Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint -
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtaiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig -
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atarnau aripile de plumb.

http://www.youtube.com/watch?v=mW0EjMrbjcY
Aparitie si autor
⚫Poezia "Plumb" de George ⚫ La început văzut ca poet
Bacovia (1881 – 1957) minor de critica literară,
deschide volumul de debut, Bacovia ( n. 4/17
cu acelaşi nume, apărut în septembrie 1881, Bacău - m.
1916, definindu-l in totalitate 22 mai 1957, Bucureşti) va
cunoaşte treptat o receptare
favorabilă, mergand pana la
recunoasterea sa ca cel mai
important poet simbolist
român.
Apartenenta
⚫Textul poetic se înscrie în
lirica simbolistă prin:
⮚ folosirea simbolurilor,
⮚ tehnica repetiţiilor,
⮚ cromatica şi dramatismul
trăirii eului între materie şi spirit

⚫ Textul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei,

totul putând fi dedus din descrierea cadrului.
Titlu
⚫Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugerează

⮚ apăsarea sufocantă sugerata de greutatea metalului,

⮚ angoasa, monotonia data de culoarea cenuşie,
⮚ dezorientarea psihică rezultata din maleabilitatea
metalului;
⮚ închiderea definitivă a spaţiului
existenţial, fără soluţii de ieşire
sugerata de sonoritatea surdă
a cuvântului (patru consoane
şi o singură vocală) .
Tema
⚫Tema poeziei o constituie condiţia poetului într-o societate
lipsită de aspiraţii şi artificială.

Lumea ostilă şi stranie,

conturată de câteva pete de culoare
este proiecţia universului interior,
de un tragism asumat cu luciditate.
Compozitie
⚫Poezia este alcătuită din două catrene, fiind prezente două
planuri ale existenţei:

⚫unul exterior sugerat de

cimitir, cavou, veşmintele
funerare
⚫unul interior sugerat de
sentimentul de iubire
care-i provoacă poetului
disperare, nevroză,
deprimare, dezolare.
Prima strofa
⚫Strofa I surprinde elemente ale cadrului spaţial închis,
apăsător, sufocant, în care eul poetic se simte claustrat: un
cavou, simbolizând universul interior, şi în care mediul
înconjurător a căpătat greutatea apăsătoare a plumbului.

⚫ Elementele decorului funerar sunt:

„sicriele de plumb", „vestmântul
funerar", „flori de plumb",
„coroanele de plumb“, artificii
funerare de duzină,tipice pentru
mica burghezie de provincie,
Prima strofa
⚫Versul al treilea din prima strofă se remarcă prin elipsa
verbului ,,a fi” cu sens existenţial:
„Şi flori de plumb şi funerar vestmânt”,
conturând imaginea statică şi sugerând o imagine
impresionistă.

⚫ Adverbul „adânc" aşezat lângă

verbul „dormeau" sugerează
somnul veşnic, moartea.

⚫Apropierea dintre somn şi moarte este clasică, atât datorită

nemişcării pe care ambele stări o presupun, cât şi faptului că
ambele constituie o rupere de lumea reală.
Prima strofa
⚫Repetarea epitetului „de plumb" are multiple sugestii
(cromatică, fizică - de apăsare), insistând asupra existenţei
mohorâte, anoste, lipsită de transcendenţă sau de
posibilitatea înălţării.

⚫Lumea obiectuală, în manifestările

ei de gingăşie şi frumuseţe - ,,florile”,
este marcată de împietrire.
Prima strofa
⚫Vântul este singurul element care sugerează mişcarea,
însă produce efecte reci, ale morţii:
„Şi scărţâiau coroanele de plumb".

Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabră

poartă sugestia nocturnului.
A doua strofa
⚫Stofa a II-a debutează sub semnul tragicului existenţial,
generat de dispariţia/ moartea afectivităţii:
„Dormea întors amorul meu de plumb".
Cuvântul „întors" constituie misterul poeziei, întoarcerea
mortului cu faţa spre apus.

⚫Eul liric îşi priveşte sentimentul ca un spectator,

⮚ „Aripile de plumb" presupun un zbor în jos, căderea
surdă şi grea, moartea.
⮚ Incercarea de salvare este iluzorie: „Şi-am început să-l
strig.“
A doua strofa
⚫Starea de solitudine a eului
liric este sugerată de
repetarea sintagmei „stăm
singur", care alături de
celelalte simboluri
accentuează senzaţia de
pustietate sufletească.
⚫Înstrăinarea, împietrirea,
izolarea, solitudinea,
privirea în sine ca într-un
străin, se circumscriu
esteticii simboliste.
Nivelurile textului poetic
⚫La nivel fonetic, cuvântul ,,plumb” cuprinde o vocală închisă
de câte două consoane „grele", ceea ce sugerează o închidere a
spaţiului.
⚫In restul poeziei predomină
vocalele o, i, u, dând senti-
mentul golului existenţial, al
absenţei, al vidului lăuntric.

⚫Sonorităţile sinistre sunt

obţinute prin aglomerarea
consoanelor dure:
b, p, m, n, s, ş, t, ţ.
Nivelurile textului poetic
⚫In ceea ce priveşte prozodia, ,,Plumb“ are o construcţie
riguroasă, care sugerează prezenţa morţii, prin:

⮚ închiderea versurilor cu rimă îmbrăţişată,

⮚ măsură fixă de 10 silabe,
⮚ ritmul iambic alternând cu amfibrahul.
Nivelurile textului poetic
⚫ La nivel morfologic, se remarcă prezenţa verbelor, în marea lor
majoritate statice.

⮚ timpul imperfect desemnează

trecutul nedeterminat,
starea de angoasă,

⮚ cele două verbe, la perfect

compus sugerează dispera-
rea poetului atunci când
conştientizează ca universul
înconjurător este cuprins de
atmosfera sumbră a morţii.
Nivelurile textului poetic
⚫La nivel lexical, se remarcă
prezenţa cuvintelor din
câmpul semantic al morţii:
sicriu, cavou, funerar,
coroană, mort. Repetarea
aceloraşi cuvinte are ca ⚫La nivel stilistic, se
efect monotonia. remarcă prezenţa
simbolului central plumb,
asociat metaforelor: „flori
de plumb", „coroanele de
plumb", „aripile de plumb"
şi expresivitatea epitetului
din versul: „Dormea întors
amorul meu de plumb"
Concluzia
⚫Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a
simbolului şi a corespondenţelor, zugrăvirea stărilor
sufleteşti de angoasă, de spleen, poezia ,,Plumb” de
George Bacovia se încadrează în estetica simbolistă.