Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative.

Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.

Unitate de învăţare Nr. 2

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL ADAPTAT – ACTIVITĂŢI

MOTRICE FORMATIVE. OBIECTIVELE EDUCAŢIEI
FIZICE ŞI SPORTULUI ADAPTAT.

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 15

2.1 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative …………………. 15
2.2. Obiectivele sportului adaptat ................................................................................... 18
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2............................................................... 18
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2............................................................................. 22

Activităţi motrice adaptate 14

 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 Reliefarea principalelor caracteristici ale sportului adaptat
 Însuşirea diferitelor tipuri de programe existente în sportul adaptat
 Însuşirea obiectivelor generale şi specifice ale sportuluui adaptat

2.1 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative

Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative

Activitatea fizică adaptată (APA) este o ramură profesională a

kinesiologiei / educației fizice / sportului și științelor mișcării umane,
care se adresează persoanelor care necesită adaptare pentru participare
în contextul activității fizice.
Din perspectiva științei sportului, „Știința adaptată a activității fizice
reprezintă cercetarea, teoria și practica îndreptate către persoanele de
toate vârstele, deservite de științele generale ale sportului, dezavantajate
în resurse sau lipsite de putere pentru a avea acces la drepturi și
oportunități egale de activitate fizică.
Analizat din perspectiva sistemică, sportul adaptat este considerat
un subsistem al conceptului de sport.
După Dragnea şi Mate-Teodorescu (2002), sportul adaptat constituie
o ramura a sportului care utilizeaza structuri motrice, reguli specifice,
conditii materiale si organizatorice modificate si adecvate cerintelor
proprii diferitelor tipuri de deficiente.

Sportul adaptat poate fi practicat sub forma:

 activităților fizice și sportive de petrecere a timpului liber,
desfășurate în mod organizat sau neorganizat;
 activităților sportive incluse în sistemul educațional (în
instituțiile de învățământ, pe nivele diferite, în școlile speciale,
în centrele educaționale de recuperare/reabilitare);
 activităților sportive desfășurate în organizațiile non-
guvernamentale (asociații și cluburi sportive, centre de
recuperare/reabilitare).

In sportul adaptat, in functie de obiectivele care se doresc a fi

indeplinite, se utilizeaza diferite tipuri de programe:
 de recuperare, care cuprind exercitii si activitati specifice de
corectare a deficientelor corporale si de alta natura;
 programe adaptare, care cuprind activitati motrice care
maximizeaza potentialul existent si
 programele de dezvoltare, in cadrul carora activitatile
individualizate bazate pe nevoile specifice urmaresc
imbunatatirea capacitatii de miscare, a fitness-ului si integrarea
socio-emotionala.
Activităţi motrice adaptate 15
 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.
De cele mai multe ori, acestea sunt aplicate in sistem, fiecare dintre
ele aducandu-si aportul in rezolvarea diferitelor sarcini.
Activitatile fizice adaptate se bazeaza pe adaptarea exercitiilor,
activitatilor fizice la conditiile si posibilitatile individului şi se
adreseaza:
 persoanelor cu dizabilitati (motorii, senzoriale, intelectuale);
 persoanelor cu boli cronice (afectiuni cardiovasculare,
reumatism, afectiuni respiratorii-astm, epilepsie, afectiuni
musculare, etc)
 pensionari (de varsta, de boala).

Din punct de vedere al activitatilor fizice, aceste grupuri sunt unite

de doi factori:
 dificultatea de a participa la activitati fizice prin cluburi si
asociatii sportive;
 componenta automotivanta a activitatii fizice - de o pronuntata
importanta pentru viata.
 Pentru atingerea scopului final, de crestere a calitatii vietii, prin
activitati fizice adaptate se urmareste:
 cresterea capacitatii fizice,
 cresterea fitness-ului,
 cresterea increderii in sine,
 cresterea placerii pentru activitatea fizica.
Prin intermediul acestor activitati, persoanele trebuie sa
gaseasca un loc unde:
- sa fie intelesi si respectati;
- sa se simta in siguranta in timp ce componentele motorii,
senzoriale si afective sunt stimulate/activate;
- comunicarea verbala si nonverbala sa duca la adaptari
specifice a sensurilor comunicarii;
- sa se imbunatateasca capacitatile motorii si intelectuale;
activitatile sa aiba drept finalizare socializarea si reducerea
dependentei.
Rolul aplicarii activitatilor fizice adaptate vizeaza, fie
implicarea in actiuni sociale cat mai diversificate, fie acordarea de
asistenta grupurilor sociale, in vederea integrarii celor cu dificultati de
adaptare sociala.
Conceptul strategiei de lucru in cadrul activitatilor fizice adaptate
pleaca de la urmatoarele 3 nivele:
 1. senzorial: vaz, auz, sensibilitate kinestezica, tactila;
 2. nivelul abilitatilor motorii:
a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporala,
directionarea miscarii;
b. fitness-ul fizic: forta-rezistenta musculara si antrenament la
efort (anduranta cardio-respiratorie);
c. abilitatea motorie, coordonarea.
 3. nivelul indemanarilor/ abilităţilor:
a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu
racheta,etc);
b. functionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborarea scarilor

Activităţi motrice adaptate 16

 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.
sau a unei pante).
Organizarea sportului adaptat este diferenţiată în literatura de
specialitate, după cum urmează (Dragnea şi Mate-Teodorescu, 2002):

1. Activităţi sportive care nu se deosebesc ca structură, reguli,

condiţii organizatorice şi materiale de ramurile şi probele sportive
cunoscute;
2. Activităţi sportive care păstrează structura şi regulile obişnuite,
dar beneficiază de condiţii materiale care compensează într-o
anumită măsură deficienţa competitorului (un nevăzător care
participă într-o competiţie de popice beneficiază de o delimitare
proeminentă a culoarului de lansare a bilei);
3. Activităţi sportive la care participă atât competitori cu deficienţe,
cât şi competitori normali, subiecţii deficienţi avand unele
facilităţi regulamentare (subiecţii participanţi la competiţiile de
tenis au dreptul să returneze mingea după două căderi succesive ale
acesteia);
4. Activităţi sportive la care participă competitori cu şi fără
deficienţe; toţi se supun unei versiuni modificate a probei sau
ramurii sportive respective (competitorii de orice tip participă în
cărucioare cu rotile la orice joc de baschet);
5. Activităţi sportive de tipul Special Olympics la care participă
exclusiv subiecţii cu deficienţe de acelaşi tip şi grad.

Se disting trei direcții ale conceptului de sport adaptat:

1. sportul terapie – este utilizat ca mijloc complementar tehnicilor

din kinetoterapie în procesul de reeducare funcțională a persoanelor
cu dizabilități. Lipsită de caracterul competițional, practicarea
diferitelor ramuri sportive are scopul de a crește nivelul condiției
fizice și a stării de sănătate a individului. În funcție de tipul și
gradele de dizabilitate (inclusiv dizabilitățile asociate) sunt indicate
a fi practicate anumite mișcări din anumite ramuri sportive. De
asemenea, este necesară practicarea sub supraveghere specializată.

2. sportul adaptat de performanţă se concretizează prin

practicarea diferitelor ramuri de sport de către persoanele cu
aceleaşi deficiențe, având caracter competiţional. Regulile ramurilor
sportive au fost adaptate pentru diferitele tipuri de dizabilitate. În
același timp, au fost inventate sporturi noi, specific dizabilității
(goalball, boccia). Se caracterizează prin instituționalizare (sportivi
legitimați, cluburi sportive afiliate, clasamente, recorduri, sistem
competițional regulat, pe eșaloane, categorii diferite (locale,
regionale, naționale, internaționale, masculine, feminine, pe clase și
categorii de deficiențe etc.).

3. sportul adaptat extrem – presupune o serie de adaptări (cel mai

adesea, personalizate) a unor mijloace specifice care să permită
practicarea anumitor ramuri sportive extreme de către persoanele cu
dizabilități
Activităţi motrice adaptate 17
 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.
Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

a. Cele trei tipuri de programe cu care se operează în sportul adaptat

sunt:

b. Cele trei direcţii ale sportului adaptat sunt:

Răspunsul la test se găseşte la pagina 15-17

2.2 Obiectivele sportului adaptat

Obiectivele sportului adaptat sunt derivate din obiectivele cu

caracter general ale educaţiei fizice, fiind repartizate în două categorii:
generale şi specifice

Obiectivele cu caracter general delimitează cadrul în care trebuie să

se desfăşoare întregul proces, cu elementele sale de conţinut, structură
şi forme de organizare, particularizate în funcţie de:
 - factori care ţin de subiecţi: caracteristici de vârstă, sex, tip de
deficienţă, nivel de dezvoltare fizică, experienţă motrică etc;
 - factori specifici cadrului didactic (specialitate, vârstă,
devotament, creativitate, personalitate etc);
 - factori privind infrastructura (spaţii de lucru, săli, terenuri,
materiale, condiţii igienice, implicarea conducerii unităţii,
timpul alocat exerciţiilor fizice, echipament etc);
 - actele normative şi de documentare care reglementează
desfăşurarea educaţiei fizice şi sportului în instituţiile respective
(instrucţiuni, ordine, programe, manuale, documente de diferite
tipuri;
 - formele de organizare posibil de pus în practică în instituţiile
vizate, lecţii cu anumite structuri, activităţi extraclasă în unitate
sau în afara unităţii;
 - sistemul de evaluare acceptat în unitatea respectivă de
învăţământ (motric-complex, psiho-motric, socio-motric).

Activităţi motrice adaptate 18

 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.
Obiectivele cu caracter general ale educaţiei fizice şi sportului
adaptat nu se deosebesc fundamental de cele fixate pentru copiii
normal dezvoltaţi, diferenţa fiind de nuanţă. Acestea vizează
aspecte privind:
 - starea de sănătate (rezistenţă la îmbolnăviri, deprinderi de
călire a organismului, respectarea condiţiilor igienice etc.):
 - aspecte corporale – procesele de creştere şi dezvoltare,
atitudine corectă a corpului, activitatea funcţională şi capacitatea
de adaptare la efort;
 - aspecte de motricitate – însuşirea şi perfecţionarea
deprinderilor şi priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor
motrice;
 - aspecte psihice şi psiho-motrice – stimularea proceselor
cognitive, afective, motivaţionale, volitive, dezvoltarea
ambidextriei, orientării spaţiale, senzoriomotricităţii etc;
 - aspecte sociale – formarea elementelor de sociomotricitate,
transferul deprinderilor sociale din domeniul sportului în viaţa
socială.

Obectivele specifice
 maximizarea potentialului biometric existent;
 facilitarea exprimarii subiectilor deficienti conform propriilor
abilitati si capacitati;
 realizarea unor efecte terapeutice, sanogenetice (terapie
corectiva, recreationala, sport-terapie, programe de sanatate);
 adaptarea activitatii sportive in scop recreativ (timp liber);
 realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoana, a
unei valorizari superioare a competentelor existente.

Obiectivele specifice pot fi schematizate în următoarele planuri:

 Biologic
- optimizarea stării de sănătate;
- favorizarea unei dezvoltări armonioase şi a unei capacităţi
funcţionale corespunzătoare vârstei;
- prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, de postură şi
formarea unei atitudini corporale corecte;
- realizarea (în mod implicit) a unor efecte terapeutice,
sanogenetice (terapie corectivă, recreaţională, sportterapie,
programe de sănătate etc.).
 Motric
- îmbunătăţirea motricităţii generale prin formarea unui sistem
de deprinderi şi priceperi motrice variate şi asigurarea unor indici
crescuţi ai calităţilor motrice;
- dezvoltarea potenţialului psiho-motric al subiecţilor;
- maximizarea potenţialului biomotric existent care să
favorizeze obţinerea unor performanţe profesionale, sportive,
sociale;
 Psihologic
- formarea unui comportament adaptativ adecvat prin educarea
componentelor cognitive, afective, volitive, motivaţionale;

Activităţi motrice adaptate 19

 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.
- acceptarea propriei condiţii ca prim pas al realizării integrării
sociale;
- facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi conform propriilor
abilităţi şi capacităţi;
 Social
- dezvoltarea capacităţii de relaţionare cu mediul fizic şi social;
- stimularea comunicării între diferitele categorii de copii, cu
sau fără handicap;
- încurajarea relaţiilor sociale atât la indivizii deficienţi cât şi
între aceştia şi persoanele valide;
- realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoană, a
unei valorizări superioare a competenţelor existente.
Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

a. Enumeraţi obiectivele generale ale sportuului adaptat:

b. Descrieţi panurile în care pot fi schematizate obiectivele specifice ale

sportului adaptat:

Răspunsul la test se găseşte la pagina 18-20

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

În loc de
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

1. Descrieiţi şi exemplificaţi formele de organizare a sportului adaptat.

Activităţi motrice adaptate 20

 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1

a.
 programe de recuperare, care cuprind exercitii si activitati
specifice de corectare a deficientelor corporale si de alta natura;
 programe adaptare, care cuprind activitati motrice care
maximizeaza potentialul existent si
 programele de dezvoltare, in cadrul carora activitatile
individualizate bazate pe nevoile specifice urmaresc
imbunatatirea capacitatii de miscare, a fitness-ului si integrarea
socio-emotionala.

b.
1. sportul terapie – este utilizat ca mijloc complementar tehnicilor
din kinetoterapie în procesul de reeducare funcțională a persoanelor cu
dizabilități. Lipsită de caracterul competițional, practicarea diferitelor
ramuri sportive are scopul de a crește nivelul condiției fizice și a stării
de sănătate a individului. În funcție de tipul și gradele de dizabilitate
(inclusiv dizabilitățile asociate) sunt indicate a fi practicate anumite
mișcări din anumite ramuri sportive. De asemenea, este necesară
practicarea sub supraveghere specializată.

2. sportul adaptat de performanţă se concretizează prin

practicarea diferitelor ramuri de sport de către persoanele cu aceleaşi
deficiențe, având caracter competiţional. Regulile ramurilor sportive au
fost adaptate pentru diferitele tipuri de dizabilitate. În același timp, au
fost inventate sporturi noi, specific dizabilității (goalball, boccia). Se
caracterizează prin instituționalizare (sportivi legitimați, cluburi
sportive afiliate, clasamente, recorduri, sistem competițional regulat, pe
eșaloane, categorii diferite (locale, regionale, naționale, internaționale,
masculine, feminine, pe clase și categorii de deficiențe etc.).

3. sportul adaptat extrem – presupune o serie de adaptări (cel mai

adesea, personalizate) a unor mijloace specifice care să permită
practicarea anumitor ramuri sportive extreme de către persoanele cu
dizabilități

Răspuns 2.2

a. Obiectivele cu caracter general ale sportului adaptat vizează

aspecte privind:
 - starea de sănătate (rezistenţă la îmbolnăviri, deprinderi de
călire a organismului, respectarea condiţiilor igienice etc.):
 - aspecte corporale – procesele de creştere şi dezvoltare,
atitudine corectă a corpului, activitatea funcţională şi capacitatea
de adaptare la efort;

Activităţi motrice adaptate 21

 Educaţia fizică şi sportul adaptat – activităţi motrice formative. Obiectivele educaţiei
fizice şi sportului adaptat.
 - aspecte de motricitate – însuşirea şi perfecţionarea
deprinderilor şi priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor
motrice;
 - aspecte psihice şi psiho-motrice – stimularea proceselor
cognitive, afective, motivaţionale, volitive, dezvoltarea
ambidextriei, orientării spaţiale, senzoriomotricităţii etc;
 - aspecte sociale – formarea elementelor de sociomotricitate,
transferul deprinderilor sociale din domeniul sportului în viaţa
socială.

b. Obiectivele specifice pot fi schematizate în următoarele planuri:

 Biologic
- optimizarea stării de sănătate; - favorizarea unei dezvoltări
armonioase şi a unei capacităţi funcţionale corespunzătoare vârstei;
- prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, de postură şi formarea
unei atitudini corporale corecte; - realizarea (în mod implicit) a unor
efecte terapeutice, sanogenetice (terapie corectivă, recreaţională,
sportterapie, programe de sănătate etc.).
 Motric
- îmbunătăţirea motricităţii generale prin formarea unui sistem
de deprinderi şi priceperi motrice variate şi asigurarea unor indici
crescuţi ai calităţilor motrice; - dezvoltarea potenţialului psiho-
motric al subiecţilor; - maximizarea potenţialului biomotric existent
care să favorizeze obţinerea unor performanţe profesionale,
sportive, sociale;
 Psihologic
- formarea unui comportament adaptativ adecvat prin educarea
componentelor cognitive, afective, volitive, motivaţionale;
- acceptarea propriei condiţii ca prim pas al realizării integrării
sociale; - facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi conform
propriilor abilităţi şi capacităţi;
 Social
- dezvoltarea capacităţii de relaţionare cu mediul fizic şi social;
- stimularea comunicării între diferitele categorii de copii, cu sau
fără handicap; - încurajarea relaţiilor sociale atât la indivizii
deficienţi cât şi între aceştia şi persoanele valide; - realizarea unei
noi imagini despre grup sau propria persoană, a unei valorizări
superioare a competenţelor existente.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Cucui, I., A., (2016) Activități sportive adaptate, Editura Bibliotheca,
Târgoviște
2. Marcu, V., (2007), Activități fizice adaptate, Editura Universitaria,
Craiova
3. Marcu, V., Dan,M., (2002), Sport pentru persoane cu handicap,
EdituraTriest, Oradea.
4. Soare, D., (2004), Posibilități de îmbunătățire a pregătirii elevului
deficient mintal pentru muncă şi viața prin activitățile de educație
fizică şi sport, Revista Ştiinţa Sportului
5. *** Federația Română a Sportului pentru handicapați – Buletin
informativ, regulamente, programe strategice de acțiune 2004-2005

Activităţi motrice adaptate 22

23