Bazele generale ale predării jocului de

fotbal în lecţia de educaţie fizica

BOGDAN OLARU
AN 1, GRUPA 201
UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ, SPORT ȘI KINETOTERAPIE
Introducere

 Jocul de fotbal este cel care realizează activitatea în colectiv, relaţiile de grup în formele de
intercondiţionare cele mai complexe şi la nivelul cel mai ridicat de conlucrare, permiţând
manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiune. Manifestarea independentă în
rezolvarea unor situaţii de joc este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj
larg de deprinderi, au calităţi motrice corespunzător dezvoltate şi au fost instruiţi să
acţioneze în limita unor reguli precise. Ea este condiţionată şi de înţelegerea de către elevi
a scopului urmărit, de preocuparea de a găsi în performanţă soluţii care sa corespunda
realizării acestuia. Pentru a acţiona în acest sens, procesul de instruire trebuie astfel
organizat, încât să favorizeze dezvoltarea iniţiativei, spiritului de observaţie, a capacităţii
de a anticipa şi generaliza, lucruri care nu sunt realizabile fără a cunoaşte principalele
caracteristici ale jocului de fotbal şcolar.
 Locul şi rolul jocului de fotbal în cadrul orelor de educaţie
fizică din învăţământul românesc
 Iniţierea elevilor în practicarea jocului de fotbal are în vedere înarmarea acestora cu deprinderi utile organizării activităţii independente, necesară păstrării şi
ameliorării stării de sănătate şi capacităţii de muncă, şi în primul rând, organizării lecţiei de educaţie fizică.
 Rolul jocului de fotbal în procesul de dezvoltare, instruire şi educare a copilului este unanim subliniat şi recunoscut.
 Educatorii consideră jocul de fotbal ca principala activitate prin care copilul ia contact cu complexitatea mediului înconjurător, lucru ce îi facilitează lărgirea
sistemului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, perfecţionarea reprezentărilor, spiritului de observaţie, iniţiativei şi modului de a gândi.
 Jocul de fotbal are o contribuţie esenţială în îndeplinirea obiectivelor educaţiei fizice şcolare. Spre deosebire de celelalte grupe de activităţi folosite în
pregătirea fizică a elevilor, influenţele instructiv-educative prin joc reprezintă următoarele particularităţi:
· permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltarea simultană a deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităţilor motrice, precum şi a deprinderilor
şi însuşirilor moral-volitive;
· jocul de fotbal oferă posibilitatea aplicării în condiţii mereu schimbătoare a priceperilor şi deprinderilor motrice de bază;
 La realizarea unor acţiuni de joc concură simultan deprinderile motrice de bază sau specifice, calităţile motrice şi cele moralvolitive.
 În timpul jocului, apar legături noi şi complexe între priceperile şi deprinderile motrice, ceea ce conduce la perfecţionarea lor. De asemenea, apar relaţii de
condiţionare şi de intercondiţionare care pot favoriza transferul pozitiv între diferitele componente ale procesului de antrenament, cunoştinţe, priceperi,
deprinderi, calităţi motrice, etc. Această manifestare simultană a mai multor loturi ale activităţii motrice este specifică jocului, fiind determinată de caracterul
lui complex. Relaţiile de interdependenţă dintre priceperi şi deprinderi, dintre acestea şi calităţile motrice, realizarea lor în condiţii mereu schimbate şi pe
fondul solicitării intense a unor calităţi şi însuşiri morale şi de voinţă, subliniază deosebita importanţă a acestei particularităţi a jocului de fotbal.
 Caracteristicile şi trăsăturile esenţiale valabile
pentru jocul de fotbal:

  Jocul de fotbal reprezintă pentru elevi activitatea motrică globală cea mai atractivă, prin intermediul căruia se poate acţiona, pe un fond
de solicitare motrică şi psihică complexă, în anumite etape şi limite, în vederea îndeplinirii obiectivelor educaţiei fizice şcolare;
  Ca activitate globală, jocul de fotbal constituie un instrument eficient de activizare a funcţiilor organismului, utilizat de copii şi
adolescenţi, ca activitate de agrement, în scopul reconfortării fizice şi psihice, motiv pentru care elevii trebuie iniţiaţi în practicarea
acestuia;
  Comparativ cu celelalte elemente de conţinut ale programei şcolare, în care se realizează iniţierea elevilor, jocul de fotbal fiind o
activitate eminamente colectivă, favorizează realizarea şi dezvoltarea relaţiilor de grup cu cei mai ridicaţi indici de eficienţă. Aceste relaţii
se obţin prin practicarea jocului ca activitate globală şi nu prin exersare în mod dispersat a elementelor componente. Comparativ cu
ştafetele, activitatea pe grup, parcursurile aplicative şi alte activităţi globale, complexe, relaţii de grup, influenţele prin jocul de fotbal,
prezintă un grad de complexitate şi intercondiţionare mult mai mare;
  Jocul de fotbal lasă urme adânci asupra personalităţii elevului, influenţând-o favorabil - trăsăturile emoţionale, sentimentele determinate
de situaţii favorabile sau nefavorabile echipei, interesele colectivităţii, etc. - fiind mult mai puternic şi complex exercitate comparativ cu
celelalte activităţi organizate în cadrul lecţiei de educaţie fizică;
  Principalele deprinderi, calităţi motrice şi însuşiri moral - volitive specifice jocului de fotbal au valoare de întrebuinţare şi în alte
domenii de activitate. Alergarea, săriturile, viteza, rezistenţa, coordonarea, îndemânarea, forţa, dârzenia, perseverenţa, sunt solicitate în
relaţii de interdependenţă, multiple şi complexe, fapt care condiţionează manifestarea iniţiativei, imaginaţiei, spiritului de observaţie,
capacitatea de anticipare, selectare şi decizie, asumarea răspunderii în luarea deciziei şi alte măsuri, calităţi şi facilităţi având evidente
implicaţii pozitive în formarea tânărului.
 Caracteristicile jocului de fotbal şcolar
 Fotbalul oferă condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complexă a deprinderilor şi calităţilor motrice necesare în viaţă. Fiind un domeniu al
activităţilor corporale, el înglobează acţiunile motrice ale procesului educaţiei fizice: mersul, alergarea, săritura şi uneori aruncarea într-o complexitate foarte
variată.

 Practicarea jocului de fotbal contribuie la formarea şi perfecţionarea unor mişcări coordonate, la formarea capacităţii de angrenare rapidă în tempoul şi ritmul
activităţilor sociale, prin cumulul unor influenţe şi efecte pozitive cu caracter sanotrofic şi educativ.

 Diversitatea acţiunilor motrice, influenţa pe care o exercită practicarea jocului de fotbal asupra sistemelor şi funcţiilor organismului precum şi posibilitatea
desfăşurării lui în aer liber, creează multiple posibilităţi prin care să se contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în deplină stare de sănătate.

 Fotbalul este jocul sportiv care poate fi practicat de copii şi tineri de ambele sexe, de bărbaţi şi femei, de vârstă adultă, atât în scop competiţional, cât şi ca
activitate fizică de întreţinere sau ludică. Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc utilizat în fotbalul şcolar (teren de handbal) precum şi numărul mic de
jucători care se întrec în teren (maxim 7 jucători), determină deplasări rapide ale acestora precum şi o circulaţie foarte rapidă a mingii. Jucătorii participă în
egală măsură atât în fazele de atac, cât şi în cele de apărare. Reiese de aici una din caracteristicile fotbalului şcolar, şi anume dinamism şi rapiditate.

 Teoria jocului de fotbal studiază legătura cu celelalte ştiinţe – biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia – precum şi cu alte ramuri sportive. Ca atare,
teoria jocului de fotbal, reprezentând generalizarea activităţilor practice, determină o îmbogăţire a conţinutului metodicii, care, la rândul ei, influenţează în mod
favorabil activitatea practică viitoare. Astfel se poate aprecia că fotbalul are o teorie – mai ales a tacticii – foarte dezvoltată. Desfăşurarea jocului de fotbal pune
în valoare o motricitate deosebită necesară executării aciclice a diferitelor componente tehnice şi acţiunilor tactice plus combinaţii tactice într-un cadru
complex, aleatoriu şi euristic. Complexitatea şi diversitatea sistemelor de joc impun utilizarea unor strategii menite să dezvolte gândirea tacticii şi
creativitatea atât a jucătorilor, cât şi a profesorilor sau antrenorilor. Diversitatea şi varietatea elementelor tehnice, a acţiunilor şi combinaţiilor tactice în atac şi
în apărare alternează de la o fază de joc la alta şi trebuie executate în tempouri şi ritmuri ridicate, cu precizie şi eficienţă
 Caracteristicile formative ale jocului de fotbal şcolar

1. are o deosebită valoare educativă care se datorează şi regulamentului sau care îl obligă pe
jucător la o comportare demnă în teren, la sportivitate – atitudine de fair-play,
combativitate, stăpânire de sine, voinţă de a învinge, capacitate de analiză şi decizie, şi alte
deprinderi morale de o mare valoare.
2. cumulează efectele sanogenetice şi sanofizice ale sportului şi educaţiei fizice;
3. contribuie la realizarea unei dezvoltări fizice generale multilaterală şi armonioasă;
4. contribuie la dezvoltarea motricităţii generale a celor care îl practică;
5. dezvoltă aptitudinile psiho-motrice individuale şi în interdependenţă, „regimul” lor de
manifestare în fotbal fiind diferit;
6. este un mijloc important de recreere şi agrement.
 Valenţele formative ale jocului de fotbal şcolar

Directii Obiective operaţionale

 1. Direcţia recreativ-distractivă;  1. Obiective recreativ – distractive;

 2. Direcţia compensatorie, de refacere  2. Obiective compensatorii şi de refacere;

neuro-psihomotrică;
 3.Obiective formative asupra
 3. Direcţia formativă asupra personalităţii personalităţii elevilor.
şi caracterului elevilor.

Obiective operaţionale
recreativ-distractive
 Satisfacerea necesităţii de recreere şi de
distracţie prin inducerea imediată a
„stării generale de bine” prin joc şi
mişcare;
 Satisfacerea necesităţii de întrecere în
echipă cu reguli autoimpuse;
 Formarea şi satisfacerea necesităţii de a
câştiga prin mişcare şi joc;
 Satisfacerea necesităţii de a acţiona
autonom;
 Satisfacerea necesităţii de a acţiona
individual în faţa colegilor de echipă
sau de clasă,
 Mutarea centrilor de interes psiho-social
în timpul zilei de şcoală.
Obiective - Detaliere
Obiective operaţionale
compensatorii şi de refacere
 Eliberarea şi mutarea prin joc a centrilor
de concentrare psihică maximă
realizând refacerea neuro-psihică la
nivel central, combaterea stresului;
 Combaterea sedentarismului prin joc,
realizând refacerea neuro-motorie la
nivel periferic;
 Activarea marilor funcţiuni ale
organismului prin joc, odată cu
menţinerea şi întărirea stării de sănătate
generală;
 Combaterea stărilor psihice negative
printr-un joc de mişcare autonom,
autoimpus în scopul de a induce cu
uşurinţă „starea generală de bine”.
Obiective operaţionale privind formarea
caracterului şi a personalităţii
 Formarea şi consolidarea trăsăturilor pozitive de
caracter şi personalitate;
 Formarea şi consolidarea deprinderilor de a acţiona
în echipă;
 Formarea liderilor, a capacităţii de a conduce prin
funcţiile de: căpitani de echipă, arbitri, organizatori,
jucători de elită (coordonatori de joc în teren);
 Formarea şi dezvoltarea capacităţilor morale şi de
voinţă;
 Formarea şi consolidarea obişnuinţei de practicare
autonomă a mişcărilor prin joc.
 Didactica fotbalului în şcoală - RESURSE

1. tradiţia sportivă a şcolii pentru motivarea profesorilor şi elevilor;

2. forme de practicare cât mai adecvate claselor şi elevilor respectivi;
3. condiţii autonome de practicare: căpitani de echipă (liderii elevilor), autoorganizare,
autoarbitrare;
4. existenta regulamentelor de joc şi de competiţie cu respectarea integrală a lor;
5. resurse materiale necesare: terenuri cu mărimi reduse şi instalaţii corespunzătoare uşor de
manevrat şi sigure în exploatare;
6. mingi suficiente pentru numărul elevilor participanţi la lecţie;
7. didactica modernă flexibilă, bazată pe atragerea şi colaborarea elevilor odată cu pregătirea
specială a profesorului pentru fiecare lecţie şi clasă; 8. fiecare clasă să beneficieze de un
sistem sau de o competiţie proprie bazată pe autoadministrare şi autoconducere.
 Bibliografie

 1. Balint Gh. Bazele jocului de fotbal, Ed. Alma Mater, Bacău, 2002.

 2. Cârstea Gh. Educaţia fizică – fundamente teoretice şi metodice, Casa de editură Petru
Maior, Bucureşti, 1999.
 3.Cojocaru V. Fotbal de la 6 la 18 ani: metodica pregătirii, Ed. Axis Mundi, Bucureşti,
2002