Activitati Ludice - Note Curs BFK

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI
FARMACIE DIN TIRGU MURES

FACULTATEA DE MEDICINA
PROGRAMUL: BALNEO-FIZIO-KINETOTERAPIE
BĂDĂU DANA
ACTIVITĂŢI LUDICE ADAPTATE ÎN

KINETOTERAPIE
NOTE DE CURS – UZ INTERN
TÂRGU MUREŞ
2011
Dana Bădău – Activităţi ludice adaptate în kinetoterapie
Cuprins
1. Activitate ludica in kinetoterapie – caracterizare generala

1.1 Activitate ludica in kinetoterapie – delimitari conceptuale
1.2 Obiectivele activitatilor ludice induse in kinetoterapie
1.3 Caracteristicile jocului
1.4 Functiile activitatilor ludice
2. Activitatilor ludice – continut, taxonomie si cerinte specifice

2.1. Continutul si tipologia activitatilor ludice
2.2. Taxonomia jocurilor de mişcare
2.3. Cerinte pentru organizarea activitatilor ludice adatate in kinetoterapie
2.4. Practicarea jocurile de mişcare - nivelele de introducere
3. Exemple de activităţi ludice adaptate in kinetoterapie

3.1. Jocuri dinamice specifice pentrumers şi alergare
3.3. Jocuri dinamice pentru deprinderile de aruncare-prindere
3.4. Jocuri dinamice pentru însuşirea deprinderii de săritură
3.5. Exerciţii, jocuri dinamice şi ştafete specifice însuşirii echilibrului
3.6. Jocuri dinamice specifice însuşirii deprinderilor de tracţiune şi împingere
3.7. Jocuri dinamice şi ştafete pentru formarea deprinderii de transport
3.8. Exerciţii, jocuri şi ştafete pentru formarea deprinderii de căţărare - coborâre
3.9. Jocuri si stafete pentru formarea deprinderii de escaladare
3.10. Exerciţii şi jocuri pentru însuşirea unor procedee tehnice din înot
4. Exemple de activitati ludice pentru dezvoltarea calitatilor motrice

4.1. Jocuri pentru dezvoltarea vitezei
4.2. Jocuri pentru dezvoltarea indemanarii
4.3. Jocuri pentru dezvoltarea fortei
4.4. Jocuri pentru dezvoltarea rezistentei
2
3. ACTIVITATE LUDICA IN KINETOTERAPIE – CARACTERIZARE

GENERALA
3.1. ACTIVITATE LUDICA IN KINETOTERAPIE – DELIMITARI

CONCEPTUALE
Activitatea ludică, ca forma fundamentală ce caracterizează fiinţa umană a fost, este şi

va fi mreu o problema socială cu o extraordinara importanţă la scara întregii societăţii, fiind
preyenta în preocuparile yilnice la toate categoriile de vârstă (Balin E, 2009, pag. 3).
Dicţionarul enciclopedic defineşte jocul „activitatea distractivă practicată din plăcere,
mai ales de către copii”.
“Jocul este o activitate complexa predominant motrică şi emotional, desfăşurată
sporontan după reguli prestabilite, în scop recreativ, sportive si totodată de adaptare la
realitate social” (Colibaba-Evulet D, 1998)
Conform Terminologiei educaţiei fizice şi sportului, jocul este o „activitate complexă,
predominant motrică şi emoţională, desfăşurată spontan, după regulile prestabilite, în scop
recreativ, formativ, sportiv şi, totodată, de adaptare la realitatea socială”.
Kinetologia este „o ştiinţă biologică interdisciplinară care se ocupă cu studiul mişcării
corpului omenesc, a elementelor funcţionale care concură la realizarea acesteia şi a
modalităţilor de compensare a perturbărilor reversibile, parţial reversibile şi ireversibile”
(Cordun M.).
Componentele kinetologiei sunt:
 Kinetoterapia – are ca scop recuperarea somato-funcţională, motrică şi psihică şi
reeducarea funcţiilor secundare, de compensaţie, în cazul afecţiunilor parţial reversibile
sau ireversibile
 kinetoprofilaxia - are ca scop prevenirea îmbolnăvirilor, complicaţiilor sau sechelelor
acestora si are urmatoarele forme:
- kinetoprofilaxia primară
- kinetopropfilaxia secundară
- kinetoprofilaxia terţiară
Kinetoprofilaxia primară se adreseaza individului sănătos vizand menţinerea stării de
sănătate si prevenirea îmbolnăvirilor. Kinetoprofilaxia primară cuprinde gimnastica de
înviorare, gimnastica aerobică, jogging-ul, plimbările, activităţile de timp liber, activitatile
ludice etc.,
Kinetoprofilaxia secundară are rol major în prevenirea complicaţiilor îmbolnavirilor.
Kinetoprofilaxia terţiară viyeayă prevenirea sechelelor post-traumatice sau post-
operatoriice (prevenirea leziunilor somato-funcţonale ireversibile).
Cele mai evidente efecte le activităţilor ludice sunt: morfogenetice (plastice), fiziologice
şi educative.
Una din cauzele cele mai frecvente ale deficienţelor fizice sunt tulburările de tonus
muscular. Executate sistematic activităţile ludice pot tonifica, în condiţii de scurtare grupele
3
musculare hipotone, dar şi să alungească şi să relaxeze pe cele contracturate, cee ce permite

corectarea deficienţelor fizice.
3.2. OBIECTIVELE ACTIVITATILOR LUDICE INDUSE IN

KINETOTERAPIE
Activităţile ludice, folosit în scop profilactic dar mai ales corectiv, influenţează atât forma
şi structura corpului omenesc, cât şi îmbunătăţirea funcţională a organelor.
Efecte funcţionale ale activităţilor ludice urmăresc dezvoltarea funcţiilor şi capacităţilor
motorii şi reeducarea şi recuperarea celor deficitare sau tulburate ăn concordanţă cu
particularităţile individuale ale subiectilor.
Obiectivele activităţilor ludice se clasifică după efectele induse astfel:
1. obiective morfologice ce induc ca efecte:
- favorizarea proceselor de creştere şi dezvoltare normala;
- prevenirea atitudinilor incorecte ale corpului;
- corectarea atitudinilor şi deficienţelor postural ale corpului;
- formarea reflexului de atitudine corectă a corpului
2. obiective funcţionale, care induc ca efecte:
- creşterea capacităţii generale de efort;
- creşterea capacităţii funcţionale a aparatului cardio-vascular;
- creşterea capacităţii funcţionale a aparatului pulmonar;
- creşterea capacităţii funcţionale a aparatului locomotor;
- creşterea capacităţii funcţionale a celorlalte aparate şi sisteme;
3. obiective neuropsihice, care induc:
- dezvoltarea capacităţii de relaxare fizică şi psihică;
- dezvoltarea capacităţii coordinative şi condiţionale;
- dezvoltarea capacităţii de învăţare motrică;
4. obiective social educaţionale - induc:
- favorizarea integrării sau reintegrării în microgrupuri sociale;
- formarea practicării independente a exercitiilor fiyice în scop profilactic şi
terapeutic.
3.3. CARACTERISTICILE JOCULUI
Elemente definitorii jocului (Epuran, M., Horghidan, V. 1994):

 activitate naturală şi spontană - determinată din trebuinţele de manifestare a calităţilor
fiinţei umane;
 activitate liberă şi benevolă - motivată de nevoia de a se juca;
 activitate atractivă - care produce stări afective pozitive;
 activitate dezinteresată - în vederea trăirii bucuriei activităţii autonome şi gratuite;
 activitate recreativă compensatoare prin care fiinta umană caută destindere si relaxare;
4
 activitate totală - care activează funcţiile cognitive, psihice, afective, volitive, motrice.
3.4. FUNCTIILE ACTIVITATILOR LUDICE
Functiile activitatilor ludice sunt următoarele :

 functia de cunoastere – evidentiind in special caracteristicile cognitive ale acestora
 functia de dezvoltare fizică a organismului - exersarii activitatilor ludice
influentează dezoltarea musculară si gradul de armonie al corpului
 funcţia formativ-educativa+ vizeaya dezvoltarea complexa a personalitatii
subiectului
 functia de compensare – cu efect de detensionare si eliminare a factorilor stresanti
si specifici unor anumite tipuri de activitati care viyeaya implicarea in activitate
doar a unor segmente sau grupe musculare, folosirea numai anumitor pozitii etc.
 functia terapeutica – de imbunatatire a unor functii ale organismului
 functia de recuperare – in special in recuperarea post-traumatica si post-operatorie
sau in cazul unor dizabilitati motorii
5
4. ACTIVITATILOR LUDICE – CONTINUT, TIPOLOGIE SI

OBIECTIVE SPECIFICE
2.1. CONTINUTUL SI TIPOLOGIA ACTIVITATILOR LUDICE
Conţinutul activităţilor ludice este determinat de totalitatea acţiunilor de mişcare, prin care
jucătorii realizează subiectul jocului: acestea sunt deprinderile motrice, de bază, (mers,
alergare, sărituri, aruncări-prinderi), utilitar-aplicative (căţărări, târâre, împingere, tracţiune,
escaladare, manipulare de obiecte) şi specifice (ramurilor sportive), prin care copiii se
manifestă.
Formele sub care se desfăşoară activitatile ludice sunt:
 ştafetele,
 parcursurile aplicative şi
 jocurile dinamice
Ştafeta reprezintă cea mai eficientă şi simplă formă de angrenare în activitatea motrică
putând fi desfăşurată prin participare individuală, pe perechi, pe echipe şi care vizează
rezolvarea unei anumite sarcini motrice, într-un anumit interval spaţial sau temporal şui cu
resectrea regulilor de desfăşurare.
Parcursurile aplicative organizate sub de joc, consta intr-o combinare complexă de
elementele dinamice cu exercitii aplicative si acrobatice simple, desfăşurare in diferite ritmuri
si care utiliyeaya diferite obiecte si aparate specifice. În functie de obiectivele vizate, de
cerinteşe metodice si particularitatile subiecţiilor parcursurile aplicative pot avea grade de
dificultate variate
Jocurile de mişcare, reprezintă un mijloace important de organizare a activităţilor
fizice, având o forma simplă sau complexa de practica a exercitiilor fizice in concordantă cu
sarcina motric si cu reguli specifice de organiyare si desfăşurare.
2.2. TAXONOMIA JOCURILOR DE MIŞCARE
Jocurile de mişcare oferă o largă posibilitate de ordonare, de sistematizare.

a) După obiecitvele instructiv-educative vizate:
 jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative:
- jocuri pentru alergare;
- jocuri pentru săritură;
- jocuri pentru aruncare-prindere;
- jocuri pentru căţărare;
- jocuri pentru târâre;
- jocuri pentru escaladare;
- jocuri pentru echilibru
- jocuri pentru transport de greutăţi;
6
 jocuri pentru învăţarea şi consolidarea deprinderilor motrice specifice (particulare)

ramurilor sau probelor sportive:
- jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive: fotbal, handbal, baschet, volei
etc;
- jocuri pregătitoare pentru sporturi individuale: gimnastică atletism, schi,
înot etc;
 jocuri pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi psihomotrice:
- jocuri pentru dezvoltarea vitezei; forţei; rezistenţei;
- jocuri pentru dezvoltarea coordonarii
- iden ambidextriei;
- jocuri pentru educarea atenţiei,
- jocuri pentru dezvoltarea simţului de orientare în spaţiu;
- jocuri pentru dezvoltarea simţului ritmului şi tempo-ului;
b) După participarea marilor funcţii ale organismului:
- jocuri de explorare-experimentare;
- jocuri simbolice;
- jocuri cu reguli (specifice psihomotircităţii);
c) După modul de organizare
- jocuri pe echipe;
- jocuri frontale
- jocuri pe perechi;
- jocuri individuale
d) După locul de desfăşurare:
- jocuri în aer liber;
- jocuri sală
d) După cadrul organizatoric în care se desfăşoară
- jocuri în cadrul lecţiilor;
- jocuri în tabere
- jocuri în recreaţie;
- jocuri în activitatea independentă
Obiectivele jocurilor de mişcare, ca formă de activitate ludică:

 obiective de dezvoltare biologică:
- mentinerea unei starii de sănătate optime
- armonie corporala;
- tonus muscular optim;
 obiective de motricitate:
- formarea si consolidarea unui sistem complex de deprinderi şi priceperi motrice:
o posturi corecte
o echilibru static si dinamic
o prehensine corecta (apucare, manipulare, controlul actului reflex – lasa
obiectul din mana)
7
o coordonari oculo-manuale, bi-manuale si ochi-mana-picior (alaturare,

suprapunere, prindere, aruncare,imbinare etc.)
o abilitati motrice de baza: mers, alergare, saritura, tarare, rostogolire etc.
- imbunatatirea fitness-ului fizic (forţă şi rezistenţă musculară, rezistenţă aerobă,
mobilitate-supleţe, compoziţie corporală) şi a fitness-ului motor (coordonare, echilibru,
agilitate, putere, viteză);
- dezvoltarea schemei corporale
- dezvoltrea lateralitatii;
- dezvoltarea senzorio-motorie;
- dezvoltarea capacitatii psihomotrice.
 obiective cognitive:
- îmnunătăţirea cunoaşterii logice
- imbunătăţirea bagajului noţional;
- dezvoltarea atenţiei, memoriei, imaginaţiei.
- stimularea creativitatii
- formarea de comportamente ludice
- respectarea reguilor
 obiective motivaţional-afective-sociale:
- independent in actiuni si relaţii;
- echilibrare emoţională;
- educarea atitudinilor, sentimentelor morale pozitive;
- dezvoltarea independentei in activităţi şi relaţii;
- socializare şi integrare în microgrupuri;
- stimularea iniţiativei;
- autoreglarea comportamentală;
- crearea emulaţiei,
- amuzamentului si compensare psihica si emotionala.
- stimularea empatiei.
2.3. CERINTE PENTRU ORGANIZAREA ACTIVITATILOR LUDICE

ADATATE IN KINETOTERAPIE
Cerintele specifice organizatorice sunt urmtoarele:

 Să se ţină seama de condiţiile materiale şi mediul în care se desfăşoară;
 respectarea de către toţi participanţii a regulilor stabilite;
 stimularea spiritului de colaborare între participanţi;
 cultivarea respectului faţă de adversari la începutul, pe parcursul şi după finalul
jocurilor;
 să se asigure echilibrul valoric al echipelor şi stabilirea corectă a căpitanilor de echipă;
 asigurarea participării active a tuturor participanţilor şi evitarea suprasolicitărilor;
 evitarea jocurilor cu efecte nedorite ca: jocuri legate de superstiţii, jocuri bazate pe
mişcări nenaturale, jocuri cu caracter neigienic, jocuri care expun la accidente jocuri
care lezează demnitatea, jocuri care pot manifesta atitudini necorespunzătoare.
8
La organizarea activităşilor ludice trebuie să se ţină seama de:

 vârsta participanţilor, să fie accesibil din punct de vedere al capacităţilor fizice şi
intelectuale, să prezinte interes pentru participanţi.
 sexul participanţilor. să se ţină cont de elementele care constituie atractivitate atât
pentru fete (dans, elemente de supleţe, graţie, ritmicitate şi însoţite de muzică) cât şi
pentru băieţi (jocuri sportive, de luptă, de independenţă şi afirmare).
 dezvoltarea şi pregătirea fizică. să acopere în aceeaşi măsură atât cerinţele de
accesibilitate cât şi de dificultate pentru a asigura atractivitatea.
 starea sănătăţii participanţilor. jocurile vor fi adaptate astfel încât să poată participa la
ele şi cei care suferă de anumite afecţiuni sau deficienţe.
 particularităţile activităţii. în tabere şi excursii sunt recomandate jocurile de teren pe
trasee tematice, jocuri de masă şi distractive. în cartiere, şcoli, asociaţii sunt
recomandate atât jocurile de mişcare cât şi jocurile sportive.
 locul de desfăşurare. vor fi selecţionate jocurile practicate în aer liber sau în interior.
 condiţiile atmosferice. se va ţine cont de temperatura aerului şi gradul de umiditate.
Organizarea activităţilor ludice

1. Pregătirea locului de joc
- amplasare şi condiţii igienice,
- să nu fie gropi, pietre sau obiecte periculoase,
- asigurarea marcajelor.
2. Pregătirea materialelor de joc – se vor pregăti din timp:
- mingi, frânghii, corzi, saci etc., suficiente şi în stare bună de folosinţă.
3. Formarea echipelor
- să se respecte echilibrul numeric şi valoric şi proporţia sexelor la echipe mixte.
Modalităţi de formare a echipelor: se numesc căpitanii, care fac alegere; aleator,
participanţii aşezaţi în linie după înălţime, vor număra din 2 în 2, 3 în 3, etc. în funcţie de
numărul echipelor ce dorim să-l formăm; formarea echipelor de către conducător.
4. Alegerea căpitanilor
– vor fi aleşi cei cu mai multă experienţă şi agreaţi de grup;
- cei care nu pot participa la joc din diverse motive vor fi folosiţi ca ajutoare
5. Aşezarea jucătorilor
– se va face astfel încât conducătorul să-i poată observa pe toţi deodată, nu vor fi aşezaţi
cu faţa spre soare, pentru a putea observa demonstraţiile;
6. Explicarea şi demonstrarea jocurilor - Explicaţia să fie:
- clară, succintă, accesibilă, evitând deplasările celui care explică,
Vor fi expuse:
- denumirea jocului,
- conţinutul pe scurt,
- principalele reguli,
- indicaţii privind stabilirea învingătorului,
După explicaţie se va demonstra.
7. Conducerea şi arbitrarea jocului
9
- Având convingerea că regulile au fost însuşite, se începe jocul, având grijă să se

respecte regulile acestuia, atrăgând atenţia celor ce le încalcă.
- Arbitrajul trebuie să fie corect şi nepărtinitor şi poate fi făcut de conducător sau un
participant experimentat.
8. Disciplina în joc
 respectarea regulilor si sarcinilor de joc,
 respectarea adversarului,
 evitarea desconsiderării regulilor jocului determinate de starea de entuziasm.
Pentru organizarea activităţilor ludice, cadrul de specialitate poate folosii următoarelor
materiale didactice:
 mingi de oina;
 bastoane de lemn sau burete;
 cercuri de lucru;
 mingi de caucuic de toate marimile;
 mingi medicale sau saci de nisip de diferite greutati;
 bastoane de stafeta;
 corzi pentru sarituri si sfori de diferite lungimi si grosimi;
 maciuci, stegulete, fanioane;
 materiale pentru elevi: esarfe, benzi colorate, numere;
Sunt necesare si alte materiale din categoria aparatelor simple de gimnastica: bancile,
capra; lada; saltelele, scara fiya, scripeti etc.
Dozarea si gradarea efortului in activitatile ludice se poate realiza prin :

 marirea sau micsorarea suprafetei de joc, in functie de particularităţile subiectilor;
 marirea sau miscorarea duratei jocului;
 diverificarea ritmului de joc;
 numarului de repetări;
 numarului de obiecte si aparate folosite
 diveristatea sarcinilor motrice;
 simplificarea sau complicarea regulilor de joc;
Cerinte metodice ale jocurilor de miscare:

 continutul jocului trebuie sa corespunda particularitatilor somato-functionale, motirce si
psihice ale subiectiilor;
 continutul jocurilor trebuie sa vizeze realizarea obiectivele specifice;
 organizarea activităţilor ludice in concordanţă ci conditiile materiale si climatice;
 asigurarea unui grad de atractivitate marit;
 organizarea de grupe omogene din punct de vedere numeric si valoric;
 aisgurarea implicării active si permanente a tuturor jucatorilor pe parcursul desfăşurarii
acestuia;
 asigurarea unui suport explicativ si demonstrativ suficient pentru intelegerea jocului de
către toti participanţii;
10
 asigurarea unei dozari a efortului efortului in concordanta cu obiectivele si

particularitatile subiectilor
 stimularea comportamentelor active si pozitive;
 evitarea accidentarilor prin anemajarea corespunzătore a spatiului de lucru;
 executarea de mişcări de relxare si compensatorii după terminarea jocului;
 respecarea stricta a regulilor.
Parcursurile aplicative trebuie să respecte următoarele cerinte de ordin metodic:

 monta la jumatatea traseelor a aparatele care pretind un grad ridicat de dificultate a
exercitiilor;
 evitarea efectuarii de exercitiile cu structuri grele in ultima parte a traseului pentru
evitarea accidentelor si a unor executii incorecte pe fond de oboseala;
 alternarea efortului si a grupelor musculare implicate in miscare
 alternarea dificultatii exercitiilor si aparatelor in functie de gradul de dificultate
 gradarea efortul in concordanta cu varsta, dezvoltarea fizica si capacitatea motrică prin
marirea sau micsorarea numarului de aparate, ingreunarea sau usurarea unor exercitii,
marirea sau micsorarea vitezei de parcurgere a parcursului, varierea inaltimii aparatelor
etc;
 amenajarea corespunyatoare a spatiului de lucru pentru evitarea accidentelor;
 pe tot parcursul traseului trebuie se iau masuri de asigurare si autoasigurare;
 efectuarea corectă a exercitiilor
11
2.4. PRACTICAREA JOCURILE DE MIŞCARE - NIVELELE DE INTRODUCERE
Formarea unui comportament motric şi îmbunătăţirea capacităţii motrice generale prin

activtăţi ludice în general, iar în special prin jocuri de mişcare vizează o succesiune ierarhică
de intercondiţionare şi dereminare, astfel încât promovarea pe la o etapă superioară de
învăţare motrică impune stăpânite comportamentele la nivelele inferioare (Sabău E, 2006).
Nivelele învăţării Sidentop, D. 1984 (Adaptare personală pentru Jocurile dinamice)
- răspunsurile emoţional pozitive ajută învăţarea;

NIVELUL 1 - răspunsurile emoţional negative diminuează
învăţarea;
Participarea emoţională
- participarea la jocurile de mişcare este determinată
de libera opţiune, de motivaţie, interes, plăcere;
- reprezintă o etapă incipientă, cu cerinţă motrică
NIVELUL 2 simplă, prin care se poate respecta sensul corect al
mişcărilor;
Învăţarea răspunsului simplu
- jocurile solicită răspunsuri motrice simple:
alergare; sărituri pe ambele /un picior; aruncare de
la umăr etc.;
NIVELUL 3 - un răspuns simplu este executat în relaţie cu o

stimulare specifică ;
Învăţarea discriminativă
- jocurile impun răspunsuri motrice diferenţiate
conform unor situaţii specifice: alergări cu ocoliri de
jaloane; sărituri peste obstacole joase; aruncări la
ţintă etc.;
- presupune furnizarea unor răspunsuri bune, la
fiecare set de stimuli;
NIVELUL 4 - în jocurile dinamice participanţii deţin mai multe
răspunsuri (deprinderi motrice acumulate), dintre
Învăţarea multi-discriminativă
care le aleg pe cele mai potrivite: obstacolele înalte
se escaladează, se trece pe sub ele sau se ocolesc;
obstacolele joase se depăşesc prin săritură sau se
aleargă peste ele;
- răspunsurile individuale din cadrul unei clase sunt
generalizate; subiecţii pot să diferenţieze propriile
răspunsuri, în funcţie de condiţiile externe;
NIVELUL 5
- sarcina jocului de mişcare impune trimiterea unei
Formarea conceptului motor mingii voluminoase şi mai grea la distanţă:
participanţii pot opta pentru aruncare tip lansare, tip
împingere sau rostogolirea mingii;
- reprezintă o serie de răspunsuri motorii simple,
12
executate rapid şi uşor în prezenţa stimulului

NIVELUL 6 specific;
- jocul, parcursul, solicită deprinderi motrice
Lanţurile motorii accesibile, bine însuşite, stabilizate şi legate prin
elemente simple;
- se execută combinaţii de lanţuri motorii, fiecare
iniţiat de un anumit indicator specific.
- jucătorul deţine un nivel superior al deprinderilor,
NIVELUL 7
cu care poate răspunde pentru o soluţie strategică
Învăţarea deprinderilor complexe eficientă: ex: la jocul “cine ţine mingea mai mult”,
jucătorii stăpânesc demarcajul, plasamentul,
prinderea din diferite direcţii, pasele cu destinaţie
precisă; la acest nivel, jocul este o analogie a
rezolvării de probleme.
13
3. EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI LUDICE ADAPTATE IN KINETOTERAPIE

PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR MOTRICE
3.1. JOCURI DINAMICE SPECIFICE PENTRUMERS ŞI ALERGARE
 “AUTOMOBILE” -subiecţii, răspândiţi în sală sau pe terenul de sport, marchează

locul unde stau printr-un cerc, care reprezintă garajul. Conducătorul jocului, va
sta în mijlocul sălii sau terenului cu un steguleţ în mână. La comanda
“Automobilele merg!”, subiecţii vor circula prin sală. În momentul în care
conducătorul ridică steguleţul, nu mai mişcă nimeni, până când conducătorul
coboară braţul. La comanda “Automobilele în garaj!”, fiecare elev se îndreaptă
spre cercul său, fără să se mai mişte, chiar dacă nu a ajuns în garaj, când
conducătorul a ridicat steguleţul. Jucătorii care nu au reuşit să-şi găsească garajul,
vor fi eliminaţi, sau vor fi penalizaţi cu câte un punct. Jocul poate fi executat şi
din alergare pentru acţiunea braţelor în timpul alergării.
 “BUCHEŢELELE" Copiii se deplasează în alergare, în coloană unul câte unul.
În momentul în care cadrul de specialitate strigă “Bucheţele câte trei”, copiii se
opresc şi se grupează câte trei. Jocul continuă, cadrul de specialitate strigând
diferite numere.
 “ATENŢIE LA SEMNAL” Copiii aleargă în şir câte unul. La semnalul cadrul de
specialitateui, ei se opresc în poziţia ghemuit. La următorul semnal se ridică şi
jocul continuă.
 “MAI SUS CA PĂMÂNTUL” Pe terenul de sport sunt aşezate din loc în loc
obiecte: cuburi, mingi, etc. copiii aleargă în coloană câte unul, iar la semnalul
“Mai sus ca pământul!”, fiecare trebuie să urce pe câte un cub sau o minge, astfel
încât să nu atingă pământul cu picioarele. După regrupare, jocul continuă.
 “VINE PLOAIA” Copiii sunt împrăştiaţi pe tot terenul de sport. Conducătorul se
aşează într-un colţ al terenului, iar în momentul în care strigă “Vine ploaia!”,
copiii aleargă toţi în jurul lui. La comanda “Ploaia a stat!”, copiii aleargă din nou
pe toată suprafaţa terenului.
 “FĂRĂ BASCĂ” Subiecţii sunt împărţiţi în două grupe, aşezaţi faţă în faţă la o
distanţă de 3-4 m. fiecare copil din şirul I are câte un număr şi un corespondent
cu acelaşi număr din şirul al II-lea. Se strigă un număr, de exemplu numărul 5.
Copiii care sunt numărul 5, şi dintr-un şir şi din celălalt, alergă spre centru, unde
este aşezată o bască. Unul dintre copii trebuie să ia basca şi să fugă la loc, fără să
fie atins de adversar. Se continuă jocul strigându-se şi alte numere.
 “VÂNĂTOARE LA PĂTRAT”. Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Fiecare
echipă va ocupa o latură a unui pătrat desenat pe sol. La un semnal, copiii încep
să alerge pe marginile pătratului, primul jucător urmând să-l prindă pe ultimul de
pe latura cealaltă. Jucătorul care a fost atins, va trece în spatele celuilalt şir.
 “RÂNDUNICA FĂRĂ CUIB”. Se trasează un cerc pe sol, pe marginea căreia vor
sta subiecţii, la distanţă egală unul de celălalt. Fiecare va desena în jurul său un
14
cerc mai mic (un cuib), în afară de unul singur care va sta în mijlocul cercului
mare. La comanda “Zburaţi!”, jucătorii vor căuta să schimbe cuiburile între ei.
Cel din mijloc va căuta să ocupe unul din cuiburi. Cel care rămâne fără cuib, după
comanda, “Rândunica în cuib!”, va trece în mijlocul cercului mare, şi jocul va
continua.
 “BABA OARBA”. Subiecţii se vor aşeza în formaţie de cerc, ţinându-se de mână.
După ce se aleg patru jucători care vor trece în mijloc, unul dintre ei va primi un
clopoţel, iar ceilalţi vor fi legaţi la ochi. Se va da semnalul de începere a jocului.
Subiectul cu clopoţelul va alerga prin cerc, iar ceilalţi (babele oarbe), vor încerca
să-l prindă fără a avea voie să iasă din cerc. Când subiectul cu clopoţelul, va fi
atins, se va alege alţi patru jucători.
 “TUNELUL ÎN CERC”. Subiecţii, aşezându-se câte doi faţă în faţă, cu braţele
sus, cu palmele lipite, formează două cercuri concentrice. Un elev aleargă în jurul
cercurilor. La un moment dat, atinge cu mâna pe umăr un jucător din cercul
exterior, rămânând în locul lui cu braţele sus. În acest moment, cei doi pornesc în
alergare, fiecare în dreapta sa, prin tunelul de braţe, format din colegii din cerc.
Cine ajunge mai repede pentru a forma pereche cu jucătorul rămas liber, câştigă,
rămânând pe loc. Celălalt va continua jocul.
 “CURSA CU NUMERE ÎN STEA”. Împărţiţi în mai multe grupe, subiecţii sunt
dispuşi în coloană câte unul, sub formă de stea, fiecare grupă fiind numerotată.
Cadrul de specialitate strigă un număr şi, la auzul acestuia, toţi subiecţii din
grupa cu numărul respectiv, aleargă spre dreapta, sub formă de cerc, fiecare
trecând prin locul rămas liber. Subiectul care ajunge primul la locul de la care a
plecat, câştigă un punct pentru echipa sa.
 “OGARUL ŞI IEPURELE”. Se aleg doi elevi: ogarul şi iepurele, ceilalţi
reprezentând arborii. La semnal, ogarul caută să prindă iepurele, care pentru a
scăpa va alerga printre arbori. Când ogarul atinge iepurele se schimbă rolurile.
Pentru a scăpa, iepurele se va aşeza în ghemuit înapoia unui arbore; subiectul
respectiv devine din acel moment iepure şi aleargă pentru a nu fi prins de ogar.
(Se pot alege 2-3 ogari şi toţi atâţia iepuri în funcţie de numărul elevilor).
 “CRABII ŞI CREVEŢII”. participă întregul colectiv al grupei care este împărţit
în două echipe egale, aşezate faţă în faţă pe câte două linii de plecare, astfel încât
spaţiul de 2 m. să-i separe. O echipă reprezintă “crabii”, cealaltă “creveţii”. Jocul
începe la semnal: conducătorul de joc strigă “crabii” sau “creveţii”. Cei strigaţi
aleargă după ceilalţi încercând să-i atingă, până la linia din fund. Fiecare adversar
atins reprezintă un punct pentru echipă. Câştigă echipa care realizează punctajul
cel mai mare.
 “ŞOARECELE ŞI PISICA”. Participă întreg colectivul grupei, aşezat în cerc.
Subiecţii se prind de mâini câte 3-4, între aceste grupe lăsându-se portiţele de
intrare în interiorul cercului. Un elev joacă rolul pisicii şi altul cel al şoarecelui.
La semnal “pisica” aleargă în jurul cercului încercând să prindă “şoarecele” care
poate scăpa de urmărire intrând în interiorul cercului prin portiţe sau pe sub
braţele elevilor care sunt ridicate pentru a permite trecerea. “Pisica” nu poate intra
în cerc decât prin portiţe. Când şoarecele este prins se inversează rolurile.
15
3.2. JOCURI DINAMICE PENTRU DEPRINDERILE DE ARUNCARE-PRINDERE
 “TREI MINGI ÎN TEREN”. Copiii sunt împărţiţi în două grupe şi sunt aşezaţi pe
terenul de sport: o grupă într-o jumătate de teren, iar cealaltă grupă în cealaltă
jumătate. O grupă are două mingi, iar cealaltă doar una. Copiii vor arunca mingile
peste fileu, în terenul advers, astfel încât să nu se întâlnească toate trei mingi într-
o singură parte de teren
 “OCHEŞTE CERCUL”. Copiii sunt împărţiţi în patru grupe, aşezaţi în şir câte
unul. Primii copii de la fiecare grupă, vor avea în mână câte o minge de oină, pe
care o vor arunca într-un cerc aşezat sau desenat pe sol la o distanţă de 6-7 m,.
faţă de linia la care sunt aliniate grupele. După ce, mingea a fost aruncată, copilul
respectiv aleargă, prinde mingea şi o duce la următorul copil din grupă, care va
continua să ochească cercul. Grupa celui care va ţinti cercul va fi răsplătită cu un
punct.
 “STRIGĂ UN NUME”. Copiii sunt aşezaţi în jurul cadrul de specialitateui care
ţine o minge în mână. El aruncă mingea în sus, strigând un nume de copil, în timp
ce toţi copiii aleargă pe teren dezordonat. Copilul strigat trebuie să prindă mingea
şi să strige “Stop!”, moment în care ceilalţi copii se opresc acolo unde se află.
Copilul cu mingea încearcă să nimerească cu mingea un alt copil. Cel atins va
striga alt nume.
 “LUPTA CU MINGI”. Se formează două echipe cu număr egal de jucători
aşezaţi faţă în faţă. Fiecare echipă are un teren marcat cu bănci de gimnastică şi
un număr cât mai mare de mingi, dar egal repartizate pe echipe. La comandă,
fiecare echipă caută să arunce mingile în terenul echipei adverse, iar mingile
ajunse în teren vor fi retransmise cât mai repede de fiecare echipă, fără oprire.
Câştigă echipa care, după un anumit timp are un număr cât mai mic de mingi în
teren.
 “SUS ŞI JOS”. Colectivul de elevi este organizat pe echipe aşezate în şir, unul în
spatele celuilalt, fiecare având în faţă, trasată pe sol o linie. Subiecţii vor fi în
poziţia stând depărtată. Primul jucător din fiecare şir are câte două mingi. La
semnalul cadrul de specialitateui, pasează o minge pe deasupra capului şi la scurt
timp trimite a doua minge printre picioarele executanţilor. Când ultimul a primit
cele două mingi, aleargă prin lateral şi se aşează înaintea şirului, continuând
jocul.
 “MINGEA ÎN CERC”. În curtea şcolii se marchează arcuri concentrice, cel din
exterior având diametrul de 5 m., iar celelalte de 4-3-2-1 m. Cercurile se
numerotează de la 1 la 5 din exterior în interior. La 20-30 m se marchează o linie
de aruncare. Clasa este împărţită în 2-4 echipe egale, care sunt aşezate în spatele
liniilor de aruncare. Jocul începe la semnal: subiectul cu cele 3 mingi de oină
dintr-o echipă aruncă în cele 5 cercuri, primind după fiecare aruncare un număr
de puncte egal cu numărul cercului în care a aruncat. Se totalizează puncte
acumulate de toţi subiecţii din echipe şi se stabileşte un clasament.
16
 “ATINGE MINGEA”. Se formează echipe de 8-10 elevi aşezaţi în formaţie de

cerc cu diametrul de 6-8 m. Un elev rămâne în mijlocul cercului. Jocul începe la
semnal: subiecţii care formează cercul pasează mingea, fără ca cel din cerc să o
poată atinge. În cazul când acesta o atinge, schimbă locul cu cel care a pasat.
(indicaţii: se poate mări distanţa dintre elevi, de asemenea se poate introduce în
cerc 2-3 elevi, care să prindă sau să atingă mingea.
 “VÂNĂTORUL ISCUSIT”. Materiale: două mingi de handbal sau volei şi una de
baschet. Participă întreg colectivul grupei aşezat în formaţii de cerc în mijlocul
căreia se află “vânătorul”. Cele trei mingi se află la subiecţii care formează
cercul. Jocul începe la semnal: subiecţii pasează între ei cele trei mingi; în
momentul când va atinge mingea de baschet, subiectul din cerc va schimba locul
cu cel care a pasat mingea. Jocul se termină la semnalul conducătorului.
3.3. JOCURI DINAMICE PENTRU ÎNSUŞIREA DEPRINDERII DE SĂRITURĂ
 “VÂNĂTORUL ŞI IEPURII”. Copiii, fiind “iepurii”, stau urcaţi pe banca de

gimnastică. La 5-6 m. de bancă, se află “grădina cu morcovi”, care este păzită de
un “vânător”. La semnalul cadrul de specialitateui, “iepurii” sar de pe bancă şi se
deplasează spre grădină La comanda “vine vânătorul”, “iepurii” sar pe bancă. Cel
care va fi prins primul, va fi “vânător”.
 “CARE ŞIR AJUNGE MAI REPEDE ?”. Mai multe echipe de elevi sunt aşezate
în şir unul în spatele celuilalt, în spatele unei linii trasate pe sol. Primul copil din
fiecare echipă are o cretă. La comandă, primii jucători execută o săritură de pe
loc, în lungime şi se opresc. În dreptul călcâiului, trage fiecare o linie cu creta.
Următorul copil din şir, se aşează cu vârful călcâiului pe linia trasată cu creta de
colegul său şi face şi acesta un salt. Jocul continuă în acest fel, câştigând şirul
care a realizat cea mai lungă linie.
 “TRENUL”. Colectivul grupei se împarte în echipe egale, separat fete de băieţi se
aliniază în coloană câte unul: primul elev din fiecare coloană ridică piciorul stâng
de pe sol, al doilea ridică piciorul drept înainte, în aşa fel încât subiectul din faţă
să-l poată apuca cu mâna dreaptă, al treilea procedează la fel cu piciorul stâng,
s.a.m.d. Jocul începe la semnal: toate echipele se deplasează prin sărituri pe un
picior, până la linia de sosire. Echipa a cărui ultim jucător a trecut mai repede
linia de sosire, câştigă. Se repetă deplasarea cu celălalt picior.
 “TRENUL FRÂNAT”. Participanţii sunt împărţiţi în echipe, dispuşi în şiruri în
spatele unei linii de plecare, fiecare ţine cu mâna stângă de glezna stângă pe cel
din faţă, iar cu mâna dreaptă de talie. La comandă, se execută sărituri pe piciorul
liber, ocolind un obstacol. Cursa se fixează pe distanţe scurte, accesibile. Echipa
care ajunge prima, fără a rupe şirul, este câştigătoare.
 “VRĂBIUŢELE SĂLTĂREŢE”. Pe sol se trasează un cer cu diametrul de 5-8 m.
La centru stă un elev (“pasărea răpitoare”), cu rol de urmăritor. Restul jucătorilor
sunt împrăştiaţi în jurul cercului şi sărind într-un picior, intră şi ies din cerc,
urmăriţi de “pasarea răpitoare”. Jucătorul prins în interiorul cercului devine
17
răpitor REGULI: Jucătorii pot fi prinşi numai în interiorul cercului după trei
sărituri consecutive se poate schimba piciorul.
 “CURSA ÎN CERCURI”. Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe egale ca număr.
Fiecare echipă se aşează în şir câte unul, în spatele unei linii de plecare. La
semnal, primii se deplasează din cerc în cerc, prin săritură, până la linia de sosire
şi se întorc în formaţie prin alergare sau tot sărind din cerc în cerc de pe un picior
pe celălalt Cercurile trasate pe sol, înaintea liniei de plecare, trebuie să aibă între
ele o distanţă corespunzătoare, astfel încât să se poată efectua săritura din cerc în
cerc. Câştigă echipa care termină mai repede.
 “LUPUL ÎN ŞANŢ”. Terenul de joc este împărţit în două, de un şanţ în care se
află “lupul”. Ceilalţi jucători, împărţiţi în două echipe egale ca număr, se aşează
la marginea terenului marcat. Jucătorii trebuie să treacă prin şanţ sau să sară
şanţul din partea opusă, fără a fi prinşi de “lup” Cei prinşi, ies din joc şi îl ajută pe
lup să-i prindă pe ceilalţi jucători, câştigă echipa cu cei mai puţini jucători prinşi.
 “CAPRA PLIMBATĂ”. Pe o distanţă limitată, doi jucători se deplasează prin
sărituri. Unul este capra. Celălalt sare şi imediat îşi schimbă rolul. Se parcurge
distanţa aleasă, apreciindu-se execuţia fiecăruia.
 “LUPTA COCOŞILOR”. Colectivul grupei este împărţit în două echipe egale,
dispuse în linie pe un singur rând, faţă în faţă la 4 m. distanţă. Jocul începe la
semnal: subiecţii iau poziţia de luptă – stând într-un picior, cu braţele încrucişate
la piept şi prin sărituri într-un picior înaintează spre adversar, încercând să-l
dezechilibreze prin împingeri uşoare. Când adversarul pune şi celălalt picior jos,
devine prizonier. Lupta încetează la al doilea semnal al conducătorului de joc.
Lupta continuă încă 2 reprize: subiecţii care au rămas fără adversar vor lupta cu
cei rămaşi liberi sau îşi vor ajuta coechipierii în lupta doi contra unul. Câştigă
echipa care a reuşit să facă cei mai mulţi prizonieri.
 “CINE SARE DE MAI MULTE ORI”.Teren: sala de gimnastică, sala de clasă,
coridorul sau curtea şcolii. Materiale: corzi de sărituri, pentru fiecare elev una,
sau la 5 elevi – una. Jocul începe la semnal: subiecţii care au corzi, încep
săriturile şi fiecare îşi urmăresc exerciţiile. Dacă un elev greşeşte, nu mai sare şi
aşteaptă semnalul următor; se stabileşte în felul acesta subiectul care a executat
cele mai multe sărituri.
3.4. EXERCIŢII, JOCURI DINAMICE ŞI ŞTAFETE SPECIFICE ÎNSUŞIRII

ECHILIBRULUI
 “TRECEM PUNTEA” Copii sunt împărţiţi în patru grupe, aşezaţi în şir câte
unul. În faţa lor sunt desenate fâşii cu lăţimea de 20 cm şi lungimea de 4-6 m. La
semnalul “Trecem puntea!”, subiecţii merg în echilibru dus-întors.
 “TRANSPORTĂ MINGEA”. Copiii sunt împărţiţi şi aşezaţi ca în exerciţiul
anterior numai că mergând pe “banda desenată”, vor trebui să transporte câte o
minge pe cap.
18
 “PISICA PE ACOPERIŞ”. Copiii sunt aşezaţi în şir unul câte unul. Ei sunt
împărţiţi în patru echipe, reprezentând “pisicile”. Înaintea fiecărui şir, se află câte
o bancă înclinată. La 4-5 m. de şiruri, se află câte un cerc desenat pe sol unde sunt
ascunşi “căţeluşii”. “Pisicile” merg în echilibru pe banca de gimnastică, iar la
semnalul “Fugiţi de căţeluşi!”, pisicile încearcă să ajungă în unul din cercuri, în
timp ce căţeluşii încearcă să le prindă. “Pisicile” prinse devin “căţei”, iar “căţeii”
vor deveni “pisici”
 “ÎNTÂLNIRE PE PUNTE”. Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe aşezate faţă în
faţă iar la mijloc se află o bancă. Câte un jucător din fiecare echipă urcă pe bancă
şi încearcă să treacă pe ea. La un moment dat, se vor întâlni iar cel care-şi va face
adversarul să cadă, va primi un punct. Va câştiga echipa cu cele mai multe
puncte.
 “NU-ŢI PIERDE ECHILIBRUL”. Subiecţii sunt împărţiţi în două grupe şi aşezaţi
pe două şiruri, faţă în faţă. Cu vârfurile şi călcâiele lipite, cu mâinile întinse în
faţă, cu palmele-n afară, fiecare încearcă să-l facă pe celălalt să-şi piardă
echilibrul, prin împingeri repetate cu palmele în palmele adversarului. Câştigă cel
l-a făcut pe adversar să mişte un picior.
 “ÎNTÂLNIRE PE BÂRNĂ”. Din capetele opuse ale unei bârne sau bănci de
gimnastică, pornesc doi jucători. Ajungând la punctul de întâlnire, fiecare va
încerca să-şi dezechilibreze adversarul prin împingere. Pentru reuşita jocului,
subiecţii au voie să facă diferite fente care să ducă adversarul în eroare, făcându-l
să-şi piardă echilibrul. Câştigă cel care a reuşit să-l dezechilibreze pe adversarul
său.
 “MINGEA ÎN BALANS”. De panourile de baschet (sau de pomi) se suspendă
câte o minge de plastic, cu o sfoară, la distanţa de 30 m. de sol. Sub minge se
aşează mai multe castane. Subiecţii sunt împărţiţi în 2 echipe şi fiecare caută să
ridice cât mai multe castane fără să fie loviţi de minge care balansează permanent
deasupra castanelor.
 “MUTĂ CASTANA”. Fiecare jucător are o minge iar pe sol lângă el 10 castane.
La semnal aruncă mingea în sus, ia o castană şi o mută într-un cerc desenat
alături, apoi prinde mingea. Cine termină mai repede toate castanele câştigă.
 “BABA OARBA”. Subiecţii stau în cerc şi sunt număraţi de la 1 la 4 , având la
centru 2 jucători legaţi la ochi. Unul din cei doi elevi strigă un număr, toţi cei care
au numărul respectiv trebuie să-şi schimbe imediat locurile în timp ce cei doi din
cerc încearcă să-i atingă cu mâna. Cei atinşi trec la centru în rol de baba oarba.
Câştigă jocul cei care ajung de cele mai puţine ori “baba oarba”.
Ştafete aplicative specifice însuşirii echilibrului:
 Mers în echilibru pe banca de gimnastică până la capăt, ridicarea unui genunchi la
piept, întoarcere cu mers în echilibru şi predarea ştafetei;
 Mers în echilibru pe bancă până la capăt, coborâre, alergare până la un punct fix,
întoarcere cu repetarea exerciţiilor şi predarea ştafetei;
 Mers pe partea îngustă a băncii cu transportul a două mingi ţinute subsuori,
întoarcere cu predarea ştafetei;
19
 Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică până la mijloc, cu întoarcere de

3600, se continuă mersul până la capăt, coborâre cu alergare , până la un punct
fix, întoarcere cu alergare până la bancă, cu predarea ştafetei;
 Mers pe partea lată a băncii de gimnastică cu spatele către direcţia de deplasare;
 Mers în echilibru pe banca de gimnastică cu pas adăugat.
3.5. JOCURI DINAMICE SPECIFICE ÎNSUŞIRII DEPRINDERILOR DE

TRACŢIUNE ŞI ÎMPINGERE
 “TRĂSURICA”. Un copil stă ghemuit, altul în picioare în faţa lui şi îl prinde de

mâini cu mâna lui îndemânatică . La un semnal se pleacă în alergare, până la un
punct fix, cel din faţă trăgând după el copilul care rămâne în poziţia ghemuit.
 “CEL MAI PUTERNIC”. Copiii se împart în două grupe, aşezaţi în şir unul câte
unul după altul, fiecare apucând de talie pe cel din faţă, iar primii, apucă de
capetele unei funii. Pe mijloc se trasează o linie, peste care fiecare echipă
încearcă să tragă echipa adversă.
 “LUPTA JAPONEZĂ”. Copiii sunt aşezaţi doi câte doi faţă în faţă. Fiecare elev
se aşează culcat pe spate, astfel încât, fiecare să-şi atingă umărul. Se ridică un
picior de către fiecare elev care se agaţă la gleznă sau genunchi, fiecare căutând
să-şi răstoarne adversarului prin împingeri sau tracţiuni cu piciorul.
 “TRAGE ÎN CERC”. Pe sol se trasează un cerc. Jucătorii, sunt dispuşi în jurul
acestui cerc, prinşi de mâini. La comanda cadrul de specialitateui, fiecare jucător
execută mişcări ce caută să-şi tragă vecinii în cerc. Cei care calcă cercul sunt
eliminaţi. Câştigă cel care rămâne ultimul în afara cercului.
 “TRACŢIUNEA FRÂNGHIEI” Este necesară o frânghie groasă, lungă de 10-15
m. Mijlocul frânghiei se înseamnă cu o cretă colorată. Frânghia se aşează jos.
Jucătorii, împărţiţi în două echipe se aşează de-a lungul frânghiei. La comanda
“Pregătiţi!”, alţi doi elevi vor ridica frânghia la nivelul şoldului, fiind gata de
tracţiune. La comanda “Trageţi!”, jucătorii fiecărei echipe, îşi unesc eforturile
pentru a trage echipa adversă peste linia ce desparte cele două echipe.
 “LUPTA ÎN CERC” Pe duşumea se desenează un cerc cu raza de 1,5 m. Doi
jucători intră în cerc şi apucă capetele unui baston sau a unei prăjini lungă de 1-2
m. Fiecare, caută să-şi scoată adversarul din cerc. Adversarul poate fi împins sau
tras, în nici un caz lovit. Cel care iese din cerc are un punct penalizare. La 10
puncte penalizare, este eliminat, iar adversarul câştigă jocul.
 “VÂSLAŞII” Colectivul este împărţit în două echipe egale ca număr. Jucătorii
sunt aşezaţi pe câte o bancă, cu picioarele depărtate. La semnal, prin imitarea
mişcărilor de vâslire, sar înainte prin sprijinirea şi împingerea bărcilor. Câştigă
echipa care trece prima linia de sosire.
 “TRACŢIUNE DIN PATRU COLŢURI” Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte
patru. Astfel, se iau două funii şi se aşează în cruce. În spatele fiecărui copil este
aşezat câte un obiect. La semnal, fiecare încearcă să ia obiectul de jos. Câştigă cel
care ia primul obiectul de jos.
20
3.6. JOCURI DINAMICE ŞI ŞTAFETE PENTRU FORMAREA DEPRINDERII DE

TRANSPORT
 “SEMĂNATUL ŞI CULESUL CARTOFILOR”. Subiecţii se împart în două-trei

grupe cu acelaşi număr de jucători, aşezaţi în şir câte unul. Primii jucători, au câte
patru măciuci sau mingi de oină. La comandă, primul elev din fiecare echipă
pleacă în alergare, aşează măciucile sau mingile de oină într-un cerc desenat pe
sol, se întoarce în formaţie, predând ştafeta următorului elev care, în alergare,
culege măciucile, care reprezintă cartofii şi îi predă următorului jucător. Câştigă
echipa care totalizează mai multe puncte.
 “TRANSPORTUL PE PUNTE”. Copiii sunt împărţiţi în patru grupe, aşezaţi în şir
câte unul. În faţa fiecărui şir este aşezată câte o bancă de gimnastică, la capăt fiind
aşezată o minge medicinală de 1-2 kg. La un semnal, fiecare copil ia mingea, se
urcă pe bancă şi merge în echilibru, cu mingea susţinută la piept. La capătul băncii,
subiectul coboară şi aleargă, predând mingea următorului jucător.
 “TRANSPORTUL BĂNCILOR”. Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe de câte
cinci-şase jucători, care vor avea câte o bancă de gimnastică. La semnal, prinde
banca şi o ridică la şold alergând cu ea până la un punct fixat anterior; fac o
întoarcere de 1800 şi revin la linia de plecare fără a lăsa banca jos. Când ultimul
trece de linia de sosire, jocul se termină. Câştigă echipa care ajunge prima la linia
de sosire.
 “CĂMILA”. Se formează două-trei echipe a câte şase, nouă sau doisprezece
jucători şi se grupează câte trei. Jucătorul numărul 1 din fiecare echipă, rămâne în
picioare, numărul 2 se apleacă în spatele jucătorului numărul 1, cuprinzându-i
talia cu braţele. Numărul 3, se aşează călare pe spatele jucătorului numărul 2. În
această poziţie, se transportă jucătorul până la o linie determinată, apoi se
schimbă rolurile.
Ştafete aplicative pentru însuşirea deprinderii de transport de greutăţi:

 Mers pe vârfuri, cu menţinerea unei mingi medicinale pe cap, cu ajutorul
mâinilor, până la un punct fix, ocolire, luarea mingii în mâini, alergare, predarea
mingii la următorul;
 Mers ghemuit cu susţinerea unei mingi medicinale pe cap, până la un punct fix,
ocolire, întoarcere în alergare cu mingea în braţe, predarea la următorul;
 Patru grupe aşezate câte două, faţă în faţă: în fiecare grupă, copiii se grupează
câte patru. Primii patru transportă o saltea până la grupa din faţa lor 4-5 m., o lasă
jos, iar ceilalţi patru din grupă, o preiau, transportând-o din nou la prima grupă.
Cei care au executat transportul, se aşează la coada şirului;
 Patru grupe, câte două faţă în faţă, fiecare copil fiind aşezat faţă în faţă cu câte un
copil pereche. Un copil transportă în spate un alt copil, până la grupa din faţă,
apoi predă ştafeta următorului.
21
3.7. EXERCIŢII, JOCURI ŞI ŞTAFETE PENTRU FORMAREA

DEPRINDERII DE CĂŢĂRARE - COBORÂRE
 “CĂUTĂM CUIBURI”. Copiii sunt împărţiţi în patru grupe, aşezaţi în şir câte
unul la 3 m. distanţă de scara fixă. La comanda “Căutăm cuibul!” primii copii ai
celor patru şiruri, se urcă pe scara fixă sus, coboară, aleargă şi predă ştafeta la
următorul.
 “URCĂM NUCILE ÎN POD”. Copiii sunt împărţiţi în patru grupe, aşezate în şir,
la 3 m. distanţă de scara fixă. Primii copii au câte o minge de plastic în mână. La
semnal, primii copii aleargă, se urcă pe scara fixă până sus, coboară, aleargă
predând mingea la următorul.
 VEVERIŢELE”. Jocul se poate desfăşura într-o sală de gimnastică, pe terenul de
sport, în clasă, la joc putând lua parte un număr nelimitat de jucători. După ce se
delimitează terenul, se alege un prinzător, “vânătorul”, toţi cei rămaşi în joc
devenind “veveriţele” La semnal, “vânătorul” va porni să prindă “veveriţele”
care, pentru a scăpa de urmărire, se vor căţăra în copaci (bănci, aparate de
gimnastică, etc.). “Veveriţele” vor putea fi prinse doar de jos. “Veveriţa” prinsă,
va lua locul “vânătorului”.
 “FUNICULARUL”. Jucătorii unei echipe se vor alinia în şir, câte unul cu faţa
spre bara înaltă, la unul din capătul paralelelor inegale sau la baza orizontală de la
porticul de gimnastică. Se execută deplasarea în mâini, de-a lungul barei, până la
capătul opus, după care executantul face o săritură în adâncime şi va reface
formaţia. Se cronometrează durata execuţiei, iar în caz de egalitate se va aprecia
numărul mare de deplasări în atârnat pe aceeaşi bară.
 “ŞTAFETA ÎNDEMÂNĂRII”. Subiecţii sunt împărţiţi în două, trei sau patru
echipe, aşezaţi în şir câte unul, cu faţa spre scara fixă, la o distanţă de 3-4 m.
Primul elev din fiecare şir va alerga spre scara fixă corespunzătoare grupei sale,
se va căţăra până la ultima treaptă a scării, unde va înnoda cu un singur nod o
fundiţă, după care va coborî şi în alergare va preda ştafeta următorului elev din
grupă care, la rândul său, va alerga, se va căţăra pe scară şi va deznoda fundiţa pe
care o va preda următorului elev ce va continua jocul.
 “CEL MAI RAPID CĂŢĂRĂTOR”. Jucătorii sunt împărţiţi în două-trei grupe, în
şir câte unul, la o distanţă de 2-3 m. faţă de o scară fixă sau o frânghie, o prăjină
etc. La un semnal, primul din fiecare grupă se caţără cu ajutorul braţelor şi
picioarelor la frânghie sau scară fixă.
Ştafete pentru formarea deprinderii de căţărare- coborâre:

 Alergare, căţărare pe scara fixă, coborâre, alergare şi predare a ştafetei la
următorul;
 Alergare, căţărare pe scara marinărească până sus, coborâre, alergare şi predarea
ştafetei la următorul;
 Prinderea băncii de gimnastică cu un capăt pe scara fixă, căţărare pe bancă până
sus, coborâre, alergare cu predarea ştafetei.
22
3.8. JOCURI SI STAFETE PENTRU FORMAREA DEPRINDERII DE

ESCALADARE
 “ESCALADAREA BÂRNEI” La 3-5 m. de bârnă se află două grupe de elevi

aşezate în şir câte unul. La semnal, primul jucător din fiecare grupă aleargă spre
bârnă, o escaladează liber, trece pe sub ea şi revine în formaţie, predând ştafeta
următorului jucător. Câştigă echipa care a terminat prima escaladarea bârnei.
 “ESCALADAREA CAPREI” Jucătorii sunt împărţiţi în două sau trei grupe.
Copiii sunt aşezaţi în şir câte unul, în faţa aparatului la 3-4 m. distanţă. Pe fiecare
aparat, va sta un copil care va încerca să păzească aparatul, nepermiţând
escaladarea aparatului de către subiecţii care fac parte din grupele de jucători. Cei
care reuşesc să escaladeze aparatul, aduc un punct echipei.
 HAI LA HORĂ Copiii sunt împărţiţi în patru echipe egale ca număr, plasate în
cele patru colţuri ale sălii, înapoia câte unei bănci de gimnastică ce marchează
spaţiul fiecărei echipe. La comanda învăţătoarei „Hai la horă”, echipele ies din
colţuri, formează câte un cerc şi încerc să se învârtească cu paşi săriţi. Când se dă
semnalul următor, de exemplu, „La locuri”, „Pe bănci călare” sau „Ghemuit pe
bancă cu braţele sus”, copiii aleargă la locurile lor, luând poziţia cerută. Echipele
care ajung mai repede în poziţii corecte câştigă câte un punct. Jocul se repetă de
mai multe ori, fiind declarată câştigătoare echipa care totalizează cele mai multe
puncte.
 TRECI PESTE BUTURUGA Efectivul grupei este împărţit în două echipe egale
ca număr, aşezate pe şiruri, înapoia liniei de plecare. Înaintea fiecărei echipe, la
distanţa de 1,5 m sunt plasate două buturugi, perpendicular pe direcţia de
deplasare, iar mai departe se trasează linia de sosire. La comanda învăţătoarei,
primii din echipă aleargă până la buturugă, pe care o escaladează (printr-un
procedeu stabilit), apoi aleargă până la linia de sosire, se întorc la echipa lor, îi
ating pe umăr pe următorii care parcurg acelaşi traseu şi se aşează la coada
şirurilor. La terminarea jocului, cadrul de specialitate evidenţiază echipa care a
terminat prima şi a parcurs traseul cel mai corect.
Ştafete aplicative:
 Alergare, escaladarea lăzii de gimnastică, alergare până la un punct fix, întoarcere
în alergare pe lângă ladă, cu predarea ştafetei la următorul;
 Alergare, escaladarea lăzii, trecere printre picioarele calului de gimnastică,
alergare până la un punct fix, întoarcere pe lângă aparate cu predarea ştafetei.
23
3.9. TRASEE APLICATIVE
 Mers în echilibru pe banca de gimnastică până la capăt, ridicarea unui genunchi la

piept, coborâre, alergare până la un punct fix (unde se găseşte un săculeţ cu nişte
greutăţi), întoarcere, mers în echilibru pe banca de gimnastică cu transport de greutăţi;
 Mers în echilibru pe bancă până la capăt, alergare până la un punct fix (scara fixă),
căţărare din şipcă în şipcă, coborâre, alergare până la banca de gimnastică, mers în
echilibru;
 Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică până la mijloc, întoarcere de 360 grade,
se continuă până la capăt, coborâre cu alergare, întoarcere cu alergare până la bancă,
mers în echilibru pe banca de gimnastică cu pas adăugat:
 Mers pe vârfuri pe banca de gimnastică, coborâre prin săritură, alergare până la
un cerc trasat pe sol unde se află o anvelopă veche de maşină, rularea acesteia
până la un punct de reper, se lasă anvelopa şi alergare uşoară;
 Deplasarea propriului corp pe o bancă prin împingeri realizate cu braţele şi
picioarele, transport de obiecte uşoare până la un reper unde lasă obiectul şi se
reîntoarce cu mers în echilibru pe banca de gimnastică;
 Mers pe vârfuri cu menţinerea unei mingi medicinale pe cap, cu ajutorul mâinilor,
până la un punct fix, ocolire, luarea mingii în mâini, alergare;
 Mers ghemuit cu susţinerea unei mingi medicinale pe cap până la un punct fix, alergare
cu mingea în braţe până la un reper, lăsarea mingii şi întoarcere în alergare;
 Alergare până la un punct fix, ridicarea unei saltele şi transportarea acesteia pe o
distanţă de 15 m, întoarcere cu alergare (grup de 4-5 elevi);
 Mers în echilibru pe banca de gimnastică, alergare, căţărare pe scara fixă,
coborâre, alergare cu transport de greutăţi;
 Alergare, căţărare pe scara fixă, deplasare laterală, coborâre, alergare cu transport
de greutăţi;
 Alergare, căţărare pe banca de gimnastică înclinată, coborâre, mers în echilibru cu
transport de greutăţi pe banca de gimnastică;
 Mers în echilibru pe o linie trasată pe sol, alergare, escaladarea lăzii de
gimnastică, alergare până la un punct fix;
 Alergare, escaladarea lăzii de gimnastică cu transportul unei mingi de plastic,
mers în echilibru pe banca de gimnastică;
 Alergare, escaladarea lăzii de gimnastică, trecere printre picioarele lăzii de
gimnastică, alergare la punct fix;
 Rostogolire înainte, alergare în echilibru pe o linie trasată pe sol, săritură peste un
obstacol, căţărare pe banca de gimnastică înclinată, transport de greutăţi mici;
 Mers în echilibru pe partea îngustă a băncii, căţărare pe banca de gimnastică înclinată
şi coborâre prin săritură, escaladarea lăzii de gimnastică, aruncare la ţintă;
 Rostogolire înainte, mers în echilibru pe banca de gimnastică, căţărare la scara
fixă, deplasare laterală, coborâre;
 Mers în echilibru pe banca de gimnastică, transport dus-întors a unei mingi, mers
ghemuit rostogolind pe sol o minge;
24
 Alergare urmată de săritură peste un şanţ desenat pe sol, mers în echilibru pe o

linie trasată pe sol, transport de obiecte, pas fandat, aruncare la ţintă;
 Alergare uşoară, săritură peste 2-3 obstacole, căţărare pe banca de gimnastică
înclinată, deplasarea propriului corp situat pe sol prin împingeri realizate cu
braţele şi picioarele;
3.10. EXERCIŢII ŞI JOCURI PENTRU ÎNSUŞIREA UNOR PROCEDEE TEHNICE

DIN ÎNOT
În apă de mică adâncime

 Exerciţii de respiraţie – prin suflare, deplasarea unor obiecte plutitoare dispuse într-un
cerc(fig.1);
Fig.1
 Prin suflare într-un cerc, producerea unui gol cât
mai mare în apă – întrecere (pentru elevi mai
mari) (Fig.2);
Fig.2
 Introducerea feţei în apă, iniţial stropind-o, apoi vor introduce capul în apă din poziţia
stând;
 În perechi- inspiraţie profundă, scufundare, expiraţie şi revenire;
 Efectuarea inspiraţiei, poziţia „dopul”(ghemuit), revenire în stând;
 Din stând flexat, inspiraţie, scufundarea capului şi expiraţie în mod repetat;
 Inspiraţie, apnee, scufundare, continuarea apneei , expiraţie profundă, ridicare în
stând;
 Inspiraţie trecerea printr-un cerc sprijinit în apă cu expiraţie, revenire la suprafaţă
ş.a.m.d.(Fig.3);
Fig.3
25
 Inspiraţie şi trecere pe sub o

scăriţă realizată pe plute,
ajutându-se de mâini (fig.4);
Fig.4
 Trecere pe sub o scăriţa pe plute din poziţia culcat pe piept(Fig.5);
Fig.5
 Sărituri ca mingea în apă până la talie;

 Sărituri din ghemuit într-o apă până la
talie;
 Sărituri într-un cerc susţinut de profesor;
 Săritură printr-un cerc plutitor, trecere pe
sub acesta cu menţinerea respiraţiei şi
ieşire în următorul cerc plutitor(Fig.6);
Fig.12
 Săritură de pe marginea bazinului (atenţie la

sprijinul degetelor pe margine), peste o minge
plutitoare situată lângă peretele bazinului;
 Săritură cu tendinţa de apucare a unei prăjini

susţinută de profesor (Fig.7);
Fig.7
26
 „Săritura broaştei” de pe treapta de la nivelul apei (atenţie la instruirea privind fixarea

degetelor de la picioare pe treaptă);
 Stând pe mâini în apă mai adâncă (însuşirea poziţiei răsturnat);
 Răsturnări în apă din stând ghemuit;
 Din stând aplecat, cu braţele lipite de urechi, cădere în apă în răsturnat;
 Sărituri cu creşterea treptată a înălţimii de la care se sare;
 Sărituri cu uşor elan;
 Sărituri cu menţinerea alunecării pe sub apă şi ieşire prin ducerea braţelor întinse sus;
 Din stând aplecat cu spatele la bazin, cădere spre înapoi, cu menţinerea poziţiei echer;
 Executarea săriturilor şi tragerea copiilor spre apă mică cu o prăjină de către profesor
(copii vor fi instruiţi să deschidă ochii încă din apă;
 Săritură cu întoarcere în aer, astfel ca la intrarea în apă, copilul să se afle cu faţa în
direcţia de unde a pornit şi apucarea de sparge val;
 Împingerea în picioare şi întinderea pe apă pentru a apuca o prăjină susţinută de doi
copii.
 Copiii dispuşi în cerc, de mâini apucat, unul în
poziţia culcat pe spate, următorul în picioare, la
semnal se execută „caruselul”, cu deplasare în
direcţia indicată a copiilor aflaţi în picioare, cei
din poziţia culcat vor executa uşoare bătăi din
picioare. Se reia prin schimbarea rolurilor,
schimbarea direcţiei (Fig.8);
 Luarea poziţiei ghemuit pe fundul bazinului şi
menţinere până la ieşirea naturală la
suprafaţă(pentru înţelegerea presiunii exercitată Fig. 8
de apă de jos în sus). Se poate exemplifica şi cu
o minge sau un obiect uşor scufundat de către copii în apă;
 Din stând, întinderea pe apă şi revenire în stând prin aducerea genunchilor la piept
ridicarea trunchiului, împingerea apei cu mâinile şi întinderea picioarelor- se repetă în
serii;
 Executarea plutei pe spate şi revenire prin împingerea puternică a braţelor în jos pe
lângă corp, după care urmează îndoirea şi aducerea genunchilor la piept, concomitent
cu revenirea trunchiului în poziţie aproape verticală, întinderea picioarelor şi aşezarea
tălpilor pe fundul bazinului – serii;
 Tragerea copiilor prin apă
ţinându-i de mâini sau cu
ajutorul unui băţ tras de doi
copii (Fig.9);
Fig.9
27
 Exerciţii de bătaie a
picioarelor la cadrul
plutitor(Fig.10);
Fig.10
 Întrecere între copii care sunt ajutaţi de un coleg ca la exerciţiul anterior. La fiecare
cursă se schimbă rolurile;
 Întreceri gen „cine înoată mai departe”;
 Parcurgerea de distanţe scurte (4-5m.), în procedeul craul piept, fără
28
4. EXEMPLE DE ACTIVITATI LUDICE PENTRU DEZVOLTAREA

CALITATILOR MOTRICE
4.1. JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI
 “ROŞU ŞI NEGRU” Se alcătuiesc două echipe – “roşu” şi “negru”, care se

aşează faţă în faţă, la distanţa de 2 – 3 m. La semnal, “roşii” încearcă să-i prindă
pe “negri” pe o distanţă de 15 – 20 m., dinainte stabilită. Fiecare adversar atins
aduce un punct echipei “roşilor”. Echipa care, după un anumit număr de alergări,
acumulează cel mai mare punctaj devine câştigătoare. În locul semnalului sonor
se poate folosi un cartonaş cu două feţe, una neagră şi alta roşie.
 “LUPUL ŞI OILE” Subiecţii sunt împărţiţi în două grupe de 4 – 6 jucători (oile).
În mijlocul unui cerc trasat pe sol se află un elev care îndeplineşte rolul lupului.
În faţa fiecărei grupe stă câte un “baci” la semnal, “lupul” caută să prindă oile
care sunt păzite de “baci”. Grupa din care a fost prinsă una sau mai multe “oi”
pierde câte un punct pentru fiecare. Câştigă cei care nu au pierdut nici o “oaie”.
 “VÂNĂTORUL, VRABIA ŞI ALBINA” Se aleg trei elevi care îndeplinesc rolul
de albină, vrabie şi vânător. Se trasează un cerc pe sol. La semnal începe jocul:
vânătorul urmăreşte vrabia, dar se fereşte de albină, vrabia urmăreşte albina, dar
se fereşte de vânător, albina urmăreşte vânătorul, dar se fereşte de vrabie. Când
unul din cei trei a fost prins, jocul continuă cu alţi elevi.
 “CĂRĂUŞUL” Jucătorii, împărţiţi în grupe, se aşează unul în spatele celuilalt,
înapoia unei linii trasate pe sol. În faţa fiecărei grupe, la 10 m. distanţă, se află un
coechipier. La semnal, acesta aleargă în şir, îl ia de mână pe primul şi aleargă la
locul iniţial. Ajunşi acolo, primul elev rămâne pe loc, iar celălalt se înapoiază la
echipa sa şi-l aduce pe al doilea s.a.m.d. până când transportă toată echipa.
Câştigă cei care termină primii cursa. Se poate recurge la diferite modalităţi de
deplasare: sărituri pe ambele picioare, sau pe un picior, alergare cu spatele etc.
 “VÂNĂTORII ŞI VULPILE” Subiecţii împărţiţi în două echipe se dispun pe
două linii, faţă în faţă, la 20 m. distanţă de cealaltă. Una din echipe are pentru
fiecare elev câte o minge. La semnalul cadrul de specialitateui, cel din echipa cu
mingi aleargă în dribling spre linia din faţă. La fluier, aceştia aşează uşor
mingile pe sol, se întorc şi aleargă spre locul iniţial, în timp ce subiecţii din
echipa adversă aleargă, iau mingile şi aruncă după subiecţii care fug, încercând
să-i lovească. Variantă: dacă cadrul de specialitate nu fluieră pentru ca subiecţii
să lase mingea jos, ei continuă driblingul, ocolesc subiectul din faţă şi se întorc
spre locul de unde au plecat. Cadrul de specialitate poate fluiera însă a se lăsa
mingea jos după ce a fost ocolit partenerul. După câteva execuţii, mingile trec la
cealaltă echipă şi jocul continuă. În final câştigă echipa care are mai mulţi elevi
loviţi.
 “MINGEA FUGE” Împărţiţi în grupe de 7–8 elevi, ei sunt aşezaţi în formă de
cerc, cu mâinile la spate. Un alt elev cu o minge de volei aleargă în jurul cercului;
29
la un moment dat acesta aşează mingea pe palmele unui dintre ei, după care se
întoarce la stânga-împrejur şi aleargă în sens invers. Cel cu mingea îl urmăreşte şi
caută să-l atingă cu mâna sau să-l lovească cu mingea prin aruncare, înainte ca
acesta să-i ocupe locul. Dacă a reuşit, recuperează mingea şi continuă jocul. Se
poate juca şi cu doi elevi de o dată.
 “CAPRA” Subiecţii sunt împărţiţi pe mai multe grupe, primul din fiecare grupă
se aşează “capră” la 5 m. distanţă de echipa sa. La comandă, primul elev din
fiecare grupă aleargă, sare capra şi ia aceeaşi poziţie la 3 paşi de locul unde a
sărit. Grupa care termină mai repede săritura de capră cu toţi subiecţii săi câştigă
întrecerea.
 “BARZA ŞCHIOAPĂ” Subiecţii împărţiţi în mai multe grupe, îşi scot câte un
pantof de tenis şi îl aşează într-un cerc central la 7-8 m. distanţă de grupe; la
semnal, primii din fiecare grupă sar într-un picior până la grămada de pantofi, îşi
caută pantoful, se încalţă şi aleargă la grupă, atingând cu mâna pe următorul, care
procedează la fel. Grupa care termină prima câştigă întrecerea.
 “PRINDE BASTONUL” Subiecţii sunt grupaţi în cercuri mici şi numerotaţi. În
centrul fiecărui cerc, un elev ţine cu mâna de capătul superior un baston aşezat
vertical pe sol. Acesta strigă un număr, lasă bastonul şi aleargă către cerc. Cel
strigat trebuie să alerge repede şi să prindă bastonul înainte ca acesta să cadă pe
sol. Câştigă cel care nu scapă bastonul pe sol niciodată pe tot parcursul jocului.
 “MINGE STAI!” Subiecţii împărţiţi în două echipe şi numerotaţi, se grupează în
jurul conducătorului de joc, care are o minge. Jocul începe prin aruncare mingii în
sus de către conducător, care în acelaşi timp, strigă un număr; de exemplu, 2;
subiecţii din ambele echipe care îşi aud numărul strigat aleargă către minge. Cel
care reuşeşte să o prindă o aruncă spre jucătorii din echipa adversă, care aleargă
spre exterior. Dacă reuşeşte să lovească pe unul dintre aceştia, câştigă un punct
pentru echipa sa.
 “GEMENII” Jucătorii, aşezaţi pe perechi, spate în spate, se ţin de braţ la nivelul
coatelor îndoite. Unul stă cu faţa spre direcţia de deplasare, celălalt cu spatele,
amândoi fiind plasaţi înapoi unei linii de plecare. La semnalul, perechilor aleargă
15 – 16 m .La linia de sosire schimbă rolurile şi de întorc. Câştigă perechea care
ajunge la locul de plecare.
 „DIALOG RITMAT”- colectivul grupei se află aliniat pe unul sau două rânduri.
Cadrul de specialitate execută mai multe bătăi din palme, care pot fi intercalate şi
de bătăi din picioare, în diferite ritmuri de 4,6 sau 8 timpi pe care subiecţii vor
încerca să le repete cât mai fidel.
 „COMANDĂ INVERSĂ” - colectivul grupei se află aliniat pe unul sau două
rânduri. Cadrul de specialitate va da comenzi de întoarceri la stânga, dreapta şi
stânga împrejur, subiecţii fiind obligaţi să se întoarcă în sens invers decât
comanda dată.
 „ATENŢIE LA SEMNALE” - colectivul grupei se află aliniat pe unul sau două
rânduri. La primul semnal dat de învăţător subiecţii vor executa ghemuire, la al
doilea semnal, un pas înainte, iar la al treilea o săritură pe verticală. Semnalul
30
poate fi vizual sau sonor. În această formă se pot executa o multitudine de

variante, care rămân la latitudinea cadrul de specialitateui.
 „ZBOARĂ, ZBOARĂ!” - aceleaşi formaţii. Cadrul de specialitate va rosti
diferite nume de zburătoare, animale, mamifere, care zboară mai mult sau mai
puţin. Subiecţii vor imita prin mişcări de braţe, zborul acestora. În cazul în care
un elev “zboară” şi la rostirea unui cuvânt – denumire de animal care nu zboară –
va fi pus să imite animalul respectiv.
 „SCHIMBĂ LOCUL” - colectivul grupei se află aliniat pe 2,3 sau 4 rânduri, la un
interval depinde de spaţiul disponibil. La semnal rândul 1 schimbă locul cu rândul
2. Câştigă rândul care se alinie mai rapid. Jocul se continuă şi cu celelalte rânduri.
 „JOCUL NUMERELOR” - colectivul grupei se află aliniat pe un rând. Se
efectuează numărătoarea câte unul în ordinea crescătoare a întregii clase. Primul
elev strigă un număr. Subiectul care are numărul respectiv aleargă în viteză şi se
alinie în dreapta primului, urmând la rândul său să strige un alt număr care se va
aşeza în dreapta sa. Jocul presupune ca subiecţii să fie atenţi ca să nu strige un
număr care a mai fost strigat. La un moment dat cadrul de specialitate va comanda
revenirea în formaţia iniţială. Subiecţii care greşesc sau nu îşi regăsesc locurile vor
fi penalizaţi.
 „AUTOMOBILE”- efectivul grupei se află aliniat pe un rând, ţinând mâinile aşa
cum se ţine un volan de maşină. La semnal subiecţii “conduc” automobilul pe
suprafaţa spaţiului în care se desfăşoară ora, având grijă să nu se ciocnească unul
de altul, ciocnirea considerându-se “accident” în acest caz subiecţii fiind scoşi din
joc pentru “reparaţii”, timp în care execută mişcări de respiraţie sau relaxare. La un
nou semnal automobilele se retrag în garaj fiecare la locul iniţial.
 „SEMAFORUL”- colectivul se află în mijlocul suprafeţei de desfăşurare a axei
pe coloana galbenă. În dreapta se află culoarea verde iar la stânga culoarea roşie.
Prin semnal sonor sau vizual cadrul de specialitate va indica o culoare spre care
subiecţii se vor deplasa cât mai rapid. Alternarea culorilor în diferite ritmuri va
avea un moment de bună dispoziţie între elevi.
4.2. JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA INDEMANARII
 “CEL MAI ÎNDEMÂNATIC” Subiecţii risipiţi pe teren stau cu braţele

încrucişate la spate, ţinând în mână câte o batistă (un cordon, o sforicică). La
primul semnal, ei aleargă pe teren în ritm de voie, ţinând tot timpul braţele
încrucişate la spate. La al doilea semnal, se opresc, îşi leagă sub unul din
genunchi batista şi aleargă până la peretele sau locul dinainte stabilit. Cel care
soseşte primul la locul indicat, cu batista legată de genunchi, este declarat
câştigător. Sunt consideraţi îndemânatici cei care s-au clasat între primii 3 – 4 de
cele mai multe ori. În timpul jocului, elevilor nu le este permis să se lovească. Cei
care greşesc sunt eliminaţi temporar din joc, reintrând după una – două repetări
ale acestuia. Eficienţă educativă: disciplina, ordinea, stăpânirea de sine,
31
perseverenţa, iniţiativa, responsabilitatea, cinstea, încrederea în forţele proprii,

exigenţa, respectul reciproc.
 “VIZUINA LUPULUI” Jucătorii sunt dispuşi în formă de cerc. În mijlocul lui se
desenează o “vizuină” cu două intrări în care stă “lupul”. La intrările în vizuină se
aşează hrana lupului (2 mingi). Jucătorii încep să alerge pe cerc la distanţa de 1
m. unul de celălalt. La semnalul cadrul de specialitateui, toţi subiecţii se opresc cu
faţa spre interior, cei doi jucători care se află în acel moment în faţa intrărilor în
vizuină sunt obligaţi să intre în cerc şi să ia “hrana lupului” (mingea), alergând cu
ea un tur de cerc până ajunge la locul de unde a plecat. De la atingerea mingii şi
până la venirea la loc, lupul are voie să-i prindă. Cel prins devine lup şi jocul se
reia.
 “CAUTĂ-ŢI PARTENERUL” Două echipe a câte 4 – 5 elevi sunt dispuse pe cele
două jumătăţi ale unui teren de volei. În spatele fiecărei echipe se găseşte câte un
jucător al echipei adverse, îmbrăcat cu un tricou de altă culoare. Prin tragere la
sorţi, o echipă primeşte mingea şi încearcă, prin pase să o transmită
coechipierului care se deplasează printre jucătorii echipei adverse, urmărind să
intercepteze mingea. La sfârşitul jocului, câştigă echipa care reuşeşte să transmită
mingea de mai multe ori coechipierului.
 “TUNELUL ÎN CERC” Subiecţii, aşezându-se câte doi faţă în faţă, cu braţele
sus, cu palmele lipite, formează două cercuri concentrice. Un elev aleargă în jurul
cercurilor, la un moment dat, atinge cu mâna pe umăr un jucător din cercul
exterior, rămânând în locul lui cu braţele sus. În acest moment, cei doi elevi
pornesc în alergare, fiecare în dreapta sa prin tunelul de braţe format de colegii
din cerc. Cine ajunge mai repede pentru a forma pereche cu jucătorul rămas în
locul lor, câştigă, rămânând pe loc, iar celălalt continuă jocul.
 “CURSA PE NUMERE ÎN STEA” Împărţiţi în mai multe grupe, subiecţii sunt
dispuşi în coloană câte unul sub formă de stea, fiecare grupă fiind numerotată.
Cadrul de specialitate strigă un număr, la auzul acestuia toţi subiecţii cu numărul
respectiv aleargă spre dreapta sub formă de cerc, fiecare trecând prin locul rămas
liber. Subiectul care ajunge primul la locul de la care a plecat câştigă un punct
pentru echipa sa.
 “UNDE ESTE COMANDANTUL” Grupaţi în cercuri de 6 – 8 elevi, subiecţii au
câte un comandant un centru. La semnalul cadrul de specialitateui, subiecţii
aleargă pe tot terenul, întretăindu-se cât mai mult. La următorul semnal toţi
subiecţii iau poziţia ghemuit cu ochii închişi şi fruntea la genunchi cu excepţia
comandantului care îşi ocupă un loc la distanţe de câţiva metri unul de celălalt.
Când cadrul de specialitate strigă “gata!” subiecţii se ridică şi refac cercul, în
jurul comandantului. Câştigă echipa care execută mai repede gruparea în noul
cerc.
 “VÂNĂTOAREA ÎNTRE OBSTACOLE” Subiecţii se răspândesc pe un teren
asemănător celui de volei. Jucătorii (cu excepţia a 2-3 dintre ei) îşi desenează pe
sol cu creta un cerc mic, pe carte nu au voie să-l părăsească şi păşească între ei o
minge de volei (prin aruncare), căutând să lovească pe cei doi sau trei elevi care
32
circulă printre ei. După câteva minute, jucătorii liberi se schimbă. Câştigă
subiecţii care până la sfârşitul jocului nu sunt loviţi niciodată.
 “CÂTE 1, 2 ŞI 3” În coloană câte unul, subiecţii aleargă în jurul terenului, l-a
două semnale ale cadrul de specialitateui ei trebuie să continue alergarea câte doi
în acelaşi sens, la trei semnale câte trei, iar la un semnal din nou câte unul. Atunci
când cadrul de specialitate fluieră o singură dată şi execută bătaie din palme,
alergarea câte unul trebuie să se facă în sens invers. Subiecţii care greşesc în
execuţia diferitelor comenzi trec la sfârşitul şirului.
 “TURTURICA FĂRĂ CUIB” Întregul colectiv formează două cercuri
concentrice, subiecţii cu faţa spre interior, unul dintre ei la centru, “turturică”. La
un semnal, subiecţii din cercul exterior aleargă în jurul cercului interior. La al
doilea semnal, subiecţii din cercul exterior se opresc, iar cei din cercul interior
plus “turturica” încearcă să facă perechi cu subiecţii din cercul exterior. Subiectul
rămas fără “cuib” trece la centru.
 “SLALOMUL” Subiecţii sunt dispuşi în linie pe un rând. La semnalul cadrul de
specialitateui toţi se întorc 1800 şi aleargă până la o linie dinainte trasată pe sol,
fără a călca pe cercurile desenate cu creta şi ocolind diferite aparate aşezate
intenţionat de învăţător pe teren, câştigă subiecţii care ajung primii la linia de
sosire, parcurgând traseul corect.
4.3. JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA FORTEI
 “CINE-I MAI PUTERNIC” Jucătorii pe perechi, ţinându-se de mână, se aşează

de o parte şi de cealaltă a unei linii trasate pe sol. La 2 m. distanţă înapoia
fiecărui jucător se aşează un obiect; la semnal, fiecare elev încearcă să atingă
obiectul din spatele său prin tracţiune; cel care reuşeşte câştigă un punct. După 2
– 3 minute de joc se totalizează punctele acumulate, stabilindu-se în acest mod
câştigătorul jocului pentru fiecare pereche. Variantă: Acelaşi joc cu 3 sau 4
participanţi, tracţiunea făcându-se de o frânghie înnodată cruce.
 “CAMIONUL LA GARAJ” Câte doi, unul înapoia celuilalt; cel din spate se
sprijină cu palmele pe omoplaţii celui din faţă, împingându-l către un loc dinainte
stabilit (garajul). Jucătorul care este împins opune rezistenţă cu picioarele,
îngreunând, în acest mod, împingerea camionului. După 2 minute rolurile se
schimbă, câştigă jucătorul care reuşeşte introducerea camionului în garaj până la
terminarea timpului de joc.
 “TRANSPORTUL BUŞTEANULUI” Pe grupe, în flanc câte unul, stând cu
picioarele depărtate: ultimul din grupă apucă de un capăt o bancă de gimnastică şi
o împinge printre picioarele celor din faţă. Componenţii grupei participă la
transportul băncii până aceste iese din tunel. După ieşirea băncii din tunel,
subiecţii începând cu primul din grupă, aleargă, ocolesc o dată banca, apoi se
aşează călare cu faţa spre locul de unde au plecat. Echipa care termină prima,
câştigă întrecerea.
33
 “VOINICII” Pe perechi, faţă în faţă, ţinând reciproc cu mâinile un baston. La

comandă, împingere în baston, căutând să deplaseze adversarul peste o linie
trasată la 1 m. înapoia fiecăruia dintre ei. Acelaşi joc, împingerea fiind înlocuită
cu tracţiune înainte.
 “SCOATE MINGEA” Jucătorii împărţiţi pe perechi; fiecare pereche are câte o
minge ţinută de unul din jucători. La semnalul cadrul de specialitateui, cel fără
minge caută s-o smulgă din braţele celuilalt. Jocul se desfăşoară contratimp în
reprize de 10 – 15 secunde; după câteva încercări, rolurile se inversează. Jocul va
fi câştigat de subiectul care a reuşit mai multe smulgeri.
 “LUPTA COCOŞILOR” Câte doi, faţă în faţă, stând într-un picior; sărituri
variate lovind adversarul cu numărul, urmărindu-se dezechilibrarea acestuia.
 “COARDA DUBLĂ” Subiecţii formează grupe de trei, având câte două corzi. Un
elev sare coarda individual, în timp ce alţi 2 învârt o altă coardă mai mare peste
acesta, astfel încât el să sară peste ambele corzi în acelaşi timp. Câştigă cel care
reuşeşte mai multe sărituri fără întreruperi.
 “LANŢUL DE SĂRITURI” Jucătorii împărţiţi în mai multe grupe, se aşează
înapoia unei linii trasate pe sol. Primii din fiecare grupă execută concomitent câte
o săritură în lungime de pe loc, marcând cu creta, la călcâie, lungimea săriturii;
următorii vin şi încep săritura de la acest semn s.a.m.d., până sar toţi componenţii
grupei. Întrecerea va fi câştigată de echipa care a parcurs prin aceste sărituri cea
mai mare distanţă.
 “ŢAPUL SĂLTĂREŢ” Un jucător se plasează într-un cerc cu diametrul de 1 m.
în faţa şi înapoia sa, la circa 4 m., sunt alţi doi jucători care aruncă alternativ cu
mingea în cerc pentru ai lovi picioarele (gambele). Pentru evitarea loviturii cel
din cerc (“Ţapul”) sare cu genunchii cât mai sus, apoi se întoarce cu faţa spre
jucătorul care se află în posesia mingii.
4.4. JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA REZISTENTEI
 „ŞARPELE ÎŞI PIERDE COADA” . Efectivul de elevi este împărţit în mai multe
echipe egale ca număr, aşezate în şir şi se ţin de mâini, formând şarpele. Primul
jucător din fiecare echipă este „capul şarpelui”, iar ultimul este „coada” lui. În
faţă la 10-15 m se află aşezate câte patru jaloane în formă de pătrat (între jaloane
10-15 m). La semnal „şarpele” porneşte în alergare printre jaloane, ocolindu-le.
Fiecare şarpe trece de trei ori printre jaloane, încercând să-şi ajungă coada.
Fiecare atingere a cozii se notează cu un punct. Câştigă şarpele cu mai multe
atingeri (cozi prinse).
 “NĂVODUL” Colectivul de elevi în afară de unul se află împrăştiat pe jumătate
de teren (sală) şi aleargă liber. La semnalul cadrul de specialitateui jucătorul ales
aleargă să prindă „peştişorii” care încearcă să scape trecând dintr-o parte în alta a
terenului. Primul jucător care este atins se consideră prins şi împreună, formează
34
un „năvod mic” care la rândul lui încearcă să prindă în plasă pe ceilalţi elevi
(peştişori). Pe măsură ce sunt prinşi mai mulţi „peştişori” se măreşte năvodul.
 “VULPEA ŞI VÂNĂTORII” Colectivul grupei este împărţit în două grupe egale
ca număr şi aşezate liber în spatele unei linii de start. Toţi subiecţii dintr-o grupă
sunt „vulpi” care au o „coadă” (coardă, eşarfă etc.) pe care în alergare trebuie să o
târâie după ea, iar cealaltă grupă formează ceata „vânătorilor”. La semnalul
cadrul de specialitateui „vânătorii la pândă”, „subiecţii - vulpi” aleargă şi-şi
flutură coada. La al doilea semnal „vânaţi” vulpile, aleargă ferindu-şi cozile de
vânători. Când aceştia reuşesc să le atingă, se schimbă rolurile.
 “SEMAFORUL”. Se fixează culorile semaforului în trei locuri, prin trasarea lor
pe sol cu cretă colorată (roşu, galben, verde). Toţi subiecţii în afară de unul care
este conducător se află aşezaţi liberi pe tot spaţiul de joc şi execută joc de glezne.
La comanda cadrul de specialitateui care indică o culoare, tot colectivul aleargă în
ritm impus de subiectul-conducător în spaţiul indicat, la al doilea semnal revin la
locurile iniţiale. Subiectul care depăşeşte conducătorul de joc, alergând mai
repede este penalizat cu un punct.
 “CĂLĂTORUL ŞI UMBRA” Colectivul grupei este împărţit în două echipe, una
este „călătorul” şi cealaltă „umbra”. Fiecărui elev – călător îi corespunde un elev
– umbră şi se află răspândiţi pe tot terenul. La semnalul cadrul de specialitateui,
călătorul aleargă şi umbra după el, fără să-l depăşească. După două minute se
schimbă rolurile.
 “ACCELERATUL ŞI PERSONALUL” Colectivul grupei este împărţit în mai
multe grupe – „trenuri” cu mai multe „vagoane” – elevi. Fiecare „tren” primeşte
un nume ca de exemplu: „acceleratul Iaşi - Bucureşti”, „personalul Iaşi -
Bucureşti”. La semnalul cadrul de specialitateui fiecare „tren” aleargă cu viteze
diferite, acceleratul mai repede, personalul mai încet timp de un minut după care
se schimbă rolurile. Câştigă trenul care respectă şi menţine viteza de alergare
impusă şi nu pierde „vagoanele”.
 “GHICEŞTE TEMPOUL” Colectivul grupei este împărţit în mai multe echipe de
4-6 jucători aşezate în şir în spatele unei linii de start. Cadrul de specialitate
stabileşte tempoul de alergare şi distanţa de 50-100 m şi la semnalul acestuia
echipele pornesc în alergare respectând tempoul indicat. Orice deviere de la
tempoul stabilit se penalizează cu un punct. Câştigă echipa care după 4-6 repetări
va avea cele mai puţine puncte de penalizare. Reguli: nu se depăşeşte tempoul de
alergare sau distanţa propusă.
 “NAVETIŞTII” Colectivul grupei este împărţit în mai multe grupe de 4-6 jucători
aşezate în spatele unei linii de plecare. Înainte la 40, 60, 100 m (în funcţie de
clasă) este linia de sosire iar la alţi 3-4 m se află un jalon. Linia de sosire şi
jalonul delimitează un spaţiu de sosire. Cadrul de specialitate stabileşte dinainte
tempoul şi distanţa de alergare. La semnalul acestuia toate grupele pornesc în
alergare spre linia de sosire, trec în spaţiul de sosire, ocolesc jalonul după care
pornesc spre linia de start. Aici, fără a se opri, primul din grupă rămâne mai în
urmă, trece la coada şirului şi al doilea devine conducător. Câştigă un punct,
conducătorul care a imprimat tempoul cel mai apropiat de cel indicat.
35
 “ARCANUL” (Ţară, ţară vrem ostaşi). Colectivul grupei se află liber şi aleargă pe tot
terenul. Doi dintre elevi stau faţă în faţă, de mâini apucaţi şi formează un „arcan”. În
această poziţie aleargă pe tot terenul şi strigă: „Ţară, ţară vrem ostaşi”; restul grupei
întreabă în cor „Pe cine?”, iar „arcanul” răspunde: „Pe ... tine” şi aleargă să prindă în
„arcan” pe cel mai apropiat lui. Subiectul prins se va prinde de mâini cu ceilalţi
mărind „arcanul” şi jocul începe din nou.
 “VAPOARELE”. Cadrul de specialitate alege din clasă 5 elevi pe care îi plasează
în anumite locuri pe teren la o distanţă de 80-100 m între ei şi care reprezintă
porturile. Ei au în mână câte o barcă în care se găsesc nişte bileţele cu tempoul de
alergare scrise pe ele. Restul colectivului este împărţit în mai multe echipe care
vor fi „vapoare”, egale ca număr şi se află în spatele unei linii de start. Fiecare
„vapor” poate avea un nume şi un „căpitan”. La un semnal, căpitanii fiecărei
ambarcaţiuni vin la profesor şi trag pe rând câte un bilet din barcă pe care scrie
tempoul de alergare, de exemplu: lent, ¼, moderat, 2/2; susţinut ¾, după care se
întorc la vapoarele lor. La al doilea semnal al cadrul de specialitateui, fiecare
ambarcaţiune aleargă în ritmul tras la început pe distanţa de 80-100 m, până la
primul port unde „acostează” executând joc de glezne pe loc, timp în care
căpitanul trage alt bilet din barca primului elev şi-şi continuă cursa în noul tempo
etc. Se acordă câte un punct echipajelor care respectă tempoul de alergare.
36
Bibliografie selective
1. Cordun M. – Kinetologie medicala, Ed. Axa, Bucuresti 1999
2. Sbenghe, T. - Kinesiologie, ştiinţa mişcării, Ed. Medicală, Bucureşti, 2002
3. Marcu, Vasile şi colab. (2006) Kinetoterapie/Physiotherapy, Ed. Universităţii din
Oradea
4. Sbenghe, Tudor (2002) Kinesiologie. Ştiinţa mişcării, Ed. Medicală, Bucureşti
5. Sabau E (2003) - Jocurile de mişcare – fundamente teoretice şi metodice, Editura
Arvin Press, Bucureşti
6. Strujan C, Badau D, Badau A (2009) – Educatia fizica. Ghid methodologic”, Editura
Ria, Botosani
37

Activitati Ludice - Note Curs BFK

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Activitati Ludice - Note Curs BFK

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE DIN TIRGU MURES

ACTIVITĂŢI LUDICE ADAPTATE ÎN

NOTE DE CURS – UZ INTERN

1. Activitate ludica in kinetoterapie – caracterizare generala

2. Activitatilor ludice – continut, taxonomie si cerinte specifice

3. Exemple de activităţi ludice adaptate in kinetoterapie

4. Exemple de activitati ludice pentru dezvoltarea calitatilor motrice

3. ACTIVITATE LUDICA IN KINETOTERAPIE – CARACTERIZARE

3.1. ACTIVITATE LUDICA IN KINETOTERAPIE – DELIMITARI

Activitatea ludică, ca forma fundamentală ce caracterizează fiinţa umană a fost, este şi

musculare hipotone, dar şi să alungească şi să relaxeze pe cele contracturate, cee ce permite

3.2. OBIECTIVELE ACTIVITATILOR LUDICE INDUSE IN

3.3. CARACTERISTICILE JOCULUI

Elemente definitorii jocului (Epuran, M., Horghidan, V. 1994):

3.4. FUNCTIILE ACTIVITATILOR LUDICE

Functiile activitatilor ludice sunt următoarele :

4. ACTIVITATILOR LUDICE – CONTINUT, TIPOLOGIE SI

2.1. CONTINUTUL SI TIPOLOGIA ACTIVITATILOR LUDICE

2.2. TAXONOMIA JOCURILOR DE MIŞCARE

Jocurile de mişcare oferă o largă posibilitate de ordonare, de sistematizare.

 jocuri pentru învăţarea şi consolidarea deprinderilor motrice specifice (particulare)

Obiectivele jocurilor de mişcare, ca formă de activitate ludică:

o coordonari oculo-manuale, bi-manuale si ochi-mana-picior (alaturare,

2.3. CERINTE PENTRU ORGANIZAREA ACTIVITATILOR LUDICE

Cerintele specifice organizatorice sunt urmtoarele:

La organizarea activităşilor ludice trebuie să se ţină seama de:

Organizarea activităţilor ludice

- Având convingerea că regulile au fost însuşite, se începe jocul, având grijă să se

Dozarea si gradarea efortului in activitatile ludice se poate realiza prin :

Cerinte metodice ale jocurilor de miscare:

 asigurarea unei dozari a efortului efortului in concordanta cu obiectivele si

Parcursurile aplicative trebuie să respecte următoarele cerinte de ordin metodic:

2.4. PRACTICAREA JOCURILE DE MIŞCARE - NIVELELE DE INTRODUCERE

Formarea unui comportament motric şi îmbunătăţirea capacităţii motrice generale prin

- răspunsurile emoţional pozitive ajută învăţarea;

NIVELUL 3 - un răspuns simplu este executat în relaţie cu o

executate rapid şi uşor în prezenţa stimulului

3. EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI LUDICE ADAPTATE IN KINETOTERAPIE

3.1. JOCURI DINAMICE SPECIFICE PENTRUMERS ŞI ALERGARE

 “AUTOMOBILE” -subiecţii, răspândiţi în sală sau pe terenul de sport, marchează

3.2. JOCURI DINAMICE PENTRU DEPRINDERILE DE ARUNCARE-PRINDERE

 “ATINGE MINGEA”. Se formează echipe de 8-10 elevi aşezaţi în formaţie de

3.3. JOCURI DINAMICE PENTRU ÎNSUŞIREA DEPRINDERII DE SĂRITURĂ

 “VÂNĂTORUL ŞI IEPURII”. Copiii, fiind “iepurii”, stau urcaţi pe banca de

3.4. EXERCIŢII, JOCURI DINAMICE ŞI ŞTAFETE SPECIFICE ÎNSUŞIRII

 Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică până la mijloc, cu întoarcere de

3.5. JOCURI DINAMICE SPECIFICE ÎNSUŞIRII DEPRINDERILOR DE

 “TRĂSURICA”. Un copil stă ghemuit, altul în picioare în faţa lui şi îl prinde de

3.6. JOCURI DINAMICE ŞI ŞTAFETE PENTRU FORMAREA DEPRINDERII DE

 “SEMĂNATUL ŞI CULESUL CARTOFILOR”. Subiecţii se împart în două-trei

Ştafete aplicative pentru însuşirea deprinderii de transport de greutăţi:

3.7. EXERCIŢII, JOCURI ŞI ŞTAFETE PENTRU FORMAREA

Ştafete pentru formarea deprinderii de căţărare- coborâre:

3.8. JOCURI SI STAFETE PENTRU FORMAREA DEPRINDERII DE

 “ESCALADAREA BÂRNEI” La 3-5 m. de bârnă se află două grupe de elevi

3.9. TRASEE APLICATIVE

 Mers în echilibru pe banca de gimnastică până la capăt, ridicarea unui genunchi la

 Alergare urmată de săritură peste un şanţ desenat pe sol, mers în echilibru pe o

3.10. EXERCIŢII ŞI JOCURI PENTRU ÎNSUŞIREA UNOR PROCEDEE TEHNICE

În apă de mică adâncime

 Inspiraţie şi trecere pe sub o

 Trecere pe sub o scăriţa pe plute din poziţia culcat pe piept(Fig.5);

 Sărituri ca mingea în apă până la talie;