1

Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de psihologie

Psihologia sportului
Anul II

Stresul şi anxietatea

Coordonator:Conf. Univ. Dr. Ignat Mirela

Student: Chioveanu Maria, grupa 2

 2

Ce este stresul şi cum se manifestă?

Fenomenul stresului este unul dintre cele mai frecvente în viaţa de zi cu zi, dar şi în
activitatea sportivă, de asemenea în toate activităţile de performanţă. Hans Selye a fost cel
care a introdus termenul de stres în anul 1950, definindu-l printr-o serie de substantive
apropiate ca înţeles, precum presiune, solicitare, efort, apăsare, încordare nervoasă. Paul
Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului
care nu-și găsesc soluția pe moment. Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune,
încordare sau disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de
frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau aspirații. În funcţie de stimulii prezenţi şi
organizarea psihică a individului, reacţia la stres este diferită. Stresul este privit, în această
perspectivă, ca un dezechilibru cu profunde ecouri în plan subiectiv, între solicitări şi
autoevaluarea capacităţilor proprii. Astfel, analiza fenomenului stres implică şi cercetarea
factorilor stresanţi, şi caracteristicile organizării psihice, precum şi a răspunsurilor de tip
neurofiziologic şi psihic ale organismului la stresori.

Un detaliu important de ştiut despre stres, care nu este atât de cunoscut, este faptul că
există două forme speciale de stres: distres şi eustres. Distresul reprezintă „stresul negativ”,
stresul obişnuit, iar eustresul este „stresul pozitiv”, deosebindu-se prin următoarele: natura
agenţilor stresori (eustresul prezintă trăirile plăcute ale individului) şi consecinţele acţiunilor
agenţilor stresori.

Ce reprezintă factorii de stres?

Putem să definim stresorii ca fiind totalitatea evenimentelor, situaţiilor externe sau

interne pe care individul le trăieşte ca fiind neplăcute, agresive, traumatizante, suficient de
intense sau frecvente pentru a determina din partea subiectului reacţii adaptive. În urma
acestora se declanşează de obicei o puternică semnificaţie emoţională, afectivă. În dinamică,
stresorii pot acţiona succesiv sau îşi pot interfera acţiunea, efectul lor fiind însă cumulativ.

Investigarea factorilor de stres este foarte importantă deoarece tulburările somato-

psihice sunt în strânsă legătură cu natura stresorilor. Ursula Şchiopu, în Dicţionarul de
psihologie, prezintă următoarea clasificare a stresului: stresul psihofiziologic (afectează întreg
organismul), stresul psihic (produce modificări la nivelul psihicului – spre exemplu
complexul de inferioritate), stresul psihosocial (apare în urma relaţionării psihosociale),
 3

stresul organizaţional (apare ca urmare a integrării socio-profesionale în organizaţii, spre

exemplu orarul sau birocraţia excesivă), stresul cultural (conflictul dintre propria persoană şi
normele, valorile, tradiţiile) şi stresul de masă (cauza fiind catastrofe precum cutremure,
războaie).

Activitatea sportivă de performanţă este stresantă în totalitatea ei, şi anume,

antrenamentele - prin durata şi intensitatea lor, prin suma de sacrificii pe care le impune
sportivului, prin concursuri - nivelul emoţional ridicat şi angajarea motivaţională, individuală
şi socială, la care se adaugă relaţiile sociale - pe care sportul le generează. În urma acestora se
produce încordarea, tensiunea psihică, fiind nevoie de eforturi fizice şi psihice de adaptare şi
echilibrare. O analiză între antrenament şi concurs este primordială, deoarece spre deosebire
de antrenament, concursul are o încărcătură emoţională foarte mare care duce sistemul
psihocomportamental în stare de limită.

Din mulţimea factorilor stresori care determină această stare putem să îi amintim pe
cei mai importanţi, cum ar fi: solicitările externe ( diferenţele de temperatură şi de fus orar),
solicitările interne (eforturi musculare motrice mari), solicitările psihice (decizii luate în
condiţii de incertitudine şi criză de timp, reacţii la eşec sau succes, efort voluntar maximal),
solicitările psihosociale (critica factorilor de conducere şi a presei, opinia familiei şi a celor
apropiaţi, aprecierea spectatorilor). Din păcate, toţi aceşti factori se reflectă în sistemul psihic
al sportivului, fie în plan conştient, fie în plan subconştient, determinând reacţii adaptive şi de
apărare pe care o bună pregătire ştiinţifică le organizează concentrat pentru o eficientă
conduită competiţională. Concursurile sunt generatoare de tensiuni psihice, tensiuni care se
reflectă mai ales în domeniul emoţional, dar cu ecou asupra întregului sistem psihic .

Ce este anxietatea şi cum se manifestă?

Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare

interioară, adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși înapoi sau înainte,
tulburări somatice și ruminația. Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față de
evenimente anticipate, precum simțământul morții iminente. Tulburările de anxietate sunt
parțial de ordin genetic, studiile făcute pe gemeni sugerând că există 30-40% influență
genetică asupra indivizilor când e vorba de anxietate. Factorii de mediu sunt de asemenea
 4

importanți. Studiile făcute pe gemeni arată că mediul în care trăiește individul are o influență
mare asupra anxietății, în timp ce influențele împărtășite de mediu (medii care îi afectează pe
gemeni în același fel) operează în timpul copilăriei, dar scad pe parcursul adolescenței.
Anxietatea este de asemenea asociată cu utilizarea de droguri,
inclusiv alcool, cafeină și benzodiazepine (care sunt adesea prescrise pentru tratarea
anxietății).

Aşa cum am precizat şi despre stres, anxietatea nu este în fiecare caz nocivă: pe durate
scurte de timp şi cu intensităţi moderate ea poate duce la creşterea potenţialului adaptativ şi la
creşterea eficienţei activităţii.

Putem să spunem că de obicei concursul întrerupe echilibrul emoţional al sportivului.

Anxietatea, în sport, este o stare emoţională cu cauze bine determinate şi se exprimă ca o
reacţie de tip adaptiv la situaţiile care pot constitui ameninţări pentru echilibrul eului
sportivului. Sportivul devine conştient de faptul că afirmarea de sine poate fi împiedicată din
cauze foarte diferite, previzibile sau imprevizibile. Criticile care pot interveni, eventuala
pierdere a prestigiului, situaţiile de incertitudine şi mulţi alţi factori inventariaţi parţial sunt
generatori de tensiune psihică. Cu toate că nu îşi doreşte acest lucru, sportivul îşi imaginează
întrecerea, stările conflictuale, succesul sau eşecul, iar anxietatea intervine. Anxietatea
precompetiţională este generatoare de insomnii, astenie, nervozitate, confuzie mentală,
tulburări digestive, aceste lucruri fiind în unele cazuri impedimente pentru a atinge
performanţa.

Stările precompetiţionale sunt relevante pentru că oferă o imagine de ansamblu:

dispoziţia gata de luptă, febra de start, apatia de start. Martens a studiat anxietatea sportivilor
şi a propus testul anxietăţii competiţional în sport (Sport Competition Anxiety Test- SCAT).
Acesta considera anxietatea ca fiind legată de conceptul de activare, care se referă la
intensitatea comportamentului pe un întreg, de la somn la excitaţie intensă. Din păcate
extremele împiedică realizarea unor performanţe înalte şi o lipsă de angajare emoţională în
competiţii. Pentru sportivii cu nivel ridicat de anxietate trebuie luate măsuri speciale în ceea
ce priveşte pregătirea psihologică. Astfel, trebuie lucrate foarte bine deprinderile motrice
pentru ca, în condiţiile stresante ale competiţiei, ei sa poată obţine totuşi rezultate bune
 5

 Cum se poate gestiona anxietatea cu privire la performanța sportivă?

În sport se pot utiliza o serie de strategii pentru gestionarea anxietății legată de

performanța sportivă, cum ar fi: controlul respirației, vizualizarea imaginativă, relaxarea
musculară progresivă, tehnici de restructurare cognitivă și controlul gândurilor. Aceste
strategii de tip „self-help” pot îmbunătăţii calitatea vieţii în aceste condiţii de anxietate, dar
dacă simptomele nu se îmbunătăţesc se recomandă planificarea unei vizite la psiholog. Este
posibil ca manifestările anxioase mai complicate să necesite intervenții avizate. Până la urmă,
secretul succesului unei intervenții (indiferent de abordarea teoretică a practicianului) nu ține
de severitatea simptomului, de timpul care a trecut de la debutul problemelor sau de vârstă, ci
mai precis de motivația sportivului de a se schimba. Cu cât se implică mai mult în acest
program, cu atât va obține rezultate mai bune.

O mare parte dintre participanții la un eveniment sportiv, simt în timpul desfășurării

acestuia „că nu mai au aer” sau că starea de nervozitate le afectează performanțele atletice.
Mulți sportivi devin “supramotivați” în timpul competiției, atunci când „avalanșa” de
adrenalină este interpretată ca anxietate, iar gândurile negative încep să pună stăpânire pe
gândire, acest fenomen putând avea efecte devastatoare asupra capacității de a
performa. Înainte de a învăța cum să gestionați simptomele specifice anxietății în timpul
concursurilor, este important să se înțeleagă relația dintre anxietate și performanța sportivă.

Cum se poate regla conduita emoţională a sportivilor?

Cu ajutorul antrenamentelor psihologice speciale s-a realizat dezvoltarea trăsăturilor

de personalitate care contribuie la obţinerea unor performanţe sportive superioare precum
stabilitatea emoţională, încrederea în sine, nivelul scăzut de anxietate, nivel superior al
capacităţii de autocontrol emoţional, nivel superior al motivaţiei pentru performanţe înalte.

Putem spune că performanţa sportivilor obţinută în competiţii are legătură cu

capacitatea de autoreglare psihică, mai precis, cu cât este mai dezvoltată capacitatea de
autoreglare psihică, cu atât este mai înaltă performanţa sportivilor. Conduita şi caracterul
stărilor tensionale înainte de start sunt determinate de nivelul capacităţii autoreglatorii ale
sportivilor. Cunoaşterea şi autocunoaşterea personalităţii sportivului pot avea efecte esenţiale
 6

în realizarea cu succes a activităţii sportive, în adaptarea competiţională şi asigurarea

stabilităţii emoţionale.

„Stările şi emoţiile sunt vehiculele folosite de sabotorul din tine – de partea ta

negativistă – pentru a crea descurajare, neîncredere, îndoială, indecizie, anxietate.
Acest sabotor este neutralizat prin controlul gândurilor la un asemenea nivel încât să
devii tu însuţi stăpânul emoţiilor, instinctelor şi corpului tău.”  – Herbert Harris
 7

Bibliografie

Ciucurel, M. M., Ciucurel , C., Georgescu, L., Emotional intelligence and expected
performance in sport (2004);

MARTENS, R. et al. (1990) Competitive Anxiety in Sport. Leeds: Human Kinetics;

Ursula Şchiopu, Dicţionarul de psihologie (1997);

https://www.medicinasportiva.ro/general/articole/sportul-anxietatea-de-performanta.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Anxietate

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres