Sunteți pe pagina 1din 10

Motivatia in sport

Prin motivatie, se intelege totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt
innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau
idealuri abstracte1[1]. De regula, orice act de conduita este motivat.
O distinctie se impune cu usurinta. Exista:
pe de o parte datele mediului obiectele si evenimentele externe
iar pe de alta parte nevoile interne, intent 818e48i iile, aspiratiile, sarcinile de
adaptare a individului.
In determinismul complex al conduitei, datele mediului constituie, in general, factori de
incitare sau precipitare, cauzele externe, in timp ce motivele tin de factorul intern, de conditiile
interne, care adesea se interpun intre stimulii externi si reactiile persoanei, sustinand si
directionand conduita. Sursa actiunii trebuie cautata propriu-zis nu numai in afara sau inauntrul
organismului, ci in interactiunea dintre individ si mediu. Intotdeauna cauzele externe actioneaza
prin intermediul conditiilor interne.
Factorul extern in sine care declanseaza (sau stopeaza) un proces oarecare scrie Zrg
B.2[2] nu poate fi considerat motiv al fenomenului declansat, fara raportarea sa la o necesitate,
o intentie sau aspiratie a subiectului.
Motivele sunt factorii care in conditiile externe date declanseaza, sustin si orienteaza
activitatea. Ele indeplinesc doua functii:
pe de o parte o functie de activare, de mobilizare energetica
pe de alta parte o functie de directionare a conduitei, vectoriala.
Gama motivatiilor umane poate fi descrisa in suita de notiuni:
trebuinta concept psihofiziologic fundamentale, care desemneaza anumite stari
interne; nevoia semnifica adesea o anumita lipsa sau deficit.
o data cu trebuinta se naste impulsul sau propensiunea care consta:
1
2

fiziologic, in aparitia unei excitabilitati accentuate a centrilor nervosi


corespunzatori,

psihologic, in trairea unei stari de activare, de tensiune, de preparare a


actiunii. Trebuinta si impulsul (propensiunea) alcatuiesc o unitate, sunt
doua laturi ale aceluiasi fenomen.

dorinta este o trebuinta constientizata, o activare emotionala orientata spre


obiectul ei, obiect intrevazut sau proiectat constient.3[3]

intentia marcheaza trecerea de la motive spre scopuri sau proiecte, indicand


cristalizarea aspectului directional al motivului

scopul este prefigurarea mintala a rezultatului, a efectului dorit; un gand prezent


asupra a ceea ce urmeaza sa se obtina in viitor (J. Drever). Daca scopul propus
nu a fost atins, intentia nu s-a realizat, tensiunea psihica nu se stinge, ci se
mentine sub forma de impuls (cvasitrebuinta) pentru continuarea preocuparii de
problema. Acceptarea unei sarcini impune intentia de a o duce pana la capat,
chiar daca pe parcurs intervine indicatia de a nu mai continua.

aspiratia este dupa Ch. De Lauwe4[4] - dorinta activata de imagini, modele


care sunt implicate intr-o cultura , nazuinta spre scopuri ce depasesc conditiile
la care a ajuns subiectul. Spectrul de aspiratii ca si modurile de satisfacere a
dorintelor si aspiratiilor sunt prefigurate social.

idealul isi are originea in sistemul de valori al persoanei sau grupului,


prefigurand in functie de realitati un scop final al actiunii lor. Configurat in
imagine sau formulat prin idei, idealul presupune o optiune valorica de
perspectiva, care capata expresie in programul de viata al individului.

interesele releva corespondenta intre tendintele subiectului si o serie de


obiecte si actiuni, astfel incat subiectul se orienteaza activ si din proprie initiativa
spre obiectele sau actiunile respective, iar aceasta reprezinta o valenta majora
pentru subiect, il atrag si-i dau satisfactie. Deci interesul reuneste trebuinte,
motive, tendinte, scopuri intr-o modalitate relativ stabila de raportare activa la
ceva, dupa un criteriu de ordin utilitar.5[5]

In spatele actiunilor umane este postulata o piramida a trebuintelor cu mai multe paliere.
Se propune un model ierarhic care are la baza motivele fiziologice: trebuinta de hrana, de odihna,
3
4
5

de adapost, pulsiune sexuala etc. Odata satisfacute aceste trebuinte de baza la un prag rational,
se creeaza o fasie de siguranta, un camp disponibil pentru reliefarea motivelor supraordonate.
Pentru fiecare palier sau categorie exista un minim necesar, un prag de satisfacere dincolo de
care apar in lumina nevoi de ordin imediat superior.
Piramida motivelor umane schitata de Maslow inca din anii '50, cuprinde in ordine opt
nivele:
1. Motive fiziologice
2.

Motive de siguranta, legate de mentinerea echilibrului emotional, asigurarea


conditiilor de munca si de viata

3.

Motive sociale, corespunzand trebuintei de afiliere, apartenenta la un grup, de


identificare cu altii

4. Motive relative la eu: nevoia de apreciere, de stima si aprobare sociala, nevoia de


statut
5. Motive de autorealizare: obiectivare si sporire a potentialului creativ
6. Motivatia cognitiva sau epistemica. Forma ei initiala este curiozitatea, privita ca
o trebuinta de a obtine informatie fara a avea nevoie de adaptare imediata.
Berlyne6[6] face distinctie intre curiozitatea perceptiva, care este o simpla
prelungire a reflexului de orientare si curiozitatea epistemica, adica nevoia
devenita autonoma de a sti, de a cunoaste, proprie numai omului.
7. Motive estetice: orientare spre frumos, simetrie, puritate
8.

Motive de concordanta intre cunoastere, simtire si actiune, ceea ce inseamna


reechilibrari ale conduitei si integrarea personalitatii sub unghiul validitatii.

Pe baza studiilor privind motivatia pentru munca, M. Faverge 7[7] schiteaza relatia de
ordine in structura trebuintelor operante in acest domeniu (figura 7)

6
7

FIGURA 7. Relatia de ordine in structura trebuintelor

In sport motivatia este legata de satisfactia directa a omului care practica sportul, care
obtine un succes sportiv, o anumita performanta. Specialistii au constatat legatura directa dintre
performanta si motivatie: rezultatele sunt mai bune in cazul unei motivatii sociale mai profunde.
Dupa Rudik8[8] motivele activitatii sportive sunt:
1. Motive directe:

Satisfactia produsa de activitatea musculara, de miscare

Satisfactia estetica produsa de frumusetea diferitelor miscari

Tendinta omului de a se manifesta curajos si hotarat

Tendinta intrecerii, elementele de concurs

Tendinta de a obtine performante sportive de valoare.

2. Motive mijlocite:

Tendinta de a deveni puternic si sanatos prin practicarea exercitiilor fizice


si a sportului

Tendinta de pregatire pentru activitatea profesionala prin sport

Sentimentul datoriei, necesitatea respectarii normelor scolare etc.

Intelegerea importantei sociale a activitatii sportive.

3. Interese, ca orientari specifice a cunoasterii catre activitatea sportiva.


A. T. Puni9[9] este de parere ca exista o anumita dinamica a motivelor pentru practicarea
sportului, stabilind in acest sens trei etape:
1. Etapa prospectiva initiala:

Necesitatea de miscare

Necesitatea indeplinirii obligatiilor

Necesitatea de a practica un sport

2. Etapa activitatii sportive individuale:

Trezirea si dezvoltarea interesului pentru sport

Trairea succeselor sportive

Obtinerea unor performante sportive

Necesitatea efortului fizic

3. Etapa maiestriei sportive:

Tendinta obtinerii maiestriei sportive

Castigarea de titluri sportive

Dezvoltarea ramurii sportive respective

Tendinta transmiterii experientei pentru generatiile tinere

Puni este de parere ca motivele sunt in stransa legatura cu interesele. Dupa M. Bonet (d.
M. Epuran) cele mai importante motive care-i determina pe oameni sa practice anumite ramuri
de sport sunt:
1. Afirmarea de sine:
9

Autocunoastere, perfectionare, autodepasire

Nevoia de a se face acceptat

Nevoia de a primi un rang intr-o colectivitate

Nevoia de a fi aprobat

Nevoia de prestigiu

2. Tendintele sociale:

Cautarea contactului uman

Cautarea grupului, tendinte de afiliere

Nevoia de integrare in cadrul institutional in care se desfasoara activitatea


sportiva

3. Interesul pentru competitii:

Nevoia de a participa la o intrecere sportiva

Nevoia de a-si masura fortele

Nevoia de succes, de neprevazut, de a trai tensiunea competitiei

4. Dorinta de a castiga:

Dorinta de achizitie, de posesie a gloriei sportive

Aspecte ale afirmarii de sine legate de locul I


o

Dorinta de a fi tot atat de bun ca ceilalti

Dorinta de a se realiza

Nevoia de a se face cunoscut, acceptat

Nevoia de dominare a altora

Tendinte agresive in raport cu adversarul

Nevoia de compensatie

Nevoia de a-si face datoria.

5. Aspiratia de a deveni sportiv de frunte:

Nevoia de exigenta fata de propria activitate

Tendinta legata de autoafirmare

Interese materiale

Dorinta de a castiga pentru tara, club

Influenta altor campioni

6. Cautarea compensatiei:

Compensatia de completare si echilibrare

Compensatia de depasire a inferioritatii

Compensatia de substituire a anumitor nereusite ale vietii

7. Nevoia de miscare:

Satisfactiile produse de actul motric

Posibilitatea consumarii energiei disponibile

8. Agresivitatea si combativitatea:

Tendinta de depasire si autodepasire

9. Gustul riscului:

In functie de caracteristicile tipului de personalitate ale individului

Se pune intrebarea Cum poate fi motivat sportivul de performanta?.


Raspunsurile la aceasta intrebare problema depind de multi factori, de sportiv, de
antrenor, de ambianta etc. Considerand participarea psihologiei la pregatirea si realizarea
performantei sportive putem aprecia ca antrenorului ii revin cele mai importante sarcini pentru
motivarea sportivilor de performanta (figura 8)

FIGURA 8. Participarea psihologiei la pregatirea sportiva


MEDIC SPORTIV

PSIHOLOG SPORTIV

ANTRENOR

ANALIZEAZA SITUATIA
PLANIFICA SI REALIZEAZA PREGATIREA
PREGATESTE NEMIJLOCIT SPORTIVUL

M. Epuran10[10] ii citeaza pe Ogilvie si Tutko prezentand cateva modalitati de


motivare a sportivilor de performanta:
1. Motivarea in cazul intalnirii sportivului cu un adversar obisnuit:

Se face apel la sentimentul responsabilitatii

Antrenorul isi exprima increderea in victorie

Antrenorul insista asupra traditiei existente

2. Motivarea in cazul intalnirii cu o echipa valoroasa:

10

Se arata ca intalnirea poate fi unica ocazie a anului

Se insista asupra faptului ca aceasta intalnire este cea mai importanta


verificare

Se creeaza sportivului o anticipare entuziasta

3. Motivarea sportivilor in situatia in care antrenorul este sigur ca intalnirea se va


solda cu o infrangere:

4.

Arata ca in sport exista si victorii si infrangeri

Subliniaza ca rezultatul final nu este cel mai important lucru

Stabileste teluri pentru fiecare sportiv

Insista ca fiecare sportiv sa faca tot ce poate pentru a obtine victoria

Motivarea sportivilor in situatiile in care par sa aiba de-a face cu un adversar


usor de invins:

Se atrage atentia ca fiecare sportiv este raspunzator de ceea ce face

Fiecare este avertizat sa nu ia lucrurile prea usor

Antrenorul realizeaza o abordare realista a situatiilor ce pot aparea in


timpul competitiei

5. Cum se realizeaza redresarea in cazul unei caderi cand se pare ca nimic nu


merge:

Se insista asupra faptului ca fiecare trebuie sa dea tot ce poate

Se arata ca raspunderea pentru situatia existenta revine antrenorului

Sportivii sunt indrumati sa se ocupe de ei insisi

6. Revenirea dupa o infrangere la limita:

Sublinierea dezamagirii

Se arata ca infrangerea este totusi fireasca

Se exprima incurajarea si increderea in sportivi

7. Revenirea dupa o infrangere severa:

Trebuie trezita increderea in fortele proprii

Trebuie sa se demonstreze faptul ca se poate progresa in continuare

Antrenorul trebuie sa evite trecerea la sanctiuni

8. Conducerea echipei dupa o victorie la limita:

Antrenorul trebuie sa caute sa mentina starea echipei (sportivului)

Trebuie aratat ca suntem pe drumul cel bun

Se fixeaza jaloanele pentru perfectionari ulterioare

9. Conducerea echipei dupa o victorie clara:

Trebuie cautate mijloacele de mentinere a starii prezente

Trebuie evitat pericolul culcarii pe lauri

Antrenorul trebuie sa insiste asupra prelungirii momentului creat

10. Pregatirea pentru intalnirea cu un adversar totdeauna invins:

Se subliniaza punctele in care adversarul este tare

Se insufla increderea intr-o noua victorie

Trebuie evitata ingamfarea

11. Pregatirea pentru intalnirea cu un adversar totdeauna victorios:

Trebuie redata increderea in fortele proprii

Se subliniaza lipsurile si slabiciunile anterioare

Se traseaza sarcini concrete pentru fiecare

12. Crearea interesului si entuziasmului pentru pregatire:

Utilizarea unei variatii de tehnici motivationale

Antrenamente interesante cu intreceri vesele

Antrenamente asemanatoare concursurilor, cu mare incarcatura afectiva