Umorul este un ingredient fundamental al comunicarii sociale.

Foarte rara este o conversatie n care cel putin un participant sa nu ncerce sa strneasca rsul sau sa nu dea o replica amuzanta cuiva. Glumele si alte comportamente comice, verbale sau nonverbale sunt obisnuite n interactiunile sociale si pot avea un impact major asupra calitatii interactiunilor. De exemplu, umorul este adesea strategic utilizat pentru a scadea tensiunea din cadrul unor discutii ncinse sau pentru a nviora o discutie plictisitoare. Transmiterea si ntelegerea umorului sunt trasaturi fundamentale ale interactiunilor sociale. Deci rsul joaca un rol important n relatiile sociale, semnalnd prietenia, relaxarea, solidaritatea si este un mijloc obisnuit prin care indivizii cauta acceptarea celorlalti. Umorul functioneaza pozitiv n cresterea coeziunii grupului. Rsul este cu siguranta un fenomen care implica att mintea ct si trupul. Cea mai semnificativa tratare a problemei rsului si are originea att n filosofie ,ct si n antropologie. Dimensiunea comica apare n orice arie a existentei si, dupa cum mentionau n lucrarile lor att Henri Bergson (1911), ct si Helmuth Plessner , are ntotdeauna un referent uman. Astfel, umorul este automat raportat la trasaturile de personalitate. Cu toate acestea, ca regula, umorul nu este mentionat n teoriile psihologice de personalitate . OConnell a gasit unele dovezi ale diferentelor de personalitate ntre umorul agresiv (persoanele cu acest gen de umor prezinta o agresivitate crescuta n ansamblul personalitatii lor) si umorul optimist (oamenii cu acest tip de umor au stima de sine ridicata si se relationeaza mai usor). El crede ca simtul umorului ar consta n convingerea cuiva despre propria valoare ca persoana. Dupa cum rezulta, legatura dintre simtul umorului si trasaturile de personalitate nu e bine precizata si nu a fost profund studiata. Simtul umorului este definit ca "nclinare spre glume si ironii care se ascunde sub o nfatisare serioasa" .Simtul umorului nu este citit doar printr-o "nfatisare serioasa", deoarece exista mai multe forme de manifestare ale simtului umorului. Consider ca simtul umorului este o trasatura de personalitate ce consta n abilitatea de depista cu usurinta solutiile la aspectele problematice ale vietii si de a le transpune ntr-o maniera comica.

Pentru a depasi empirismul definitiilor umorului si ale simtului umorului n cadrul problematicii acestei lucrari, apare necesitatea construirii unui chestionar pentru identificarea simtului umorului. 3. Un raspuns la o situatie comica este definit n termeni de reactie cognitiva subiectiva a unei persoane sau, mai acurat, ca modul n care o persoana percepe aceasta reactie (n mod specific, amuzament) si mai putin n termenii unui raspuns observat la stimuli. Desi zmbitul, rsul si raspunsurile fiziologice sunt adesea corelate cu astfel de reactii subiective, ele pot aparea si fara acest motiv. Cel mai evident n acest caz este exemplul ca reactiile subiective pot produce placere sau fericire care sunt experentiate din motive care n-au nimic de-a face cu perceptia ca ceva este amuzant. Rsul poate rezulta si dintr-o situatie jenanta sau din eliberarea de

tensiunea produsa de furie. n alte cazuri poate reflecta nerecunostinta, politete sau conformitate la opinia aparenta a celorlalti ca ceva este amuzant. n alte situatii, rsul se transforma n ncntare, satisfactie (ca si atunci cnd cineva gaseste n mod neasteptat o solutie la o problema). n acord cu aceasta definitie, aceste reactii nu indica n mod necesar prezenta umorului. Daca provocarea rsului trebuie operationalizata ca auto-raportare a subiectului legata de propriile reactii subiective, acest lucru nu poate fi evaluat la bebelusi sau la persoanele incapabile sa transpuna verbal aceste reactii. Totusi, aceste dezavantaje metodologice sunt depasite de avantajele conceptuale ale definitiei, care reda multe situatii n care rsul este provocat n lipsa amuzamentului.

Pentru a furniza o perspectiva asupra umorului, sa urmarim pe scurt cteva abordari teoretice existente. Primele doua abordari se focalizeaza pe factorii motivationali, a treia se concentreaza pe factorii cognitivi, iar a patra ncorporeaza att factorii motivationali, ct si cei cognitivi. Umorul (lat. humor = umezeal) are un caracter specific prin soluii neateptate, caraghioase poate produce ilaritate. Persoanele cu umor sunt acele persoane care prin comportare sau verbal prin anumite contexte declaneaz rsul. Simul umorului este influenat de tradiiile, cultura, istoria unui popor, sau difer dup poziia pe scara ierarhiei sociale. Umorul difer de asemenea dup anumite perioade istorice, multe glume din trecut nemaifiind actuale, au pierdut efectul de a produce hazul. Umorul poate fi usturtor prin satir, ironie, batjocur, cinic, sau blnd binevoitor, plin de nelegere, autocritic.