REPERE PSIHOPEDAGOGICE ÎN ANALIZA MEDIULUI

EDUCAŢIONAL
 Mediul educaţional
totalitatea condiţiilor în care se desfăşoară
procesul didactic, determinând modificări
comportamentale, fiind favorabil
dezvoltării personalităţii umane sau creând
dificultăţi majore. Influenţele asupra
evoluţiei individului se manifestă pe două
paliere:
▪ planul factorilor de ordin psihopedagogic;

▪ planul factorilor de ordin social.

Mediul educativ Mediul educaţional constituie
se constituie din: componente fizice, umane şi ideatice ale organizaţiei realitatea intuitivă, direct
şcolare. Personalitatea şcolii este dată de îmbinarea specifică a cestor perceptibilă pentru cei care se
componente. Pentru transformarea calitativă a organizaţiei se impune ca
află în contact mijlocit sau
fiecare în parte şi toate împreună să fi educative în cele mai înalt grad.
nemijlocit cu structura
organizatorică de la nivelul
comunităţii şcolare
 Tipuri de mediu şcolar:
▪ deschis: respect şi cooperare, educatorul
ascultă sugestiile, face aprecieri, oferă
autonomie.relaţiile dintre educatori sunt
colegiale
▪ angajat: rigid şi autoritar, educatorul ignoră,
au o lume a lor, profesionalism, cooperare
▪ neangajat: deschidere, orientare spre
ceilalţi, educatorii sunt orientaţi negativ, nul
acceptă, nu se respectă între ei
▪ închis: desfăşoară activităţi din obligaţie,
atât educatorul cât şi elevii, absenţa
cooperării, lipsa de interes, educatori
autoritari, inflexibili, elevi intoleranţi, fără
angajare
FACTORI DETERMINANŢI ÎN
DEZVOLTAREA MEDIULUI
EDUCAŢIONAL
structurali Elementele structurale ale mediului
psihosocial
instrumentali
Socio-afectivi
 Prin specificul său instituţia de învăţământ este o
organizaţie în cadrul căreia mediul constituie o
variabilă esenţială, care influenţează calitatea
activităţii pedagogice în ansamblu dar mai ales
performanţele educatorilor şi educaţilor.
În general, demersurile investigative au facilitat
analiza competenţei manageriale a educatorilor,
surprinzând elementele de aptitudine şi atitudine
managerială, ca mediere între aspectele vocaţionale
şi cele dobândite în cadrul procesului de formare şi
dezvoltare profesională.

La nivel de microsistem educativ, aptitudinea de conducere

presupune:
Cultură managerială generală, care trimite înspre un ansamblu
substanţial al valorilor etice, estetice şi sociale ale demersului şi
discursului epistemologic al cadrului didactic. În cadrul acesteia
comunicarea didactică joacă un rol hotărâtor, deoarece prin
intermediul ei se poate defini personalitatea profesorului.
Cultură psihopedagogică, prin care sunt descrise mecanismele
cunoaşterii 81 psihopedagogice a elevilor, a personalităţii acestora, a
mecanismelor învăţării, formării structurilor socio-afective sau de
grup.
 stilul simplu-cognitiv în care distincţia între
constructele personale este sărăcăcioasă, şi se
stiluri cognitive manifestă dificultăţi în descoperirea deosebirilor
dintre membrii, fiind caracterizaţi, în general,
interpersonale, nonpredictivi.
ca sisteme de
judecare a
celorlalţi, care
reprezintă stilul complex-cognitiv care diferenţiază
elemente comportamentul celorlalţi, îi poate încadra în
importante ale diferite categorii, face o distincţie între
competenţei aceştia şi asigură o predicţie crescută..
manageriale a
cadrului didactic

stilul empatic complex care se referă la

competenţa profesorului sub aspect
sociocognitiv-afectiv.