RASPUNSUL EMOTIONAL IN ACCIDENTAREA SPORTIVA

Marius CRACIUN Universitatea "Babes Bolyai" - ClujNapoca

Ariana PATAC Policlinica Sportiva ClujNapoca

Cuvinte cheie : raspuns emotional, profilul POMS, sportivi accidentati

Keywords: affective responses, Profile of Mood States (POMS), injured athletes

Rezumat

Impactul emotional pe care accidentarea o are asupra sportivului nu este pe deplin inteles si de multe
ori minimalizat. Studiul examineaza raspunsurile emotionale ale sportivilor in cazul accidentarilor
suferite. Participantii la studiu (n = 317) au complectat testul POMS in perioada precompetitionala, iar
apoi cei care au suferit accidentari (n = 27) au fost supusi din nou testului. Comparatia dintre medii
releva o scadere semnificativa a vigorii, scaderi notabile in cazul oboselii, precum si o crestere a
scorurilor pentru depresie, imediat dupa accidentare.

Aceste date, confirma rezultatele obtinute prin observatie, dupa care sportivii accidentati experientiaza
tulburari emotionale.

Introducere

Accidentarile pun la mare incercare echilibrul psihologic al sportivilor. Trauma emotionala suferita de
sportivul accidentat este foarte greu de inteles si adesea subestimata.

Putini sportivi scapa de accidentari pe parcursul carierei lor. Accidentarea ameninta starea de bine a
sportivului sub aspect fizic, social si emotional (Heil, 1993). Multi cercetatori au luat in studiu factorii
psihologici implicati in recuperarea dupa accidentarea sportiva. Concluziile acestor studii au avut un
impact major asupra specialistilor din medicina sportiva care erau pregatiti sa tina seama doar de
aspectele fizice ale recuperarii sportive, neglijand adesea aspectele psihologice (Hodge si Mcnair, 1990).
Exista o nevoie reala de informare pentru kinetoterapeuti privind nevoile psihologice ale sportivilor
accidentati. Identificarea timpurie a problemelor de adaptare poate modifica din vreme interventia
recuperatorie si poate preveni tulburari comportamentale ulterioare (Gordon et al., 1991).

Exista probleme de perceptie in privinta accidentarilor sportive. Sportivii tind sa supraestimeze

seriozitatea accidentarii, in timp ce antrenorii tind sa subestimeze seriozitatea accidentarii, mai ales
perioada de timp necesara recuperarii, chiar daca ei recunosc ca aproape toti sportivii accidentati sufera
traume psihologice. Luand in considerare implicarea si determinarea pe care sportivii o dedica activitatii
lor, nu este de mirare ca o accidentare neasteptata este perceputa ca un eveniment traumatic. Nu
trebuie sa desconsideram nici o clipa perceptia pe care sportivul o are asupra propriei accidentari. Multi
cercetatori (McDonald si Hardy, 1990; Smith et al., 1993) au semnalat semnificative modificari ale
dispozitiilor afective imediat dupa accidentarea sportiva, care s-au mentinut si in perioada de adaptare
cu situatia. Cercetari ulterioare sugereaza ca accidentarile pot provoca tulburari emotionale mult mai
grave decat ne-am astepta. Concret, multi sportivi traverseaza o perioada de stres emotional sever care
necesita interventie clinica, putandu-se ajunge chiar la tentative de suicid (Smith si Milliner, 1994).
Mentionam doar faptul ca pentru a intelege complexitatea factorilor care urmeaza accidentarii, este
nevoie de un model teoretic comprehensiv. Modelul integrat al accidentarii in sport (Wiese-Bjornstal,
Smith, Shaffer si Morrey, 1998) este considerat cel mai comprehensiv si de aceea facem apel la el.
Raspunsul la accidentare si procesul de recuperare depinde de mai multi factori: evalurea cognitiva,
raspunsul emotional si raspunsul comportamental.

Raspunsurile emotionale la accidentarea sportiva

Primele cercetari asupra reactiei emotionale la accidentare au fost initiate de Weiss si Troxel (1986). Prin
intermediul unui interviu semistructurat, ei au invitat 10 sportivi de elita accidentati sa relateze despre
problemele cele mai frecvente intampinate in procesul de recuperare. Sportivii au relatat frecvente
ganduri irationale, autodialog negativ, trairi de neincredere, frica , furie si depresie. Intr-un studiu
ulterior asupra dispozitiilor afective, Chan si Grossman (1988) abordeaza efectele psihologice ale limitarii
in activitate pentru atletii accidentati. Cercetatorii au aplicat testul POMS si Inventarul Rosenberg
privind stima de sine, la doua categorii de atleti. Prima categorie erau sportivi opriti de la antrenament
din cauza unor accidentari, iar a doua categorie era formata din sportivi accidentati, dar care continuau
sa se antreneze printr-un program limitat. Sportivii opriti de la antrenamente prezentau mai multa
tensiune, depresie, confuzie si furie, semnificativ mai putina vigoare si stima de sine mai scazuta decat
sportivii care se antrenau. Autorii au considerat ca activitatea fizica, chiar limitata, contribuie la
imbunatatirea stimei de sine, imaginii corporale si a dispozitiilor afective.

Smith et al. (1990) isi propun sa determine prezenta, tipul, marimea si durata raspunsurilor emotionale
la sportivii accidentati. Ei au examinat 72 de sportivi amatori aplicand testul POMS si Chestionarul
raspusului emotional la accidentare (ERAIQ, Smith, Scott si Wiese, 1990). Testele au fost aplicate imediat
dupa accidentare si la intervale de doua saptamani. Imediat dupa accidentare, sportivii accidentati mai
grav (n = 23) au experientiat semnificativ mai multa tensiune, depresie, furie si mai putina vigoare,
comparativ cu sportivii fara accidentari. Inexistenta unui profil emotional anterior accidentarii precum si
raportarea rezultatelor la norme existente pentru sportivii din colegii, sunt limitarile acestui studiu.

In incercarea de a restrange limitarile primelor investigatii, Smith et al. (1993) intreprind un studiu
prospectiv destinat sa evalueze impactul accidentarii asupra dispozitiilor afective si asupra stimei de
sine. Esantionul a fost compus din 238 de barbati si 38 de femei care practicau sporturi de echipa:
hochei, baschet, volei si baseball. Cercetatorii au folosit testul POMS, inventarul Rosenberg pentru
evaluarea stimei de sine si o versiune modificata a ERAIQ. Datele au fost colectate in presezon, imediat
dupa accidentare si apoi saptamanal pana la reluarea deplina a activitatii. Severitatea accidentarii a fost
definita in termeni de durata a neparticiparii in competitii. Din totalul de accidentari (36), 27 au fost
considerate minore sau moderate (non- participare de 1-2 saptamini) si 9 au fost clasificate ca severe
(non participare trei sau mai multe saptamani). Rezultatele testului t" pentru esantioane dependente
au relevat diferente semnificative intre aparitia tulburarilor emotionale si severitatea accidentarii.
Pentru intreg esantionul, s-a observat o crestere semnificativa a depresiei si furiei, precum si o scadere a
vigorii in comparatie cu profilele dinaintea accidentarii.

Literatura asupra psihologiei accidentarilor sportive furnizeaza multe date cu privire la reactiile
emotionale si comportamentele de ajustare dezvoltate de sportivii accidentati. Metodologia de

cercetare a evoluat mult de-a lungul timpului, folosindu-se studii longitudinale precum si instrumente de
evaluare a dispozitiilor afective tot mai acurate. Dezvoltarea studiilor prospective a permis furnizarea
unei baze necesare comparatiei intre esantioane.

Accidentarea sportiva poate avea consecinte psihologice debilitante. Tulburarile emotionale pot
interfera cu aderenta la programul de recuperare si in consecinta vor afecta recuperarea fizica.

Scopul si ipotezele studiului

Studiul de fata, incearca sa evalueze nivelul reactiilor emotionale consecutive accidentarilor la sportivii
din tara noastra. Cu alte cuvinte studiul nostru isi propune sa determine daca sportivii experientiaza o
schimbare a dispozitiei afective, imediat dupa accidentare. Ipoteza de lucru este: sportivii accidentati
prezinta o dispozitie afectiva negativa imediat dupa accident. Cercetarile calitative au relevat
complexitatea modificarilor psihologice survenite dupa accidentarea sportiva. Ne asteptam, ca in urma
unui studiu cantitativ ca si acesta, sa aducem informatii in plus pe acest subiect.

Metodologia cercetarii

Definitia accidentarii

Exista controverse in literatura cu privire la definirea accidentarii, ceea ce afecteaza mult probabilitatea
generalizarea datelor. Am definit accidentarea usoara (neparticipare la antrenament timp de 3-7 zile),
accidentare moderata (intre 8-21 de zile de neparticipare) si accidentarea grava (neparticipare mai mult
de 21 zile).

Participanti

In prima faza a cercetarii am aplicat testul POMS la un numar de 317 sportivi de performanta
neaccidentati. Apoi testul POMS a fost aplicat unui numar de 27 de sportivi de performanta cu
accidentari grave (neparticipare mai mult de 21de zile), cu virste intre 17 si 32 de ani (M= 24,35) iar
vechimea participarii in sport a fost de 8,92 ani. Sportivii vizati in studiul nostru practicau urmatoarele
sporturi : baschet, handbal, tenis de camp, atletism, judo si diferite forme de arte martiale.

Testul POMS

Profilul dispozitiilor afective, dezvoltat de McNair, Lorr si Droppleman (1981) a fost utilizat pentru a
evalua modificarile in ce priveste dispozitiile afective. POMS-ul este o metoda expeditiva utilizata pentru
a identifica si evalua dispozitiile afective. Este un instrument usor de administrat, el putand fi complectat
in 3-5 minute. POMS ul cuprinde 65 de itemi cotati pe o scala Likert cu cinci puncte. Contine sase
subscale : tensiune/ anxietate (TEN),depresie (DEP), furie/ ostilitate (ANG), vigoare/ activism (VIG),
oboseala / inertie (FAT), si confuzie / consternare (CON). Testul POMS are caracteristici psihometrice
bune, relevate prin studii de specialitate (Smith et al.,1993). Adaptarea pentru normele romanesti este
in curs de desfasurare pe populatia de sportivi de performanta (Craciun,M., Szatmari, Cs., 2006).

Procedura

Sportivii si antrenorii au fost informati cu privire la scopurile umarite de studiul nostru. Partea mai
dificila a fost identificarea sportivilor care au suferit accidentari, din rindul celor 317 pentru care am
obtinut profile POMS inainte de accidentare. Cu ajutorul Policlinicii Sportive Cluj am identificat cat mai
repede (3-5 zile ), sportivii care au suferit accidentari,carora le-am aplicat din nou testul POMS (Tabelul
1).

Mediile scorurilor inainte si dupa accidentare (POMS)

Subscale
Inainte de accidentare
Dupa accidentare
p

TEN
13,43
11,9
0.193

DEP
10,37
17,13
0.022

ANG
12,53
15,27
0.128

VIG
17,13
11,23
0.000 *

FAT
13,33
10,25
0.032

CON
8,75
8,95
0.970

Analiza statistica

Pentru a determina daca sportivii accidentati (n = 27) au experientiat o schimbare semnificativa a

dispozitiei afective comparativ cu situatia dinaintea accidentarii, am folosit testul t" pentru a compara
mediile subscalelor. Doar valorile p" mai mici de 0.0083 sunt semnificative din punct de vedere
statistic. Scaderea in vigoare dupa accidentare este semnificativa statistic, t" = 4.77, p" = 0.000,
depresie are tendinta de crestere, t" = - 2.42, p" = 0.22, iar oboseala are tendinta de scadere, t" =
2.26, p = 0.032.

Concluzii

Sportivii experientiaza o modificare a dispozitiilor afective imediat dupa accidentare. Mai specific,
scaderea semnificativa a vigorii indica o lipsa de energie, activitate si alerta. Aceasta constatare este in
conformitate cu studiile de specialitate (Smith et al., 1993).

Depresia se traduce prin trairi de lipsa de valoare, tristete, vina sau izolare. Valoarea mare ale deviatiei
standard din acest studiu indica diferente individuale considerabile in ce priveste experientierea
depresiei. Nivelul depresiei la sportivii din studiu (care se aproprie de pragul de semnificatie, in pofida
esantionului redus numeric) demonstreaza importanta detectarii ei la sportivii accidentati.

Scorurile la oboseala sunt mai reduse la sportivii accidentati. Acest lucru poate fi explicat pentru ca la
data aplicarii testului sportivii erau in perioada de odihna si recuperare.

In studiul nostru, nivelul de anxietate, furie nu este semnificativ crescut dupa accidentare, desi
observatiile empirice indica faptul ca sportivul experientiaza nivele crescute de frustrare dupa
accidentare.

Ca directie viitoare de continuare a studiului, ne gandim la utilizarea unor instrumente mai sensibile de
masurare a dispozitiilor afective (ERAIQ) precum si la analizarea relatiei accidentare stima de sine.

Abstract

The emotional impact suffered by injured athletes is not fully understood and has perhaps been
underestimated. This study examined the affective responses and adjustments of athletes to sport
injuries. In a prospective investigation, athletes (n = 317) completed the Profile of Mood States (POMS)
in pre-season and immediately post-injury occurrence (n = 27). Paired t"-tests revealed significant postinjury decreases in vigor, notable decreases in fatigue, and increases in depression immediately
following the injury episode.

These results support the general observation that injured athletes do experience emotional
disturbance.

Bibliografie

CHAN, C.S., GROSSMAN, K. Y., Psychological effects of running loss on consistent runners. Perceptual on
Motor Skills, 66, 875 883,1988.

CRACIUN, M., SZATMARI, C., The effects of active alert hypnosis on mood changes in elite athlete.,
Second World Congress of the Science of Physical Activities and Sports - New European Dimensions, Cluj
- Napoca, 2006

GORDON, S., MILIOS, D., GROVE, R., Psychological aspects of the recovery process from sport injury: The
perspective of sport physiotherapists, The Australian Journal of Science and Medicine in Sport, 23 (22),
53-60, 1991

HEIL, J., The psychology of sport injury. Champaign IL: Human Kinetics Publishers, , 24 -30, 1993

HODGE, K. P., MCNAIR, P. J., Psychological rehabilitation of sport injuries. New Zealand Journal of Sports
Medicine, 18 (4), 64-67, 1990

MCDONALD, S. A, HARDY, D. J., Affective response patterns of the injured athlete: An exploratory
analysis, The Sport Psychologist, 4, 261- 270, 1990

SMITH, A M., SCOTT, S. G., TALION, W. M., & YOUNG, M. L., Emotional responses to injury. Mayo Clinic
Proceeding, 65, 3 8-50, 1990

SMITH, A M., STUART, M. I., WIESE-BJORNSTAL, D. M., MILLINER, E. K., O'FALLON, W.M., CROWSON, C.
S. COMPETITIVE ATHLETES: Pre-injury and post-injury mood state and self-esteem. Mayo Clinic
Proceeding, 6, 939 947, 1993

SMITH, A.M., MILLINER, E.X., Injured athletes and risk of suicide. Journal of Athletic Training, 29, 337341, 1994

WEISE BJORNSTAL, D. M., SMITH, A.M., SHAFFER, S. M., MORREY, M. A., An integrated model of
response to sport injury : Psychological and sociological dynamics. Journal of Applied Sports
Psychology,10, 46 70, 1998

http://www.sportscience.ro/html/articole_conf_2007_-_23.html