Pregătirea psihologică a sportivului

1. Pregătirea psihologică a sportivului

Noțiunea de pregătire psihologică a apărut și s-a dezvoltat odată cu dezvoltarea științei
sportului în urma generalizărilor referitoare la conținutul și factorii antrenamentului.
Astăzi, pregătirea psihologică ocupă un loc important alături de ceilalți factori ai
antrenamentului, fiind condiționată și condiționând la rândul său pregătirea fizică, tehnică și
tactică a sportivilor.
Pregătirea psihologică a sportivului cuprinde un ansamblu de măsuri generale și speciale, care
urmăresc să dezvolte acele laturi și aspecte ale vieții psihice care sunt solicitate de activitatea
sportivă, făcându-l pe sportiv capabil să obțină progrese însemnate în antrenamente și
performanțe maximale în concursuri.
Pregătirea psihologică este necesară din următoarele considerente:
- În condiționarea marii performanțe sunt angajate nu numai calitățile și deprinderile
motrice ale sportivilor, ci și personalitatea acestora în ansamblu (latura cognitivă,
afectivă, volitivă, aptitudinile, atitudinile și trăsăturile de caracter).
- O bună pregătire psihologică dezvoltă capacitatea sportivilor de a învinge dificultățile
ce apar în activitatea lor, de a-și mobiliza resursele fizice și psihice la momentul
oportun, de a se autoconduce și a se autocontrola.
- Pregătirea psihologică stă la baza unei adaptări suple și eficiente a comportamentului
sportivilor la situațiile schimbătoare sau neobișnuite ce apar în antrenament sau
concurs.
- Pregătirea psihologică favorizează formarea corectă a deprinderilor motrice, tehnice și
tactice, contribuind în felul acesta la creșterea performanței sportive.
- Pregătirea psihologică optimizează procesele, funcțiile și stările psihice ale sportivilor,
prevenind consumul psihic exagerat sau deteriorarea capacității psihice.
Pregătirea psihologică este un proces dinamic și complex, ce se realizează diferențiat în
raport cu sarcinile procesului instructiv-educativ, cu nivelul pregătirii sportivilor și
condițiile concrete ale activității.
Din punct de vedere metodic, putem subîmpărți pregătirea psihologică în trei părți,
numite și trepte ale pregătirii psihologice.
a) Pregătirea psihologică de bază
Cuprinde măsuri de ordin educativ-general orientate spre dezvoltarea multilaterală a
personalității umane. Ea se realizează în cadrul întregului proces instructiv-educativ din
școală, din afara școlii și din antrenament.
Antrenorul este obligat să țină seama de acest nivel al pregătirii sportivului și să-l dezvolte
în continuare, deoarece, fără trăsături pozitive de personalitate, tânărul nu se va putea realiza
la nivel corespunzător pe plan sportiv.
Obiectivele acestei pregătiri constau din educarea și formarea intelectuală, morală, estetică,
din formarea atitudinilor și trăsăturilor de caracter pozitive, din dezvoltarea aptitudinilor,
intereselor și idealurilor superioare umane.

1
 b) Pregătirea psihologică de ramură sau specială
Cuprinde măsuri de dezvoltare cu precădere a calităților și însușirilor psihice solicitate de o
anumită ramură sau probă sportivă.
Fiecare ramură de sport prezintă caracteristici specifice din punct de vedere organizatoric,
tehnic, tactic și al calităților fizice și psihice pe care le solicită. Calitățile fizice și psihice sunt
diferit solicitate în raport cu specificul actelor motrice, de structura activității, de tipul
competiției etc.
Astfel, de pildă,
-jucătorii au nevoie mai ales de atenție distributivă, spirit de observație, inițiativă, capacitate
de decizie rapidă și eficientă, rapiditate în gândire și actiuni;
-săritorii cu schiurile, de curaj, calm, stăpânire de sine și capacitate de orientare în spațiu, în
timp ce în tir sunt solicitate mai ales concentrarea atenției și echilibrul emoțional.
Pentru a stabili conținutul pregătirii psihologice de ramură, antrenorul trebuie să analizeze în
primul rând proba sau ramura din punct de vedere psihologic, în vederea stabilirii solicitărilor
de ordin psihic pe care aceasta le ridică în fața celor care o practică.
Cunoașterea cerințelor psihologice ale ramurilor și a modului cum răspund la ele sportivii va
furniza antrenorului obiectivele muncii concrete de dezvoltare a acelor calități ce sunt absolut
necesare practicării sportului respectiv și de înlăturare a lipsurilor.

c) Pregătirea psihologică pentru concurs

Reprezintă în același timp o treaptă și o încununare a eforturilor depuse în cadrul pregătirii
psihologice de bază și de ramură.
Pregătirea psihologică pentru concurs se realizează pe toată durata activității sportivului, dar
și în mod special, înaintea unei anumite competiții.
Esența pregătirii psihologice pentru concurs constă în formarea anumitor „stări de
preparație” – seturi de atitudini cognitive, afective și volitive care se constituie spontan sau
dirijat în legătură cu sarcinile din concurs. Cunoscând aceste stări, antrenorul și sportivul le
pot realiza în mod conștient pe baza cunoașterii particularităților individuale ale sportivilor și
a condițiilor concursului.
Pregătirea psihologică pentru concurs constă din crearea atitudinilor corespunzătoare față de
concurs, adversari, public, arbitri, în vederea asigurării celor mai bune codiții de mobilizare a
energiei fizice și psihice a sprotivilor.
Pregătirea psihologică pentru concurs cuprinde
trei momente importante:
-dispunerea
-anticiparea
-angrenarea – modelarea

2
și două momente secundare consecutive :
-aplicarea-adaptarea
-analiza.
 Dispunerea
Dispunerea este starea de orientare pozitivă spre realizarea unei activități, rezultat final al unui
proces complex de înțelegere a sarcinii și de cristalizare a motivației în raport de aceasta.
Cei mai importanți factori care influențează dispunerea sunt:
- Experiența anterioară a sportivului;
- Calitatea și cantitatea informațiilor primite în legătură cu activitatea viitoare;
- Motivația ;
- Imaginea de sine și nivelul autoaprecierii;
- Factorii perturbatori externi.

Din punct de vedere psihologic, dispunerea este o stare complexă, fiind în

principal alcătuită din factori cognitivi-intelectuali și afectivi.
 Anticiparea
Ca stare de preparație, anticiparea este trăirea pe plan mental a viitoarei participări în concurs.
Este un proces activ, în care efectele sunt prevăzute numai în dependență și ca urmare a
modului cum sunt pregătite acțiunile proprii.
Principalul aspect al anticipării este prefigurarea comportamentului tactic. În afara anticipării
comportamentului tactic, sportivul își fixează și un comportament convențional, privind
relațiile și atitudinile față de adversari, arbitri, parteneri, comportament care reprezintă un fel
de anticipare„ dramatică”, menită să creeze anumite impresii, să canalizeze gândurile
adversarilor în altă parte, mascând propriile intenții. La nivel superior de anticipare, sportivul
recurge la experiment mental, formulează ipoteze, verifică în ce măsură soluțiile corespund cu
datele informative de care dispune.
Anticiparea este permanent corectată în raport de evoluția pregătirii generale a sportivului și
de rezultatele practice obținute de el în timpul diferitelor competiții.
 Angrenarea- modelarea
Stările de preparație nu rămân numai la nivelul ideativ-abstract, ci capătă forme concrete,
menite să pregătească acțiunile care vor fi întreprinse în timpul întrecerii.
Angrenarea este o stare specifică de preparație care se realizează atât în sfera intelectuală, cât
și în cea afectivă și motrică. La nivel intelectual, angrenarea se manifestă prin orientarea
gândirii în raport cu proba specifică sau cu situația de concurs în ansamblu, cât și prin
atitudine perceptivă adecvată, care facilitează sesizarea situațiilor și luarea deciziilor,
evitându-se astfel reacțiile afective negative care pot fi declanșate de surprize. Și mai concret,
angrenarea intelectual-afectivă se prezintă sub forma unei reprezentări cât mai exacte a
evoluției personale în întrecere. Preparația motrică constă în exercițiile speciale de încălzire
sau în execuția actelor care vor fi reproduse în concurs.

3
Angrenarea creează în creierul sportivului o dominantă care-i permite utilizarea maximă a
posibilităților sale fizice și psihice în vederea competiției. În ceea ce privește modelarea
competiției, aceasta este deosebit de utilă sportivului, ajutându-l să se adapteze cât mai
eficient la condițiile acesteia . De cele mai multe ori nu se pot realiza decât modelări parțiale
ale competiției, ca de pildă: a orei, a locului de concurs, a unor condiții
exterioare(echipament, materiale), a ambianței cu public, a unor adversari cât mai asemănători
ca manieră de luptă.
Aceste încercări de modelarea a viitorului concurs au efecte pozitive, începând cu formarea
bioritmului sportivului și terminând cu crearea obișnuinței de a acționa la condiții specifice.
Astfel pregătit, sportivul va putea intra în competiție cu o atitudine pozitivă față de aceasta, cu
un plan tactic cât mai apropiat de necesitățile ei reale.