Ce este psihologia sportiva ?

Psihologia sportiva este o ramura aplicativa a psihologiei generale. Studiaza caracteristicile personalitatii sportivilor, comportamentul, procesele intelectuale si educationale, precum si fundamentele psihologice ale invatarii motrice, ale pregatirii generale pentru concursuri. Psihologia activitatii sportive vizeaza atat factorii psihologici care influenteaza participarea si performanta in sport, cat si consecintele psihologice derivate din acestea. Psihologii sportivi analizeaza personalitatea, motivatia, motricitatea, comportamentul, procesele intelectuale si afective ale sportivilor, in general procesele psihice care au loc, menite sa ridice calitatea sportului practicat. Inca din antichitate a fost recunoscuta interdependenta intre minte si trup. Cu toate acestea, se pare ca, primul care a cercetat acest domeniu timp de o perioada mai indelungata, a fost un psiholog pe nume Coleman Griffith, considerat initiatorul psihologiei sportului in America de Nord. In anul 1925 a fost angajat de Universitatea din Illinois pentru a-i ajuta pe niste antrenori sa imbunatateasca performanta unor sportivi. Lucrarile sale Psihologia antrenorului si Psihologia atletismului sunt considerate lucrari de referinta in acest domeniu. Tot el a infiintat si primul laborator de psihologie a sportului in America de Nord si a predat primul curs de acest gen. Cercetarile efectuate, rezultatele obtinute, cat si cresterea numarului de psihologi pentru activitatea sportiva, incepand cu anii 70, au dus in final la impunerea acestei discipline ca disciplina separata. Astazi, psihologii orientati spre acest domeniu, exercita un rol semnificativ nu numai in selectarea, dar si in pregatirea pentru competitie a sportivilor. In raport cu alte activitati specific umane, activitatea sportiva are anumite particularitati : presupune intrecerea sportiva ca mijloc de verificare a nivelului de pregatire atins de sportiv, are la baza antrenamentul ca mijloc principal al pregatirii tehnice, tactice, fizice si psihice a sportivului, se realizeaza prin manifestarea preponderent motrica a actiunilor si se pretinde o buna insusire a tehnicilor de executie. Interesul tot mai mare pentru psihologia sportului se reflecta in progresele inregistrate in ultimii ani in acest domeniu. Temele de cercetare sunt diverse si nu vizeaza doar gasirea unor metode eficace de antrenament psihic, ci si de

cunoastere a caracteristicilor psihologice ale sportivilor de performanta. Scopul unui antrenament psihologic este sa-i invete pe sportivi cum sa creeze tensiunea mentala ideala care sa le impulsioneze acele calitati fizice, incat sa poata oferi tot ce pot. Obiectivele fundamentale in ceea ce priveste practicarea sportului sunt considerate a fi dezvoltarea optima a organismului precum si dezvoltarea unor calitati si trasaturi moral-volitive. Motivele majore pentru practicarea sportului ar fi : interesul pentru competitie, dorinta de a invinge, gustul riscului si nevoia de afiliere. Confruntarea competitionala pune in joc : increderea in sine, imaginea de sine si prestigiul. Tocmai de aceea, asistenta psihologica in activitatea sportiva are o importanta deosebita. Cum asa ? Deoarece optimizeaza dezvoltarea personala si de autocunoastere, performantele personale prin antrenament mental si dezvolta cele mai eficiente strategii de pregatire mentala pentru sportiv. Factorul psihologic care influenteaza cel mai mult perfectiunea activitatii unui sportiv este motivatia, inteleasa ca o stimulare directa, atat morala cat si materiala. Ea face sa creasca sau sa scada nivelul atentiei, a proceselor care produc decizia de a continua sau nu. Motivatia unui sportiv este o caracteristica esentiala a competitiei, este un factor dinamizator al activitatii sportive. Iar pentru a se mentine motivatia sportivilor, pentru a se indeparta rutina atunci cand pregatirea devine plictisitoare, se folosesc mai multe metode intre care : incurajarea sportivului, folosirea recompensei, cresterea interesului pentru activitate, uneori chiar folosirea efectului placebo. In lucrarea sa Pregatirea psihologica, factor important si activ in cresterea performantelor sportivilor nostri olimpici", antrenorul olimpic Nicolae Marasescu preciza ca dosarul psihologiei sportive cuprinde 3 personaje, fiecare dintre ele avand obligatii si responsabilitati precise. Acestea ar fi : sportivul - care este actorul principal de la care se asteapta totul, antrenorul - in mainile caruia stau realizarea si mentinerea formei sportive, aprecierea, convingerea, incurajarea elevului si conducatorul sportiv - care are rolul de a crea o atmosfera mobilizatoare pentru obtinerea succesului. Desi se spune ca antrenorul este psihologul de zi cu zi al sportivului,

antrenorul si psihologul se sustin reciproc, intrucat ei percep la sportiv nu numai aptitudinile complexe, ci si trairile afective. Antrenorul este primul care identifica emotiile pozitive sau negative, ce trebuie monitorizate cu mare atentie. Psihologului ii revine obligatia de a le analiza in profunzime, de a corecta ce este de corectat si de a oferi suportul necesar pentru identificarea unor noi resurse de mobilizare si energizare. Astfel, de foarte multe ori, stapanirea emotivitatii si controlul reactiilor emotionale pot necesita sprijinul unui psiholog specializat, al carui rol poate deveni decisiv in obtinerea sau nu, a performantei. Pe langa cele enumerate anterior, psihologia sportului mai studiaza relatiile interpersonale, conduita liderilor de echipe, reactiile spectatorilor si felul in care ele il pot influenta pe sportiv. Si asta nu intamplator, deoarece un sportiv insumeaza in structura sa de personalitate nu numai rezistenta fizica, spiritul de competitie, perseverenta, controlul, ci si stapanirea de sine. Aceasta combinatie interesanta a starnit si va starni mereu interesul psihologilor. De ce? Pentru ca oamenii sunt curiosi, mai ales atunci cand trebuie sa investigheze superioritatea si modul in care se poate obtine succesul.