ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII COMUNICĂRII LA LOCUL DE MUNCĂ

Într-o companie este esențială îmbunătățirea abilităților de comunicare, pentru a avea o echipă
dinamică, motivată, orientată spre rezultate și să pună în valoare calitățile angajaților în
soluționarea problemelor conjuncturale prin stimularea unui mediu comunicativ, creativ și
profesional.
Atunci când o persoană reușește să asimileze datele definitorii, bazele comunicării, aceasta își
va putea analiza propriul stil de comunicare, și va localiza punctele ei forte și blocajele sau
comportamentele dăunatoare pe care le are, la nivelul comunicării.
Însă, în multe situații ne lovim de anumiți factori care perturbă bunul mers al lucrurilor, așa
numitele “Bariere în comunicare”.

Stabilirea unor relații comunicaționale necorespunzătoare între parteneri, determină atât

blocarea comunicării în ansamblu între cei doi, precum și alterarea relațiilor evidente prin
conduitele adoptate ulterior.

Blocarea comunicării - există o serie de modalități ineficiente de abordare care pot bloca
comunicarea sau chiar periclita relația dintre parteneri:

-Critica: evaluarea negativă a celeilalte persoane, a atitudinilor sau acțiunilor sale. Ex.: „Tu ești
de vină”;

-Etichetarea: folosirea etichetelor în caracterizarea unei persoane. Ex.: „Toți sunteți insensibili.”,
„Ce prostie!”;

-Lauda evaluativă: a evalua în termeni generali o altă persoană. Ex.: „Întotdeauna ai fost o fată
bună! Nu-i așa că-l vei ajuta pe Popescu?”;

-Oferirea de sfaturi: a oferi soluții la problemele celeilalte persoane. Ex.: „Dacă aș fi în locul tău”;

-Folosirea excesivă sau nepotrivită a întrebărilor: întrebările închise sunt bariere sigure în calea
comunicării. Ex.: „Regreți cele întâmplate?”;

-A da ordine: a ordona altei persoane ceea ce vrei tu să facă. Ex.: „Fă ce spun eu!”, „Ordinul se
execută nu se discută!”;

-Amenințări: amenințare prin amintirea consecințelor negative. Ex.: „Încetează imediat, sau…”;

-Moralizarea: a spune unei alte persoane ce ar trebui să facă. Ex.: „Ar trebui să....”;

-Abaterea: distragerea de la interesele celeilalte persoane. Ex.: „Nu te mai gândi la asta. Hai să
vorbim despre....”;

-Argumentarea logică impusă: folosirea logicii în detrimentul factoriilor emoționali. Ex.: „Uite
cum stau lucrurile....”.
Agresivitatea în comunicare

Agresivitatea presupune orice conduită adoptată sau ansamblu de conduite ce pot prejudicia
integritatea corporală, emoțională, psihică și socială a unei persoane, indiferent de cauzele ce
declanșează sau „ justifică” acțiunile întreprinse în acest scop.

Forme ale agresivității: comportamente traumatizante, violența verbală, ton ridicat, injurii și
amenințări, gesturi necontrolate și jignitoare, violența fizică, avertismentul, suicidul sau
tentativa de omor.

Există trei tipuri de comportament care determină stiluri diferite de comunicare, respectiv
comunicarea asertivă, pasivă și agresivă.

Asertivitatea s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situațiile conflictuale

interpersonale. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini și comportamente învățate
care au ca și consecințe pe termen lung îmbunatățirea relațiilor sociale, dezvoltarea încrederii
în sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viață sănătos, îmbunătățirea
abilităților de luare de decizii responsabile, dezvoltarea abilităților de management al
conflictelor.

Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care
înceară să evite confruntările, conflictele, își dorește ca toată lumea să fie multumită, fără a ține
cont de drepturile sau dorințele sale personale. Este o formă de manifestare a unei persoane
care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câștigarea unor drepturi personale
sau în apărarea unor opinii. Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără însă a încerca
să-și exprime nemulțumirile.

Agresivitatea este o reacție prin care îl blamezi și îl acuzi pe celălalt, încalci regulile impuse de
autorități, ești insensibil la sentimentele celorlalți, nu arăți respect, consideri că tu ai
întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violență, consideri că cei din jurul tău sunt
adesea nedrepți cu tine, ești sarcastic și utilizezi adesea critica în comunicare, consideri că
drepturile tale sunt mai importante decât ale altora, ești ostil și furios.

Căi de eliminare a agresivității:

-Refugiul în preocupări cu adevarat importante;

-Empatia cu starea celuilalt și acceptarea lui;

-Analiza comportamentelor partenerului cu argumentele acestuia;

-Contraargumentarea convingătoare și pertinentă;

-Exprimare clară, fermă și inteligibilă;

-Recurgerea la analogii și comparații salvatoare;

-Asumarea „ultimului” cuvânt.

Ascultarea activă pentru reducerea agresivității verbale a interlocutorului

Atunci când obiectivul vorbitorului furios este de a-ți spune că problema lui ești tu, obiectivele
ascultătorului sunt de a-l convinge că a luat act de ceea ce spune el și de a-i diminua emoția
puternică. Când cineva vă reproșează ceva în mod violent, vă acuză, vă critică, vă nedreptățește,
treceți în ascultare activă; astfel vorbitorul se simte ascultat și înțeles și se liniștește.

Viața colectivă cere ca fiecare individ sa fie apt să înțeleagă pe altul și să se facă înțeles.
Stăpânirea limbajului este necesară în cea mai mare parte a activităților umane, presupunând
contacte, schimburi, înțelegere reciprocă și ducând la armonie și la colaborare. În realizarea
acestor schimburi, care merg de la problemele de ordin material, aflate la ordinea zilei, până la
dezbateri sau discuții ce se referă la realități dificile și delicate, aceia care manuiesc finețea
limbii cu mai mare ușurință au un avantaj asupra interlocutorilor lor și posibilitatea de a-și pune
mai bine în valoare, chiar de a-și impune punctul de vedere.

George Bernard Shaw a spus cândva: “Singura mare problemă în comunicare este iluzia că
aceasta s-a întâmplat”. Lipsa comunicării la locul de muncă cauzează probleme ca frustrarea,
neînțelegeri și performanțe slabe, din care rezultă, de obicei, fluctuații de personal. Cele mai
multe probleme legate de locul de muncă pornesc din lipsa de comunicare.

Cum comunică managerii eficienți cu angajații și felul în care angajații comunică între ei sunt
elemente cruciale ale unui mediu de muncă productiv. La fel ca scrisul, managementul timpului,
al organizațiilor, etc., comunicarea este o abilitate care trebuie învățată și practicată.

Oamenii nu sunt mașini care pot începe să lucreze odată cu apăsarea unui simplu buton, au
nevoie de alți oameni cu care să vorbească, cu care să schimbe idei și cu care sa împărtășească
emoții. Este esențial ca ei să se simtă confortabil, să aibă o relație sănătoasă între ei și să lucreze
ca o singură entitate care acționează pentru îndeplinirea unui scop comun.