Antrenament mental versus psihoterapie la sportivi

Acesti doi termeni sunt mixati adesea avand ca rezultat confuzia sportivilor, parintilor si antrenorilor
in ceea ce priveste asistenta psihologica in sport.

Care e primul gand care ne vine in minte cand auzim ca un sportiv merge la psiholog? "E ceva in
neregula cu el!" Exceptie fac sportivii cu rezultate foarte bune. Oamenii par a gandi ca daca esti
"mic" si mergi la psiholog ai o problema de natura psihica in timp ce daca esti bun, o faci ca sa
fii si mai bun. De aici incepe confuzia: "cel mic" merge la psihoterapeut in timp ce "cel bun"
merge la psiholog.
Dar care este diferenta? Pe scurt psihologii sportivi fac antrenament mental, psihoterapeutii fac
psihoterapie. Ce inseamna una si ce inseamna alta?
 
Antrenamentul mental este folositor pentru orice sportiv si este orientat pe formarea de rutine
mentale pentru antrenament si concurs, concentrarea atentiei, managementul emotiilor, gandirea
pozitiva, stabilirea scopurilor, tehnici de respiratie, relaxare si energetizare, pregatirea inainte de
concurs pentru obtinerea "starii optime fizice si mentale de lupta".
 
Antrenamentul mental nu inlocuieste antrenamentul fizic, tehnic sau tactic, ci il ajuta.
 
Exemplu: Serviciul
Pentru imbunatatirea serviciului se face: 1. antrenament fizic pentru a intari musculatura
bratului, a toracelui si a abdomenului 2. antrenament tehnic pentru a stii cum se loveste 3.
antrenament mental pentru imbunatatirea rapida a loviturii. Se foloseste spre exemplu
tehnica vizualizarii secventelor de miscare care compun serviciul in sine. Astfel
programul mental corect al loviturii poate fi "vazut, exersat si revizuit". Odata
mentalizata corect lovitura poate fi usor si rapid pusa in practica.   
Pentru mentinerea serviciului la nivelul propriu valoric in timpul meciului se folosesc spre
exemplu tehnicile de concentrare si managementul emotiilor.      
 
Imbunatatirea loviturilor si mentinerea optima a concentraii pe teren nu vin intotdeauna de la
sine. Unii sportivi invata repede, altii au nevoie de mai mult timp ca sa faca un salt calitativ. Dar
asta nu minimizeaza calitatile unui sportiv. Ideea este ca el sa gaseasca modalitati prin care sa
valorifice la maxim potentialul de care dispune. Antrenamentul mental ii ofera posibilitatea sa fie
eficient in atingerea acestui maxim personal.  
 
Psihoterapia este metoda prin care psihoterapeuti specializati (psihologi sau psihiatrii) ajuta
clientii sa treaca peste momente dificile din viata sau in cazuri cum ar fi depresie, fobii, traume,
tulburari de personalitate etc. Exista situatii in care si sportivii au nevoie de sprijin de
specialitate. S-au intalnit sportivi care jucau in sala sub nivelul lor, in timp ce pe teren
descoperit / afara nu aveau nici o problema. Claustrofobia diagnosticata in cazul lor a fost usor
rezolvata prin psihoterapie. Un alt exemplu il reprezinta experientele traumelor fizice care pot sa
dezvolte traume psihice care sa impiedice sportivul sa se reintoarca pe teren. Aici o amintesc pe
Monica Seles, detinatoare a mai multor titluri de Grand Slam, care a fost injunghiata de catre un
spectator in timpul unui meci in Germania, in 1993. Dupa o pauza de mai mult de doi ani ea se
reintoarce in circuit si castiga printre altele Australian Open in 1996.
 
In fapt, psihoterapia trebuie vazuta ca o sansa de rezolvare a unor situatii problematice pentru a
putea creste frumos mai departe ca sportiv.
 
Piata abunda de psihologi, psihoterapeuti si mai nou coaches care ofera servicii sportivilor.
Depinde de fiecare ce alegere face. Un psiholog sportiv nu e automat un bun profesionist, la fel
cum un bun psihoterapeut nu e sigur ca lucreaza efectiv cu un sportiv mai ales daca nu este
familiarizat cu sportul in sine si cu situatiile practice care apar.
 
 
Nicoleta Tanase-Trifu, psiholog