Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Sectia Kinetoterapie

ANXIETATEA
PRECOMPETITIONALA

Masterat kaal II
 “Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi.”
(Hans Selye)

De-a lungul timpului, in domeniul psihologiei sportului s-au facut o serie de studii
centrate pe anxietatea resimtita de sportivii de performanta, caracteristicile acesteia si manierele
in care poate fi controlata. Cercetari precum cele realizate de R. Martens in 1977 si 1983, Z.
Hanin in 1989 sau C.D. Spielberger in 1989, reprezinta numai cateva exemple relevante in acest
sens (citate in Aragon-Arjona, S., 2006). Interesul acordat acestei problematici rezida tocmai in
impactul important pe care acest aspect il are asupra randamentului sportiv. De altfel doua studii
ample de data recenta au relevat faptul ca mare parte din esecurile inregistrate in competitii se
datoreaza incapacitatii unora dintre sportivi de a-si controla anxietatea - R.S. Lazarus, 2000 si D.
Burton, 2001 (citate in Aragon-Arjona S., 2006).
In sens strict psihologic prin anxietate se intelege o tulburare a afectivitatii
manifestata prin stari de neliniste, teama si ingrijorare. Este vorba de fapt de un fenomen natural,
un raspuns sau o reactie a individului la o situatie perceputa ca amenintatoare dintr-un anumit
punct de vedere. Astfel, la nivel fiziologic apar o serie de modificari intrucat in organism se
descarca adrenalina care ajuta la tonifierea (activarea) corpului si il pregateste pentru
confruntare. De cele mai multe ori insa aparitia acestor simptome accentueaza si mai mult
senzatia de disconfort si teama pe care individul o resimte. Asadar, se poate spune ca anxietatea
are doua componente sau doua nivele la care se manifesta, cognitiv si somatic. Anxietatea
somatica implica o serie de manifestari fiziologice precum: tensiune musculara, cresterea
frecventei cardiace/pulsului, hiperhidroza, senzatie de gol in stomac, etc. Anxietatea cognitiva,
consta intr-un ansamblu de asteptari si ganduri negative, preocupare, diminuarea capacitatii de
concentrare si de procesare a informatiei, dificultati in luarea deciziilor, etc. Intensitatea acestor
simptome difera de la un individ la altul asa cum la unele persoane pot fi mai accentuate
manifestarile fiziologice, in timp ce la altele predomina manifestarile cognitive.

O alta diferentiere care trebuie facuta este aceea intre anxietatea - trasatura si
anxietatea- stare. In primul caz vorbim despre anxietate ca un factor sau o trasatura de
personalitate care il predispune pe individ sa perceapa situatiile cu care se confrunta ca mai mult
sau mai putin amenintatoare si sa se comporte in consecinta. Anxietatea - stare se refera la
tensiunea resimtita intr-o circumstanta determinata, care se caracterizeaza prin modificari rapide
ale trairilor de frica, nervozitate si ingrijorare; este deci o stare temporara experimentata de
individ numai atunci cand se confrunta cu o situatie anume.

Cele doua tipuri de anxietate sunt strans relationate. Spre exemplu, un sportiv care are
un nivel destul de ridicat al anxietatii - trasatura va percepe competitia ca o amenintare si va
deveni mult mai tensionat (anxietate - stare intensa) comparativ cu un sportiv cu anxietatea -
trasatura mai putin accentuata. Evident, modul in care un sportiv percepe concursul sau meciul
este influentat si de alti factori cum ar fi: importanta competitiei, valoarea adversarului,
experientele sale anterioare, asteptarile personale si asteptarile pe care crede ca le au ceilalti de la
el, perceptia subiectiva a gradului de pregatire si a capacitatii proprii de a face fata stresului, etc.
In cele mai multe cazuri se spune despre anxietatea precompetitionala ca este rezultatul
dezechilibrului existent intre capacitatile pe care sportivul considera ca le are si cerintele
mediului sportiv. Daca intre aceste doua aspecte exista un echilibru, sportivul experimenteaza
doar o stare de activare (alerta sau vigilenta). Insa, daca sportivul se percepe pe sine ca fiind
inferior adversarului sau considera ca este insuficient pregatit pentru o competitie importanta
atunci va deveni anxios, ceea ce il va destabiliza si ii va afecta inevitabil randamentul. In
concluzie, pentru reducerea anxietatii este important sa fie minimalizata semnificatia de
amenintare a concursului si maximizata la sportiv senzatia de control impreuna cu intarirea
increderii in propriile capacitati sau resurse.

Anxietatea precompetitionala se poate intampla cu o noapte inaintea competitiei,

cand sportivul este ingrijorat de cum va performa. Aceste ingrijorari se maresc de la sine si apar
idei la care sportivul nu s-a gandit inainte, astfel asteptarile devenind din ce in ce mai mici.
Aceasta stare de excitare poate fi negativa sau neplacuta si nu este experimentata doar de mintea
sportivului ci si de corpul acestuia. Corpul produce numeroase indicii cum ar fi tensiuni
musculare, fluturi in stomac (emotii), nevoia de a urina si senzatia de gura uscata care sugereaza
ca sportivul a ajuns intr-o stare necontrolata. Totodata gandurile devin negative si de auto-
aparare si apare neincrederea in propriile forte si acea “discutie interioara”, cu propria persoana:
“nu voi fi capabil”, “daca gresesc ce se intampla”, “ o sa fie finalul carierei mele”, “imi voi
pierde sponsorii”, “nu voi mai primi sprijin si nici nu voi mai fi acceptat la alte competitii”, “ce
imi vor spune cei apropiati, vor crede ca sunt un ratat” etc. Oricum gradul in care aceste stari
influenteaza performanta sportivului este dependenta in mare masura de unicitatea acestuia si
situatia competitiva.

Astfel ca e important sa intelegem factorii care predispun atletii si sportivii, in

general, din orice domeniu la experientierea anxietatii. Antrenorii, psihologii echipei/clubului,dar
si sportivii pot sa lucreze impreuna nu numai la antrenarea unor grupe musculare necesare
competitiei, ci si la nivel de psihic, Multi oameni considera ca a fi sportiv e floare la ureche. De
ce ai nevoie? O anumita abilitate si gata. Inveti sa dai cu piciorul in minge sau sa o bati de cateva
ori in apropierea cosului de baschet si te-ai imbogatit peste noapte. Spre exemplu, un individ care
practica scrima trebuie sa anticipeze, sa planifice si sa ia cea mai buna decizie pentru a-si
coordona in mod corect ochii, bratele si picioarele cu o viteza cat mai mare. Au loc procese
atentionale intense necesare pentru a putea face fata unei astfel de partide. Daca vorbim de
sportivi in cadrul unor competitii individuale, tensiunea este mult mai mare fata de echipa pentru
ca responsabilitatea esecului ii apartine in totalitate (Scanlan & Lewthwaite,1987; Simon &
Martens, 1979).

Sursele/ factorii anxietatii precompetitionale

Anxietatea precompetitionala rezulta din dezechilibrul dintre capacitatile percepute de

sportiv si cererile sportului practicat. Cand cererile percepute sunt echilibrate de capacitatile
sportivului, acestea experimenteaza o excitare optima, deseori purtand numele de flow state. In
acest caz totul merge lent, cu putin efort. Daca sportivul a perceput capacitati depasite de
provocarile sportului, excitarea se va micsora, iar acesta va fi plictisit sau va fi lipsit de
motivatie, iar in sens contrar, daca provocarile sportului sunt mai mari decat capacitatille
sportivului, acesta se va ingrijora ajungand sa sufere de anxietate. In conlcuzie, anxietatea
precompetitionala rezulta in momentul in care competentele si abilitatile nu sunt percepute
in mod egal cu provocarile sportive.

Aceasta cercetare faculta de Walter Kroll a demonstrat ca sunt cel putin 5 factori
care stau la baza anxietatii precompetitionale:

1. Plangeri de natura fizica, cum ar fi problemele digestive, frisoanele, starile de

somnolent, nod in gat, greutate pe piept, senzatia de sufocare;
 2. Teama de esec : pierdere , sufocare, ridicare la nivelul asteptarilor si a face
greseli. Aceasta teama apare in principal fiindca sportivul in cauza isi imagineaza scenarii
viitoare si isi face griji despre : Ce se va intampla de acum incolo? Cat de groaznic si de
catastrofal va fi? Ce vor spune ceilalti? Si astfel, multi ajung sa renunte la a se mai prezenta la
competitii si renunta la sport, la pasiunea lor tocmai din aceasta frica de a nu pierde ceea ce au
reusit pana atunci sa obtina

3. Sentimente nepotrivite: nepregatire, abilitati reduse, conditie slaba, sentimentul ca

ceva nu este in regula;

4. Pierderea controlului: a fi blestemat, a avea ghinion, starea vremii nefavorabile;

5. Vina: este vorba despre ranirea unui adversar, un joc necinstit si lipsa de fair-play.

Indiferent daca exista sau nu acesti factori, APC este dependenta si de nivelul de
pregatire a sportivului, experienta si nivelul general al excitarilor in activitatea sportiva.

Legatura directă între anxietate şi performanţa sportivă

Sunt doua modalitati primare prin care APC poate afecta performanta sportiva, in
primul rand starea prea mare de excitare fizica poate fi contraproductiva pentru activitatea
sportiva. Pentru sporturi care necesita rezistenta sau/si putere APC poate drena nivelul de energie
a sportivului. Pentru sporturi care necesita o stare de calm (golf), APC poate perturba aceasta
stare. In al doilea rand s-a dovedit ca anxietatea poate afecta modul de gandire clara a
sportivului; cand sportivul este tulburat, nelinistit, toate gandurile se reflecta asupra propriei
persoane, predominand neatentia, astfel sportivul nu va putea lua decizii rapide si corecte. De
asemenea aceste ganduri pot fi negative, astfel sportivul preocupandu-se cu ce nu ar putea face in
loc la ce ar putea face.
Nervozitatea nu intotdeauna conduce la performante negative. Oricand sportivul
anticipeaza un eveniment care este important pentru el si este normal sa se simta putin nervos.
Acest lucru denota ca sportivul este pregatit. Acest tip de pregatire este cunoscut ca si o energie
pozitiva, iar multi sportivi de elita folosesc aceasta energie pentru ei nu impotriva lor.

Cine a inteles ca reactiile somatice, specifice anxietatii sunt firesti in conditii

competiţionale, poate sa le suporte si să nu-si scada nivelul rezultatelor si performantelor. 
 Recomandari pentru sportivi

1. Sportivul ar trebui sa devina constient de nivelul optim de energie pe care il

dobandeste.

Sportivul ar trebui sa se gandeasca la momentele in care se simtea pregatit sa intre in

competitie si i-a reusit si la momentele in care se simtea tulburat, iar acest lucru i-a daunat
competitiei. El ar trebui sa se gandeasca la ce anume l-a facut sa se simta pregatit si ce ganduri
au fost negative si care a fost diferenta de comportament intre cele 2 stari. Aceste lucruri puse
intr-un tabel l-ar putea ajuta sa fie mai pregatit pentru competitie. Cel mai important este ca
sportivul sa inteleaga ideile care il motiveaza pentru competitie si factorii care il fac sa devina
tulburat

2. Sportivul ar trebui sa se concentreze asupra lucrurilor pe care le are sub control;

Una dintre sursele mari de anxietate este ingrijorarea despre factorii pe care sportivul
nu ii poate avea sub control, iar toate gandurile incep cu “oare ce se intampla daca?” In perioada
precompetitionala sportivul trebuie sa se concentreze asupra performantei lui, a ceea ce poate
face si nu sa se ingrijoreze de ceea ce nu poate face.

3. Sportivul ar trebui sa foloseasca indicii de performanta pentru a dezvolta sau

reantrena nivelul de energie.

Este important de stiut ca sportivul, cu antrementul mental isi poate dezvolta

abilitatiile fizice. Nivelul de energie s-a dezvoltat in timp si a devenit o obisnuinta, un
automatism. Pentru a reantrena nivelul de energie, trebuie sa invete noi metode mentale, iar
acestea trebuie practicate pana cand devin si ele o obisnuinta.

Recomandari pentru antrenor

 1. Sa devina constienti de propriul nivel de excitare (energie) si cum sa
interactioneze cu sportivii si cu ceilalti antrenori.

Este foarte important sa isi cunoasca propiile nivele de excitare si ce impact au

acestea in eficacitatea antrenarii si a altor performante.

2. Antrenorul trebuie sa isi inteleaga sportivii, pe fiecare individual.

Trebuie sa recunoasca acei sportivi care sunt putin starniti si pe aceia care sunt mult
prea starniti in functie de cererile sportului practicat. Sportivii mai putin starniti sun aceaia carora
le ia mai mult timp sa-si gaseasca obiceiurile si sunt mai lenti. Pe partea opusa sunt sportivii mult
prea starniti care sunt descrisi ca si sportivi puternici, in forta, acestia se descurca foarte bine la
antrenament, insa au probleme in competitii, unde mai degraba regreseaza decat sa progreseze.

3. Sa acorde timp sportiviilor pentru a se pregati din punct de vedere psihic pentru
competitie.

In timpul acordat pregatirii pentru meci, antrenorul aduna toate echipa pentru a purta
discutii despre strategii si oponenti, iar apoi fiecare sportiv ar trebui sa aiba timpul lui de reflexie,
pentru a se pregati pentru meci. Unii sportivi vor sa fie singuri, altii vor sa discute cu ceilalti
coechipieri despre meci, iar altii vor doar sa stea in grup si sa glumeasca pentru a mai reduce din
anxietate.Fiecare sportiv trebuie sa isi dea seama cum este mai bine pentru el.

4. Sa intretina o atitudine performanta in sportivi.

Antrenorul trebuie sa stie ca nu ideea de a castiga meciul trebuie sa fie prioritara

deoarece aceasta poate avea efecte negative asupra conditiei psihice a sportivilor. Ideea prioritara
trebuie sa fie aceea ca fiecare sportiv sa joace la nivelul maxim de potential, fiecare sportiv
trebuie sa se concentreze asupra propiei performante.

5. Antrenorul trebuie sa fie specific cu sugestiile de a ajuta sportivii cu APC.

Este foarte usor sa se creeze o situatie unde un sportive ce sufera de APC sa ajunga sa
se ingrijoreze despre faptul ca el ar putea sa se ingrijoreze. Antrenorul trebuie sa fie atent sa
pastreze sugestiile ajutatoare specifice actiunilor in care sportivul are probleme, nu sa
caracterizeze sportivul in functie de slabiciunea pe care o demonstreaza. Un antrenor poate fi de
mare ajutor in momentul in care ii arata unui sportiv ca numai o parte din meciul lui poate fi
problematica si se poate lua ca o provocare pentru a se imbunatatii.

6. In functie de timpul permis, antrenorul ar trebui sa programeze o sedinta

individuala unde sa se discute despre problemele de antrenare psihica.

Prin aceaste sedinte sportivii prind incredere in sine si nu au frica de dezamagire. Ei

trebuie sa stie ca acest timp dedicat pentru slabiciunile lor sau imbunatatirile lor nu le va afecta
pozitia fata de antrenor sau fata de echipa ci le va mari potentialul ca si sportivi.

Concluzii

Pe langa sfaturile oferite sportivilor, terapia si discutia cu un psiholog este indicata.

Se vor identifica gandurile care stau la baza anxietatii si care duc in final la esec sau evitare. Se
vor disputa, adica va avea o “lupta” cu aceste ganduri pentru a-i arata persoanei in cauza faptul
ca, nu totul sta in sport, un esec nu spune despre el ca e o persoana lipsita de valoare, s-a
intamplat si altora, uneori nu poti sa controlezi miscarile adversarului, iar renuntarea nu va
imbunatati cu nimic anxietatea pe care o resimte. E nevoie doar de cateva sedinte de terapie,
dupa care lucrurile vor incepe sa functioneze mai bine. Se vor oferi si mici exercitii de gandire,
pe care sportivul sa le realizeze in timpul antrenamentelor, inaintea competitiei si chiar in timpul
acesteia.

       
 BIBLIOGRAFIE

1. Craciun M., Introducere in Psihologia Sportului, editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005;

2. Craciun M., Psihologia Spotului, editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;
3. Jarov K.P., Pregatirea volitiva a sportivilor, editura Sport-Turism, 1979;
4. Kramar M., Psihologia culturii fizice si a sporturilor, editura Fundatia “Vasile Goldis”,
Arad, 1997;
5. http://www.sportscience.ro/html/articole_conf_2007_-_13.html
6. http://www.sighet-online.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=10907:anxietatea-traita-de-
sportivi&catid=81:psihologie&Itemid=140