 Antrenamentul sportiv modern, ca proces didactic

de adaptare permanentă a organismului la eforturi

susţinute în vederea unui rezultat perfomant, cere
un efort continuu de găsire a celor mai eficiente
mijloace care să ducă cel mai repede la obţinerea
de performanţe printre cele mai bune.

În vederea raționalizării, s-a procedat pentru

început la inventarierea mijloacelor (exercițiilor)
care intră în componența antrenamentelor. Ceea ce
a frapat a fost numărul mare de mijloace, care au
corespuns orientării metodice a timpului trecut,
când se elogia bogăția conținutului, condiție a
reușitei și eficientei sale sportive.
 Sursele de alcătuire și stratificare a conținutului
antrenamentului erau și rămân multiple:
 mijloacele folosite de antrenor în situația în care el le-a
practicat ca sportiv;
 cele dobândite în propria scoală, parcurgând
programele didactice ale catedrelor cu profil aplicativ;
 cele găsite în monografiile editate pe ramuri de sport;
 cele imaginate de el în procesul devenirii sale ca
antrenor;
 cele elaborate de cercetarea științifică;
 cele întâlnite în experiența antrenorilor de marca sau
constatate în practica loturilor naționale și evident
însușite; cele văzute in contactul cu antrenorii străini și
experiența lor.
 Era necesara o asemenea aglomerare de mijloace ?
Se dovedea indubitabil ca toate sunt necesare
obținerii performantei de certă valoare ? Aceste
nedumeriri au fost spulberate de statistica
matematica, care a sugerat ca este necesar sa se
selecționeze continuu și mai ales să se folosească,
în antrenamente, din multitudinea de mijloace
(exerciții) posibile ori acumulate prin experiență, doar
acelea care au un grad ridicat de eficienta în
determinarea performantei sportive.
Definirea conceptului comportă abordări din
perspective diferite (semantică, științe exacte,
sociologie, psihologie socială, etc.)

Semnificația general acceptată :

- activitate realizată prin acțiuni menite să
conducă la eficiență crescută.
Raționalizarea este o activitate organizată care prin
acțiunea specifică urmărește :
- îmbunătățirea și perfecționarea organizării muncii, a
proceselor tehnologice din cadrul ei;
- valorificare mai bună a potențialul existent;
- economisirea energiei, materiei și materialelor folosite;
- rezolvarea unor probleme tehnice pe baza invențiilor și
inovațiilor;
- alegerea convenabilă a anumitor metode de evaluare și
unități de măsură;
- aplicarea metodelor de management a activității și
proceselor pentru de utilizare mai bună a spațiului,
timpului , materiilor și materialelor.
 Introducerea de principii și norme în activitate
și în organizarea societății /grupului;
 Eficientizarea activității;
 Dirijarea consumurilor prin introducerea unor
cuantificări / limitări;
 Înlocuirea metodelor empirice cu cele în care
evidențele științifice sunt dominante;
 Reducerea prețului de cost
Raționalizarea înseamnă
organizarea sistemică a activității în conformitate cu
principii și norme raționale în vederea obținerii unor
rezultate proiectate și așteptate prin folosirea
pârghiilor, mecanismelor, metodelor, mijloacelor
specifice și a instrumentelor de evaluare cu eficiență
maximă.

SURSA INIȚIALĂ A RAȚIONALIZĂRII :

activitatea practică
”Raționalizarea antrenamentului sportiv
reprezintă o operație impusă de nevoia de a
valorifica optim potențialul biologic și psihic al
sportivului și timpul pe care antrenorul îl are la
dispoziție pentru obținerea unei performanțe
înalte și stabile într-o ramură și probă sportivă
sau alta”
( Nicu , A., 1992)
- Dezvoltarea sportului.
- Confruntarea tot mai acerbă a sistemelor de
pregătire.
- Creșterea importanței cercetării științifice și mărirea
ariei de implementare a rezultatelor.
- Abordarea sportului din perspectivă sistemică și
interdisciplinară.
- Rafinarea metodelor și mijloacelor.
- Modernizarea aparatelor, obiectelor, locațiilor
destinate pregătirii & competiției, înnoirea
materialelor din componența dotărilor și
echipamentelor.
- Necesitatea economisirii pe mai multe planuri.
- Conservarea nivelului obținut;
- Protejarea potențialului biomotric al sportivilor;
- Necesitatea de noi soluții pentru determinarea unor
reacții adaptative în sens ascendent;
- Obiectivarea procesului de pregătire și participare la
competiții;
- Evitarea risipei :
- resurse umane
- financiare
- timp
- energie;
- Crearea unei viziuni prospective asupra întregului fenomen
pe baza progresului științei.
- Orientarea procesului de antrenament în
sensul solicitărilor din competiție;
- Evitarea interferențelor prin claritatea
obiectivelor în corelație cu nivelul și etapa de
pregătire;
- Eliminarea consumului excesiv de energie
fizică și psihică, de materiale și timp.
- Protecția potențialului sportivului și angajarea
lui totală în concurs.
- Selectarea metodologiei;
- Stabilirea conținutului specific și determinarea
nivelului optim al acestuia;
- Stabilirea obiectivelor privind instruirea și pe
cele privind competiția;
- Motivarea sportivului pentru angajare totală în
pregătire în vederea îndeplinirii obiectivelor;
- Micșorarea numărului de exerciții prin
renunțarea la cele care nu au contribuție
relevantă pentru obiectivele stabilite;
- Folosirea unor mijloace adecvate nivelului de
solicitare și adaptare la efortul din competiție
- Înscrierea antrenării în parametri de durată, a
prevederilor regulamentare, a regulile tehnice
și tactice ale competiției;
- Modificarea raporturilor dintre timpul alocat
pregătirii și numărul de repetări planificat;
- Reconsiderarea relației dintre timpul necesar
execuției și pauza dintre execuții;
- Optimizarea densității motrice și pedagogice a
fiecărei lecții de antrenament;
- Folosirea noilor tehnologii în antrenament;
- Realizarea unor analize cantitative și calitative
a conținuturilor și comportamentelor în
antrenament și competiție.
 Selecția mijloacelor esențiale, standardizarea
exercițiilor și algoritmizarea antrenamentului
sunt incluse în conceptul de RAȚIONALIZARE
 Pentru a raționaliza antrenamentul sportiv, este
necesar într-o primă etapă să OBIECTIVIZĂM
atât antrenamentul cât și concursul.
BIBLIOGRAFIE
 Ivan, C., (2009), Raţionalizare şi standardizare în
antrenamentul sportiv. Note de curs – master Performanţă în
sport, ANEFS
 Nicu .A.,(1992), Raţionalizarea antrenamentului sportiv, Ed
MTS-CCPPS, Bucureşti
 Negulescu, I.,(coordonator) Manos, M.,Ghițescu, G., Croitoru,
D., (2008),Relația dintre raționalizarea mijloacelor de
antrenament și individualizarea pregătirii în jocurile sportive.
Ed. Bren, București.
 Nicu. A.,, (1993), Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis
Bucureşti
 Stoica, M., (2009), Raţionalizare şi standardizare în
antrenamentul sportiv. Program de studiu de masterat –
performanţă în sport. Editura Bren, București
 Standard ISO 9000