluare sunt stabilite, de la început, de comun acord şi vor fi urmărite de către
toţi membrii echipei / echipelor de lucru, pe toată durata acţiunii; ele se referă îndeosebi, la:
 gradul de atingere a obiectivelor propuse;
 gradul de implicare a factorilor principali şi secundari;
 impactul asupra mediului intern şi extern;
 nivelul costurilor;
 oportunitatea continuării / dezvoltării / diversificării acţiunilor.
Avantajele evaluării:
 Pregăteşte terenul pentru anul următor, luând în calcul:
- eventualele schimbări necesare pentru etapa următoare;
- experienţa dobândită în cursul acţiunii;
- noile nevoi induse ale şcolii.
Scopul evaluării: măsurarea calităţii.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de evaluare:
 „curgerea” în flux continuu a informaţiei şi înlăturarea barierelor în comunicare;
 flexibilitatea;
 simplitatea, care să inducă înţelegerea lui de către toţi cei implicaţi (evaluatori şi
evaluaţi);
 eficienţa – să consume mai puţine resurse decât economiseşte prezenţa lui;
 oportunitatea – să prevină apariţia disfuncţiilor majore şi ireversibile;
 operarea pe baza excepţiilor – să se refere la ceea ce iese din limitele acceptabile ale
procesului respectiv.
 Etape ale demersului evaluativ:
 Demararea acțiunii

Monitorizarea
performanței

Scopul sau Compararea și

Performanța
comportamentul măsurarea
obținută
dorit rezultatelor

Tendinţe în evaluare, care vizează mutarea accentului de la măsurarea produselor la

constatarea efectelor de dezvoltare la nivelul celui evaluat:
 Evaluarea de dezvoltare, care are ca scop îmbunătăţirea performanţelor individuale, de
grup sau organizaţionale, ia locul evaluării de judecare, al cărei scop este acela de a
justifica performanţele către nivelurile ierarhice superioare sau către alte organizaţii cu
atribuţii de control;
 Evaluarea este, tot mai des, multicriterială şi multiinstrumentală;
 Aprecierea calitativă completează, tot mai mult, măsurarea cantitativă;
 Evaluarea se centrează pe „valoarea adăugată”, luând în considerare progresul realizat de
entitatea evaluată, pornind, bineînţeles de la diagnosticul punctelor tari, al slăbiciunilor şi,
în general, al nevoilor în educaţie;
 Evaluarea formativă este corelată tot mai strâns cu evaluarea finală, sumativă;
 Evaluarea centrată pe obiective şi pe produse este completată cu cea centrată pe efecte
sau cu cea centrată pe proces;
 Evaluarea externă este completată cu evaluarea internă, autoevaluarea şi inter-evaluarea.
Tendinţe de schimbare a instrumentelor evaluative:
 Evaluarea se face pe bază de portofoliu, care cuprinde:
- modele de autoevaluare;
- modele de declaraţii de intenţii;
- modele de interevaluare;
- interviuri de evaluare;
- ghiduri de observaţie;
- forme de urmărire a interacţiunii şi a comunicării;
- proiecte şi experimente;
- rapoarte scrise;
- fişe de apreciere.
Analiza impactului proiectului:
Se va măsura sau aprecia impactul asupra:
 Comunităţii ţintă a programului, la nivelul cunoaşterii, al atitudinilor şi al
comportamentelor individuale şi de grup;
 Politicii şi legislaţiei în domeniu;
 Discursului public referitor la problematica abordată în proiect;
 Creşterii resurselor disponibile pentru continuarea sau amplificarea proiectului;
 Instituţiilor implicate;
 Cooperării cu alte instituţii similare.