MODUL 6

(2 ore teorie, 8 ore practică)

Pregătirea activităţii de instruire
PEDAGOGIA SPORTULUI – se încadrează în rândul disciplinelor ştiinţifice, deoarece
îndeplineşte următoarele condiţii de bază pentru a fi definită ca ştiinţă :

• are obiect propriu de studiu (cerinţele comportamentului sportiv)

• are metode proprii de studiu (ştiinţa antrenamentului) ;
• are noţiuni clare şi bine conturate (comportamentul socio-sportiv) ;
• stabileşte, defineşte legi, norme, principii şi regulamente de disciplină şi educaţie sportivă.

Obiectul învăţării sportive îl constituie achiziţia de “cunoştinţe”, “priceperi”, “deprinderi

profesionale şi de comportament”, precum şi creşterea performanţelor fizice, biologice,
senzoriale şi intelectuale. .

Sportivii selectionaţi pentru practicarea sportului de înalt nivel trebuie să urmeze un proces
continuu şi îndelungat de învăţare a tehnicii şi tacticii, aplicate conform cerinţelor regulamentare
ale fiecărei ramuri de sport. Pentru complexitatea datelor noi ale sportului, menite să devină
cunoştinţe, să se transforme în achiziţii durabile, în procesul de învăţare se solicită ca sportivii să
parcurgă următoarele etape:

 percepţia,
 înţelegerea,
 memorarea,
 generalizarea (transferul).

Instruirea sportivă = o activitate umană cu un scop precis, întrunind caracteristicile oricărui

proces de formare, cu deosebirea că viitorul produs, sportivul de înalt nivel, participă activ,
conştient la propria lui pregătire, la dobândirea de cunoştinţe, priceperi, deprinderi profesionale
şi de conduită într-o ramură sportivă, motiv pentru care i se spune subiect al formării.
SPORTIVUL numit şi subiect al învăţării, dacă nu s-ar fi stabilit fără echivoc, faptul că în
ultimă instanţă, sportivul este cel care se pregăteşte, antrenorul nefăcând decât să creeze condiţii
pentru desfăşurarea procesului de antrenament în mod eficient. Ca urmare, în antrenamentul
modern, sportivul este figura centrală a procesului didactic, spre deosebire de trecutul apropiat
când totul era centrat spre instructor/antrenor.

INSTRUCTORUL/ANTRENORUL constituie tehnicianul, organizatorul, evaluatorul, caracterul

procesului, îndrumătorul sportivului. În cazul nostru instructorul/antrenorul este elementul care
conduce activitatea, care deţine informaţia de specialitate, precum şi competenţa organizatorică
şi psihopedagogică necesară. În plus, pe lângă cunoştinţele şi aptitudinile necesare oricărui
profesor de educaţie fizică, instructorul/antrenorul trebuie să posede cunoştinţe speciale, tehnice,
specifice domeniului său de specialitate (disciplina sportivă) şi, în special, totul din metodica
“coaching”.

PROGRAMUL DE ÎNDEPLINIT cuprinde cerinţele de învăţat, volumul de cunoştinţe tehnice,

priceperi, deprinderi, obişnuinţe, convingeri, sentimente şi mentalităţi, care sunt planificate
viguros pe ani, săptămâni, zile şi care au loc în cadrul (macro, mezo, micro) ciclurilor de
pregătire şi al lecţiilor de antrenament.

Antrenamentul sportiv, ca proces continuu de învăţare, se caracterizează ca:

- proces structurat pe mai mulţi ani, cu efect cumulativ maxim, specializat în funcţie de
trăsăturile specifice ale sportului respectiv;
- lecţiile de antrenament lasă “urme” pe care se suprapun lecţiile viitoare, pentru consolidarea
acestora;
- stabilirea unei limite între valorile de activitate şi odihnă, între părţile lecţiei, între macro şi
mezociclul, pentru garantarea refacerii capacităţilor funcţionale.

TIMPUL corespunde numărului de ore stabilit în program pentru îndeplinirea celor două
obiective de instruire şi de performanţă. Totdeauna trebuie să se realizeze o corelare strictă între
obiectivele de performanţă şi cele didactice, un raport optim, deoarece timpul nu se poate
comprima, înmagazina, cel mult poate fi utilizat în mod eficient şi intensiv.
MIJLOACELE MATERIALE. Baza tehnico-materială a sportului reprezintă o condiţie esenţială
a pregătirii sportive şi din acest motiv, instructorii/antrenorii, împreună cu factorii responsabili
din unităţile sportive, trebuie să acţioneze în permanenţă pentru îmbunătăţirea şi modernizarea
acesteia, în concordanţă cu cerinţele mondiale.

CLIMATUL PSIHOMORAL în care se desfăşoară procesul de antrenament, influenţează

puternic rezultatele obţinute. Nivelul înalt al motivaţiei sportivilor are darul de a face mai
suportabile greutăţile şi privaţiunile la care sunt supuşi aceştia în procesul de antrenament.

METODOLOGIA DIDACTICĂ se referă la metodele şi procedeele metodice cele mai avansate

prin care personalităţile sportive au obţinut recorduri de excepţie în activitatea sportivă şi care
sunt aplicate de către antrenori în procesul de antrenament. Metodologia didactică a
antrenamentului sportiv este fondată pe experimente din practica sportivă şi pe rezultate ale
studiilor ştiinţifice ale domeniilor Ştiinţei Sportului, predominat din rezultatele cercetărilor din
medicina sportului, fiziologia efortului, biochimie, biomecanică, teoria mişcării, psihologia şi
sociologia sportului.Toate programele sportive de învăţare trebuie să includă factorii
fundamentali ai pregătirii, şi anume cei:

 fizici
 tehnici
 tactici
 fiziologici
 teoretici.

 Pregătirea fizică este un factor hotărâtor în cadrul procesului de instruire a sportivului având
ca obiective dezvoltarea capacităţii funcţionale şi dezvoltarea fizică generală, dezvoltarea
deprinderilor şi calităţilor motrice şi pregătirea fizică specifică sportului practicat.

 Pregătirea tehnică cuprinde totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric etc.,

stabilite în cadrul procesului de antrenament cu scopul însuşirii tehnicii specifice. Pregătire
tehnică se bazează pe tehnică care reprezintă totalitatea acţiunilor motrice executate ideal din
punct de vedere al eficienţei acestora, în vederea obţinerii unui randament maxim.
 Pregătirea tactică reprezintă una din componentele antrenamentului fiind determinată în
mare măsură de pregătirea fizică, tehnică, psihologică şi teoretică care la rândul lor sunt şi ele
influenţate de pregătirea tactică. Prin tactică se urmăreşte variabilitatea acţiunilor şi
procedeelor de rezolvare a problemelor apărute. Se poate spune că tactica este un sistem de
principii, idei si reguli de abordare a unei situaţii sau a unei confruntări prin care un sportiv
îşi valorifică toate capacităţile tehnice, fizice, psihologice în vederea rezolvării situaţiilor de
concurs create de adversari, antrenori şi ambianţa pentru obţinerea succesului.

 Pregătirea psihologică reprezintă un factor al pregătirii sportive fiind mai întâi ca o condiţie
a oricărui forme de activitate şi apoi ca agent al optimizării performanţei.

 Pregătirea teoretică reprezintă un ansamblu de cunoştinţe de specialitate care sunt transmise

de antrenor în vederea aplicării în practică a unor noţiuni, principii, reguli menite să
optimizeze randamentul în antrenamente şi competiţii.