DIDACTICA SPECIALITĂȚII MILITARE

C5. METODICA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII ȘEDINȚELOR DE

INSTRUCȚIE TACTICĂ

1. Considerații generale

Instrucția Colectivă are ca scop creșterea capacității operaționale a structurii

militare în vederea îndeplinirii misiunii stabilite prin planurile de operații și
ordinele primite de la eșalonul superior. Principalul obiectiv al instrucției
colective îl reprezintă formarea, dezvoltarea și menținerea deprinderilor
colective și a coeziunii structurilor militare în vederea îndeplinirii misiunilor.
Instrucția colectivă este inclusă în domeniul instruirii operaționale și are la bază
următoarele caracteristici:

 Pregătește misiunile respectând cerințele specifice perioadei de război;

 Se întocmește respectând doctrinele pentru operații;

 Principalul instructor este comandantul, care poartă și întreaga răspundere

pentru desfășurarea instrucției colective;

 Urmărește obținerea performanței;

 Se execută multieșalon și interarme;

 Face parte din ciclul de instruire a unității.

Finalitățile formative și de dezvoltare a capacității operaționale vizează cu

predilecție achiziții din domeniul cognitiv, psiho-motoriu și volitiv-afective care
să concure la o bună funcționalitate și o integrare optimă a structurii în cadrul
organizatoric și operațional. Documentele care reglementează activitatea de
Instrucția Colectivă subliniază în mod expres aspecte precum formarea și
dezvoltarea deprinderilor colective, integrarea funcțională și coeziunea
subunităților, precum și aspecte privind moralul trupelor, calitățile de luptător,
rezistența psihică, etc. Instrucția Colectivă. se referă în mod expres la eșalonul
care se încadrează numeric în mărimea unui batalion.

Componentele principale ale instrucției colective sunt: instrucția

comandamentelor și instrucția unităților.

1
 DIDACTICA SPECIALITĂȚII MILITARE

Instrucția Colectivă se realizează în special prin A.S.I.E. și prin exerciții tactice cu

diferite eșaloane și cu grad de complexitate diferențiat.

Principalul instrument standardizat pentru desfășurarea Instrucției Colective

îl constituie Programul de instrucție pentru misiune. Acesta include în structura sa:

Cap 1. Informații specifice instrucției respective

1.1. Aspecte generale

1.2. Bibliografia aferentă
1.3. Conținutul programului
1.4. Misiunile și cerințele colective
1.5. Principiile instrucției
1.6. Strategia privind instrucția
1.7. Executarea instrucției
1.8. Protecția forțelor
1.9. Protecția mediului înconjurător
1.10. Evaluarea
1.11. Feedback

Cap. 2 Tabele de instrucție

2.1. Tabelul pentru identificarea misiunii
2.2. Tabelul cu cerințele colective ale misiunii respective
2.3. Tabelul cu cerințele colective și bibliografie
2.4. Tabelul cu cerințele colective și cerințele individuale de sprijin.

Cap. 3 Cadrul de misiune

Cap 4 Exercițiile
Cap 5. Activități standard de instruire și evaluare ASIE

Cu cât instrucția are un caracter mai realist și mai apropiat de condițiile de

desfășurare a luptei armate, cu atât militarii vor fi mai pregătiți pentru ducerea
acțiunilor în parametri optimi cu pierderi minime, atât materiale cât și umane.
Instrucția are un caracter fundamental, așa cum reiese din cuvintele unuia dintre cei

2
 DIDACTICA SPECIALITĂȚII MILITARE

mai mari generali ai istoriei universale, Napoleon Bonaparte: “Cu cât mai multă
sudoare pe câmpul de instrucţie, cu atât mai puţin sânge pe câmpul de luptă”.

1. Particularități privind metodica instructiei tactice

Tactica este o componentă a artei militare care vizează acțiunile de luptă ale
unităților și subunităților tactice care se desfășoară pentru îndeplinirea misiunilor.
Ea include principiile, formele și procedeele de organizare și ducere a acestora.
Tactica de specialitate particularizează pentru fiecare tip de structură militară
la nivel tactic modalitațile de ducere a acțiunilor potrivit misiunilor specifice
concordante cu specializarea/arma fiecăreia.
Instrucția tactică de specialitate integrează și dezvoltă achizițiile dobândite
prin instrucția individuală de bază și instrucția tehnică de specialitate, făcând
totodată trecerea spre componentă integratoare a instruirii forțelor – exercițiile.
Instrucția tactică de specialitate se desfășoară potrivit PI-ului pentru instrucția
individuală și PIM-ului pentru instrucția colectivă. În cadrul acesteia sunt vizate
obiective în domeniul tehnicilor, tacticilor și procedurilor de întrebuințare în luptă
a structurilor militare (însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor pentru
organizarea și conducerea activităților de utilizare a armamentului de pe tehnica de
luptă) și în domeniul instrucției tactice a armei/specializării (aplicarea procedeelor
tacticilor și tehnicilor specifice acțiunilor militare la nivelul subunităților și
unităților).
Instrucția tactică de specialitate se organizează și se desfășoară potrivit
schemei-cadru cunoscute având ca particularități distincte anumite elemente
definitorii care rezidă în complexitatea procesului de instruire și mai ales în
asigurarea concreteței organizării acțiunilor desfășurate pentru îndeplinirea
misiunii.
Caracterul practic-aplicativ și încadrarea riguroasă în exigențele doctrinare
consitituie un deziderat major al ședințelor de instrucție.
Aceste ședințe se desfășoară în baza a ASIE elaborate pentru fiecare cerință
a instruirii. În acest context, activitatea de pregătire, organizare și conducere a
ședințelor este mai laborioasă, constituind pentru fiecare comandant de subunitate
un reper esențial al pregătirii și profesionalismului acestuia pentru fiecare etapă a
instruirii.

3
 DIDACTICA SPECIALITĂȚII MILITARE

Din perspectiva complexității si profunzimii activității pregătitoare se

detașează activitatea analitică desfășurată pentru studierea ASIE. Condițiile și
standardele precizate în ASIE oferă elemente determinante pentru stabilirea locului
de desfășurare a instrucției, precum și pentru repartizarea resursei de timp pe etape
ale cerinței. Totodată, acestea orientează conturarea situației tactice. Aceasta
trebuie să corespundă întru totul îndeplinirii cerințelor sau standardelor precizate în
ASIE, precum și cadrului misiunii precizat în PIM. Comandantul de subunitate
trebuie să conceapă un cadru tactic verosimil, realist și concordant cu doctrinele de
operații și manualele de luptă ale subunităților.
De reținut este faptul că este necesară însușirea și utilizarea unui limbaj
adecvat, specific, astfel încât toți participanții la instrucție să asimileze limbajul și
conceptele prevăzut în doctrine, manuale de luptă și teoria și practica instruirii
forțelor.
Instructajul metodic se desfășoară de regulă la locul stabilit pentru
desfășurarea instruirii și numai în situații deosebite se poate desfășura în săli de
specialitate sau alte locuri.
O atenție deosebită se acordă asigurării bazei materiale a ședinței cu accent
deosebit pe tehnica de luptă, muniții sau mijloace de marcare a focului. Atât
instructajele, cât și ședințele de instrucție în sine urmăresc respectarea regulilor de
manipulare și utilizare a acestora pentru evitarea accidentelor și incidentelor.
În ziua de instrucție respectivă ședința poate începe după caz, în cazarmă sau
direct în raionul de instrucție. Deplasarea la și de la câmpul de instrucție se execută
invariabil respectându-se normele regulamentare și cu sau fără executarea unor
momente tactice.
Pe timpul desfășurării instrucției, comandantul de pluton urmărește
însușirea și înțelegerea situației tactice, a tehnicilor și procedeelor de acțiune,
executarea corectă a acestora, precum și înțelegerea argumentelor justificative,
atunci când există posibilitatea unor alternative acționale contribuind astfel la
dezvoltarea gândirii tactice creatoare a subordonaților.
Comandantul de pluton are grijă ca elementele suplimentare de actualizare
a situației tactice să fie precizate la momentul oportun, evitând totuși explicațiile
redundante sau stereotipe.
Ședințele de instrucție tactică se termină odată cu verificarea materialelor,
depunerea acestora și intruducerea tehnicii de luptă la locul de păstrare.