TEMA 1:

PSIHOLOGIA SPORTULUI - CADRUL GENERAL: OBIECTUL ŞI

PROBLEMELE PSIHOLOGIEI SPORTULUI
Conf. univ. dr. Mitrache Georgeta
Prof. univ. dr. Tüdös Ştefan
Asist. univ. Predoiu Radu

Ca ştiinţă pozitivă, psihologia descrie şi urmăreşte să explice fenomenele

psihice şi comportamentul uman, descoperă structurile şi particularităţile psihice ale
subiectului, legile care guvernează activitatea psihică.
Cuvântul psihologie derivă din cuvântul grec „psyche”- suflet şi “logos”-
discurs raţional, vorbire, ştiinţă, însemnând “ştiinţa despre suflet”.
Psihologia – este ştiinţa despre psihic şi comportament ce studiează apariţia,
dezvoltarea şi existenţa fenomenelor psihice în unitate, interdependenţă şi
intercondiţionare cu cele comportamentale; este ştiinţa centrală despre om şi despre
relaţiile interumane.
Paul Popescu Neveanu (1987) defineşte psihologia ca fiind “o ştiinţă care se
ocupă de fenomene şi capacităţi psihice urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza
descoperirii unui ansamblu de legi, regularităţi sau modalităţi determinative”.
Putem considera, ca intrând în sfera de cercetare a psihologiei, fenomene precum
procesele psihice, comportamentul şi personalitatea.
Dezvoltarea ştiinţei psihologice s-a realizat în două direcţii:
 la nivel general (al cercetării fundamentale) – încearcă să răspundă întrebărilor
fundamentale asupra omului;
 ca domeniu aplicativ – în vederea soluţionării aspectelor legate de optimizarea
activităţii.

M. Epuran (2001) defineşte psihologia sportului ca fiind “acea ştiinţă care

studiază fenomenele de ordin psihologic-comportamental pe care le prezintă
participarea oamenilor la activităţile sportive de tip performanţial” 1.
Ea este componentă a psihologiei activităţilor corporale, ca şi psihologia
educaţiei fizice, psihologia jocurilor, psihologia recreaţiei, psihologia handicapaţilor. M.
Epuran a impus în literatura de specialitate conceptul de activităţi corporale (1969), în
grupa cărora sunt incluse activităţile ludice (de joc), activităţile gimnice (în care sunt
incluse gimnastica de bază, gimnastica aerobică, joggingul), activităţi corporale agonistice
(specifice domeniului psihologiei sportului – ce include activităţile din sporturile a căror
caracteristică este întrecerea şi performanţa), recreative şi compensatorii (de recuperare a
capacităţii fizice şi motrice).
Prin psihologia activităţilor corporale M. Epuran (1972) desemnează ramura
psihologiei care studiază omul în mişcare, în situaţii specifice. “Sinteză a diferitelor
preocupări despre "trăirea " mişcării din joc şi sport, psihologia activităţilor corporale
reprezintă studiul asupra subiectivităţii omului în mişcare, a omului care se joacă şi se
întrece cu alţii şi cu sine, şi studiu prospectiv al căilor de optimizare a comportamentului,
de desăvârşire a personalităţii individului şi de creştere a nivelului integrării lui
sociale.”(fig 1 )
Psihologia sportului, la rândul ei are două subdiscipline: psihologia sportului (de
performanţă) şi psihologia sportului de mare performanţă (Epuran, 1993). În viziunea lui

1
M. Epuran, I. Hodevici, Fl. Toniţa – “Psihologia sportului de performanţă. Teorie şi practică”, 2001.

1
M. Epuran (2001), domeniile psihologiei sportului pot fi sistematizate în 5 categorii,
prezentate sintetic în tabelul

Fig. 1 - Sistemul ştiinţelor psihologice aplicate activităţilor corporale în concepţia lui M. Epuran,
(2001)

Ansamblul domeniilor psihologiei sportului şi principalele probleme circumscrise acestora
(după M. Epuran, 2001)
 DOMENIUL EDUCAŢIONAL
 DOMENIUL PRAXIOLOGIC
 DOMENIUL SUBIECTULUI
Tabelul 1.
PROBLEME:
- Instruirea psihologică a sportivilor;
- Psihologia instruirii (pregătirii) şi antrenării;
- Pregătirea psihică;
- Pregătirea psihică pentru concurs;
- Formarea deprinderilor psihice;
- Asistenţa psihologică (inclusiv psihoprofilaxia şi
psihoterapia);
- Orientarea şi selecţia psihologică.
- Praxiologia antrenamentului;
- Praxiologia concursului;
- Tipologia psihologică a sporturilor şi ramurilor
(monografia psihologică a sporturilor) care
determină strategiile de pregătire).
- Personalitatea sportivului;
- Personalitatea (sintalitatea) grupului, echipei;
- Personalitatea antrenorului;
- Personalitatea arbitrului;
- Psihologia conducătorului de club ş.a.;
- Psihologia spectatorilor, suporterilor.

2
 DOMENIUL - Capacitatea psihică;
MECANISMELOR - Procesele psihocomportamentale ale reglării
PSIHOCOMPORTAMENTALE conduitei voluntare, afective şi cognitive;
- Stări şi procese psihocomportamentale de limită,
pre- şi post-competiţie;
- Stări şi procese dependente de structura
personalităţii sportivului;
- Manifestări psihopatologice specifice;
- Refacere psihică;
- Psihoprofilaxie şi psihoterapie.
 DOMENIUL METODOLOGIC - Aria de cuprindere (logica internă a domeniului);
- Aspecte inter şi pluridisciplinare;
- Metodele de investigaţie specifice;
- Tehnicile de psihodiagnoză în vederea selecţiei şi
conducerii procesului de pregătire;
- Standardizarea testelor;
- Programa pregătirii în domeniu a specialiştilor
sportivi.