Tactica generală

TEMA 1. Obiectul şi sarcinile „Pregătirii tactice” a subunităţilor de

infanterie.

Obiective didactice:
1. De a studia şi a însuşi obiectul şi sarcinile tacticii generale.
2. De a dezvolta la studenţi gîndirea tactică şi logică, capacitatea de analiză,
sinteză şi iniţiativă.
3. De a educa la studenţi hotărîrea, disciplina şi organizarea.

Subiecte de studiu:
1. Conţinutul şi misiunile tacticii generale.
2. Cerinţele MA, M.St.M, regulamentelor militare, programei de pregătire la
tactica generală.
Asigurarea materială: conspect; regulament de luptă; cretă; caiete de lucru;
indicator.

Bibliografia:
1. Manual “Tactica” (p.I), pag.15 – 20.
2. Manual “Tactica generală”, pag.5 – 7.
 1. Conţinutul şi misiunile tacticii generale.

Arta militară ca ştiinţă teoretică are trei părţi componente:

- Strategia;
- arta operativă;
- tactica.

Strategia se ocupă cu teoria şi practica pregătirii statului şi FA pentru

prevenirea, contracararea ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar,
planificarea şi ducerea operaţiunilor de apărare.
Arta operativă ocupă un loc intermediar între strategie şi tactică şi determină
misiuniile şi direcţia dezvoltării tacticii.
Tactica provine de la cuvîntul grecesc “taktika” – arta de construire a trupelor.
Esenţa tacticii o constituie stabilirea modalităţii optime de utilizare a forţelor,
mijloacelor şi a terenului, în conformitate cu legile obiective ale luptei armate, astfel
încît inamicul să fie înfrînt, nimicit sau capturat.
Elementele de bază cu care operează tactica sînt:
- forţele şi mijloacele de luptă proprii;
- inamicul;
- terenul.
Acţiunile principale care duc la obţinerea succesului tacticii sînt:
- manevra;
- lupta.
Manevra asigură gruparea cea mai potrivită a trupelor pentru luptă.
Lupta asigură lovirea inamicului în scopul nimicirii lui. Ambele se realizează
prin forme variate.
Domeniul tacticii cuprinde:
- tactica generală;
- tactica genurilor de arme.
Tactica generală studiază şi elaborează principiile, formele şi procedeele luptei
armelor întrunite. Regulile şi normele stabilite de tactica generală orientează acţiunile
tactice ale tuturor celorlalte genuri de arme.
Tactica genurilor de arme elaborează principiile şi procedeele de întrebuinţare
în luptă a fiecărei arme. De exemplu:
- tactica subunităţilor de infanterie şi tancuri;
- tactica artileriei;
- tactica subunităţilor de geniu;
- tactica aviaţiei;
- tactica forţilor marine.
Tactica generală şi tactica genurilor de arme se află într-o legătură strînsă una cu
alta. Tactica generală determină misiunile pentru subunităţi, unităţi şi mari unităţi în
lupta de arme întrunite, modul şi procedeele de întrebuinţare în comun a acestora şi
prin aceasta contribuie la dezvoltarea tacticii armelor. La rîndul său, schimbările în
tactica armelor influenţează asupra dezvoltării tacticii generale, cer unele concretizări
şi perfecţionări a recomandărilor acesteia.

2
 Rolul tacticii în condiţiile contemporane, după cum confirmă experienţa
războaielor şi conflictelor locale este mare. Aceasta se determină prin aceea, că o
mare importanţă în obţinerea victoriei asupra inamicului continuă să fie lupta de arme
întrunite, de asemenea posibilităţile mari, de care dispune comandamentul tactic
pentru rezolvarea misiunilor de luptă. De aceea tactica (pregătirea tactică) este una
din cele mai importante părţi a pregătirii de luptă a trupelor, disciplina de bază în
instituţiile de învăţămînt militar.
Tactica este cel mai dinamic domeniu al artei militare. Schimbările în tactică se
petrec pe măsura accelerării progresului tehnic şi perfecţionării mijloacelor luptei
armate, capacităţilor morale şi de luptă a efectivului armatei. Tactica este maximal
apropiată de activitatea practică a trupelor. Nivelul de dezvoltare a tacticii, calitatea
pregătirii tactice a ofiţerilor, statelor majore şi a trupelor într-o măsură mare vor
contribui la obţinerea victoriei în luptă.
Cercul misiunilor tacticii este amplu. El este determinat de:
- nivelul de dezvoltare a armamentului şi tehnicii de luptă;
- aparenţa strategiei asupra caracterului unui război posibil, procedeele de
dezlănţuire şi ducere a acestuia;
- misiunile concrete, care decurg din arta operativă.
În legătură cu perfecţionarea mijloacelor luptei armate misiunile principale
ale tacticii sînt:
- elaborarea şi realizarea în viaţă a măsurilor, care asigură gătinţa de luptă
permanentă a subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi pentru îndeplinirea misiunilor
de luptă în condiţiile complicate ale situaţiei terestre, aeriene şi radioelectronice;
- elaborarea şi perfecţionarea procedeelor de ducere a acţiunilor de luptă la
etapa iniţială a războiului.
Implementarea armei nucleare şi altor mijloace contemporane a luptei armate
radical au schimbat caracterul luptei şi condiţiile de ducere a acesteia.
Misiunea tacticii este de a descoperi aceste schimbări, de a cerceta natura luptei
moderne, trăsăturile caracteristice ale acesteia, legitimităţile, pregătirea, principiile şi
procedeele de ducere.
Tactica elaborează procedeele de întrebuinţare a diferitor categorii de armament
modern, şi de protecţie a trupelor împotriva unui astfel de armament al inamicului.
Nimicirea inamicului în luptă se obţine prin combinarea strînsă a focului,
loviturii şi manevrei subunităţilor şi unităţilor de diferite arme. Misiunea tacticii
constă în aceea, ca să găsească cea mai optimală combinare a acestor elemente a
luptei de arme întrunite şi a forţelor şi mijloacelor participante în luptă.
Una din misiunile principale ale tacticii este studierea forţelor şi mijloacelor
inamicului, privivitor asupra întrebuinţării a acestora în luptă, de asemenea asupra
procedeelor de ducere a diferitor forme de luptă; determinarea părţilor puternice şi
slabe a armamentului, tehnicii, organizarea trupelor şi tacticii de acţiuni a inamicului.
În afară de aceasta, tactica studiază întrebările de conducere, de asigurare
multilaterală a luptei şi elaborează recomandările practice pentru rezolvarea lor în
diferite situaţii.
Tactica are două aspecte: teoretic şi practic.
Teoria tacticii studiază:
- conţinutul şi caracterul luptei contemporane;
3
 - dezvăluie legităţile şi principiile desfăşurării luptei cu forţe şi mijloace;
- studiază calităţile şi posibilităţile formaţiunilor militare tactice;
- elaborează metodele de pregătire şi desfăşurare a luptei.
Tezele teoretice ale tacticii îşi găsesc reflectare în regulamente de luptă,
îndrumări, manuale şi alte lucrări teoretico – militare.
Practica tacticii cuprinde activitatea comandanţilor, statelor majore în
pregătirea şi desfăşurarea luptei. Ea conţine:
- acumularea şi studierea datelor despre situaţie;
- luarea hotărîrii;
- aducerea la cunoştinţa subordonaţilor a misiunii;
- organizarea cooperării;
- organizarea nimicirii cu foc a inamicului;
- planificarea luptei;
- pregătirea subunităţilor pentru îndeplinirea misiunilor de luptă;
- ducerea acţiunilor de luptă;
- conducerea unităţilor şi subunităţilor în timpul luptei;
- asigurarea multilaterală a luptei.
Ambele aspecte ale tacticii sînt strîns legate şi se completează reciproc. Teoria
se bazează pe practică şi-i luminează calea. Practica se bazează pe teorie şi dă
materialele sale din viaţa şi activitatea de luptă a trupelor pentru noi generalizări
teoretice.
Tactica este apropiată maxim de activitatea practică a trupelor. Cu ea se ocupă
tot efectivul Forţelor Armate. Nivelul de dezvoltare a tacticii, calitatea pregătirii
tactice a ofiţerilor, statului major şi trupelor sînt un factor principal în cîştigarea
victoriei.
Obiectul tactica generală are scopul pregătirii studenţilor în calitate de sergenţi
în rezervă pentru trupele de infanterie motorizată, care posedă cunoştinţe profunde a
bazelor teoretice şi deprinderi practice de întrebuinţare a subunităţilor în lupta
modernă de arme întrunite, cunoaşte legile şi principiile luptei armate, poate creator
să aplice principiile teoretice a regulamentelor de luptă în practică, capabil de a
comanda cu grupa (plutonul).
Scopul principal al pregătirii tactice – formarea la studenţi a deprinderilor
practice, capacităţilor şi calităţilor pentru organizarea şi ducerea cu succes a luptei
moderne.
Baza pregătirii tactice constituie studierea şi însuşirea de către studenţi a
organizării luptei şi conducerii cu subunităţile în luptă, acţiunilor practice în teren şi
folosirea capacităţii de luptă a armamentului şi tehnicii de luptă în condiţii de folosire
de către inamic a armelor obişnuite şi a armei de nimicire în masă.
Pregătirea tactică contribuie la instruirea în complex a studenţilor, la formarea
deprinderilor practice şi acţiunilor în conducerea cu subunităţile în lupta modernă de
arme întrunite, precum şi obţinerea unui înalt nivel al pregătirii de luptă.

2. Cerinţele MA, M.St.M, regulamentelor militare, asupra programei de

pregătire la tactica generală.

4
 Tactica este apropiată maxim de activitatea practică a trupelor. Cu ea se ocupă
tot efectivul Forţelor Armate. Nivelul de dezvoltare a tacticii, calitatea pregătirii
tactice a ofiţerilor, statului major şi trupelor sînt un factor principal în cîştigarea
victoriei.
În ordinul Ministrului apărării: “Cu privire la bilanţul pregătirii Armatei
Naţionale” în anul nou de învăţămînt şi bilanţul activităţilor executate în anul trecut
se indică pentru pregătirea tactică: “Nivelul scăzut la pregătirea tactică, precum şi
cunoaşterea sub nivel a regulamentelor de luptă”.
Pregătirea tactică este instruirea efectivului, formaţiunilor, unităţilor şi
subunităţilor în pregătirea şi desfăşurarea luptei.
Pregătirea tactică este unul din obiectele principale a pregătirii pentru luptă a
trupelor şi o disciplină de bază la catedra militară, deoarece ca într-o măsură mare
asigură pregătirea studenţilor pentru acţiunile practice în lupta contemporană,
instruirea de companie a lor.
Pregătirii tactice îi este subordonată studierea tuturor disciplinelor, deoarece ea
reuneşte într-un complex unic cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile căpătate de
studenţi în procesul instruirei la lnstrucţia de foc, tactica generală, pregătirea de
geniu, pregătirea fizică,instrucţia de front şi alte discipline militare. Ea este baza
pregătirii de companie a trupelor. Se datorează faptul că numai la lecţiile de tactică şi
aplicaţii e posibilă apropierea maximă a condiţiilor instruirii de starea de luptă reală.
În cursul pregătirii tactice subunităţile şi comandanţii acestora învaţă:
- a executa marşuri cu viteză înaltă şi la distanţe mari;
- cu impetuozitate să atace inamicul, exploatînd rezultatele tuturor mijloacelor
de nimicire;
- a duce cercetarea activă şi neîntreruptă;
- a executa manevra în ascuns;
- hotărîtor şi cu dîrzenie a acţiona în adîncimea apărării inamicului;
- de a forţa cursurile cu apă;
- de a trece zonele contaminate şi barajele;
- cu dîrzenie a duce lupta de apărare;
- cu pricepere să se protejeze de A.N.M. ale inamicului;
- a duce lupta într-o situaţie complicată şi brusc schimbătoare.
La pregătirea de luptă a trupelor eforturile principale se direcţionează spre
sporirea calităţii pregătirii de companie şi speciale. Atenţia principală se acordă
pregătirii individuale a fiecărui militar şi subunităţii în general pentru îndeplinirea cu
succes a misiunilor în conformitate cu destinaţia de luptă în condiţiile de luptă
contemporană, formării calităţilor morale înalte şi de luptă la efectiv.
Pregătirea tactică se consideră fundamentală la pregătirea efectivului şi
subunităţilor, şedinţele tactice şi tactico-speciale se desfăşoară în complex cu
îndeplinirea misiunilor de foc şi executarea măsurilor de asigurare a acţiunilor de
luptă.
O atenţie deosebită se acordă în procesul de instruire la pregătirea plutoanelor şi
companiilor asupra capacităţii lor de a duce independent cu iscusinţă acţiunile de
luptă izolat de forţele principale, în componenţa detaşamentelor mixte şi grupelor
mici de luptă, în deosebi în localităţi, în păduri, livezi şi vii, în orice condiţii ale
timpului şi situaţiei.
5
 Efectivul subunităţilor se pregăteşte timp de 9 luni de instrucţie. Pe parcursul
primelor 2 luni de instrucţie se organizează pregătirea individuală a militarilor,
pregătirea specialiştilor şi studierea tehnicii şi armamentului. La sfîrşitul perioadei de
instrucţie se susţine colocvii privind accesul la exploatarea armamentului şi tehnicii
din dotare.
Următoarele 7 luni de învăţămînt se desfăşoară închegarea de luptă a grupelor,
plutoanelor, companiilor şi batalioanelor, finalizînd-o cu desfăşurarea şedinţelor de
control şi aplicaţiilor de către şefii superiori.
Pregătirea studenţilor se organizează şi se desfăşoară la şedinţe în conformitate
cu programa pregătirii la disciplina”Tactica generală”. Instruirea se desfăşoară în
grupe de învăţămînt (pluton). Efortul de bază se face asupra însuşirii practice de
către studenţi a întregului volum privind organizarea luptei, o atenţie considerabilă se
acordă şedinţelor şi antrenamentelor privind conducerea cu focul şi subunităţile în
luptă.
Misiunea studenţilor catedrei militare este de a studia profund şi pe larg
principiile (articolele, noţiunile) de bază a tacticii şi de a se învăţa de a le folosi cu
dibăcie (capabil) în nimicire rapidă şi hotărîtoare a inamicului.
O atenţie diosăbită se atrage la lucrul practic în funcţia deţinută şi anume la
organizarea luptei în teren, conducerea cu grupa infanterie motorizată, mînuirea
(stăpînirea) armamentului şi tehnicii de luptă.

La finele studierii obiectului “Tactica generală” studenţii trebuie:

să ştie:
- bazele luptei moderne de arme întrunite;
- organizarea şi conducerea acţiunilor de luptă cu grupa şi plutonul;
- bazele organizării şi ducerii luptei de către grupă şi pluton;
- structura organizatorică, posibilităţile de luptă ale subunităţilor de infanterie,
forţelor şi mijloacelor primite în sprijin şi ca întărire, modul şi procedeele de
întrebuinţare a lor în luptă;
- organizarea, armamentul, tehnica de luptă şi acţiunile tactice ale subunităţilor
forţelor armate a statelor din regiune şi străine;
- principiile de organizare şi metodele de protecţie contra armelor de nimicire în
masă, armelor de înaltă precizie şi mijloacelor incendiare, măsurile restabilirii
capacităţii de luptă a subunităţilor subordonate;
- asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă şi tehnico – materială a
subunităţilor în luptă;
- cerinţele principale pentru conducerea (pe ascuns) în secret a trupelor în luptă;
- metodele de organizare a pregătirii de luptă a efectivului , organizarea şi
desfăşurarea instrucţiilor tactice.

să poată:
- organiza lupta în cadrul grupei şi plutonului de infanterie motorizată şi să
conducă cu acţiunile lui în luptă;
- organiza lupta în condiţii deosebite şi izolat;

6
 - să folosească cu iscusinţă şi eficient posibilităţile de luptă ale armamentului din
dotare şi ale tehnicii de luptă, să pună la timp şi corect misiunile de luptă mijloacelor
de foc şi subunităţilor primite ca întărire şi în sprijin;
- acţiona în condiţii complicate, folosirii de către inamic a armelor de nimicire în
masă şi mijloacelor incendiare, şi să organizeze protecţia efectivului subunităţilor
contra acestor arme, să ia măsuri pentru restabilirea capacităţii de luptă;
- folosi practic mijloacele de protecţie individuală şi colective, aparatele de
control chimic şi de radiaţie;
- organiza asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă şi tehnico – materială a
subunităţilor în luptă;
- organiza legătura în subunităţi şi de a lucra practic cu mijloacele de
transmisiuni;
- îndeplini personal normativele tactice prevăzute în culegerile de normative;
- asigura şi a menţine subunitatea în stare înaltă de luptă;
- organiza şi petrece instrucţii tactice cu efectivul grupei.

Să facă cunoştinţă:
- cu structura organizatorică a unităţilor şi marilor unităţi ale Forţelor Armate ale
Republicii Moldova;
- cu bazele organizării şi acţiunile în luptă de către compania de infanterie
motorizată;
- cu bazele organizării şi ducerea luptei de către unităţile de artilerie, antiaeriene
şi genurile de arme ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova.