Stresul in sportul de performanta

GENERALITATI
Stresul sau sindromul general de adaptare apare atunci cand se produce un dezechilibru marcat intre
solicitarile mediului si capacitatile de raspuns ale organismului. Reactia nespecifica a organismului la orice
solicitare, nu situatia care il cauzeaza.
Stresul sta la originea a nenumarate boli cum ar fi: cardiopatia ischemica, infarctul miocardic, declanseaza
astenie si insomnie.
Cu ritmul sau rapid, societatea de astazi creeaza stres pentru fiecare din noi. Ne aflam in mod constant sub
presiunea de a realiza din ce in ce mai mult intr-un timp din ce in ce mai scurt.
Organismul "cedeaza" sau reactioneaza inadecvat depasit de factorii stresanti si de conditiile care intervin in
raspunsul reactiv.
Reactia se petrece in trei faze:
alarma;
rezistenta;
epuizare.
In faza de alarma in primul rand intervine SNC - mobilizarea tuturor partilor din organism; faza de rezistenta
este perioada de adaptare a organismului si pregatirea unui raspuns; iar faza de epuizare (cand energia
rezistentei este consumata) consta in fenomenul de scadere marcata a capacitatii de lupta a organismului
prin suprasolicitare sau prin deficite de adaptare.
Cele trei faze impreuna formeaza ,sindromul general al adaptarii".
In aceste procese joaca un rol important efectele anterioare ale unui stres care ramane in "memoria"
tesutului.
Se stie ca exista doua forme de stres: stresul negativ, daunator, distrugator dis-stres, iar cel pozitiv, vitalizant
si favorabil vietii eu-stres.
Trebuie sa invatam sa-l dozam cu grija pe cel dintai, iar pe al doilea sa-l cautam in mod deliberat. Primul
produce suferinta in viata noastra, al doilea bucurie. Primul boala, depresie, singuratate si nevroze de tot
felul, al doilea sanatate, multumire, fericire.

STRESUL IN SPORTUL DE PERFORMANTA

Solicitarile deosebit de intense, pun individul uman in situatii limita pentru posibilitatile sale fizice si psihice.
In aceste conditii, deoarece prezenta emotiilor foarte intense in concurs impiedica pe sportiv sa se
desfasoare la nivelul posibilitatilor sale.
Se intampla ca sportivi cu performante deosebite in timpul antrenamentelor sa nu faca fata exigentelor
sporite de pe parcursul desfasurarii competitiei, mai ales in cazul in care miza este foarte mare.
Caracterul stresant al activitatii sportive de inalta performanta si mai ales, al competitiei sportive rezulta din
urmatoarele aspecte:
intensitatea motivatiei de concurs, intensitate care atinge de multe ori nivelul supramotivatiei, cu efecte
negative asupra activitatii sportive;
supraincordarea deosebit de intensa ce atinge toate aspectele conduitei si vietii psihice, de la deprinderile
motrice, afectivitate, atentie si mergand pana la capacitatea de decizie in situatii complexe - o consecinta
majora a supraancordarii este oboseala greu de inlaturat datorita orelor nesfarsite de antrenament;
criza de timp in care se desfasoara unele probe sportive ce solicita viteza, ingreuneaza procesul de
receptionare a informatiilor, calitatea deciziilor si a executiei motrice;
prezenta unor stimuli fizici (zgomot, frig, caldura prea mare, diferente de presiune) sporesc stresul din timpul
competitiei sportive;
pericolul de producere a unor accidente;
Un factor de stres deosebit de important este insuccesul, care are mai multe aspecte: teama de pierdere a
prestigiului; teama de critica; teama de pierdere a statutului social in grup, care merge uneori pana la teama
de a fi eliminat din grupul sportiv.
Emotiile care au loc inaintea si in timpul competitiei sunt accentuate de presiunile exagerate exercitate

asupra sportivului de catre antrenori, public, reprezentanti ai presei, adversari.

Pentru a face cat mai bine fata dis-stresului competitional este necesar ca sportivul sa-si dezvolte mijloace
de autoreglare cat mai eficiente a starilor psihice, sa-si insuseasca strategii eficiente de contracarare a
efectelor negative ale supraancordarii emotionale.
Educarea unor mecanisme psihologice de adaptare eficienta la situatiile de stres, incredere in fortele proprii,
increderea in succes.
CONCLUZII
Omul traieste intr-o lume imperfecta, in care se pun permanente probleme de adaptare la situatii stresante.
Completa eliberare de stres inseamna moarte. Prin urmare, atata vreme cat avem stres, inseamna ca traim.
"Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi."

Bibliografie:
1.I.Radu, I.Drutu, V.Mare, M.Miclea, T.Podar, V.Preda, Introducere in psihologia contemporana, Editura
SINCRON, 1991
2.Georgette Goupil, Hans Selye - Intelepciunea stressului, Editura CORESI, Bucuresti, 1991
3.V.Ceausu, H.Pitariu, M.Toma, Psihologia si viata cotidiana, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1988

MURESAN VERONICA - Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii

Ecologice Dimitrie Cantemir - Targu-Mures, anul I