MITRACHE GEORGETA TÜDOS ȘTEFAN

Mijloace psihologice în amplificarea performanţelor sportive,

Ed. Discobolul, 2019

1. Problematica psihologiei sportului

Psihologia sportului este o ştiinţă recent constituită (în secolul trecut), ca o ramură a
„ştiinţei-mamă”- Psihologia.
Cuvântul psihologie derivă din cuvântul grec „psyche”- suflet şi “logos”- discurs
raţional, vorbire, ştiinţă, însemnând “ştiinţa despre suflet”.

Definiţii ale Psihologiei

Există în literatura de specialitate o multitudine de definiţii ale psihologiei:
 „Psihologia este ştiinţa care descrie şi explică conduita organismului într-o manieră
verificabilă”1 (Reuchlin, M., 1988: 11)
 Psihologia este „ştiinţa care studiază psihicul (procese, însuşiri, stări, condiţii,
mecanisme psihice), utilizând un ansamblu de metode osbiective în vederea
desprinderii legităţii lui de funcţionare, în scopul descrierii, explicării, integrării,
optimizării şi ameliorării existenţei umane”2 (Zlate, M., 2000: 6).
 „Psihologia studiază relaţiile interdeterminative dintre funcţionarea creierului şi
comportament, precum şi dintre mediu şi comportament, aplicând aceste cunoştinţe
pentru a ne ilumina înţelegerea şi a îmbunătăţi lumea înconjurătoare”. (American
Psychological Association, Science of Psychology, accesat la 15.05.2018)3.

Analizând multitudinea punctelor de vedere existente in literatura de specialitate, putem

concluziona că:
Psihologia este ştiinţa care studiază:
 psihicul şi comportamentul (putem considera ca intrând în sfera de cercetare a
psihologiei fenomenele psihocomportemantale, personalitatea, activitatea şi viaţa psihică);
 apariţia, dezvoltarea şi existenţa fenomenelor psihice în unitate, interdependenţă şi
intercondiţionare cu cele comportamentale, relaţiile interdeterminative creier-fenomene
psihocomportamentale, precum şi mediu-fenomene psihocomportamentale;
 utilizând un ansamblu de metode obiective
1
Reuchlin Maurice (1988). Psychologie. Paris, P.U.F.
2
Zlate, Mielu (2000). Fundamentele psihologiei. Bucureşti : Pro Humanitate.
3
American Psychological Association, Science of Psychology, http://www.apa.org/action/science/index.aspx
accesat la 15 mai 2018.
 MITRACHE GEORGETA TÜDOS ȘTEFAN
Mijloace psihologice în amplificarea performanţelor sportive,
Ed. Discobolul, 2019
 este ştiinţa centrală despre om şi despre relaţiile interumane.
Psihologia urmăreşte:
 să descrie, să descopere structurile, particularităţile psihice ale subiectului şi legile care
guvernează viaţa şi activitatea psihică;
 să explice, fenomenele psihice şi comportamentul uman (ca modalitate de exteriorizare
a conţinuturilor şi vieţii psihice);
 să anticipeze, să facă predicţii;
 să fundamenteze ştiinţific intervenţia specializată în vederea educării, ameliorării şi
reechilibrării psihice sau dezvoltării/optimizării psihice.

Actul de naştere al Psihologie sportului

Psihologia sportului s-a impus ca ştiinţă în anul 1913 la Congresul olimpic de la
Lausanne şi a primit certificatul de confirmare în anul 1965 la primul Congres Mondial de
Psihologia Sportului de la Roma, în urma căruia s-a fondat Societatea Internaţională de
Psihologia Sportului (ISSP). Activitatea în acest domeniu este focusată pe dezvoltarea
psihosomatică prin participarea oamenilor la activităţile fizice şi optimizarea capacităţii de
performanţă.
În ordinea constituirii ştiinţifice Psihologia sportului este o disciplină de dată recentă,
beneficiind, însă de intregul bagaj de studii, cercetări ale ştiinţei–mamă Psihologia, precum şi de
rezultate ale reflecţiilor unora dintre cei mai mari gânditori ai lumii, deoarece, aşa cum afirma
Francois Parot „Oamenii nu au aşteptat constituirea ştiinţei pozitive pentru a-şi pune întrebări în
legătură cu ceea ce sunt”. Astfel, preocupările de natură psihologică ale oamenilor precum
optimizarea psihică, dezvoltarea capacităţii de performanţă, perfecţionarea conduitei, sunt
milenare.

Ce este psihologia sportului ?

Psihologia sportului studiază impactul psihologic al implicării fiinţei umane în
activitatea sportivă.
Este ştiinţa care studiază fenomenele psihocomportamentale generate de
activităţile sportive.
Deoarece sportul este un domeniu performanţial, a oferi performanţe de vârf este unul
dintre cele mai importante obiective ale psihologului sportiv.
 MITRACHE GEORGETA TÜDOS ȘTEFAN
Mijloace psihologice în amplificarea performanţelor sportive,
Ed. Discobolul, 2019
M. Epuran (2001) defineşte psihologia sportului ca fiind “acea ştiinţă care studiază
fenomenele de ordin psihologic-comportamental pe care le prezintă participarea oamenilor la
activităţile sportive de tip performanţial”4.
Ea este componentă a psihologiei activităţilor corporale, ca şi psihologia educaţiei
fizice, psihologia jocurilor, psihologia recreaţiei, psihologia handicapaţilor. M. Epuran a impus
în literatura de specialitate conceptul de activităţi corporale (1969), în grupa cărora sunt incluse
activităţile ludice (de joc), activităţile gimnice (în care sunt incluse gimnastica de bază,
gimnastica aerobică, joggingul), activităţi corporale agonistice (specifice domeniului psihologiei
sportului – ce include activităţile din sporturile a căror caracteristică este întrecerea şi
performanţa), recreative şi compensatorii (de recuperare a capacităţii fizice şi motrice).
Prin psihologia activităţilor corporale M. Epuran (1972) desemnează ramura psihologiei
care studiază omul în mişcare, în situaţii specifice. “Sinteză a diferitelor preocupări despre
"trăirea " mişcării din joc şi sport, psihologia activităţilor corporale reprezintă studiul asupra
subiectivităţii omului în mişcare, a omului care se joacă şi se întrece cu alţii şi cu sine, şi studiu
prospectiv al căilor de optimizare a comportamentului, de desăvârşire a personalităţii individului
şi de creştere a nivelului integrării lui sociale.”
Psihologia sportului, la rândul ei are două subdiscipline: psihologia sportului (de
performanţă) şi psihologia sportului de mare performanţă (Epuran, 1993).
În viziunea lui M. Epuran (2001), domeniile psihologiei sportului pot fi sistematizate în 5
categorii, prezentate sintetic în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. - Ansamblul domeniilor psihologiei sportului şi principalele probleme circumscrise

acestora (după M. Epuran, 2001)

DOMENIUL PROBLEMELE CIRCUMSCRISE ACESTUIA

DOMENIUL - Instruirea psihologică a sportivilor;

EDUCAŢIONAL - Psihologia instruirii (pregătirii) şi antrenării;
- Pregătirea psihică;
- Pregătirea psihică pentru concurs;
- Formarea deprinderilor psihice;
- Asistenţa psihologică (inclusiv psihoprofilaxia şi psihoterapia);
- Orientarea şi selecţia psihologică.

4
M. Epuran, I. Hodevici, Fl. Toniţa (2001). Psihologia sportului de performanţă. Teorie şi practică. Bucureşti:
FEST.
 MITRACHE GEORGETA TÜDOS ȘTEFAN
Mijloace psihologice în amplificarea performanţelor sportive,
Ed. Discobolul, 2019
DOMENIUL PROBLEMELE CIRCUMSCRISE ACESTUIA

DOMENIUL - Praxiologia antrenamentului;

PRAXIOLOGIC - Praxiologia concursului;
- Tipologia psihologică a sporturilor şi ramurilor (monografia
psihologică a sporturilor) care determină strategiile de pregătire).
DOMENIUL - Personalitatea sportivului;
SUBIECTULUI - Personalitatea (sintalitatea) grupului, echipei;
- Personalitatea antrenorului;
- Personalitatea arbitrului;
- Psihologia conducătorului de club ş.a.;
- Psihologia spectatorilor, suporterilor.
DOMENIUL - Capacitatea psihică;
MECANISME- - Procesele psihocomportamentale ale reglării conduitei voluntare,
LOR afective şi cognitive;
PSIHOCOMPOR - Stări şi procese psihocomportamentale de limită, pre- şi post-
-TAMENTALE competiţie;
- Stări şi procese dependente de structura personalităţii
sportivului;
- Manifestări psihopatologice specifice;
- Refacere psihică;
- Psihoprofilaxie şi psihoterapie.
DOMENIUL - Aria de cuprindere (logica internă a domeniului);
METODOLOGIC - Aspecte inter şi pluridisciplinare;
- Metodele de investigaţie specifice;
- Tehnicile de psihodiagnoză în vederea selecţiei şi conducerii
procesului de pregătire;
- Standardizarea testelor;
- Programa pregătirii în domeniu a specialiştilor sportivi.