REFERAT LA

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Aspecte psihologice ale practicării educației fizice și sportului

Ca o componenta a educației generale, integrale, educația fizică reprezintă „activitatea

care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exercițiilor fizice în scopul
măririi, în principal, a potențialului biologic al omului in concordanta cu cerințele sociale“
(Gh. Carstea). Pe lânga funcțiile legate de amplificarea potențialului biologic, educației fizice
i se recunosc influențele pozitive pe care le poate avea asupra sferei intelectuale a
personalității umane, precum și asupra celei morale și estetice.
Importanța activității fizice în bunăstarea, sănătatea și calitatea vieții oamenilor a fost
subliniată de ceva timp. Este chiar folosit ca mijloc de promovare a principiilor educaționale,
educație și dezvoltarea anumitor aspecte pozitive ale personalității. Aceste beneficii evidente
pentru sănătatea oamenilor. a făcut din practicarea sportului sau a oricărei activități fizice
unul dintre principalele obiective ale psihologiei sportului și că cunoștințele psihologice sunt
aplicate comportamentului sportiv pentru a crește și îmbunătăți sănătatea persoanelor care
practică sport.
Această funcție a Psihologiei Sportului ca o întărire pentru îmbunătățirea sănătății este
susținută de definiția a ceea ce este sănătatea conform Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS) în Constituția sa din 1948, care definește „sănătatea ca starea de bunăstare fizică
completă , mental, spiritual, emoțional și social și nu numai absența afecțiunilor sau bolilor.
Sănătatea implică acoperirea tuturor nevoilor fundamentale ale oamenilor: afectiv, sanitar,
nutrițional, social și cultural ”. Pentru a aplica toate cunoștințele psihologice în mod eficient
și eficient, Psihologia sportului funcționează în trei domenii care, deși diferențiate, sunt toate
corelate, se hrănesc reciproc și progresele într-un domeniu au repercusiuni asupra altora.
Aceste domenii sunt evaluarea, care constă în măsurarea, măsurarea, comportamentul
sportivilor în situații specifice și interacțiuni pentru a descoperi, clasifica și prezice
comportamentul sportivului. Un alt domeniu ar fi cercetarea, care include studiul diferitelor
tehnici și proceduri utilizate pentru diagnosticarea evenimentelor, intervenția în situații și
evaluarea fiabilității și validității rezultatelor obținute. În cele din urmă, intervenția, care este

1
aplicarea întregii părți teoretice dezvoltate prin evaluare și cercetare și dacă aceasta confirmă
sau nu teoria.
Psihologii sportivi au o gamă largă de tehnici psihologice pentru a detecta, îmbunătăți,
stimula, implanta sau eradica toate acele calități și abilități pe care le considerăm cele mai
potrivite în fiecare caz pentru a realiza o practică sportivă mult mai eficientă și mai eficientă.
Tehnici care ne ajută să transformăm o capacitate motorie într-o abilitate, metode de
gestionare a stresului sau gânduri perturbatoare. Tehnici care ne ajută să folosim imaginația,
atenția și concentrarea pentru a îmbunătăți practica sportivă. Chiar și meditația și hipnoza
sunt utilizate foarte eficient.
Ceva foarte comun în cerințele sportivilor este o pregătire psihologică pentru a face față unei
situații de competiție. În cazul în care solicitarea a fost făcută cu suficient timp în avans,
pregătirea pentru acea situație specifică constă într-o pre-intervenție, o monitorizare la fața
locului dacă se consideră pertinentă și un post-tratament pentru recuperarea oricărei
informații care pot fi utile a posteriori și aruncare ceea ce ne-ar putea face rău.
Astfel, un psiholog sportiv poate îndeplini diferite roluri, deoarece poate avea grijă de
asistența și sfaturile sportivilor, cluburilor, echipelor tehnice sau profesorilor de educație
fizică, ca evaluator al diferitelor profiluri sportive, și poate pregăti o intervenție în care să se
dezvolte și să se antreneze abilități psihologice diferite. Un psiholog al sportului nu numai că
lucrează în cabinetul dvs., dar de multe ori trebuie să lucreze personal, în zona de
antrenament sau competiție. Nu trebuie să uităm că secretul profesional este prezent și în
intervențiile lor, cu excepția cazului în care pacientul, din interes personal, decide să
împărtășească informațiile cu mediul său pentru a optimiza intervențiile care au loc în timpul
sesiunilor.
Atât corpul, cât și mintea dezvoltă o interacțiune, există multe exemple în acest sens, cum ar
fi experimentarea fricii și a vedea cum această percepție este însoțită de transpirație,
accelerarea pulsului cardiac etc. Adevărul este că de multe ori, în antrenamentul fizic, nu este
însoțit de muncă psihologică, este de așteptat ca prin munca fizică, parametrii psihologici să
fie reglați numai la cererea fizică și mintea nu funcționează așa. ne străduim să separăm
corpul și mintea, ca și când ar fi entități independente atunci când, în realitate, corpul și
mintea sunt doar una. Cu Psihologia Sportului avem posibilitatea de a lucra și de a ne
dezvolta capacitățile mentale pentru a le transforma în abilități, abilități la care lucrăm
psihologii sportivi și care pot fi consultate mai detaliat în articolul anterior, „Mens sana in
corpore sana”.

2
Ceva foarte tipic pentru practica sportivă este cantitatea de timp și efort dedicat realizării
anumitor obiective, dar munca și efortul nu trebuie să se producă doar în domeniul fizic, ci și
în domeniul psihologic trebuie depus un efort, necesită o dedicare pentru a atinge anumite
obiective care nu diferă de cele principale, dar fac parte din ele. Așa cum este cazul, fără
realizarea obiectivelor parțiale, principalele nu vor fi niciodată atinse sau atinse.
Bibliografie
 Hernández, A. (2003) Psihologia sportului: aplicații I (vol. III). Buenos Aires:
efdeportes.com.
 Riera, J. (1985) Introducere în psihologia sportului. Barcelona: Martinez
 Roca, J. (1996) Teoria în psihologie aplicată educației fizice în sport. Apunts: Educație
fizică și sporturi, nr. 43, pp. 7-12
 Weinberg, RS și Gould, D. (1996) Fundamentele psihologiei sportului și exercițiului
fizic. Barcelona: Ariel.
 https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/ASPECTE-PSIHOLOGICE-ALE-
EDUCAT94872.php