Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective:
Aplicatii practice
EXERCITIU
Pentru stabilirea viziunii şi misiunii organizației răspundeţi la următoarele întrebări:
ETAPA I – Stabilește viziunea organizației
ETAPA A II-A – Stabilește misiunea organizației, pe baza palnului de întrebări:
• Care este scopul școlii, de ce există ea?
• Care sunt valorile cheie?
• Prin ce se deosebeşte școala dumneavoastră de celelalte școli?
• Care sunt cerinţele şi aşteptările partenerilor (părinţi, educatori, copii, comunitate)?
Misiunea reprezintă „declaraţia de identitate“ a școlii ce trebuie cunoscută atât în
interiorul organizaţiei, cât şi în exterior.
EXERCITIU
Grupaţi întreg colectivul unității de învățământ în 5 echipe şi stabiliţi misiunea școlii în
funcţie de:
• procesul de educaţie;
• legătura școală – comunitate;
• resurse umane (personalul unităţii);
• managementul școlii.
• resurse fizice (din școală şi din comunitate);
ATENȚIE!!!!!
Misiunea trebuie:
• să aibă un sens real;
• să fie inteligibilă pentru toţi cei interesaţi;
• să reprezinte un ghid de lucru util;
• să fie în legătură cu calitatea educaţiei;
Misiunea trebuie să fie exprimată prin fraze simple, puţine, la obiect, de maxim
200 cuvinte.
Managerul unităţii asigură orientarea, consistenţa şi coerenţa activităţii
desfăşurate în grădiniţă în jurul unor scopuri şi valori comune. Valorile se referă la
sistemul de opinii şi concepte morale şi etice care stau la baza viziunii școlii.
2. Cultura organizaţională
Aplicatii teoretice
Definiţie: „Un complex specific de valori, credinţe conducătoare, reprezentări,
înţelesuri, căi de gândire neîmpărtăşite de membrii unei organizaţii care determină
modurile în care aceştia se vor comporta în interiorul şi în afara organizaţiei respective
şi care sunt transmise noilor membri drept corecte“. (S. Iosifescu „Management
educaţional pentru instituţiile de învăţământ“, Bucureşti, 2001).
Cultura organizaţională este mediul intern care caracterizează fiecare organizaţie,
în care acţionează şi se dezvoltă grupurile şi fiecare individ în parte şi care determină
comportamentul/ atitudinile ce conduc la eficienţa organizaţiei respective.
Cultura organizaţională este istoria organizației de-a lungul timpului, ceea ce o
diferenţiază de celelalte unităţi similare (de aici, preferinţa părinţilor pentru o școală sau
alta).
De ce e necesar să cunoaştem cultura organizaţională a școlii? Pentru a putea identifica
acele
elemente culturale esenţiale în vederea găsirii căilor adecvate de schimbare a ceea ce este
depăşit şi de a păstra ceea ce aduce plus valoare școlii.
Cultura organizaţională are două părţi:
• una vizibilă: norme formale, reguli, simboluri, sloganuri, ritualuri, ceremonii, mituri,
eroi, modele comportamentale, vestimentare, atitudini fizice, jargonul utilizat de membrii
organizaţiei;
• una ascunsă: norme informale, valori, credinţe, reprezentări, înţelesuri, modele de
gândire,
modele profesionale.
Aplicatii practice
EXERCIȚIU
Identificaţi, pe grupe, elementele părţii vizibile ale culturii organizaţionale specifice școlii
dumneavoastră.
• Norme formale;
• Ritualuri şi ceremonii;
• Simboluri şi sloganuri;
• Mituri;
• Modele comportamentale;
Normele, valorile, reprezentările, credinţele conducătoare, înţelesurile
împărtăşite de membrii organizaţiei formează o structură de adâncime a culturii şi sunt
strâns legate de mediul în care funcţionează școala. Normele se dezvoltă la nivel formal
(conform legislaţiei) şi informal (coduri morale, profesionale necesare) şi stabilesc cum
trebuie să mă port în această școală.
Valorile definesc ceea ce este „bun şi rău“ pentru membrii organizaţiei, ele
stabilesc „cum ar fi de dorit să mă port, spre ce aspir prin conduita mea“. Credinţele
conducătoare sunt valori puternic internalizate, cu rol central în „determinarea
comportamentului individual“.
EXERCIȚIU
Bifaţi enunţurile care răspund la întrebarea „Ce presupune o cultură organizaţională
puternică?“
Cunoaşterea obiectivelor de către toţi membrii echipei;
Exprimarea clară, împărtăşirea valorilor;
Existenţa şi manifestarea „ritualurilor“, „miturilor“, „eroilor“ la toate nivelurile;
Existenţa şi funcţionarea reţelelor informaţionale de comunicare.
Schimbarea culturii organizaţionale, ca parte integrantă a procesului de
dezvoltare instituţională, se poate realiza atunci când există comunicare, motivare,
participare şi formare.
Școala este un loc de transmitere a unei culturi şi de construcţie culturală care
promovează alternativitatea şi pluralismul, adaptabilitatea şi creativitatea,
nondiscriminarea şi acceptarea diferenţelor, parteneriatul şi co-evoluţia.
Cultura organizaţională trebuie să fie adecvată contextului în care funcţionează
grădiniţa şi de aceea se are în vedere permanenta reconstrucţie, schimbare şi adaptare a
ei.
Cultura profesională reprezintă un complex specific de valori, credinţe
conducătoare, reprezentări, înţelesuri, căi de gândire împărtăşite de membrii unui grup
profesional, ca urmare a unei educaţii comune, care determină modurile în care aceştia se
vor comporta în exercitarea profesiunii respective şi care sunt transmise noilor membri
drept corecte.
3. Dezvoltare organizaţională
Aplicatii practice
1. Cum vom ști încotro o pornim?
Analiza situaţiei școlii:
Cum trebuie să analizăm situaţia școlii pentru a ne asigura că ceea ce ne propunem
să realizăm este în primul rând în beneficiul copiilor?
EXERCIȚIU
La începutul anului şcolar, în scopul cunoaşterii situaţiei reale a grădiniţei şi
proiectării direcţiilor de dezvoltare, realizaţi o analiza SWOT a grădiniţei împreună cu
întregul colectiv.
S - Puncte tari;
W - Puncte slabe;
O - Oportunităţi;
T – Ameninţări
Recomandări pentru managerul școlii în scopul realizării unui proiect de
dezvoltare instituţională viabil:
• Acordaţi prioritate aspectelor care sunt necesare pentru îmbunătăţirea vieţii şi
activităţii copiilor în școală.
• Culegeţi informaţii despre barierele în calea colaborării factorilor implicaţi în actul
educaţional.
• Comunicaţi permanent cu toate compartimentele (educativ, administrativ,
contabilitate), solicitaţi găsirea unor soluţii posibile folosind metoda cauză – efect.
Propuneri de activităţi
La o întâlnire cu factorii interesaţi organizaţi o sesiune de brainstorming şi
consemnaţi pe un cartonaş sau autocolant fiecare propunere de îmbunătăţire a activităţii
educative din școală.
Analizaţi/ discutaţi fiecare propunere cu implicaţiile ei pozitive sau negative, completaţi
cu alte sugestii din grupul de discuţii.
Paşi de urmat:
a) Aşezaţi cartonaşele pe baza relaţiei cauză – efect.
Exemplu de aplicare a metodei cauză - efect.
Amenajarea unui Există părinţi şi Părinţii înţeleg
cabinet de asistenţă _______ copii care au nevoie _______ necesitatea
consultării________
psihopedagogică de sprijin autorizat în cazul unor copii cu
cerinţe speciale
Părinţii devin mai
interesaţi de abordarea corectă a
relaţiei cu copilul lor Se îmbunătăţeşte comportamentul
___________ copiilor, se dezvoltă sub toate
aspectele
Copiii învaţă să relaţioneze, să se
comporte în diferite situaţii
b) Verificaţi situaţiile logice stabilite pentru a vedea dacă există o relaţie cu adevărat
cauză - efect.
c) Analizaţi propunerile şi estimaţi beneficiile pentru principalele grupuri ţintă.
De exemplu, dacă amenajăm un cabinet de asistenţă psihopedagogică beneficiază un
număr suficient de copii, părinţi ca investiţia să merite efortul sau e mai bine să
amenajăm un cabinet metodic.
d) Identificaţi acele propuneri de schimbare/ dezvoltare a școlii de care consideraţi
că pot beneficia majoritatea copiilor.
„Cea mai bună cale de a prevedea viitorul este de a-l inventa“ (A. Kay)
Dezvoltarea organizaţională pune accentul strategic pe resursa umană, pe comunicare,
motivare, implicarea directă sau prin reprezentanţi, coerenţa asupra unei noi viziuni a
schimbării.
Aplicatii teoretice
2. Cum stabilim scopurile?
Stabilirea scopurilor
Scopurile sunt ţintele sau intenţiile grădiniţei faţă de funcţiile sale principale,
acelea de educaţie şi protecţie a copilului. Scopurile reflectă modul în care școala
intenţionează să îşi îndeplinească misiunea.
Scopurile sunt importante pentru că:
• ne ajută să ne concentrăm mai bine activitatea desfăşurată în unitate;
• oferă posibilitatea ca toate cadrele didactice să se implice în activităţi pentru
îndeplinirea misiunii;
• încurajează lucrul în echipă;
• duc la realizarea unor acţiuni relevante pentru îndeplinirea misiunii;
• oferă un context pentru analizarea progresului şi îmbunătăţirile aduse activităţii școlii.
Paşi de urmat:
1. Elaboraţi o listă cu cele mai importante caracteristici ale activităţilor din școală (puteţi
folosi metoda brainstorming) în cadrul unei întâlniri cu toţi angajaţii.
Exemple:
• bună comunicare;
• cooperare şi muncă în echipă;
• accent pe educaţie;
• activităţi curriculare şi extra-curriculare utile;
• integrarea în colectiv a tuturor copiilor;
• o bună utilizare a resurselor materiale de care dispune școala;
• oferirea de sprijin copiilor cu cerinţe educative speciale;
• relaţii strânse de colaborare cu părinţii;
• proiectare didactică modernă, flexibilă;
• colaborarea eficientă cu comunitatea.
2. Completaţi cu alte exemple lista de mai sus.
3. Selectaţi împreună cu echipa aspecte sau domenii cheie din lista prezentată mai sus.
4. Elaboraţi un set complet de scopuri care să acopere toate domeniile de bază ale
activităţii din școală (lucraţi pe grupuri mici pentru fiecare domeniu).
Domenii de bază ale activităţii din școală:
• Procesul didactic, de educaţie: curriculum, strategii didactice, stiluri de predare;
• Resurse umane: dezvoltarea personalului, bunăstarea copiilor, dezvoltarea profesională,
protecţia muncii şi a vieţii;
• Legătura școala – comunitate: implicarea părinţilor, relaţia grădiniţă – comunitate,
dezvoltarea participativă;
• Managementul unității de învățământ: stilul de conducere, reguli, regulamente,
proceduri, structuri.
Aplicatii practice
EXERCIȚIU
Consemnaţi cel puţin un scop pentru fiecare din aceste domenii de bază. Scopurile trebuie
să fie exprimate în propoziţii scurte: maximum 20 de cuvinte pentru un scop.
De exemplu:
„Desfăşurarea activităţilor integrate respectând particularităţile individuale şi de vârstă
ale copiilor“.
3. Comunicare managerială
Aplicatii teoretice
Ce este comunicarea în organizaţie?
Comunicarea este o condiţie absolut necesară şi preliminară realizării tuturor
celorlalte funcţii manageriale, premisa oricăror relaţii interumane. 70% din timpul
managerilor este folosit pentru comunicare.
Comunicarea poate fi văzută ca flux ce alimentează funcţionarea școlii în interior,
dar alimentează şi interacţiunea cu mediul exterior.
Cum aflăm caracteristicile comunicării informale din grădiniţă? Aplicaţi metoda analizei
sociometrice.
De exemplu: Angajaţii sunt rugaţi să răspundă la următoarele întrebări:
Cu cine aţi vrea să colaboraţi dintre colegi?
De cine credeţi că aţi fost ales (nominalizat) ?
Cu cine nu aţi vrea să colaboraţi?
De cine credeţi că aţi fost respins?
Analizaţi răspunsurile şi aflaţi:
liderul informal precum şi celelalte centre de influenţă;
microgrupurile din școală;
elementele izolate;
trasarea şi caracterizarea reţelelor de comunicare informală.
Este important de reţinut:
• Comunicarea este cea mai importantă funcţie managerială, premisă nu numai a
stabilităţii, dar şi a dezvoltării organizaţionale.
• Comunicarea se realizează la trei niveluri: interpersonal, de grup şi
intra/interorganizaţional;
• Comunicarea este de două tipuri: internă (în interiorul organizaţiei, grupului) şi externă
(între organizaţie şi exterior);
• Comunicarea internă se desfăşoară în două direcţii: pe orizontală (cadru didactic – cadru
didactic) şi pe verticală (manager – cadru didactic).
Este important de reţinut:
Managerul este cel care:
• creează, menţine şi dezvoltă sistemele de comunicare şi informaţionale, înlăturând toate
barierele din calea unei comunicări eficiente;
• se conectează la mediul organizaţional, fiind principala „interfaţă“ dintre organizaţie şi
mediul ei;
• iniţiază politicile şi strategiile de dezvoltare organizaţională;
• coagulează cultura organizaţională.
Aplicatii practice
EXERCIȚIU
Comunică eficient
Scopul: Utilizarea celor mai eficiente mijloace de comunicare adecvate conţinutului şi
auditoriului.
Comunicaţi angajaţilor noile schimbări în organizarea unităţii preşcolare.
De exemplu, puteţi alege, comunica şi discuta unul din subiectele listate mai jos:
• participarea părinţilor în derularea activităţilor;
• integrarea unui copil cu CES în grupa de vârstă adecvată nevoilor acestuia (autism,
Sindrom Down);
• reamenajarea sălii de clasă sau a spaţiului școlii în vederea integrării unui copil cu
deficienţe motorii;
• dotarea unui cabinet cu calculatoare, utilizarea de softuri educaţionale pentru iniţierea
copiilor în utilizarea calculatorului;
• integrarea în grupă a copiilor bilingvi sau a celor care nu vorbesc limba română;
• orientarea școlii către diversificarea surselor de finanţare.
• comunică părinţilor că se apropie „Ziua porţilor deschise“;
• comunică unor delegaţii din străinătate un mesaj despre specificul școlii.
Condiţii de succes ale comunicării:
• Stabiliţi raportul optim între transmitere şi recepţionare;
• Acordaţi aceeaşi importanţă transmiterii şi recepţionării;
• Dozaţi în mod corect răspunsurile şi întrebările;
• Supravegheaţi permanent comportamentul nonverbal;
• Aplicaţi regulile ascultării active de câte ori aveţi prilejul;
• Formulaţi şi adresaţi corect întrebările;
• Ţineţi seama de feed-back!
4. Proiectul instituţional
Aplicatii teoretice
În limitele impuse, cu resursele existente, într-un ritm propriu, bazaţi pe
convingerea că toate au un început, să încercăm să facem singuri ceea ce aşteptăm de la
alţii.
(Şerban Iosifescu , Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ, 2001).
Proiectul instituţional tratează modalităţile de implementare a schimbărilor atât la
nivel individual, cât şi de grup. Individualizarea ofertei educaţionale a școlii în funcţie de
nevoile comunităţii şi de condiţiile concrete (financiare, geografice, de mediu etc.) în care
funcţionează reprezintă cartea de vizită a acesteia şi îi asigură un anumit statut în ierarhia
unităţilor similare.
Ce este proiectul de dezvoltare a școlii?
Proiectul este un set de intenţii privind orientarea dezvoltării instituţionale
conform misiunii şi a unor scopuri generale de schimbare motivată, a unui sistem de
selectare a opţiunilor strategice de acţiune care să conducă la rezultatele concrete
aşteptate.
Condiţii strategice pentru un proiect „bine făcut“:
• Adecvarea – să fie potrivit atingerii performanţelor propuse;
• Realizabilitatea (fezabilitatea) – caracter realist;
• Economicitatea – minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea obiectivelor
• Simplitatea şi precizia – obiective şi resurse necesare şi suficiente realizării intenţiilor;
• Sistematizare, lizibilitate, claritate – în concepere şi redactare;
• Operaţionalitate – aplicare uşoară;
• Unitate şi consistenţă – fără contradicţii conceptuale, principiale sau acţionale;
• Continuitate – fiecare acţiune o pregăteşte pe următoarea;
• Flexibilitate – adaptabilitatea la situaţii noi;
• Încadrarea optimă în timp – precizarea orizontului temporar;
• Viabilitate şi repetabilitate – proiectul să fie menţinut şi aplicat atâta timp cât condiţiile
de context permit.
Proiectul școlii reprezintă expresia politicii de dezvoltare a acestuia, o asumare, o
„platformă
electorală“ a școlii.
Proiectul școlii are două componente:
• Componenta strategică, „perenă“ (misiunea, ţintele, opţiunile strategice);
• Componente operaţională (programul, activităţi, acţiuni concrete prin care se ating
ţintele.)
Beneficiarul principal al ofertei educaţionale este copilul.
Proiectul instituţional cuprinde toate domeniile funcţionale: curriculumul,
resursele materiale şi financiare, resursele umane, relaţiile sistemice comunitare şi este un
proiect bun numai printr-o comunicare eficientă extra-organizaţională şi prin participare.
Aplicații practice
EXERCITIU
Stabiliţi echipa de proiect din grădiniţa dumneavoastră răspunzând la următoarele
întrebări:
• Ce doreşte/ aşteaptă fiecare persoană de la proiect? Cum se poate obţine cel mai mult de
la ea?
• Ce se poate aştepta de la fiecare individ într-o anumită situaţie/ postură?
• Cum pot fi combinaţi indivizii cel mai bine în grupuri/ echipe? Care sunt
comportamentele/ performanţele lor în aceste grupuri?
Aplicații teoretice
PROIECTUL DE DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ A UNITĂȚII ȘCOLARE
Este un document și totodată un instrument de lucru necesar fiecărei
unități
școlare întrucât asigură o imagine reală și o analiză a ceea ce a fost și este școala, dar, în
același timp, proiectează pe termen lung activitatea viitoare, trasând repere clare.
Se asigură astfel progresul, evoluția și înregistrarea unor rezultate pozitive pe traiectoria:
Cine suntem? Unde ne aflăm? Ce schimbări se impun? Cum vom reuși să le realizăm?
Ce valori ne susțin? Cine sunt beneficiarii schimburilor?
Concentrează atenția asupra finalităților educației: dobândire de abilități,
atitudini, competențe.
Asigură concentrarea tuturor domeniilor funcționale ale managementului:
curriculum, resurse material – financiare, resurse umane, relații sistemice și comunitare.
Asigură coerența transpunerii strategiei pe termen lung a școlii într-o listă
de
obiective pe termen scurt, ce pot fi ușor înțelese și manageriate.
Favorizează creșterea încrederii în capabilitățile, capacitățile și forțele
proprii;
asigură dezvoltarea personală și profesională.
Dezvoltă parteneriatele din interiorul și exteriorul unității școlare,
implicând
în educație mai mulți factori (familie, comunitate, instituții educaționale).
- Repere de elaborare
Context legislativ
„Şcoala asigură fiecărui elev condiţiile pentru cea mai bună, completă şi utilă dezvoltare,
în parteneriat şi cooperare cu actorii sociali, promovând toleranţa şi înţelegerea între
copiii de origine socio-culturală şi lingvistică diferită”.
„Misiunea şcolii este de a fi deschisă pentru toţi cetăţenii, spre a le oferi şanse egale de
dezvoltare personală şi profesională”.
„Şcoala satisface nevoile fiecărui elev de a se simţi competent în a deţine şi utiliza
informaţia, deschis spre schimbare şi spre a învăţarea şi respectarea valorilor unei
societăţi democratice”.
Obs. Misiunea şcolii nu face referire la: asigurarea bazei materiale, calificarea cadrelor
didactice, consolidări şi reparaţii. Acestea sunt numai mijloace pentru atingerea
misiunii, nefăcând parte din ea.
4. ECHIPA DE PROIECT
Proiectul de dezvoltare instituţională,
- expresie a unei analize, unei gândiri şi decizii colective
- expresie a unui efort de echipă aflată într-un permanent proces de inovare
Componenţa echipei:
Managerul unităţii şcolare-conducătorul echipei
Membrii echipei-cu roluri specifice activităţii şi în funcţie de înclinaţii (pot fi
cadre didactice, personalităţi ale comunităţii care să poată sprijini realizarea şi
finalizarea proiectului, părinţi).
5. SCOPURILE/ŢINTELE STRATEGICE
Acestea reprezintă domeniile pe care comunitatea locală le consideră prioritare
Derivă din misiune şi reprezintă intenţiile majore care vor fi realizate prin
proiectul unităţii şcolare şi prin care va fi îndeplinită misiunea asumată. Ţintele/scopurile
se fixează pe o perioadă de 3-5 ani, perioadă ce reprezintă orizontul de timp pentru un
astfel de proiect. Ele vor fi transformate în programe şi activităţi concrete. Aceste
elemente, ţintele, este nevoie să fie clar formulate, realiste pentru a putea fi înţelese de
grupurile de interes (elevi, cadre didactice, părinţi, comunitate) şi să poată răspunde
intereselor şi aşteptărilor acestora.
Aşadar, un prim pas la acest capitol va fi enunţarea ţintelor strategice.
Următoarea etapă este expunerea motivelor şi argumentelor pentru alegerea
ţintelor respective.
Exemple de scopuri/ţinte strategice:
„Reconsiderarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei”;
„Formarea corpului profesoral pentru aplicarea metodelor active, de grup”;
„Inserţia profesională a absolvenţilor”;
„Crearea unui climat d siguranţă fizică şi spirituală pentru elevii şcolii”;
„Formarea continuă a adulţilor”;
„Dezvoltarea parteneriatelor”, etc.
6. MOTIVAREA STABILIRII ACESTOR ŢINTE STRATEGICE PRIN
SITUAŢIA EXISTENTĂ, DESCRISĂ, UTILIZÂND DIFERITE METODE DE
DIAGNOZĂ ŞI DE ANALIZĂ DE NEVOI
Dacă ne facem o strategie asupra valorilor pe care vrem să le promovăm şi a ceea ce
aşteptăm de la şcoală, ceea ce dorim să devină şcoala sau ceea ce trebuie să devină
şcoala, înainte de a trece la proiectarea schimbării, trebuie să ştim exact ceea ce este,
adică să facem diagnoza situaţiei existente.
Cele mai utilizate metode de diagnoză (dintre care dumneavoastră veţi alege una
singură) sunt:
o analiza informaţiilor de tip cantitativ, se referă la unitatea şcolară şi la
comunitate. În cadrul acestei metode ne sunt utile date referitoare la:
- numărul elevilor din şcoală,
- vârsta elevilor
- rata abandonului şcolar
- procentul elevilor care trec la niveluri de învăţământ superior
- nivelul de dotare
- încadrare deficitară sau nu
- rata mişcării de personal
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: număr mic de elevi, rata mare a
abandonului şcolar, dotare materială precară, încadrare defectuoasă cu personal didactic.
o Analiza informaţiilor de tip calitativ, completează pe cea anterioară, deservind
aceleaşi scopuri. Cuprinde date despre:
- ambianţa din şcoală
- relaţii dintre categoriile de personal: director - profesori, profesor-secretar, profesor-
părinţi, profesor-elev, etc.
- mediul social de provenienţă al elevilor, nivelul de educaţie a părinţilor, ocupaţiile
părinţilor, ambianţa în familie, interesul părinţilor faţă de educaţie
- calitatea personalului didactic: experienţă, calificare, grade didactice, perfecţionări
- modul de comunicare, cum circulă informaţia la nivelul şcolii
- managementul şcolii, calificarea directorilor, instrumente manageriale folosite, etc
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: atmosferă inadecvată, conflicte existente,
neimplicarea părinţilor în educaţie, venituri reduse ale părinţilor, circulaţia defectuoasă a
informaţiei, lipsa de pregătire a cadrelor didactice, management defectuos.
o Analiza complexă a comunităţii, presupune:
- identificarea componentelor comunitare şi evoluţia lor în timp: densitatea populaţiei:
dacă populaţia se află în creştere sau în descreştere, probleme sociale: şomaj, stare
socială, stare de sănătate, situaţie economică: ocupaţiile locuitorilor, viaţă economică
în plină dezvoltare sau în declin
- relaţia dintre şcoală şi comunitate: dacă şi în ce măsură şcoala deserveşte nevoile
comunităţii, ce resurse educaţionale pot fi identificate în comunitate, dacă există
conflicte între şcoală şi comunitate şi care este motivaţia
- implicarea şcolii în strategia comunitară: identificarea nevoilor comunităţii, analiza
resurselor, elaborarea politicilor educaţionale.
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: populaţie în creştere/descreştere,
bogăţie/sărăcie, resurse disponibile, existenţa sau nu a conflictelor.
o Analiza PEST(E), analiza contextului politic, economic, social, tehnologic şi în
ultimul timp s-a adăugat şi contextul ecologic, presupune:
- politicul, se referă la politicile educaţionale existente la nivel naţional, regional şi
local, la modul în care politicile şi programele de reformă pot influenţa existenţa şi
dezvoltarea unităţii şcolare. Se analizează modul în care politicile de dezvoltare la
nivel naţional, regional sau local favorizează atingerea ţintelor noastre strategice, sau
care sunt persoanele şi instituţiile cu influenţă la nivelul comunităţii şi cum pot fi
atrase în realizarea proiectului nostru
- economicul, se referă la resursele existente la nivelul analizat: naţional, regional sau
local:dacă există expansiune sau recesiune economică, ce ramuri economice sunt
prioritare şi ce pot acestea oferi educaţiei
- socialul, se referă la existenţa şi modul în care sunt abordate, la nivel naţional,
regional sau local problemele sociale: nivelul şomajului, al sărăciei, al delicvenţei
- tehnologicul, se referă la nivelul tehnologic accesibil educaţiei şi formării: existenţa
sau nu a reţelei telefonice, televiziune prin cablu, acces la telefonia mobilă, acces la
internet, câte familii au calculatoare personale.
- Ecologicul, se referă la modul în care proiectele noastre pot afecta mediul: modul în
care activitatea din şcoală afectează mediul prin gunoiul şi deşeurile produse în urma
activităţii de microproducţie.
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: probleme politice: compatibilitate între
proiectul de dezvoltare instituţională şi politica naţională de dezvoltare, probleme
economice: sărăcia comunităţii, populaţie angajată predominant într-o singură ramură,
probleme sociale: nivel ridicat al şomajului, probleme tehnologice: acces redus al
populaţiei la Internet
o Analiza SWOT (puncte tari, slabe, oportunităţi şi ameninţări), este cea mai
utilizată analiză, metodă de diagnoză.
Punctele tari şi slabe se referă la mediul intern asupra căruia putem interveni:
- elevi: aceste puncte, tari şi slabe se referă la mediul de provenienţă, atitudini,
comportamente, abilităţi ale elevilor
- cadre didactice: punctele se referă la structura, nivel de calificare, aptitudini, atitudini
- şcoală, se referă la şcoala în ansamblu, adică: dotare, resurse umane, resurse
comunitare.
Oportunităţile şi ameninţările se referă la mediul extern care favorizează sau deranjează
realizarea obiectivelor propuse.
- elevi: se referă la ceea ce şcoala şi comunitatea oferă acestor elevi, factori asupra
cărora elevii nu au control şi noi trebuie să-i avem în vedere-distanţa până la şcoală,
nivel de educaţie, resurse economice ale familiei, ale şcolii
- cadre didactice: se va avea în vedere dacă acestea fac naveta sau nu, posibilităţile de
pregătire existente în judeţ, participarea la proiecte internaţionale sau cu finanţare
externă
- şcoală, oportunităţile şi ameninţările se referă la ceea ce comunitatea, sistemul
educaţional şi societatea oferă sau nu şcolii: resurse materiale şi umane care pot fi
obţinute, nivel de educaţie, potenţial economic al familiilor elevilor, nivel economic
al comunităţii.
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: punctele tari, trebuie folosite; punctele
slabe, trebuie înlăturate sau tratate; oportunităţile, trebuie folosite; ameninţările, trebuie
evitate.
7. OPŢIUNILE STRATEGICE,
reprezintă următoarea etapă în realizarea proiectului, fiind căile privilegiate de acţiune,
alese pe baza competenţelor şi resurselor disponibile şi pornind de la istoria şi tradiţia
şcolii.
Opţiunile strategice, reprezintă utilizarea a ceea ce şcoala are mai de preţ.
Se vor defini principalele categorii de resurse necesare: financiare, materiale,
umane, de timp, de informaţie, de expertiză, de autoritate, de experienţă.
8. TERMENELE DE REALIZARE (început, etape, sfârşit), rolurile şi
responsabilităţile diferitelor persoane şi grupuri. Stabilirea termenelor este
următoarea etapă. La acest nivel trebuie definite:
- momentul în care începe strategia
- momentul finalizării acesteia, acesta fiind considerat în momentul în care sunt atinse
scopurile
- principalele etape în realizarea proiectului de dezvoltare instituţională
9. ANALIZAREA AVANTAJELOR OPŢIUNII pentru anumite ţinte strategice
şi căi de acţiune faţă de altele, este ultimă etapă în elaborarea proiectului
În această etapă trebuie argumentat de ce am ales ţintele respective şi nu altele. De ce
este preferabilă strategia noastră şi nu alta:
- ţintele stabilite sunt absolut necesare pentru existenţa şi dezvoltarea unităţii şcolare
- respectă politicile şi strategiile de dezvoltare naţionale, regionale şi locale
- este realizabilă cu resursele existente şi previzibile
- foloseşte mai eficient resursele disponibile
- conduce la creşterea calităţii educaţiei în şcoală
- lărgeşte accesul la educaţie al copilului.
Obs. Toate aceste etape trebuie realizate prin negociere cu grupurile interesate şi
persoanele cheie din comunitate implicate. Proiectul trebuie să reflecte nevoile şi
interesele întregii comunităţi. Strategia se va analiza în cadrul Consiliului de
Administraţie, în toate etapele ei, cu reprezentanţi ai cadrelor didactice, ai părinţilor, ai
elevilor, ai comunităţii şi altor grupuri importante, precum şi cu persoane cheie din
comunitate. O bună strategie se poate aplica numai după obţinerea acordului comunităţii.
Bibliografie tema