Sunteți pe pagina 1din 14

JURGEN KLOPP – PSIHOLOGIA PROGRESULUI IN SPORT

Bogdan OLARU

Universitatea Româno-Americană
Facultatatea de Educație Fizică, Sport și Kinetoterapie
e-mail:nestulikkk@yahoo.com

Abstract
My work seeks to show how understanding your emotions, how puting over your ideas in a proper way,
how communicating honestly, how reacting effectively can help your team to improve its performance day
by day, to reach a higher level of quality and for each member of the team to become his best version. If we
want better results in sport, emotional intelligence can be the key. In my opinion Jurgen Klopp, manager
of a football team, is the best example to give.
Keywords: emotions, progress,emotional intelligence, Jurgen Klopp

INTRODUCERE
Lumea de azi oferă sportivilor de performanță toate elementele necesare pentru a-și atinge
obiectivele, fie ca vorbim de acces la informații si studii, fie ca vorbim de infrastructura la nivel
înalt, fie ca ne raportam la progresele tehnologiei.
Pentru a progresa din punct de vedere sportiv consider ca este necesar in primul sa reusesti sa
progresezi din punct de vedere psihologic. Atata timp cât celelalte calitaţi (fortă, indemânare etc)
sunt aproximativ egale, aspectul psihologic poate fi cel care face diferența.
Pentru a putea fi mai bun decat ceilalți, un antrenor trebuie sa aiba in vedere modalitați pentru
a completa pregătirea sportivilor in vederea imbunatațirii rezultatelor acestora, iar dimensiunea
psihologica este o componentă care are un impact tot mai mare in progresul echipelor de fotbal.
Dând exemplu un antrenor pentru care psihologia este o parte integrata a activitații pe care o
desfașuara cu atata pasiune, aduc in evidență câteva idei care au contribuit semnificativ la
progresul echipei pe care o antreneaza prin prisma capacitații de a închega relații cu membrii
echipei , de a empatiza cu jucatorii, de a-i motiva si de a le transmite incredere.

1
Cuprins

1.Pregătirea Psihologică in Sport........................................................................................3

2.Stresul şi adaptarea la stres..............................................................................................4

3.Armonia echipei, o conditie a eficacitatii sale.................................................................6

4.Emoţiile şi performanţa sportivă.....................................................................................6

5.Inteligenţa emoţională în sport........................................................................................8

6.Jurgen Klopp....................................................................................................................10

2
PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ ÎN SPORT

“Cred că antrenoratul este una dintre cele mai dificile profesii din lume. Ca să antreneze cu
succes, o persoană are nevoie de cunoştinţe şi de aptitudini extraordinare, astfel încât “să
producă” sportivi de excepţie. Mai mult, antrenorilor li se cere să se autodepăşească şi anume,
să crească, să formeze prin munca lor, personalităţi de elită (oameni de caracter). Toate acestea
trebuie îndeplinite lucrând cu indivizi de tipuri foarte diferite, sub o presiune imensă şi sub ochii
critici ai publicului. Un antrenor de succes nu trebuie doar să fie foarte bine informat cu privire
la strategiile şi deprinderile din sport, ci să fie şi un psiholog talentat”. Rainer Martens

Pregătirea din punct de vedere psihic are rolul de a realiza prin mijloacele antrenamentului
sportiv şi prin demersuri psiho-educaţionale, acel nivel al capacităţii psihice prin care sportivul să
obţină eficienţă mare în antrenamente şi rezultate superioare în concursuri. M. Epuran precizează
că pregătirea psihică trebuie să-i asigure sportivului dezvoltarea acelor calităţi psihice care sunt
intens solicitate în ramura sa de sport şi care determină eficienţa activităţii sale.
După Martens, principalele tehnici psihologice care pot fi dezvoltate la sportivi sub îndrumarea
antrenorilor, sunt:
▪ tehnicile de reprezentare mentală
▪ tehnicile de mobilizare a energiei psihice
▪ tehnicile de combatere a stresului
▪ tehnicile de fixare a obiectivelor performanţiale
▪ tehnicile de creştere a capacităţii de concentrare
▪ tehnicile de reducere a anxietăţii.
Toate aceste tehnici psihologice se situează într-o relaţie de interdependenţă, perfecţionarea
uneia dintre ele contribuind la dezvoltarea tuturor celorlalte:
1. mobilizarea eficientă a energiei psihice ajută la combaterea stresului, iar acesta la rândul
său poate genera o înaltă energie psihică;
2. pentru formarea imaginilor mentale este necesară o stare de relaxare, iar relaxarea este la
rândul său rezultatul utilizării imaginilor mentale;
3. prin formarea imaginilor mentale sportivii îşi sporesc puterea de concentrare, în acelaşi
timp, concentrarea contribuind la eficienţa formării imaginilor mentale;
4. odată cu creşterea energiei psihice se produce şi o creştere a atenţiei. Aceasta până la un
punct, dincolo de care orice creştere suplimentară a energiei psihice influenţează negativ
concentrarea atenţiei.
5. combaterea eficientă a stresului favorizează creşterea puterii de concentrare, în timp ce
tehnicile de concentrare a atenţiei fac posibilă eliminarea gândirii negative, care constituie
în sine, o sursă de stres.

3
6. reprezentarea mentală a obiectivelor constituie un mijloc de stimulare a sportivilor pentru
finalizarea eforturilor lor, în timp ce capacitatea de formare a imaginilor mentale se poate
îmbunătăţi prin fixarea unor obiective performanţiale realiste.

STRESUL ŞI ADAPTAREA LA STRES

“Stresul subminează energia psihică a sportivilor, le răpeşte bucuria victoriei şi plăcerea de a


practica sportul. Stresul poate distruge încrederea în forţele proprii şi crează sportivilor
sentimentul incompetenţei (…) ei nefiind capabili să-şi pună în valoare tehnicile dobândite în
nenumărate ore de antrenament. Stresul împiedică totodată intrarea în starea de relaxare,
generează conflicte interpersonale, favorizează accidentările şi este de multe ori motivul
retragerii timpurii din activitatea competiţională. Stresul, o boală insidioasă ce se manifestă sub
forma epuizării psihice îi poate afecta deopotrivă pe sportivi şi pe antrenori” (R. Martens).

În psihologie, ca și in medicină, termenul semnifică ansamblul consecinţelor acţiunii asupra


individului a unor factori psihosociali de o anumită intensitate, pe care individul nu-i poate controla
şi care determină în principal modificări de natură neurovegetativă şi endocrină.
Factorii care determină stresul nu sunt semnificativi prin ei înşişi, ci prin ceea ce reprezintă
pentru individ, la nivel conştient sau inconştient. Modificarea gradului de activare al individului
(a minţii şi a trupului său), reprezintă o reacţie la mediul extern, perceput ca fiind extrem de
solicitant şi depăşind posibilităţile de adaptare ale acestuia.
Bruna Rossi enumeră din punctul său de vedere, cele mai frecvente cauze ale amplificării
stresului la sportivi, datorate schimbărilor intervenite în mediul sportiv actual:
• Antrenamente tot mai intense şi mai solicitante (timp mai mult alocat activităţii sportive,
oboseală psihofizică crescută);
• Izolarea socială şi detaşarea de mediul de apartenenţă (prin participarea la cantonamente
prelungite)
• Creşterea numărului de competiţii importante
• Creşterea numărului şi duratei deplasărilor
• Raporturi modificate cu conducătorii instituţiilor sportive (o mai pronunţată diversificare
şi ierarhizare a comunităţii sportive)
• Raporturi tensionate cu mass-media (teama de aprecieri negative şi de pierdere a
recunoaşterii sociale)
• Raporturi cu sponsorii, impresarii, etc. (apariţia problemelor de gestionare a imaginii şi a
aspectelor economice ale succesului sportiv)
Stresul şi epuizarea antrenorilor “Rezistenţa afectivă şi personalitatea antrenorilor sunt greu
puse la încercare: adesea criticaţi, zdrobiţi în cazul înfrângerilor, adulaţi în cazul victoriilor,
judecaţi tot timpul, (…) statutul de antrenor nu este câtuşi de puţin confortabil” (P. Laborit, 2001).

4
Autorul citat, antrenor al echipei naţionale masculine de volei a Franţei, formulează o
multitudine de situaţii care îl pun pe antrenorul de performanţă într-o postură cât se poate de
dificilă:
❖ solitudine în luarea deciziilor importante “în direct”, contratimp;
❖ absenţa vieţii afective personale în perioadele competiţionale;
❖ tensiunile ivite în relaţiile cu factorii de conducere, cu jucătorii;
❖ comentariile subiective ale reprezentanţilor mass-media;
❖ dramatizarea şi exagerarea importanţei unor competiţii, etc.

Pentru toate aceste motive şi nu numai, Laborit consideră că antrenorul are nevoie de “o mare
forţă de convingere şi de un anumit dar al persuasiunii”, dar şi de o importantă rezervă de energie
internă, care să-i permită: “să reuşească să se facă plăcut celorlalţi”, “să poată comunica şi
transmite cunoştinţele pe care le-a acumulat”, “să semene buna dispoziţie în jurul său!”.
Surprinzător, rezultatele cercetărilor lui Walter Kroll (1982) citat de Martens, efectuate pe un
eşantion de 93 de antrenori americani, indică drept cei mai stresanţi factori pentru aceştia:
❖ “lipsa de respect din partea sportivilor” (47,8%),
❖ “lipsa de comunicare cu sportivii” (20,7%),
❖ “lipsa aprecierii persoanelor din administraţie” (14%) în timp ce
❖ “lipsa de apreciere din partea publicului” are o cotă de doar 6,5%.

În consecinţă, nu imperativul performanţei sau nivelul competenţei profesionale, ci relaţia


conflictuală, disfuncțională cu sportivii şi incapacitatea de a-i motiva pe aceştia, determină în cea
mai mare măsură epuizarea antrenorilor şi abandonarea profesiei.
După Martens, cele mai susceptibile victime ale epuizării sunt antrenorii rigizi şi inflexibili care
nu se adaptează la schimbări, au obiective nerealiste şi un stil de lucru ales necorespunzător,
incompatibil cu atitudinile sau cu aşteptările sportivilor.
Deşi aceste persoane pot fi 100% dedicate muncii lor, în situaţii repetate de eşec ele pot ajunge
la îndoieli cu privire la integritatea celor pe care îi antrenează, valoarea socială a meseriei de
antrenor, precum şi la propria lor valoare, stima lor de sine scăzând dramatic.
Fenomenul de epuizare poate fi combătut, prevenit şi corectat prin măsuri luate în direcţia
păstrării stării de sănătate fizică şi mentală a antreorilor, astfel încât, persoanele talentate şi
dedicate să nu fie serios afectate, astfel încât să fie nevoite să-şi abandoneze meseria.

5
ARMONIA ECHIPEI, O CONDIŢIE A EFICACITAŢII SALE

Antrenorul trebuie să dețină o filozofie proprie de viaţă corespunzătoare, conform căreia să


transmită sportivilor valori profesionale adecvate, sprijinindu-i în formarea propriului sistem de
valori: concepţia despre lume şi viaţă, idealuri şi convingeri, atitudini etc. Un alt element important
ce creează premisele succesului este ambientul, climatul din cadrul echipei, care alimentează
psihicul sportivilor prin:
✓ dezvoltarea mentalităţii, a mentalității de învingător;
✓ insuflarea entuziasmului prin încrederea în reuşită;
✓ cultivarea devotamentului şi a spiritului de echipă;
✓ manifestarea unor reacţii adecvate / echilibrate la victorie sau înfrângere;
✓ acordarea pe merit a recompenselor etc.
La polul opus şi cu efecte destabilizatoare pentru sportivi se situează “atmosfera” tensionată,
ostilă din sânul unei echipe indusă de comportamentul unui antrenor care aduce critici multe,
nefondate şi care în mod constant, provoacă sau întreţine conflicte, practică un control exagerat,
provocând trăiri negative, sentimente de inutilitate, de frustrare, de neputinţă, cauze dese ale
eşecurilor sportivilor în teren. Când apar problemele între membrii unui grup sportiv, indiferent de
sursa acestora, este necesar ca întreaga echipă să se implice în rezolvarea situaţiilor.
Antrenorul, dar și fiecare sportiv în parte, trebuie să facă eforturi în acest sens:
1. să-şi dezvolte deprinderea de a comunica cu ceilalţi, de a-şi exprima sentimentele sincer,
deschis şi constructiv, dar şi de a fi un bun ascultător atunci când este cazul;
2. să încerce să-şi ajute colegii ori de câte ori este cazul, dar şi să primească ajutorul atunci
când acesta i se oferă;
3. să încerce să-şi stăpânească emoţiile cât mai bine pentru instalarea unei atmosfere de calm
în echipă şi să încerce să exercite o influenţă pozitivă, încurajatoare, atunci când rezultatele
sunt mai puţin satisfăcătoare.

EMOȚIILE ȘI PERFORMANȚA SPORTIVĂ

Când emoțiile preiau controlul

Emoțiile joacă un rol central în sportul de performanță. Sentimentele sau emoțiile care
generează fermitatea de a atinge obiectivul propus, frustrarea unei ratări sau vinovăția în urma
obținerii unui rezultat nedorit, au efecte asupra performanței sportivului.

6
Emoția este o reacție internă la o situație reală sau imaginată, care, în cazul în care nu este
gestionată, poate distrage atenția sportivului de la a se menține la un nivel optim al performanței.
Gestionarea emoțiilor implică canalizarea răspunsurilor în mod costructiv. În focul competiției
sportive, managementul emoțiilor devine o adevărată capacitate a sportivului, rezultatele pozitive
fiind determinate de menținerea răspunsurilor, în urma stimulilor, la un nivel optim.

Emoțiile negative influențează performanța în plan mental și fizic

În primul rând, emoțiile negative determină o încetinire a ritmului. Frustrarea și furia, pe măsură
ce se intensifică, generează tensiuni musculare, dificultăți de respirație și afectează capacitatea de
coordonare a mișcărilor. De asemenea, cantitatea de energie scade și astfel se instalează mai rapid
starea de oboseală.
În plan mental, emoțiile negative devin indicatori ai unor credințe care dezarmează, sportivul
nemaifiind încrezător în propriile capacități, necesare în atingerea obiectivelor.

Importanța acordată pregătirii mentale determină succesul sportivului

Unele păreri susțin, în mod eronat, faptul că aspectele mentale sunt înnăscute și de neschimbat,
însă, în realitate, formarea mentală sistematică poate avea un impact similar asupra performanței
ca și antrenamentul fizic.
Setarea minții înaintea competiției este unul dintre cele mai importante aspecte ale performanței
de top, iar anticiparea pozitivă reduce reacțiile emoționale specifice stresului pre-performanță.
Relația dintre gânduri și emoții funcționeză în ambele direcții: chiar dacă emoțiile sunt rezultatul
interpretărilor cognitive, ele pot avea, la rândul lor, impact asupra gândurilor.
Înainte de începerea meciului, organismul începe să se pregătească eliberând hormoni, dintre
care și adrenalina. În plus, apar schimbări în ceea ce privește atenția, sportivul devenind din ce în
ce mai concentrat pe acțiunea ce va urma, iar mintea devine mai activă. Această creștere a excitației
poate fi un bun prieten sau, dimpotrivă, un dușman. Setarea adecvată a minții constă în analiza
acestor schimbări, într-un mod rațional și în orientarea emoțiilor într-o direcție care să favorizeze
reușita sportivă.
Unii sportivi asociază această stare de excitare crescută cu entuziasmul, cu pregătirea
organismului pentru a face față competiției, prin utilizarea strategiilor pre-stabilite, un rol
important în acest demers avându-l psihologul sportiv. Interpretarea pozitivă a răspunsului la
stimuli, de regulă, conduce la generarea emoțiilor pozitive și implicit, la perspective optimiste.

7
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN SPORT

Inteligența emoțională reprezintă abilitatea unui individ de a opera și a recunoaște propriile


emoții, dar și ale celorlați, utilizând informațiile emoționale cu scopul de a gestiona relațiile
interpersonale într-un mod empatic și eficient.
Daniel Goleman, autorul primei carți de specialitate, explică faptul că în abordarea sa în cele
din urmă, există patru dimensiuni de bază care o articulează:
➢ Primul este conștiința de sine. Se referă la abilitatea noastră de a înțelege ceea ce simțim
și de a fi mereu în legătură cu valorile, esența noastră.
➢ Al doilea aspect este motivația personală și abilitatea noastră de a ne concentra asupra
obiectivelor, de a ne recupera de la eșecuri și de a gestiona stresul.
➢ A treia dimensiune este legată de conștiința socială și empatie.
➢ Al patrulea punct este, fără îndoială, piatra filosofală a inteligenței emoționale: capacitatea
noastră de a avea relații, să comunice, să ajungă la înțelegeri, să se conecteze pozitiv și
respectuos cu ceilalți.
În sport, cerințele competiţei sunt de fiecare dată la un nivel ridicat. Diferențele de fiecare dată
indică factori care nu derivă direct din propria pregătire fizică, cum ar fi nutriția sau psihologia.
Astfel, psihologia sportului este responsabilă pentru analizarea, studiul și observarea
comportamentelor, reacțiilor și răspunsurilor emoționale ale individului sau ale echipei.
Pentru aceasta, este necesar să "controlați" emoțiile pozitiv sau să le redirecționați astfel încât
să nu le permită să influențeze negativ performanțele sportive. De ce inteligența emoțională?
Pentru că în sport trebuie să luați decizii rapide și adecvate.
Inteligența emoțională provoacă mult interes pentru colectivul sportiv. Elementele
interpersonale au o aplicare directă. Cunoașterea altora, autoreglementarea emoțiilor, motivația
personală, abilitățile sociale și empatia sunt instrumente pe care orice sportiv trebuie să le cunoască
mai mult sau mai puțin.
Multe tehnici de relaxare, concentrare, vizualizare sunt împărtășite. Cluburile, federațiile,
antrenorii folosesc din ce în ce mai mulți profesioniști pentru a pune în aplicare aceste tehnici. În
acest fel, ei doresc că îmbunătățescă performanța sportivilor lor.

Beneficiile inteligenței emoționale în sport


Inteligența emoțională în sport poate provoca mai puține leziuni sportive, sporirea
performanțelor sportive și abandonarea mai mică. Pe de altă parte, inteligența emoțională este o
construcție în legătură cu personalitatea care acționează ca un factor determinant atunci când
atletul este sub presiune.
Confruntat cu situația de presiune, sportivul trebuie să ia decizii în câteva zecimi de secunde,
ceea ce generează vârfuri de stres. Pentru aceasta, fiecare sportiv, inclusiv profesioniști, trebuie să
fie instruit la acest nivel. În plus, beneficiile inteligenței emoționale în sport pot fi rezumate după
cum urmează:

8
❖ La nivel emoțional. Îmbunătățește realizarea obiectivelor, competitivitatea, identificarea
valorilor sportive și a valorilor personale, aprecierea personală, munca în echipă,
conducerea, empatia, controlul reacțiilor negative și al emoțiilor, printre altele.
❖ La nivel fizic. Ajută să știe cum să organizeze, să nu obsedeze sportul, să aibă momente
de odihnă, să gestioneze mai bine timpul și să creeze obiceiuri alimentare corespunzătoare.
❖ La nivel social. Îmbunătățește relația cu echipe, antrenori, formatori, fizioterapeuți etc.
❖ La nivel rațional. Ajută la a afla cum funcționează jocul, aspecte tehnice și tactici.
Cu toate acestea, la nivel de grup este diferit. Fiecare sportiv reacționează diferit la stres,
necesitând un anumit nivel de emoții negative sau pozitive pentru a da un punct de performanță
optimă jocului.
După cum putem vedea, beneficiile inteligenței emoționale în sport sunt numeroase deși corpul
de cercetare nu este încă foarte dezvoltat. Cu toate acestea, acesta crește. Așa cum am menționat,
în sport (o lume în care un al doilea sau câțiva centimetri poate separa câștigătorul de cel
învingător), factorii la scară mică, cum ar fi inteligența emoțională, sunt de o importanță deosebită.

Dezvoltarea inteligenței emoționale

Capacitatea de a-şi schimba starea emoţională depinde în primul rând de nivelul de


conştientizare a propriilor emoţii. Acest lucru este valabil şi pentru a identifica ceea ce simt ceilalţi.
Sportivii au nevoie să decodeze o serie de informaţii din limbajul verbal şi non-verbal al
adversarului pentru a exploata anumite oportunităţi care pot apărea în timpul unei competiţii. Una
dintre cele mai eficiente metode pentru a conştientiza emoţiile din timpul antrenamentelor şi a
competiţiilor este de a ţine un „jurnal sportiv” în care sunt urmărite emoţiile şi impactul acestora
asupra performanţei. Cu cât sportivii devin mai conştienţi de emoţiile lor, cu atât le va fi mai uşor
să înveţe care este starea emoţională necesară pentru a obţine cea mai bună performanţă, în cazul
lor.
Odată ce avem o serie de informaţii pe baza jurnalului sportiv şi vedem modul în care emoţiile
influenţează performanţa sportivului, putem merge la nivelul următor şi anume dezvoltarea unui
limbaj intern pozitiv. De prea multe ori limbajul intern al sportivului este plin de auto-critică şi
nemulţumire. Limbajul intern, emoţiile şi performanţa sunt inter-conectate, motiv pentru care
schimbarea limbajului intern va avea un efect pozitiv asupra stării emoţionale şi asupra
performanţei sportive.

JURGEN KLOPP

“Aspectele tactice sunt atât de importante, încât nu poți câștiga fără lucruri tactice, dar emoția
face diferența " ” Jurgen Klopp
"Cel mai bun fotbal este întotdeauna despre exprimarea emoției ” ” Jurgen Klopp

9
“Ce poate face un fotbalist în teren este ușor de stabilit, dar straturile mai profunde - cine sunt, în
ce cred, cum au ajuns la acest punct, ce îi determină, ce îi așteaptă când pleacă de la antrenament
- sunt detaliile reale.” Jurgen Klopp
“Am abilitati fotbalistice de divizia a cincea si creier de prima dizivie” Jurgen Klopp
Jürgen Klopp este astăzi un nume de referință în lumea fotbalului mondial. Creator al unui stil
de joc extrem de intens, supranumit fotbalul “heavy metal”, neamțul a transformat-o pe Liverpool
într-una dintre cele mai puternice și totodată agreabile trupe de pe continent. Agresiv, rapid și
energic, fotbalul revoluționar propus de tehnicianul născut la Stuttgart reușește să îmbine ideal
spectacolul cu eficiența.
Până să vină în Anglia, în 2015, „Kloppo” a antrenat timp de 14 ani în țara natală. Ultimii șapte
i-a petrecut la Dortmund, acolo unde a format o echipă redutabilă, capabilă să amenințe supremația
de neclintit a lui Bayern în Germania și să „atenteze” la trofeul Ligii Campionilor.
Dar până să ajungă un model în meserie, Klopp s-a călit la Mainz, un club mediocru din fotbalul
german. De altfel, în 2001, când tânărul Klopp, pe atunci în vârstă de numai 33 de ani, o prelua pe
FSV Mainz, gruparea din vestul Germaniei nu jucase niciodată în istorie în Bundesliga și
schimbase 14 antrenori în 11 ani. Pentru actualul antrenor al lui Liverpool aveau să fie șapte ani
trăiți cu sufletul la gură, cu numeroase suișuri și coborâșuri.
„Kloppo” și-a început aventura în antrenorat peste noapte. Mai exact, pe 28 februarie 2001,
după ce conducerea lui Mainz l-a demis pe antrenorul Eckhard Krautzun. Echipa se lupta din greu
pentru evitarea retrogradării în a treia divizie, iar șefii clubului s-au gândit că Jurgen ar putea fi
omul potrivit pentru îndeplinirea obiectivului.
Pe atunci, Klopp nu avea nici măcar licență de antrenor și era văzut mai degrabă ca un interimar,
însă avea să rămână în funcție timp de șapte sezoane. Cu trei zile înainte să fie instalat, jucase
pentru Mainz într-o înfrângere, 1-3, cu Greuther Furth. „A fost o misiune sinucigașă”, spunea
Klopp despre numirea sa din 2001. „Dacă eșuam la Mainz, nimeni nu mi-ar mai fi oferit altă
șansă”.
„Eram o echipă mediocră, cu jucător prost plătiți, dar când a venit el la club, a implementat un
sistem 4-4-2 și am devenit brusc mult mai buni. Mai târziu, când am devenit antrenor, am folosit
o grămadă de lucruri învățate de la el. Era un model ideal, iar mulți dintre foștii săi jucători sunt
astăzi antrenori în diverse colțuri ale lumii”, spunea Klopp în 2016.

După doi ani cu ghinion teribil, al treilea avea să fie, în sfârșit, cu noroc. Însă nu fără emoții.
Înaintea ultimei etape, Mainz nu stătea la mâna ei. Avea nevoie s-o învingă pe Trier și în același
timp să aștepte ca Alemannia Aachen să se împiedice la Karlsruher. Echipa lui Klopp s-a impus
categoric, cu 3-0, în timp ce contracandidata ei a pierdut, astfel că Mainz, fondată în 1905, promova
pentru prima oară în Bundesliga.
La final, Klopp a plâns din nou. De această dată de bucurie, mai ales că, spre deosebire de anul
precedent, Mainz era cea care prindea poziția a treia datorită golaverajului superior.
Klopp este cumva un câștigător implacabil cu o inimă plină de empatie, compasiune și
inteligență emoțională.

10
Ca să nu mai vorbim, îl consider un maestru psihologic în construirea unui spirit de echipă
câștigător, un filosof, care echilibrează o minte luminată cu o inimă pasională. Rivalii lui îl iubesc
aproape la fel de mult ca și fanii lui. Nici măcar nu sunt fan al Liverpool-ului, dar vă pot spune că,
în acest moment, este dificil să nu fiți.

Iată 6 lucruri pe care le-am învățat de la Jurgen Klopp despre cum să abordez o viitoare
profesie de antrenor
1) O viziune clară pentru echipă; o legătură strânsă cu membrii echipei
La sosirea la Liverpool în 2015, Klopp a dat un mesaj foarte clar - clubul trebuie să treacă de
la „îndoieli la credincioși” - să urmărească să câștige Premier League în termen de patru ani, dar
să stabilească mai întâi o filozofie de a juca „foarte emoțional, foarte rapid și foarte puternic ”.
Dar, pe lângă stabilirea obiectivelor, valorilor și direcției clare pentru echipă, accentul său a
căzut și pe dezvoltarea relațiilor individuale în cadrul acesteia. „Tot ce facem în viață este despre
relații”, spune el, formând legături între el și jucătorii săi, în modul în care interacționează cu ei
dincolo de fotbal; precum și între jucători și personalul din camera din spate și toți ceilalți implicați,
pentru a schimba cultura la fiecare nivel al organizației.
2) Construirea unui mediu sigur
„Ești propria ta persoană. Să ne folosim propriile abilități ”
Conexiunea pe care a construit-o cu jucătorii a fost un element al construirii unei culturi în care
fiecare membru să se simtă în siguranță și liber să facă cum consideră ca este cel mai bine.
În cazul în care Klopp a observat că jucătorii au făcut greșeli, nu i-a învinuit sau judecat
niciodată și s-a axat în orice critică pe echipă vazută ca un întreg; eliminând presiunea, permițându-
le să se simtă liberi să eșueze, spuneți ce trebuie spus și luați tipul de riscuri și inovații care fac
diferența în rezultate.
3) Concentrați-vă asupra sarcinii, nu vă distrați și vedeți-o până la capăt
„Dacă ne-am fi gândit să batem recorduri în tot acest timp, nu am fi câștigat numărul de jocuri pe
care le avem”.
Liverpool a crescut în topul ligii tot sezonul. Chiar și atunci când au mai rămas doar15 jocuri,
unii le-au poreclit „Inevitabilele”. Jurnaliștii au încercat să-l ademenească pe Klopp să admită că
au câștigat deja şi că ar fi nevoie de un “miracol” pentru ei să eşueze.
Dar Klopp știa că nimic nu este garantat și satisfacția poate fi propriul nostru cel mai rău
dușman. Clubul trecuse prin asta înainte. Când presa sau fanii se lăsau purtați de idei despre lucruri
care nu se întâmplaseră încă, Klopp a rămas în acest moment, reafirmând în mod constant că
„Singurul lucru pe care îl putem face este să ne concentrăm pe următorul joc. Acesta este planul.
Nu știu alt plan. ”
Având în vedere acest lucru, a văzut totul până la capăt. De la începutul sezonului, Liverpool
și-a câștigat reputația de a câștiga jocuri cu goluri târzii în ultimele câteva minute - o mentalitate
care i-a deosebit de restul, știind că nu s-a terminat, până când arbitrul nu a fluierat sfârşitul
partidei.

11
4) Eliberati-va de presiune
„Este doar fotbal”
Klopp are o abilitate unică de a insufla credinței jucătorilor săi despre ce echipă specială sunt,
dar, de asemenea, de a consolida faptul că există lucruri mult mai importante în viață decât fotbalul.
De asemenea, calitațile sale comice l-au ajutat să elibereze tensiunea in vestiar și i-au garantat
ca era ascultat cu atenție de jucători.
În toate domeniile vieții, poate fi ușor să suprapui importanța lucrurilor care ne îngrijorează.
Aceste trei cuvinte simple amintesc jucătorilor că, indiferent de banii implicați, mass-media,
audiența a milioane de oameni din întreaga lume - așa cum se întâmplă întotdeauna cu noi toți,
presiunea pe care o simt depinde de ei.

5) Poti ajunge in vârf când stabilesti principii clare


„Atâta timp cât jucătorii lucrează din greu, sunt o persoană foarte drăguță”
Singura dată când ești un „tip drăguț” devine o problemă atunci când ești atât de drăguț încât
începe să lucreze împotriva obiectivelor sau valorilor tale. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple,
trebuie să existe o linie clară cu privire la ceea ce este acceptabil și ce nu.
În ciuda caracterului său adorabil, Klopp nu a avut niciodată o problemă în a trage granițele
sau în a pune piciorul atunci când este necesar. Va anunța fericiți jurnaliștii când întrebările lor
sunt în afara liniei, nu se gândește de două ori să ia măsuri care să îndeplinească obiectivele sale
(chiar dacă nu este popular) - și nu va accepta nimic mai puțin decât munca grea și concentrarea
din partea lui echipă.
Klopp demonstrează că echipa poate termina pe primul loc - atâta timp cât jucatorii rămân
fideli obiectivelor și valorilor lor.
6) Îmbrățișați emoția, nu o evitaţi
„Nu poți câștiga fără lucruri tactice, dar emoția face diferența”
Emoția este percepută de multe ori ca fiind un distructivă, atunci când poate sugera o lipsă de
control sau o incapacitate de concentrare. Dar acestei credințe îi lipsește faptul că emoția este un
factor esențial în spatele a tot ceea ce facem. Încercarea de a suprima emoția nu va ajuta la nimic;
întrucât timpul necesar pentru a-l înțelege și a-l îmbrățișa poate propulsa strategiile raționale care
au fost puse în aplicare.
Klopp este în mod clar un personaj emoțional. Dar este, de asemenea, foarte conștient de asta
și înțelege rolul pe care îl joacă emoția în viață. El este conștient de modul în care poate motiva;
este conștient de momentul în care te poate face să faci lucruri pe care probabil nu ar trebui să le
faci; și este conștient de importanța gestionării acestuia, pentru a performa la cel mai înalt nivel.

Cercetarile în domeniu evidențiază modul în care manifestarea unui interes real față de jucători
întărește încrederea dintre antrenori și jucători, ceea ce, la rândul său, sporește capacitățile de
inspirație ale antrenorului.

12
Lucrul uimitor este entuziasmul său este contagios. Jucătorii lui Klopp abordează jocul cu o
pasiune și emoție asemănătoare cu liderul lor animat. Este cu adevărat un exemplu excelent al
modului în care comportamentul unui antrenor poate avea un impact uriaș asupra stării echipei lor.
În psihologia sportului, sunt de părere ca a avea o mentalitate de creștere este o idee eliberatoare
și puternică. Klopp acordă valoare îmbrățișării provocărilor, a muncii din greu și a privi eșecul ca
pe o oportunitate de a învăța, mai degrabă decât ca pe un declin debilitant. Această filozofie este
extrem de valoroasă ca antrenor și insuflarea acestei mentalități jucătorilor duce lucrurile cu un
pas mai departe…către progres.

“Daca ai incercat și ai eșuat, nu contează…încearcă din nou, eșuează din nou, eșuează mai
bine.”
Samuel Beckett

13
BIBLIOGRAFIE

Epuran, M., Holdevici, I., Toniţa, F. (2001) Psihologia sportului de performanţă, teorie şi practică,
Bucuresti, Ed. Fest.
Epuran, M., Horn, E., (1985) Mecanisme de influentare a comportamentului in fotbal, Bucuresti,
Ed. Sport-Turism.
Goleman, D, (2018) Inteligenţa emoţională, Bucureşti, Ed.Curtea Veche
Honigstein, R.,(2017), Klopp:Fotbalul in ritm de heavy metal, tradus din engleza de Sorin
Niculescu; Ed.Publica, Bucuresti
Laborit, P., (2001), “Antrenorul de mare performanţă”, în Les cahiers de l’INSEP, Nr. 29/2001,
traducere în colecţia “Biblioteca antrenorului” nr. 7/2004, INCS; Bucureşti
Martens, R. (1985), Coaches guide in sport psychology, Human Kinetic Books, Champaign,
Illinois.
Rossi, B., Cortili, G,.Saibene, F., (1995) Fisiologia e psicologia degli sport, Milano, Ed. Zanichelli

14