Unitatea de învăţare 4

TACTICA JOCULUI DE HANDBAL ÎN ATAC

4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare
4.3.1. Definirea principalilor termeni
4.3.2. Acţiunile tactice individuale în atac
4.3.3. Acţiunile tactice colective în atac
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
4.5. Bibliografie

4.1. Introducere NOTELE

Din punct de vedere tactic, handbalul prezintă, o complexitate de STUDENTULUI
situaţii ivite atât în atac cât şi în apărare, ca urmare a multitudinii
mijloacelor de manevrare a mingii şi a însuşi conţinutului jocului.
Existenţa unui număr mare de procedee şi multiplele posibilităţi de
a le lega prin forme variate de mişcare, pe zone mai mari sau mai reduse
din teren, asigură jocului un pronunţat conţinut tactic, caracterizat prin
dinamism, jocului ne apare pe cât de complexă, pe atât de diferită.
În literatura de specialitate, mulţi autori o definesc ca activitate,
concept, proces sau sistem de mijloace.
Mihai Epuran, (1968) defineşte tactica „ca un proces psihomotric
complex care angajează factori cognitivi, volitivi şi motrici”.
O altă definiţie a aceluiaşi autor, „tactica este activitatea prin care
un sportiv îşi desfăşoară toate posibilităţile sale tehnice, fizice şi psihice,
pentru a dobândi rezultatele cele mai bune în condiţiile şi în faţa unor
adversari diferiţi”.
Ca o sinteză putem spune că, tactica reprezintă organizarea şi
coordonarea acţiunilor individuale şi colective în mod raţional şi unitar,
în scopul realizării randamentului maxim, folosind în limitele
regulamentului şi sportivităţii, cele mai corespunzătoare procedee,
valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor proprii, precum şi
lipsurile adversarilor.
Pregătirea tactică nu trebuie confundată cu însuşirea mecanică a
instrucţiunilor, regulilor, schemelor şablon sau cu un complex standard
de activitate. Dezvoltarea spiritului de observaţie, perfecţionarea
capacităţii de orientare în condiţii schimbătoare, rezolvarea creatoare a
situaţiilor variate din timpul jocului, analiza rapidă, spontană a acţiunilor
proprii şi în special ale adversarului sunt câteva din elementele esenţiale,
componente ale tacticii de joc.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:
- definirea principalilor termeni;
- sistematizarea acţiunilor tactice individuale şi colective specifice
 atacului în jocul de handbal.
Competenţele unităţii de învăţare
- cunoaşterea conceptelor referitoare la conţinuturile specifice;
- cunoaşterea şi folosirea adecvată a terminologiei specifice jocului
de handbal;
- explicarea biomecanicii tacticii specifice jocului de handbal în
atac;

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Definirea principalilor termeni
Tactica jocului de handbal constă în organizarea şi coordonarea
acţiunilor jucătorilor în vederea realizării succesului prin folosirea conştientă, în
limitele regulamentului şi a moralei sportive a celor mai corespunzătoare
complexe de procedee, valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor
proprii, precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor.
„Tactica reprezintă un sistem coerent de acţiuni selecţionate, planificate
şi pregătite anticipat pentru a fi utilizate în jocul echipei în funcţie de adversari
şi condiţiile de concurs, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp în
scopul îndeplinirii obiectivelor de performanţă stabilite.” (E. Colibaba şi I.
Bota)
„Tactica este un sistem de principii, idei şi reguli de abordare a
competiţiilor de către sportivi, prin care îşi valorifică toate capacităţile tehnice,
fizice şi psihologice în vederea rezolvării situaţiilor problematice create de
adversari, coechipieri şi ambianţă, în vederea obţinerii succesului.” (A.
Dragnea)
„Totalitatea acţiunilor şi mijloacelor din domeniul pregătirii tehnice,
fizice şi psihice, precum şi a altor măsuri specifice, selecţionate, organizate şi
coordonate spre a fi folosite raţional şi oportun în concurs, pentru obţinerea
victoriei.” (L. Teodorescu)
În concluzie, tactica reprezintă folosirea conştientă a întregului arsenal
tehnic, fizic, teoretic şi psihic al jucătorilor, în vederea valorificării punctelor
forte ale propriei echipe şi speculării punctelor slabe ale adversarilor, în vederea
asigurării succesului.
Componentele tacticii sportive
În sfera tacticii sunt cuprinse atât laturi ale pregătirii teoretice,
concretizate în principii, noţiuni, concepte şi reguli, cât şi în acţiuni
practice sub forma execiţiilor şi combinaţiilor tactice.
Componentele tacticii sunt:
- concepţia tactică;
- planul tactic;
- acţiunea tactică;
- sistemul de joc;
Concepţia tactică
Concepţia tactică reprezintă un sistem de principii, idei, regili şi
norme relativ stabile, elaborate în vederea participării cu succes în
competiţie.
Concepţia tactică este stabilită în general de antrenori şi alţi
specialişti – metodişti, psihologi şi medici, în urma analizei stadiului de
dezvoltare a handbalului pe plan mondial. În ajutorul acestora vin şi
comisiile tehnice şi organizatorice ale federaţiei internaţionale, care
înaintează federaţiilor naţionale, concluziile desprinse din desfăşurarea
celor mai importante competiţii. Acestea sunt adaptate de către federaţia
de specialitate la particularităţile pe niveluri ale sportivilor, la condiţiile
organizatorice şi materiale .
Concepţia tactică este o componentă dinamică, relativ stabilă, se
bazează pe principii ce aparţin experienţei practice şi se modifică doar
atunci când echipele de sportivi impun acest lucru.
Planul tactic
Pentru abordarea fiecărei competiţii se întocmesc planuri tactice
diferenţiate, conform concepţiei tactice. El este diferit de la o competiţie
la alta.
Planul tactic este o particularizare temporară a tacticii. Poate fi
definit ca ”ansamblul măsurilor stabilite în vederea rezolvării
problemelor tactice ridicate de pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de
atac şi apărare”.
Acţiuni tactice
Acţiunile tactice sunt instrumente practice de realizare a planului
tactic şi concepţiei tactice. Sunt componente concrete ale tacticii şi se
desfăşoară pe mai multe faze, cele mai multe fiind de natură psihologică
şi una motrică, practică, concretă, de rezolvare a situaţiei tactice:
- perceperea şi analiza situaţiei competiţionale care favorizează o
anumită acţiune tactică;
- rezolvarea mentală prin elaborarea unei strategii adecvate şi
decizii;
- analiza efectelor acţiunii tactice.
Acţiunile tactice se prezintă ca structuri înlănţuite, denumite
combinaţii, scheme şi iniţiative individuale efectuate în scopuri tactice
bine determinate.
Astfel, acţiunea individuală reprezintă selecţionarea şi aplicarea
conştientă, de către un jucător într-o fază, a celui mai indicat complex de
procedee tehnico – tactice în scopul realizării unei sarcini parţiale a
jocului.
De regulă, acţiunea individuală se desfăşoară în luptă cu unul sau
mai mulţi adversari.
Combinaţia tactică
Combinaţia tactică– reprezintă “coordonarea acţiunilor
individuale a doi sau mai mulţi coechipieri, într-o fază a jocului cu scopul
realizării unei sarcini parţiale de atac sau apărare ” (L. Teodorescu,
1975).
Combinaţiile tactice sunt proprii oricărui sistem de joc.
Schema tactică
Schema tactică– este o formă a combinaţiei tactice mai evoluată,
aplicată cu precădere în atac. Ea este mai complexă, mai rigidă şi
stereotipă. La efectuarea ei participă de obicei un număr mai mare de
jucători şi se aplică mai ales în momentele fixe ale jocului. Schema
tactică se utilizează în vederea derutării adversarului şi de a pune în
valoare, în fazele decisive ale jocului, calităţile unui sportiv. Este necesar
ca schemele tactice să posede una, două variante pentru a preveni
sesizarea de către adversar a intenţiilor şi manevrelor jucătorilor, mai ales
în faza de finalizare.
Circulaţia tactică
Circulaţia tactică – se foloseşte în atac şi este forma superioară a
schemei tactice. Cu ajutorul ei se realizează faza de pregătire a atacului în
cadrul sistemului de joc adoptat. La circulaţia tactică participă un număr
mai mare de jucători, uneori chiar întregul colectiv al echipei. Scopul
circulaţiei tactice este de a crea situaţii favorabile realizării punctelor;
constă din combinaţii tactice şi acţiuni individuale, simultane şi succesive
şi se desfăşoară după un anumit plan de organizare.
O bună circulaţie tactică trebuie să se caracterizeze prin:
- agresivitate – demarcaje succesive ale jucătorilor, iar circulaţia
mingii să fie orientată spre poarta adversă, să constituie în
permanenţă o ameninţare pentru apărare şi să pună în situaţie de a
înscrie pe toţi jucătorii sau majoritatea jucătorilor;
- reversibilitate – să se poată executa atât pe partea dreaptă, cât şi
pe partea stângă a terenului;
- accesibilitate – să poată fi învăţată relativ uşor şi să corespundă
pregătirii tehnice a jucătorilor.
Toate aceste componente ale tacticii se supun în timpul jocului
principiilor care guvernează jocul în atac:
- asigurarea mingii;
- variaţiile de ritm la deplasare;
- alternarea acţiunilor tactice;
- păstrarea posturilor;
- schimbarea jocului de pe o parte pe alta;
- variaţia în acţiuni.
În concluzie putem spune că în jocul în atac întâlnim acţiuni tactice
individuale şi acţiuni tactice colective.
Tactica individuală în atac cuprinde totalitatea principiilor şi
regulilor după care acţionează un atacant atunci când se află în luptă
directă cu un apărător sau în situaţie de colaborare cu 1 – 2 coechipieri.
Tactica colectivă în atac reprezintă totalitatea principiilor şi
regulilor după care se desfăşoară jocul de ansamblu al echipei, atunci
când jucătorii, colaborând, acţionează în mod unitar împotriva sistemului
defensiv advers.

4.3.2. Acţiunile tactice individuale în atac

Din punct de vedere tactic, jocul individual în atac stă la baza
acţiunilor colective. Pentru un joc colectiv eficient este nevoie să se
acţioneze cât mai periculos.
Acţiunile tactice individuale sunt: pătrunderea şi demarcajul.
Pătrunderea
În jocul modern, atacantul nu trebuie să primească mingea pe loc,
ci în deplasare spre poarta adversă. Acţiunea de prindere a mingii în
mişcare se numeşte pătrundere, această acţiune facilitând jucarea mingii
şi demarcarea coechipierilor.
Demarcajul
Demarcajul reprezintă acţiunea tactică individuală prin
intermediul căreia un atacant se eliberează de adversarul direct pentru a
putea primi mingea. Demarcajul poate fi realizat în două moduri:
- demarcaj direct - prin acţiunile proprii un atacant se eliberează de
adversarul direct („eu mă demarc”);
- demarcaj indirect – prin acţiunile unui coechipier un atacant este
eliberat de adversarul direct („eu sunt demarcat”).
Demarcajul, ca acţiune tactică, se poate adapta la specificul
postului pe care acţionează un atacant. Cel mai bun exemplu pentru
această adaptare este reprezentată de „paşii pivotului”. Demarcarea
pivotului este o chestiune destul de dificil de realizat, deoarece, prin
specificul postului, acesta acţionează pe spaţii destul de restrânse, fiind
marcat strâns de adversari.
Atunci când se află în posesia mingii sau când urmează să o
prindă, pivotul se demarcă utilizând această acţiune tactică, în aşa fel
încât apărătorii să nu mai poată interveni regulamentar pentru a împiedica
aruncarea la poartă. Paşii pivotului sunt în număr de patru, această
denumire fiind adoptată convenţional pentru a defini acţiunile pivotului.
În contextul faptului că tactica reprezintă o utilizare inteligentă a
tehnicii, se poate spune că utilizarea oricărui element sau procedeu tehnic
îmbracă şi un aspect tactic. În acest sens putem utiliza următoarele
exemple:
- prinderea şi pasarea mingii în pătrundere – prin „hărţuirea”
necontenită a apărătorilor, prin pase rapide în pătrundere pot crea
breşe în dispozitivul de apărarea advers, pe unde jucătorul
pătrunde, aruncă la poartă sau angajează pivotul;
- driblingul simplu şi multiplu – reprezintă pentru jucători
modalitatea de a se deplasa cu mingea în teren fără ajutorul unui
coechipier;
- aruncarea la poartă – aruncări specifice postului ocupat în
echipă;
- angajarea pivotului – prin pase speciale sau pase de angajare a
pivotului, din ce în ce mai variate; acestea fac parte integrantă din
bagajul motric al fiecărui jucător de performanţă.

4.3.3. Acţiuni tactice colective în atac

După cum spuneam în definiţia de mai sus, acţiunile tactice
colective de atac reprezintă acţiunile tactice la a căror realizare
colaborează minim doi jucători. Acţiuni tactice colective de atac sunt:
încrucişarea, paravanul, blocajul, plecarea din blocaj, învăluirea,
circulaţia de minge şi circulaţia de jucători.
Încrucişarea
Este o acţiune tactică desfăşurată între doi sau trei jucători, cu
scopul de a pune unul dintre jucători în situaţie favorabilă de aruncare la
poartă. Dacă la această acţiune participă doi jucători se realizează
încrucişare simplă, iar dacă participă trei jucători – încrucişare dublă. De
regulă la această acţiune participă cei trei jucători ai liniei de 9m, centrul
şi cei doi interi.
Încrucişarea simplă (fig. 1) se realizează între centru şi unul dintre
interi. Se realizează la interul pe partea căruia se află pivotul. Centrul
atacă poarta oblic pe direcţia interului chemat la încrucişare. Interul trece
prin spatele centrului, primeşte mingea şi continuă acţiunea prin aruncare
la poartă, pasă la pivot sau asigură posesia mingii.
Încrucişarea dublă (fig. 2) se realizează între centru şi doi interi.
Se începe în direcţia opusă locului în care este plasat pivotul. Centrul
atacă oblic poarta spre unul dintre interi. Acesta participă la încrucişarea
simplă, după care îşi continuă deplasarea oblică spre celălalt inter,
realizând a doua încrucişare

Fig. 1. Fig.2.
Paravanul
Paravanul este acţiunea tactică prin care se urmăreşte favorizarea
aruncărilor de la distanţă, prin protejarea aruncătorului cu corpul de
acţiunile apărătorilor. La această acţiune tactică poate participa oricare
dintre jucătorii aflaţi în atac. Paravanul se poate realiza din mişcare, în
cazul acţiunilor curgătoare de atac, sau de pe loc,în cazul aruncărilor
libere de la 9m. (fig. 3 şi 4).
 Fig.3 Fig.4

Blocajul
Blocajul este acţiunea tactică prin care se favorizează demarcajul
direct, creearea culoarelor de pătrundere sau a celor de aruncare. În
esenţă, blocajul se realizează de către un atacant, cu sau fără minge, prin
bararea cu corpul a drumului unui apărător. Blocajul se poate realiza cu
faţa, cu spatele sau cu o latură a corpului. Blocajul poate fi:
- blocaj cu mingea pentru jucătorul fără minge;
- blocaj fără minge pentru jucătorul cu minge;
- blocaj fără minge pentru jucătorul fără minge;
- dublu blocaj. (fig. 5, 6, 7)

Fig.5 Fig.6

Fig.7
Plecarea din blocaj
Plecarea din blocaj reprezintă continuarea acţiunii de blocaj, prin
care jucătorul care a executat blocajul se îndreaptă către poartă. Poate fi
folosită cu succes de pivotul care a blocat apărătorul direct al interului
sau centrului, împotriva apărărilor avansate. Se realizează între linia de 9
m şi jucătorii de 6 m. (fig. 8, 9)

Fig.8 Fig.9

Învăluirea
Învăluirea este o acţiune tactică între inter, extremă şi pivotul de
pe aceeaşi parte a terenului. Interul atacă culoarul dintre apărătorul
intermediar şi cel lateral. Pivotul blochează exterior apărătorul central. În
momentul în care interul strânge apărătorii intermediar şi lateral, lasă
mingea extremei venite prin spatele său care aruncă la poartă prin
culoarul apărut între apărătorul intermediar şi cel central. Învăluirea poate
fi interioară sau exterioară. (fig. 12, 13)

Fig.12 Fig.13
4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
Sinteza unităţii de învăţare
Tactica jocului de handbal constă în organizarea şi coordonarea acţiunilor jucătorilor în vederea
realizării succesului prin folosirea conştientă, în limitele regulamentului şi a moralei sportive a celor mai
corespunzătoare complexe de procedee, valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor proprii,
precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor.
Componentele tacticii
În sfera tacticii sunt cuprinse atât laturi ale pregătirii teoretice, concretizate în principii,
noţiuni, concepte şi reguli, cât şi în acţiuni practice sub forma execiţiilor şi combinaţiilor tactice.
Componentele tacticii sunt:
- concepţia tactică;
- planul tactic;
- acţiunea tactică;
- sistemul de joc;
Toate aceste componente ale tacticii se supun în timpul jocului principiilor care guvernează jocul
în atac:
- asigurarea mingii;
- variaţiile de ritm la deplasare;
- alternarea acţiunilor tactice;
- păstrarea posturilor;
- schimbarea jocului de pe o parte pe alta;
variaţia în acţiuni
Tactica individuală în atac cuprinde totalitatea principiilor şi regulilor după care
acţionează un atacant atunci când se află în luptă directă cu un apărător sau în situaţie de
colaborare cu 1 – 2 coechipieri.
Tactica colectivă în atac reprezintă totalitatea principiilor şi regulilor după care se
desfăşoară jocul de ansamblu al echipei, atunci când jucătorii, colaborând, acţionează în mod
unitar împotriva sistemului defensiv advers.
Acţiunile tactice individuale sunt: pătrunderea şi demarcajul.
Pătrunderea
În jocul modern, atacantul nu trebuie să primească mingea pe loc, ci în deplasare spre
poarta adversă. Acţiunea de prindere a mingii în mişcare se numeşte pătrundere, această acţiune
facilitând jucarea mingii şi demarcarea coechipierilor.
Demarcajul
Demarcajul reprezintă acţiunea tactică individuală prin intermediul căreia un atacant se
eliberează de adversarul direct pentru a putea primi mingea. Demarcajul poate fi realizat în două
moduri:
- demarcaj direct - prin acţiunile proprii un atacant se eliberează de adversarul direct („eu
mă demarc”);
- demarcaj indirect – prin acţiunile unui coechipier un atacant este eliberat de adversarul
direct („eu sunt demarcat”).
Acţiuni tactice colective de atac sunt: încrucişarea, paravanul, blocajul, plecarea din
blocaj, învăluirea, circulaţia de minge şi circulaţia de jucători.
Încrucişarea
Este o acţiune tactică desfăşurată între doi sau trei jucători, cu scopul de a pune unul dintre
jucători în situaţie favorabilă de aruncare la poartă.
Paravanul
Paravanul este acţiunea tactică prin care se urmăreşte favorizarea aruncărilor de la distanţă, prin
protejarea aruncătorului cu corpul de acţiunile apărătorilor.
Blocajul
Blocajul este acţiunea tactică prin care se favorizează demarcajul direct, creearea
culoarelor de pătrundere sau a celor de aruncare.
Plecarea din blocaj
Plecarea din blocaj reprezintă continuarea acţiunii de blocaj, prin care jucătorul care a
executat blocajul se îndreaptă către poartă.
Învăluirea
Învăluirea este o acţiune tactică între inter, extremă şi pivotul de pe aceeaşi parte a
terenului.

Concepte şi termeni de reţinut: tactica jocului, acţiuni tactice individuale în atac, acţiuni tactice
colective în atac.
Tactica jocului – reprezintă organizarea şi coordonarea acţiunilor jucătorilor în vederea realizării
succesului prin folosirea conştientă, în limitele regulamentului şi a moralei sportive a celor mai
corespunzătoare complexe de procedee, valorificând calităţile şi particularităţile jucătorilor proprii,
precum şi lipsurile în pregătire ale adversarilor.
Acţiuni tactice individuale în atac – reprezintă totalitatea principiilor şi regulilor după care
acţionează un atacant atunci când se află în luptă directă cu un apărător sau în situaţie de
colaborare cu 1 – 2 coechipieri.
Acţiuni tactice colective în atac - reprezintă totalitatea principiilor şi regulilor după care se
desfăşoară jocul de ansamblu al echipei, atunci când jucătorii, colaborând, acţionează în mod
unitar împotriva sistemului defensiv advers.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Enumeraţi principiile tactice ale jocului în atac.
2. Care sunt acţiunile tactice individuale în atac?
3. Care sunt acţiunile tactice colective în atac?
Teste de evaluare/autoevaluare

Răspundeţi cu adevărat sau fals, sau încercuiţi răspunsurile corecte.

1. Elementele tehnice pot îmbrăca aspecte tactice în execuţia lor.

2. Încrucişarea poate fi simplă şi dublă.
3. Demarcajul se poate realiza doar prin acţiunile proprii ale atacantului.
4. Acţiune tactică colectivă de atac este:
a. Demarcajul
b. Încrucişarea
c. Pătrunderea
d. Paravanul
4.5. Bibliografie
1. Hantău, C. (2009) – MDS Jocuri de echipă – Handbal, Ed. A.N.E.F.S.
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Igorov Bosi., M., (2011) - MDS Handbal – Curs universitar, Ed. A.N.E.F.S., Bucureşti