Sunteți pe pagina 1din 8

MOTIVATIA SI PRACTICA SPORTIVA

In sportul de inalt nivel, motivatia constituie un factor de mare importanta, deoarece ajuta
antrenorul in definirea strategiei de pregatire a viitorului sport 737c28h iv de performanta.
Numeroase studii, elaborate de cei mai de seama specialisti, au demonstrat ca mari valori
ale sportului mondial, sub influenta antrenorilor si au schimbat motivele initiale, indeosebi
determinati de aura celebritatii sau a unor castiguri materiale pe care nu le anticipasera la debutul
in activitatea sportiva.
Pentru a aprecia corect motivatia sportivilor in timpul pregatirii, antrenorii trebuie sa
analizeze comportamentul acestora sub doua aspecte:
a) aspectul selectiv care cuprinde modul de invatare a tehnicii, de dezvoltare motrica si a
interesului vis a vis de ceilalti sportivi, rezultatul in concurs.
b) aspectul cantitativ prin care se determina interesul in rezolvarea sarcinilor
antrenamentului, prezenta la lectii, rezistenta de durata in efort, intensitatea cu care lucreaza etc.
In activitatea de mare performanta esential este primul aspect, deoarece el evidentiaza
comportarea selectiva, intensitatea, rezultatul si motivatia.
Analiza statistica, analiza factoriala a motivelor ce stau la baza practicarii sportului au
evidentiat mai multe motive: pentru dezvoltarea fizica, pentru distractie, pentru a cunoaste ceva
nou, pentru a cheltui energie, pentru dorinta parintilor sau a prietenilor, pentru recuperarea unor
handicapuri fizice sau psihice si pentru a deveni celebru.
Ierarhizarea motivarilor sufera modificari in functie de varsta, sexul, durata si sportul
practicat, deoarece este dificil de prezentat o esalonare graduala a acestora.
O statistica alcatuita de catre C.I.O. pe baza raspunsurilor a 35 % din participantii la
Jocurile Olimpice de la Barcelona, au evidentiat urmatoarele opt laturi.
Comisia de statistica a C.I.O. la care au raspuns 35 % dintre participanti la Jcurile
Olimpice de la Bacelona, au evidentiat opt factori care au stat la baza motivarii de a practica
sportul, acestia sunt:
1. dorinta de succes pentru a castiga; pentru a deveni celebru; pentru a primi recompense.
2. dezvoltare a personalitatii, pentru a-mi ameliora capacitatile fizice si morale, pentru a
ajunge la un bun nivel tehnico-tactic;

3. cautarea unei activitati asociative pentru a muncii in echipe, pentru a-mi satisface
spiritul de echipa.
4. dezvoltarea unui corp armonios si atingerea unei forme fizice perfecta, pentru a fi in
forma, pentru a practica o forma de miscare.
5. placerea de intrecere pentru a-mi verifica potentialul fizic, pentru a utiliza echipament
sportiv.
6. necesitatea cheltuielii excesului de energie pentru a-mi regla tensiunile interioare ,
pentru a-mi cheltui util energia.
7. ajutor familial pentru a-mi sprijini material familia, pentru a satisface dorinta
familiei.
8. pentru a avea prieteni, pentru a face noi cunostinte.
Aceste motive, nu sunt exact simetrice, dar ele justifica, explicand momentul de debut
intr-o activitate practica.
Practicarea sportului, interventia antrenamentului rezultatul sportiv modifica motivatia de
debut apropriind-o de cerintele performantei sportive.

NEVOIA DE CONTACT SOCIAL


Sportul de inalt nivel cunoaste o dezvoltare impetuoasa, devenind astazi o forma sociala
de manifestare a talentului motric al unei natiuni, ceea ce a deteminat o schimbare radicala a
preocuparilor factorilor de decizie, guvernamentali si neguvernamentali pentru satisfacerea
cerintelor mereu crescande pentru actul sportiv.
Personalitati ale sportului, persoane prin a caror performante de exceptie, au devenit eroi
nationali, celebritati in lumea internationala, numele si figura acestora au fost imortalizate prin
statut, denumiri de localitati, astazi si arene sportive.
Si totusi, ce i-a determinat pe acestia sa si dedice viata fenomenului sportiv, care impune
un regim auster de viata, plin de privatiuni si care supun organismul unor solicitari intense si
continue, la limita posibilitatilor umane?
Care este locul si rolul antrenamentului in dirijarea efortului pentru materializarea
talentului si a potentialului biologic al sportivilor?
Motivele care-i determina pe antrenori si pe sportivi, pentru a se angaja in acest travaliu
de lunga durata, se gasesc in trei aspecte corespunzatoare motivatiei umane:

- necesitatea de a se simti competent si a se autodetermina.


- necesitatea de stimulare.
- necesitatea contractului social.

COMPETENTA SI AUTODETERMINAREA
Dupa diferite si multiple cautari si studii asupra conduitei umane a sportivilor si
antrenorilor, competenta si autoeducarea acestora este motivata de : stima de sine,
aprofundarea teoriei si practicii, studiul si activitatea promotionala, notiuni care se
manifesta cu intensitate si sentimente pozitive de incredere in propria persoana.
Pentru realizarea acestei motivari, antrenorii vor urmari continu realizarea urmatorilor
factori:
- cautarea dezvoltarii multilateralitatii profesionale si personale;
- cautarea succesului;
- cercetarii in domeniul de specialitate si in stiintele ajutatoare, pentru modelarea
biologica a organismului uman, la cerintele ramurii de sport.
Din aceasta perspectiva, antrenorul si sportivul cauta cai si mijloace pentru a deveni
competitiv si a se mentine la un nivel superior in elita performantelor sportive.

NEVOIA DE STIMULARE SI CONTACTELE SOCIALE


Antrenorul si sportivul de inalt nivel isi desfasoara pregatirea intr-o sfera de activitate
proprie, in locuri special amenajate, pe baza unor norme si cerinte precis programate, de multe
ori fiind lipsiti de elementarele preocupari ale vietii socio-economice.
Informatii din activitatea socio-economica patrund pe diferite canale si in viata
sportivului de performanta, stimulandu-l pentru a deveni activ si in planul activitatii civice.
Prin forme diferite se impune ca sportivul sa fie atras permanent in viata de zi cu zi, sa fie
integrat in preocuparile sociale, sa fie integrat cu unele facilitati impuse de programul pregatirii
in sistemul de invatamant, pentru a nu deveni un neintegrat social, in momentul retragerii din
activitatea de performanta.

Pentru stimularea pregatirii, se impune recunoasterea permanenta a eforturilor depuse in


procesul de antrenament si nu in ultimul rand, acordarea unor recompense materiale prin care sa
fie recompensate pentru pierderile si sacrificiile la care sunt supusi antrenorii si sportivii.
In rezumat, pentru desfasurarea unei activitati motivate, trebuie urmarit permanent
satisfacerea nevoilor fundamentale: nevoile de recunoastere a eforturilor valorii si competentei;
nevoile de stimulare a activitatii si a rezultatului sportiv si nevoile de integrare in relatiile sociale.

ROLUL ANTRENORULUI IN MOTIVAREA SPORTIVILOR


Antrenorul trebuie sa priveasca cu atentie elementele motivationale ale sportivilor, sa stie
sa le moduleze si sa le orienteze spre scopul performantei printr-o organizare adecvata a
intregului program de antrenament.
Antrenorul are cateva posibilitati la indemana pentru a influenta (intari sau diminua)
motivatia initiala a sportivilor.
Cunoscand motivul initial, cu grija si atentie antrenorul poate interveni si schimba, prin
argumente, in functie de obiectivele pregatirii, sau prin transmiterea de sarcini noi pe parcursul
lectiilor de antrenament, motivatia (intrinseca sau extrinseca) de inceput, prin convingerea
acceptarii noilor orientari, ce vor conduce in final la acceptul unei noi motivatii prin care se
realizeaza cresterea randamentului si a eficacitatii procesului de invatare.
Cu siguranta ca textul pedagogic cu care actioneaza in acest sens antrenorul este esential,
depinde de maiestria sa in folosirea unor mijloace care si-au demonstrat o eficienta crescuta in
atingerea scopurilor selectiei si a motivarii sportivilor pentru atingerea marii performante.
Se evidentiaza cateva procedee de actiune in dezvoltarea motivatiei debutantilor si
inscrierea lor in circuitul practicii sportive durabile, care si-au demonstrat viabilitate si eficienta.

RECOMPENSAREA ACTIVITATII SPORTIVILOR


In mod frecvent organizatorii activitatilor de performanta, indiferent de valoarea
concursului, trebuie sa remita participantilor medalii, cupe, trofee, diplome, prin care sa se
evidentieze valoarea concurentilor.
De asemeni, antrenorii trebuie sa alcatuiasca un sistem propriu de recompensare a
pregatirii, prin acordarea graduala a unor categorii de clasificare corespunzator valorii sportive.
Sportivii manifesta interes si sunt motivati prin recompensarea (recunoasterea) publica de
catre antrenor a salturilor valorice acumulate in procesul de antrenament.

Organizarea periodica a unor lectii publice de verificare a nivelului pregatirii prin


trecerea unor probe si norme de control si recompensarea celor cu rezultate pozitive.

ORGANIZAREA SI PARTICIPAREA LA CONCURS


In general competitia, creeaza o puternica motivare a sportivilor, dar un efect negativ il
poate constitui lipsa recompenselor. Inainte de a decide inscrierea la concursuri, antrenorul
trebuie sa colaboreze si sa coopereze cu organizatorii pentru a definitiva cerintele, valoarea si
modul de desfasurare a intrecerilor.
Competitia daca este bine organizata, iar rezultatele pozitive sunt recompensate,
localizeaza interesul si participarea pentru pregatirea sportivilor.
Antrenorii trebuie sa militeze pentru instituirea unor sisteme asociative, locale, regionale,
divizionare si nationale pe grupe de varsta si sex, care sa asigure si un sistem de recompensa
valorica prin acordarea unor categorii de clasificare sportiva (copii, cadeti, juniori, tineret,
seniori) cat si valorica (cat.a-III-a, cat.a-II-a, cat. I, maestru al sportului, maestru emerit).

MODULAREA PREGATIRII (SARCINILOR)


Procesul de antrenament trebuie sa conduca sportivul printr-o etapizare a instruirii de la
initiere la performanta, cu sarcini in timp pentru invatare, perfectionare si automatizare.
Antrenorul va fixa sarcini individuale si colective pe nivele si dificultati adecvate, facile
si accesibile, prin care sa se stimuleze interesul sportivilor.
Sarcini foarte usoare sau din contra grele si dificile de realizat, conduc la dezinteresul fata
de executie, corespunzator cu refuzul de realizare a programului propus.
Mijloacele pregatirii, trebuie sa fie accesibile, stimulative si motivante pentru a trezi
interesul realizarii acestora de catre sportivi.

PROPUNERI DE SARCINI NOI


In practica sportiva, astazi se aprecieaza ca interesul pentru realizarea obiectivelor de
performanta, selectia incepe de timpuriu, marile performante devin accesibile sportivilor de la
varsta junioratului.

Cum la aceasta varsta, interesul pentru nou se manifesta plenar, se impune ca in fiecare
lectie de antrenament, in programul de invatare, alaturi de temele deja cunoscute sa apara si
elemente noi, recunoscute.
Antrenorii trebuie sa incerce si sa includa in mijloacele pregatirii, elemente noi, deoarece
acestea creeaza senzatii inedite, reactualizeaza interesul si conduc la o noua motivare.
Elementele noi trebuie sa nu fie foarte dificile, dar sa solicite imaginatia si sa rupa
monotonia din cadrul instruirii.
Fie ca este procedeu tehnic, exercitiu fizic, combinatie de elemente tactice, trebuie sa fie
recunoscut sportivilor, pentru a contribui astfel la trezirea interesului.

FOLOSIREA FEEDBACK-ULUI POZITIV

Fiecare antrenor trebuie sa reactioneze vis a vis de prestatiile sportivilor intr-o maniera
pozitiva.
Folosirea feedback-ul pozitiv, pentru o nereusita motiveaza activitatea viitoare a
sportivului, (iti lipsesc cativa centrimetrii, secunde pentru a castiga) devenind un motiv de
mobilizare in pregatire, intarind increderea in posibilitatile sportivului.
Deasemeni, dupa realizarea unei performante, antrenorul cu tact, trebuie sa precizeze
unele din lacunele constatate in timpul concursului.
Cu moderatie se va stimula activitatea viitoare, prin evidentierea valorii rezultatului
(astazi am castigat, dar echipa intalnita avea o valoare modesta si a comportarii pozitive a
sportivilor, fara a uita de-a-i motiva pentru pregatirea viitoare.

DEZVOLTAREA ANATOMIEI SPORTIVILOR


Tot pentru motivarea activitatii sportivilor, se foloseste de catre antrenori, transferarea
unor sarcini din cadrul lectiilor de antrenament in responsabilitatea acestora.
Prin transferul initiativei individuale direct sportivilor, antrenorii realizeaza o crestere a
responsabilitatii acestora in pregatire, a auto-evaluare a executiilor si un autocontrol in vederea
participarii in concursuri si competitii.

Totusi, antrenorul trebuie sa se implice in mentinerea unei intensitati si a unei dozari


corecte a efortului impus de sarcinile lectiilor, fara a interveni brutal, mentinand o atitudine de
participant (nu de conducator).

MODIFICAREA CAUZALA A ATRIBUTIILOR


Dupa o intalnire, sau un meci pierdut, antrenorul pentru a salva coeziunea echipei si
motivatia sa, va analiza comportarea sportivilor cu realism, fermitate, precis si real cauzele care
au determinat esecul. Aceasta interventie trebuie sa demonstreze competenta antrenorului, in a
evidentia valoarea individuala a sportivilor, vis a vis de greselile comise de jucatori, in ideea
folosirii insuccesului ca o noua posibilitate de motivatie pentru intalnirile urmatoare.
Pentru a realiza o motivatie pozitiva, se vor prezenta noi atributii tehnico-tactice, noi
scheme de joc, in functie de calitatile pozitive ale jucatorilor solicitandu-le totodata angajarea in
pregatire, in vederea realizarii acestora.
In sporturile individuale, se vor prezenta calitatile si componentele tehnico-tactice, care
sunt deficitare, caile, mijloacele si metodele prin care acestea se pot remedia. De obicei, se vor
prezenta extra-sarcini individuale, pe care sportivii trebuie sa le recunoasca si sa le rezolve
individual.
Continuu, in timpul procesului de pregatire, antrenorul trebuie sa mentina interesul
sportivilor, sa constientizeze importanta activitatii depuse, prin prezentarea de noi sarcini, in
scopul dezvoltarii fizice si perfectionarii tehnico-tactice.

FAVORIZAREA VIETII DE GRUP


Antrenamentul sportiv este caracterizat printr-o activitate in grup, pe niveluri de varsta,
sex, sau valoare, ceea ce impune antrenorilor sa realizeze o ambianta de camaradenie, din partea
sportivilor, relatii amiabile, de colaborare si ajutor.
Importanta acestui aspect, nu trebuie sa fie neglijata de catre antrenor.
Intr-un colectiv organizat si disciplinat, sportivul se obisnuieste sa respecte ordinea, sa se
supuna cerintelor si regulamentelor impuse de practicarea unei discipline sportive.
O atentie deosebita trebuie sa acorde antrenorul activitatii de educare a sportivilor in
primii ani de instruire, ani in care se fundamenteaza motivatia practicarii sportului de
performanta.

Lectiile de antrenament capata valoare educativa in momentul in care antrenorul va reusi


sa dezvolte interesul sportivilor, prin cunoasterea tehnicii si a regulamentului de organizare si
concurs, intr-un cuvant cu castigurile impuse de fiecare ramura sportiva.
Practicarea sportului, impune antrenorilor si sportivilor restrictii permanente, atat in
procesul de invatare a tehnicii, cat si pentru evitarea cauzelor ce pot conduce la producerea de
accidente.
Cum instruirea se realizeaza in cadrul sectiilor pe ramura de sport, o sarcina a
antrenorului o constituie si o buna organizare a grupelor de sportivi.
Inca de la inceputul practicarii sportului, elevilor trebuie sa li se repartizeze sarcini si
responsabilitati precise, sa-si subordoneze interesele individuale celor colective.
Antrenorul trebuie sa creeze legaturi de independenta (cat. de greutate, posturi in echipa,
s.a.m.d).
Intre sportivii, se formeaza grupe unite si realizeaza o dezvoltare morala a membrilor
sectiei.
Organizarea ajutorului reciproc sub principiul succes pentru mine dar si pentru
(adversar) coechipier in timpul antrenamentului, dar mai ales in timpul intrecerilor, contribuie la
formarea unor relatii de intrajutorare si amicitie intre sportivi.
Actiuni repetate ale sportivilor pe baza convingerilor sentimentale si deprinderilor de
munca, au ca rezultat dezvoltarea acestora si transformarea lor in trasaturi de caracter, necesare
viitorului sportiv de performanta.
In ultimii ani, societatea umana s-a confruntat cu mari schimbari in motivatia privitoare la
practicarea sportului.
Evolutia spectaculoasa a performantelor, a reliefat motivatia profesionalizarii practicarii
sportului de inalt nivel in scopul realizarii unor beneficii materiale atat de catre practicantii
(sportivi si antrenori) cat si de catre organizatorii competitiilor interne si internationale.
De asemeni sportul pentru toti a devenit o cerinta obligatorie, ca motivatie pentru
instituirea sanatatii si a unei conditii fizice indispensabile eliminarii stresului intelectual si
asigurarii capacitatilor fizice, ca raspuns la solicitarile activitatilor umane.