Sunteți pe pagina 1din 6

Manolache Monica

Gr.3 / an. 3
Diferenta

Optimizarea performantei in sport


Unul din beneficiile antrenamentului bazat pe psihologia sportului este acela ca mareste
performanta pe teren. A castiga, este unul din principalele obiective in sport, dar a castiga necesita o
performanta consistenta la un nivel inalt. Competenta mentala ajuta in a asigura aceasta consistenta,
pazind impotriva fluctuatiilor in performanta. Cu cat jocul devine mai sofisticat, antrenorii care esueaza
in a utiliza instrumente psihologice in mod corespunzator, pozitioneaza jucatorii, cat si pe ei, in
dezavantaj cu privire la performanta si satisfactie. O investitie completa in psihologia sportului, ar putea
sa arate diferenta dintre succes si mediocritate la jucatori.
Ani la rand, psihologii sportului, au examinat cum antrenamentul psihologic, cat si cel mental,
ajuta jucatorii sa isi imbunatateasca performanta. Abilitatile mentale, sunt proceduri care ajuta atletii sa-
si controleze eficient si constant mintea, pe masura ce isi stabilesc teluri sportive. Acest lucru nu include
doar dezvoltarea unor abilitati ca si concentratia sau controlul stresului, dar include si eforturile de a
influenta caracteristicile personale cum ar fi stima de sine si spiritul sportiv.
Tehnicile abilitatilor psihologice ajuta atletii sa faca ajustari in actiunile lor, in gandurile lor, in
sentimentele lor si in senzatiile sportive care ii vor imbunatati jocul. Jucatorii pot folosi aceste tehnici
pentru :
- A-si cladi increderea in sine;
- A-si stabili teluri;
- A-si gestiona stresul;
- A folosi imagistica si vizualizarea pentru a-si imbunatati aptitudinile;
- Focusarea concentratiei si atentiei;

Psihologia sportului poate in acelasi timp sa ajute atletii cu problemele din afara terenului care ar
putea afecta performant pe teren.

Construirea increderii in sine
Rainer Martens(1987a)defineste increderea in sine, ca expectanta reala a unui atlet cu privire la
atingerea succesului, si a declarat ca increderea in sine, nu e ceea ce atletii spera sa realizeze, ci mai
degraba ce anume se asteapta in mod realistic sa realizeze. John Murray(1999), descrie increderea in
sine, ca un termen umbrela, ce descrie toate gandurile, sentimentele, actiunile si senzatiile ce reflecta
propriile credinte si asteptari cu privire la succes (p102).
Pentru a incuraja increderea in sine la jucatori, ar trebui sa actionezi in primul rand tu cu
incredere, pentru a oferi un bun exemplu, si a ajuta jucatorii sa-si imbunatateasca abilitatile si
competentele, sa se foloseasca deseori mesaje incurajatoare, si sa se promoveze gandurile personale
pozitive. Ar trebui de asemenea sa nu se puna foarte mare accent asupra rezultatelor si sa ajute jucatorii
sa se concentreze in principal pe imbunatatirea performantelor si excelenta.
Una din principalele provocari este de a ajuta jucatorii sa ramana increzatori in propriile forte si sa
aiba o atitudine pozitiva, chiar daca se afla in dezavantaj. Adesea, jucatorii isi pierd increderea si devin
intimidati in momente dificile, lasand loc gandurilor negative si expectantelor scazute. Incurajand
jucatorii sa mentina expectante inalte si ganduri pozitive indiferent de scor, ajuta! Faptul de a fi prea
increzator in propriile forte, poate reprezenta de asemenea o problema, care poate duce la efort si
intensitate scazuta, care scad performanta.

Stabilirea de teluri/Plan de dezvoltare

Telurile sunt ceva ce dorim sa atingem sau sa realizam, si ofera energiilor noastre anumite directii.
Stabilind teluri, jucatorii pot capata un simtamant al controlului asupra propriilor actiuni si se pot
deplasa dincolo de credintele sau temerile care ar putea sta in calea unei performante inalte. Stabilirea
de teluri, s-a demonstrat ca ajuta la optimizarea performantei, reducerea anxietatii, crestera increderii
in sine si intelegerii, si marirea scopurilor si motivatiilor.
Pentru ca stabilirea de teluri sa functioneze, atletii trebuie sa-si stabileasca telurile in mod
corespunzator. In cele ce urmeaza, gasim zece principii pentru stabiliea de teluri acumulate din ani de
experienta si studiu stiintific:
1. Stabilirea de teluri cu privire la abilitatile mentale cat si fizice
2. Stabilirea de teluri specifice si masurabile
3. Stabilirea unui termen pentru finalizare
4. Stabilrea de teluri dificile dar realiste
5. Stabilirea de teluri de scurta durata, intermediare, si de lunga durata
6. Stabilirea de teluri atat pentru antrenament, cat si pentru meciul propriu-zis
7. Stabilirea de teluri pozitive (ex: cresterea procentului de puncte luate din serva) opus celor
pozitive (ex: ratarea a mai putine serve)
8. Sa se pastreze flexibilitate in ajustarea telurile daca este necesar
9. Scrie telul pe o foaie
10. Sa se accentueze telurile cu privire la performanta mai mult decat cele ce vizeaza rezultatele
finale (cum ar fi castigarea jocului)


Ar trebui sa existe o intalnire periodica cu fiecare jucator pentru a stabili, revizui si evalua telurile.
In multe din cazuri, parintii ar trebui implicati in aceste intalniri de asemenea. Ar trebui sa fie de comun
acord deciziile cu privire la planul de dezvoltare care include urmatoarele parti de dezvoltare, in aceasta
ordine (Saviano, 1999):
Stabilirea unei imagini clare, pe termen-lung, al tipului de jucator care se doreste a fi (stilul
de joc, arme, cnduita, conditie fizica, etc.)
Strategiile si paternurile care trebuiesc perfectionate si armele ce trebuiesc dezvoltate
Antrenamentul necesar pentru a face ajustari de baza in tactica si perfectionarea abilitatii
de a lua decizii optime
Tehnicile ce trebuiesc dezvoltate
Abordarea emotiona-psihologica pe care jucatorul trebuie sa o aiba in competitie
Planuirea si periodizarea
Dezvoltarea fizica
Stabilirea de teluri
Planul de dezvoltare ar trebui sa includa un program realizat pe o perioada de un an, divizat in
subteluri lunare, saptamanale si zilnice. Avand aceasta harta stabilita, jucatorul se simte mai increzator
in sine, si e mai usor de a-i urmari evolutia si de a ajusta telurile asa cum se crede necesar.

Gestionarea stresului

Stresul apare, conform lui Martens (1987), cand este un dezechilibru substantial intre ceea ce
intelegi ca se cere de la tine de la mediul inconjurator si ceea ce te crezi capabil sa faci, cand consideri
rezultate ca fiind foarte importante. Asta inseamna ca stresul are 3 elemente: mediul inconjurator,
perceptia individului, si raspunsul individului la acestea sub forma de stimulare (activarea mintii si
corpului).
Ca un antrenor, poti folosi psihologia sportului pentru a ajuta sportivii sa lucreze asupra acestor 3
aspecte. Antrenorul si jucatorii pot gasi cai prin care pot distorsiona mediul inconjurator pentru a face
situatiile mai putin nesigure si de a reduce importanta rezultatelor. De exemplu, poti vorbi cu parintii
pentru a te asigura ca nu pun prea multa presiune asupra jucatorilor cu privire la castig.
Un numar de tehnici psihologice au fost dezvoltate pentru a ajuta jucatorii sa-si controleze
perceptia cu privire la evenimente. Acestea se numesc tehnici cognitive, si aceste tehnici se axeaza pe
crearea capacitatii de depistarea gandurilor negative si schimbarea acestor paternuri dure, oprindu-le si
inlocuidu-le cu alte moduri mai productive de gandire.
Tehnicile psihologice de asemenea au fost dezvoltate, pentru ca jucatorul sa invete sa-si reduca
nivelul de excitare. Aceste tehnici, cunoscute ca tehnici somatice, sunt in general legate de relaxare,
relaxare directionata, antrenament de relaxare progresiva, si feed-back biologic de relaxare.

Imagistica si Vizualizare

Imagistica este procesul de stimulare a experientelor sezoriale in minte, in lipsa stimulilor externi.
Cand un jucator viseaza cu ochii deschisi, sau isi imagineaza facand o anumita miscare specifica sportului
practicat, acesta foloseste imagistica. In tine ce vizualizarea in general descrie simulatii ale stimulilor
vizuali, imagistica ar putea include si stimuli mai diversi: sunet, atingere, constientizarea trupului, stari
psihologice ca increderea, si multe alte experiente de ordin mental sau fizic. Desi, multi antrenori si
psihologi ai sportului folosesc imagistica si si vizualizare ca termeni sinonimi.
Imagistica este destul de populara, si multe dovezi din cercetari sugereaza ca in mod cert
imbunatateste performanta. Factorii care imbunatatesc abilitatea unui individ de a beneficia de pe urma
imagisticii, includ abilitatea de a-si forma imagini realistice, sa controleze imaginile, si sa se relaxeze
inainte de a produce imaginile.
Imagistica ajuta jucatorii sa anticipeze si sa rezolve probleme, sa se pregateasca pentru
competitie, sa exerseze anumite miscari si secvente, sa gestioneze greutatile, si sa reintareasca
performanta pozitiva. Imagistica poate fi realizata individual sau in grup, si poate fi ghidata de un
psiholog sportiv sau un antrenor. Ca toate abilitatile mentale, imagistica si vizualizarea trebuiesc
practicate de atleti in mod consistent si corect pentru a produce efecte pozitive.


Concentratia si Controlul Atentiei

Concentratia si controlul atentiei sunt probabil cele mai importante abilitati mentale. Deoarece
sunt atatea posibile distractii in timpul jocului (priveliste, sunet,sentimente,ganduri), sa ramai
concentrat, face o mare diferenta. Atentia selectiva este abilitatea de a selecta stimulii cei mai potriviti
pe care sa te concentrezi, pe cand concentrarea este abilitatea de a-si pastra atentia pe o perioada de
timp.
Jucatorii au nevoie sa-si redirectioneze atentia rapid si cu precizie. De exemplu, un jucator mai
intai scaneaza la o scala generala gandurile pentru a gasi o strategie castigatoare. Apoi acesta isi
redirectioneaza atentia catre elementele externe. Acest schimb mental constant de la extern la intern,
de la larg la restrans, si invers, este esenta controlului atentiei. Un control al atentiei potrivit, permite
jucatorului de a alege ce este important, sa stea concentrat asupra acelui lucru atat timp cat este
necesar si sa-si redirectioneze atentia unde este necesar.
Concentrarea si atentia sunt ades optimizate prin strategii ca recitarea unor fraze cheie sie insusi,
focalizarea atentiei la prezent, pastrarea atentiei in timpul distractiilor, si folosirea imagisticii si
discursurile interioare pentru redobandirea concentrarii cand aceasta este perturbata. Desi novicii ades
considera ca o concentrare potrivita necesita efort si exercitiu, atentia cea mai completa este de obicei
experimentata ca o absorbtie fericita in moment, decat o lupta constienta.


Motivatia

Sage defineste motivatia in 1977 ca intensitatea si directia efortului. Unii jucatori sunt in principal
motivati ca teluri de sarcina precum dorinta de a invata si de a se perfectiona indiferent de rezultat. Altii
sunt motivati mai mult de telurile egocentrice ca afisarea superioritatii in competenta fata de altii, lucru
care face castigarea sau pierderea meciului, factori foarte importanti.
Conform descoperirilor stiintifice descrise de Weinberg si Gould (1999), barbatii aparent au scoruri
mai mari atunci cand facem referire la orientarile competitive si la castig, pe cand femeile au un scor mai
mare la stabilirea de teluri (sunt orientate mai degraba pe optimizarea performantei). Atletii de elita, par
sa aiba scoruri mai mari atat cand e vorba de castig cat si atunci cand e vorba de stabilirea de teluri,
decat atletii mai putin dotati.
O alta zona a motivatiei este aceea care face referire la motivatia intrinseca vs cea extrinseca.
Factorii motivatiei intrinseci sunt stari din interiorul atletilor, cum ar fi mandria sau satisfactia, pe cand
factorii motivationali externi sunt recompense externe atletului, cum ar fi bani sau faima. Poti creste
motivatia intrinseca permitand atletilor sa ia decizii importante si sa se simta competenti. Pentru ca
sporturile sunt jucate din o diversitate de motive (cum ar fi fericirea, banii, ego-ul, invatare, sau faima),
trebuie sa tratezi fiecare atlet ca un individ unic si sa cauti o abordare care este optim de motivatoare
pentru acea persoana. Capcanele apar atunci cand atletii sunt in principal motivati sa ofere satisfactie
altora decat propriei persoane, sau cand rezultatele sunt asa de importante incat atletii devin
amenintati de teama de esec sau isi apreciaza valoarea bazandu-se doar pe performantele obtinute la
sportul pe care il practica.

Probleme din afara terenului

Utilizarea psihologiei sportului s-ar putea extinde dincolo de antrenamentul abilitatilor mentale.
De exemplu, probleme cum ar fi stresul academic, relatii incordate, gestionarea timpului, conflictul
familial, si problemele financiare, reprezinta aspecte cu care se confrunta oricine la un moment dat.
Desi aceste probleme rar reprezinta o suferinta majora, ar putea forte usor sa compromita
performanta sportiva. Atunci cand astfel de probleme apar, trebuiesc discutate cu jucatorii si mai apoi sa
se caute ajutor profesional la nevoie, deoarece atat pentru jucator cat si pentru antrenor, aceasta
reprezinta un risc. Atunci cand se recomanda serviciul unui psiholog sportiv - fie pentru dezvoltarea
abilitatilor mentale, fie pentru rezolvarea problemelor din afra terenului, sau tratarea unor probleme
mai grave aceasta trebuie prezentata ca o oportunitate pozitiva de a-si optimiza performanta si starea
generala, invatand noi tehnici mentale de reduce a distractiilor.