http://www.

sdg-
shop.ro/index.php?route=product%2Fproduct&path=213_205_235&product_id=3592

caracteristici: Însusire specifică predominăntă, proprie unei fiinte, unui lucru, unui fenomen etc.
si căre diferentiăză o fiintă de ăltă, un lucru de ăltul. 2. Adj. Căre constituie trăsătură distinctivă ă
unei fiinte, ă unui lucru său ă unui fenomen. 3. S. f. Părteă întreăgă ă unui logăritm. 4. S. f.
Părămetru său dătă tehnică utilizătă pentru ăpreciereă comportării în exploătăre ă unui sistem
tehnic său ă unui măteriăl.

deprinderi: 1. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire,
profesie oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire,
ocupație oarecare; exercițiu. – V. deprinde.

pricepere: 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere.. Totalitatea

cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Iscusință, îndemînare.

COMPONENTELE PROCESULUI DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Componentele sunt reprezentate de totalitatea elementelor vizate in procesul

didactic, in acord cu idealul, scopul, obiectivele si finalitatile educatiei fizice, si care
intr-o sinteza a principalelor punctelor de vedere ale domeniului, pot fi prezentate astfel:
• cunostinte teoretice de specialitate;
• indici morfologici si functionali ai organismului;
• calitati motrice;
• deprinderi si priceperi motrice;
• obisnuinte;
• atitudini;
• elemente apartinand altor laturi ale educatiei.

1
 Cunostintele teoretice de specialitate
Cunostintele teoretice de specialitate intervin in cresterea nivelului de
constientizare a practicarii exercitiilor fizice si in furnizarea elementelor necesare
desfasurarii procesului specific, in cadru organizat, sau in timpul liber al practicantilor.
Aceste cunostinte sunt transmise sub forma unor notiuni, reguli sau principii,
specifice domeniului, si care favorizeaza o activitate eficienta.

TEFS - Termeni, noţiuni, categorii şi concepte principale ale T.E.F.S.

(“aparatul noţional” al T.E.F.S.)
1. Miscarea omului (motricitatea)

 Motricicitate = totalitatea actelor motrice efectuate de un om pentru intretinerea relatiilor

sale cu mediul natural si social, inclusiv pentru efectuarea deprinderilor specifice ramurilor
de sport.
 Actul motric = o miscare simpla executata in mod reflex, automat sau voluntar, in situatii
pentru a caror rezolvare este necesara interventia aparatului locomotor (prin prisma
stiintelor medico-biologice).
= un fapt simplu de comportare realizat prin muschii scheletici, in mod
voluntar, pentru efectuarea unei actiuni sau activitati motrice (TEFS).

 Actiunea motrica = consta intr-un sistem de acte motrice alcatuind un tot unitar, in scopul
indeplinirii unor sarcini imediate.
 Activitatea motrica = cuprinde un ansamblu de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de
idei, reguli si forme de organizare in vederea obtinerii unui efect complex de adaptare a
organismului la efort, de perfectionare a dinamicii acestuia si de obtinere a unui rezultat, a
unui efect de ordin formativ, competitional, compensator, terapeutuc, crecreativ, relational.
 Formele de manifestare ale miscarii: accelerata, ciclica, aciclica, activa, pasiva, uniforma,
neuniforma, voluntara, involuntara, mimata, naturala, analitica, sintetica, simetrica,
asimetrica, liniara, circulara, curbilinie.

2. Educatia fizica
 Educatia fizica = componenta a educatiei generale, realizata in cadrul unui proces
instructiv-educativ sau in mod independent, in vederea dezvoltarii armonioase a
personalitatii si cresterii calitatii vietii. (Dragnea)
= un tip fundamental de activitate motrica, care se desfasoara dupa
anumite legi, norme, prescriptii metodice etc., cu scopul de a realiza
obiective instructiv-educative bine precizate. (Gh. Carstea)
2
  Caracteristicile educatiei fizice:

3. Sportul

Sportul = Intr-o acceptiune clasica, reflecta o activitate specifica de intrecere care valorifica
intensiv formele de practicare a exerciiilor fizice in vederea obtinerii de catre individ – si\sau de catre
un colectiv de subiecti, grupati de regula intr-o echipa – a unui comportament psihomotric
complex,concretizat in performante care tind sa il detaseze de parteneri de intrecere ,de grupul oponent
sau de el insusi”.Este un fenomen social ale carui principale caracteristici sunt „universalitate si
unicitate”.
 Competitia = o manifestare organizata si planificata – de diferite forme de concurs reunite
la un moment dat prin aceleasi reguli de functionare – a carei finalitate consta in stabilirea
unor ierarhii pe criterii ce fac posibila compararea untre indivizi, echipe, natiuni etc., in
conformitate cu regulamentele elaborate anterior si recunoscute de participanti. (Dragnea
A.)
 Performanta sportiva = depasirea unor rezultate comune, specifice unei activitati sportive,
in raport cu posibilitatile subiectului-grupului, in conditiile in care reusita sportiva este in
acord cu regulamentele care particularizeaza activitatea competitionala respectiva.
 Principalele caracteristici ale sportului: universalitate si unicitate. E. Firea considera ca
acest fenomen social unic, se distinge de alte fenomene sociale prin trei factori:
comunicarea corporala, manifestarea si compararea priceperii sau fortelor in cadrul
competitiei si organizarea participantilor ca opozanti.
 Disciplina sportiva = ansamblul ramurilor si probelor sportive, cu structura, gen de efort,
conditii si moduri de reglementare si de evalare asemanatoare. Se delimiteaza prin
caracteristici specifice privind regulamentele si spatiile de concurs, mediul de desfasurare,
inventarul si echipamentul, unitatile de masurare a performantelor si de ierarhizare a
valorilor. Disciplinele sportive, fundamentale, contemporane sunt: atletism, gimnastica,
natatie, jocurile sportive, atletica grea, sporturile de lupta, schiul, patinajul etc.
 Ramura de sport = sistem de exercitii fizice specializate care se realizeaza in concurs dupa
reguli precise si in conditii specifice. Se diferentiaza in cadrul unor anumite discipline
sportive. Numarul ramurilor de sport care alcatuiesc o disciplina sportiva difera.
 Proba sportiva = exercitiu fizic complex, care face parte dintr-o ramura sportiva. Are o
structura specializata printr-o tehnica distincta, un efort propriu, se efectueaza in conditii de
competitie si este evaluata dupa un cod anume si printr-un sistem de unitati de masura.
 Structura sportului prezinta urmatoarele subsisteme: sportul pentru toti, sportul adaptat,
baza de masa a sportului de performanta, sportul de performanta, sportul de inalta
performanta.
 Clasificarea sporturilor: sporturi clasice si moderne, sporturi individuale sau pe echipe,
sporturi nationale si internationale, sporturi olimpice si neolimpice, sporturi cu sau fara
contact direct, sporturi cu caracter motric sau a motric etc.

4. Educatia fizica si sportiva

3
  Spre deosebire de educatia fizica “traditionala”, educatia sportiva ofere pentru aceleasi
finalitati, un fond teoretico-practic vast, alcatuit din cunostinte de specialitate, deprinderi
motrice specifice, priceperi motrice etc.

5. Cultura fizica
 Cultura fizica = componenta a culturii universale care sintetizeaza categoriile, legicatile,
institutiile si bunurile materiale create pentru valorificarea exercitiului fizic in scopul
perfectionarii potentialului biologic si implicit spiritual al omului.
 Glassford, Redmund citati de E. Firea, sintetizeaza dinamica valorilor din domeniul
activitatilor fizice si sportive, grupandu-i pe directia a patru orientari: egocentrismul (pune
accent pe valorile create in ontogeneza si filogeneza umana in planul dezvoltarii
armonioase a persoanei); biocentrismul (reflecta imbinarea functiei de perfectionare a
dezvoltarii fizice cu cea sanoogenica); etnocentrismul (pune in evidenta functia politica, cea
de promotie nationala si statala); antropocentrismul (militeaza pentru orientarea valorilor
catre respectarea mediului inconjurator in cazul practicarii sportului).

6. Dezvoltarea fizica
 Dezvoltarea fizica = componenta calitativa a procesului biologic de devenire a
organismului uman, situandu-se intr-o relatie dialectica cu fenomenul de crestere –
componenta cantitativa a aceluiasi proces.
= suma modificarilor morfo-functionale ce a apar in diferite etape de
varsta, de-a lungul vietii fiecarui organism, corespunzator specificului si limitelor de
variatie ale evolutiei speciei umane, sub actiunea factorilor ereditari, factorilor mediului
fizic extern (apa, aer, sol etc) si al factorilor mediului social (economici, culturali etc)
 Actiunea de favorizare a dezvoltarii fizice a oamenilor, prin intermediul practicarii
exercitiilor fizice in mod organizat, vizeaza trei obiective prioritare: armonie intre indicii
somatici si cei functionali; proportionalitatea intre indicii somatici (antropometrici);
proportionalitate intre indicii functionali (fiziometrici).

7. Capacitatea motrica (fizica si psihomotrica)

 Capacitatea motrica generala: formata din calitati motrice de baza, deprinderi motrice de
baza, deprinderi motrice utilitar-aplicative si priceperi motrice manifestate pe fondul
deprinderilor motrice de baza si utilitar-aplicative acumulate prin intermediul diferitelor
experiente de miscare. Reprezinta suportul activitatilor ordinare de miscare.
 Capacitatea motrica specifica: cuprinde calitati motrice specifice, manifestate in diferite
tipuri de activitati motrice – profesionale, sportive, ludice, de loisir etc. – si
deprinderi/priceperi motrice specifice prin care se concretizeaza aceste activitati.

Educaţia fizică şi sportul – activităţi sociale.

4
1. Functiile educatiei fizice si sportului
 Functiile specifice: functia de perfectionare a dezvoltarii fizice (in sensul de
armonie si proportionalitate); functia de dezvoltare a capacitatii motrice.
 Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice: conditioneaza intregul randament
social al fiecarui individ. Educatia fizica si sportiva scolara are un rol prioritar,
avandu-se in vedere faptul ca indicii morfo-functionali situati la un nivel
superior inca din perioada scolaritatii, asigura premisele pastrarii acestora
chiar la varste inaintate. In raport cu educatia fizica si sportiva scolara, sportul,
specializeaza dezvoltarea morfo-functionala si o transforma intr-o resursa
biologica pentru obtinerea randamentului superior in directia dorita.
 Functia de dezvoltare a capacitatii motrice: concretizata de nivelul de
exprimare al deprinderilor/priceperilor motrice precum si de manifestarea
calitatilor motrice, constituie o cerinta importanta in activitatea omului.
Aceasta capacitate insoteste omul in intreaga sa activitate sociala, dand
eleganta gestului corporal, rezistenta la oboseala, eficienta in miscarile proprii
diverselor profesii si un bun nivel al conditiei fizice. In contextul acestei
functii se vorbeste despre o “capacitate motrica generala” preponderent
solicitata in activitatea de educatie fizica si de o “capacitate motrica specifica”
care este angrenata mai mult pe linia activitatilor de tip sportiv (A. Dragnea).
Subsistemele dsportului de performanta si inalta performanta urmaresc
valorificarea maxima a capacitatii motrice a subiectilor practicanti. In acest
context se vorbeste despre “functia de dezvoltare a capacitatii de performanta”
sau de “maximizare a performantei sportivului” (M. Epuran).
 Functiile asociate: igienica; educativa (culturala); recreativa; de emulatie; de
socializare; economica.
2. Scopul si obiectivele educatiei fizice si sportului
 Scopul educatiei fizice si sportului il constituie “dezvoltarea complexa a
personalitatii individului, in concordanta cu cerintele societatii, de dobandire a
autonomiei, eficientei si echilibrului cu mediul natural si social” (A. Dragnea).
 Scopul trebuie sa aiba: un caracter practic (sa configureze directiile principale
de actionare intr-o perioada istorica definita); un caracter strategic (prin care
sa se asigure dezvoltarea coerenta a domeniului pe termen lung).
 Obiectivele generale (de rangul I) pun in evidenta tot ce este comun pentru
toate subsistemele educatiei fizice si sportive:
a) Mentinerea unei stari optime de sanatate a celor care practica exercitiile
fizice in mod sistematic si constient, precum si cresterea potentialului lor
de munca si viata;
b) Favorizarea proceselor de crestere si optimizare a dezvoltarii fizice a
organismului celor ce practica sistematic si constient exercitiile fizice;
5
 c) Dezvoltarea/educarea calitatilor motrice de baza in primul rand si a celor
specifice unor probe sau ramuri sportive, in plan secundar;
d) Formarea (corecta) a unui sistem larg de deprinderi si priceperi motrice
(de baza si utilitar-aplicative sau specifice unor probe si ramuri sportive;
e) Formarea si perfectionarea capacitatii motrice si a obisnuintei de
practicare sistematica, corecta si constienta a exercitiilor fizice, mai ales in
timpul liber uman;
f) Contributia eficienta la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale,
morale, volitive, estetice, civice si tehnico-profesionale. (Gh. Carstea)
 Obiectivele specifice (de rangul II) particularizari ale obiectivelor generale,
la nivelul subsistemelor educatiei fizice si sportive pe de o parte si a sportului
pe de alta parte si sunt stabilite obiective pentru:
- Educatie fizica si sportiva a tinerei generatii:
a) Favorizarea proceselor de crestere armonioasa si de dezvoltare fizica;
b) Prevenirea instalarii si corectarea deficientelor de postura cu caracter
global sau segmentar;
c) Formarea reflexelor de postura corecta a corpului in actiuni statice si
dinamice;
d) Dezvoltarea calitatilor motrice, formarea si perfectionarea deprinderilor si
priceperilor motrice;
e) Stimularea interesului si aptitudinilor pentru practicarea diferitelor
sporturi;
f) Formarea obisnuintei de a practica exercitii fizice in mod independent;
g) Favorizarea integrarii sociale.
- Educatia fizica militara; Educatia fizica profesionala; Educatia fizica (si
sportiva) independenta; Subsistemul “sport de performanta”; Subsistemul
“sportul pentru toti”; Subsistemul “sport adaptat”.
 Obiective intermediare (de rangul III): actioneaza la nivelul ciclurilor de
invatamant si/sau a stadiilor antrenamentului sportiv. In continutul
programelor scolare de specialitate sau a celor elaborate de federatiile
sportive, sunt prezentate sub denumirea de “obiective cadru” pentru educatia
fizica si sportiva din invatamantul pre-primar, primar, gimnazial, liceal si
profesional sau “obiective stadiale”/stadiile instruirii sportive (initiere,
avansati performanta). “Obiectivele de referinta” care specifica rezultatele
asteptate ale invatarii si urmaresc achizita de competente de la an la an de
studiu sau la altul, iar in cazul antrenamentului sportiv “obiectivele de etapa”
cu functii similare cu cele mentionate anterior.
 Obiective operationale (de rangul IV): vizeaza comportamentele imediate,
observabile in timp scurt, ce pot fi urmarite si masurate, adica actiunile pe care
6
 subiectul trebuie sa le realizeze in timpul unei activitati (lectii de educatie
fizica si sportiva sau/si lectii de antrenament sportiv).

Sistemul mijloacelor educaţiei fizice şi sportive

1. Exercitiul fizic
 Exercitiul fizic = actiunea, adevarat, preponderent corporala efectuata
sistematic si constient in vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si a
capacitatii motrice a oamenilor (I. Siclovan).
 Caracteristicile definitorii ale exercitiului fizic:
- Exercitiul fizic isi are originea in actul motric general al omului in
miscare;
- La baza oricarui exercitiul fizic sta o anumita intentie care este in
concordanta cu cerintele realizarii obiectivelor e.f.s. concordanta dintre
intentie si obiectivele dominante diferentiaza exercitiul fizic de celalalte
miscari ale omului pe care acesta le desfasoara in mod curent, in activitatea
cotidiana;
- Exercitiul fizic este mijlocul specific de baza, instrumentul didactic
fundamental cu care se „opereaza” in activitatile de educatie fizica si
antrenament sportiv. Deprinderile motrice pot indeplini functii didactice
similare exercitiului fizic insa ele vor reprezenta mereu structuri bine
determinate pentru a caror insusire va fi nevoie de un anumit sistem de
exercitii fizice;
- Orice exercitiu fizic presupune o miscare voluntara realizata pe fondul unui
efort fizic ce are la baza contractiile musculare statice si dinamice ale
diferitelor grupe sau lanturi musculare. Efortul fizic la randul sau,
determina realizarea unui efort functional complex care cu cat este mai
sustinut, cu atat exercita unfluente semnificative pe directia ameliorarii
principalelor functii ale organismului;
- Concomitent cu efectuarea exercitiului fizic se activeaza la nivelul
practicantului si un complex de mecanisme psihice concretizat printr-un
efort psihic;
- eficienta exercitiilor fizice este dependenta de durata de activitate. Cu cat
actul/actiunea motrica se repeta pe o perioada mai indelungata de timp, cu
atat el produce modificari pozitive mai insemnate la nivelul dezvoltarii
fizice si a capacitatii motrice a individului.
 Continutul exercitiului fizic: totalitatea elementelor din care sunt alcatuite
exercitiile fizice definesc continutul acestora. Ion Siclovan identifica
urmatoarele elemente ce alcatuiesc continutul exercitiilor fizice:
7
 - Miscarile segmentelor corpului sau ale acestuia in intregime, asa cum sunt
ele efectuate in cadrul exercitiilor respective;
- Efortul fizic solicitat de executarea miscarii, concretizat in cantitatea de
lucru mecanic, in intensitatea cu care se efectueaza actiunile respectie,
precum si in complexitatea activitatii depuse;
- Efortul psihic, pus in evidenta prin gradul de solicitare a diferitelor procese
psihice cum sunt: memoria, atentia, rapiditatea gandirii, vointa etc.;
- Efortul functional reflectat printr-o trecere a organismului la un nivel
superior al activitatii functionale.
 Forma exerctiului fizic – elemente de referinta care stau la baza ei:
- Pozitia corpului in raport cu reperele materiale si spatiale ale mediului in
care se efectueaza exercitiul fizic;
- Relatia dintre segmentele corpului angrenate in miscare;
- Directiile in care sunt actionate segmentele corpului sau intregul corop, in
timpul derularii miscarii;
- Gradul de amplitudine manifestat la nivelul diferitelor etaje articulare si
segmente corporale implicate in miscare;
- Tempoul si ritmul executarii miscarii;
- Sistemul de dispunere al subiectului executant, in raport cu partenerii si/sau
adversarii.
 Tehnica miscarii = totalitatea actiunilor si procedeelor de miscare prin forma
si continutul lor specific, asigura posibilitatea practicarii unei ramuri sportive,
in concordanta cu prevederile regulamentelor in vigoare

2. Aparatura de specialitate
 Ca mijloace ale e.f.s., aparatele de specialitate sunt concepute si utilizate in
scopuri diferite, astfel:
a. Pentru pregatirea fizica generala se folosesc aparate si materiale care
intra in mod obisnuit in dotarea unei sali de sport: scari fixe, banci de
gimnastica, bastoane, gantere etc.
b. Pentru optimizarea pregatirii sportive (specifice), se apeleaza la
aparatele ajutatoare: lonjele si plasa elastica la gimnastica, schiurile pe
role pentru schi alpin si schi fond, masinile de aruncare a mingilor (tenis
de camp) etc.
c. Aparate cu care se identifica practicarea unor sporturi, cum ar fi:
aparatura din gimnastica artistica (sol, cal, paralele, inele etc.) sau
obiecte care definesc unele din probele atletismului (disc, ciocan, sulita
etc);
8
 d. Echipamente folosite in vederea protejarii sportivilor in timpul evolutiei
lor, atat in antrenament cat si in timpul concursurilor oficiale: casti de
protectie (scrima, hochei etc), aparatori la picioare (fotbal, schi alpin
etc.), la brate (tir cu arcul, schi alpin etc).

3. Mijloacele – măsurile de susţinere şi refacere a capacităţii de efort

 In timpul lectiei de educatie fizica sau a sedintei de antrenament sportiv,
sustinerea-refacerea, se asigura in principal prin pauzele mai mlungi sau mai
scurte ce se acorda dupa efectuarea fiecarei unitati de efort care solicita
organismul mai intens.
 Dupa incheierea competitiilor sportive sau a lectiilor de antrenament,
mijloacele de refacere sunt deosebit de complexe. A. Dragnea clasifica aceste
mijloace dupa doua criterii:
a. Dupa efectele exercitate asupra organistmului sunt mijloace care
accelereaza refacerea neuropsihica, neuromusculara,
endocrinometabolica si cardio respiratorie;
b. Dupa apartenenta lor: mijloace balneo-fizio-hidroterapeutice; mijloace
dietetice; mijloace farmacologice;

4. Mijloace asociate
 Amplifica eficienta practicarii exercitiilor fizice. Din cadrul acestor mijloace
fac parte: conditiile (masurile) igienice; factorii naturali de calire; mijloace
imprumutate din celelalte laturi ale educatiei generale.

Sistemul componentelor procesului instructiv – educativ de educaţie fizică

şi sportivă

1. Definitii, generalitati
 Proces = ansamblu de operatii prin care se realizeaza o lucrare.
 Intruire = prices de predare a cunostintelor si deprinderilor care se desfasoara
in institutiile de invatamant.
 A instrui = a pregati intr-un anumit domeniu, a invata.
 Educatie = ansamblul de masuri aplicate in mod sistematic in vederea
formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale si fizice ale oamenilor.
 Scopul procesului instructiv-educativ specific activitatilor motrice dirijate este
directionat spre: (sau componentele procesului instructiv-educativ proprii
activitatii de educatie fizica si sport)
- Formarea unui ansamblu de cunostinte teoretice de specialitate;
- Optimizarea indicilor morfo-functionali ai organismului;
9
 - Perfectionarea capacitatii motrice, respectiv a priceperilor, deprinderilor
motrice si dezvoltarea calitatilor motrice;
- Formarea unui comportament civic, compatibil cu cerintele unei societati
moderne.

2. Cunostintele teoretice de specialitate

 Cunostinte teoretice de specialitate = sistemul de reprezentari, notiuni, legi
care se transmit elevilor/sportivilor in mod continuu, gradat, sistematic si
diferentiat prin intermediul procesului de instruire motrica.
 Transmiterea cunostintelor teoretice se poate realiza in mod direct prin
intermediul cadrului didactic (verbal) sau indirect cu ajutorul materialelor
intuitive (planse, grafice, video etc.) precum si prin studiu individual.
 Scopurile majore pentru care se transmit cunostintele de specialitate sunt:
- De a comunica participantilor unele idei, notiuni, reguli specifice activitatii
de educatie fizica si sport;
- De a le forma subiectilor implicati pe linia instruirii motrice, competente
care sa le permita acestora identificarea, ierarhizarea si clasificarea
elementelor principale de continut specifice domeniului e.f.s., evidentiind
ceea ce au ele esential si determinandu-i sa formuleze reguli de actiune si
evaluare bazate pe propria lor experienta.

3. Indicii morfo-functionali ai organismului

 Indicii morfo-functionali ai organismului reprezinta o premisa fara de care nu
se poate obtine o dezvoltare substantiala a calitatilor motrice si nici o insusire
corecta a diferitelor deprinderi motrice.
Indicii morfologici si functionali ai organismului
Armonia acestor categorii de indici constituie pentru activitatea de educatie fizica
si sport, un obiectiv de maxima importanta, la nivelul oricarui subsistem.
Abordarea acestei componente presupune din partea profesorului, o buna
cunoastere a particularitatilor anatomo-functionale si caracteristicilor procesului de
crestere si dezvoltare, pentru fiecare varsta.
Numai in acest fel, se pot asigura, printr-o metodologie adecvata, efectele
benefice ale practicarii exercitiilor fizice, la nivelul celor doua categorii de indici:
● indici somatici reprezentati de,
- inaltime
-greutate
- dimensiunea segmentelor corporale

10
 -perimetre, diametre, anvergura bratelor, etc.
● indici functionali reprezentati de,
- frecventa cardiaca
- frecventa respiratorie
- capacitate respiratorie, etc.
Prin efectele inregistrate la nivelul indicilor morfo-functionali ai organismului,
educatia fizica si sportul contribuie esential la cresterea calitatii vietii.

4. Calitatile motrice (calitatile fizice, aptitudinile motrice)

Calitatile motrice
Calitatile motrice pot fi definite drept caracteristici inascute ale motricitatii
individului, al caror nivel se dezvolta pe parcursul vietii dupa o dinamica
dependenta de mai multi factori:
● fondul genetic al individului;
● caracteristicile procesului de crestere si dezvoltare biologica, la diferite
categorii de varsta, care asigura o disponibilitate inegala de-a lungul vietii
pentru dezvoltarea calitatilor motrice;
● cadrul geografic si social in care se dezvolta individul (familie, locatie,
gen de activitate desfasurat, tip de scolarizare, etc);
● implicarea intr-un proces formativ organizat si specializat, de tip educatie
fizica sau activitate sportiva.
Urmare a nivelului de manifestare a calitatilor motrice, individul prezinta
performante diferite in executarea actelor si actiunilor motrice, cu indici de
viteza, forta, rezistenta, coordonare si suplete.
Activitatea de educatie fizica si sport vine sa valorifice disponibilitatile
generate de procesele naturale de crestere si dezvoltare, in directia dezvoltarii
calitatilor motrice, actionand organizat si stiintific, dupa o metodologie
proprie si eficienta.
Literatura de specialitate prezinta o tipologie diversa a calitatilor motrice, din
care o vom prezenta doar pe cea deja bine cunoscuta:
-calitati motrice de baza, viteza, rezistenta, forta, capacitatile coordinative,
supletea;
- calitati motrice specifice anumitor ramuri sportive, reprezentate prin
combinatii ale calitatilor motrice de baza.

 Calitatea motrica = aptitudinea individului de a executa miscari exprimate in

indici de viteza, vorta, rezistenta, indemanare, mobilitate.

11
 = insusiri ale organismului concretizate in capacitatea de
efectuare a actiunilor de miscare cu anumiti indici de forta, viteza,
indemanare, rezistenta (I. Siclovan).
 Calitatile motrice, in diferite ponderi, sunt prezente in efectuarea oricarui act
de miscare al omului. Nicio calitate motrica nu se poate manifesta in mod
izolat. In timpul efectuarii actelor/actiunilor motrice, in acelasi timp, sunt
prezente forme de manifestare ale tuturor calitatilor motrice, fiecare dintre
acestea participand intr-o anumita proportie la realizarea sarcinii de miscare.
 Dezvoltarea calitatilor motrice = modificarile morfologice si functionale
produse in organismul subiectului supus la eforturi fizice repetate sistematic si
continuu, dupa cerinte metodologice specifice in corelatie cu obiectivele de
instruire programate. Inglobeaza atat procesul cresterii dimensiunii celulelor,
tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor implicate in efort, cat si
diferentierea functiilor fiziologice specifice acestora.
 Educarea calitatilor motrice = totalitatea actiunilor pedagogice necesare
canalizarii dezvoltarii calitatilor motrice in lectia dorita. La varste mici, se
educa toate calitatile motrice, dar se pune accent mai mult pe formele de
manifestare a vitezei si indemanarii. La varstele de peste 14-15 ani, se va pune
accent si pe educarea diferitelor forme de manifestare a calitatilor de rezistenta
si forta (Gh. Carstea).
 Ion Siclovan si Gh. Carstea considerea calitatile motrice de doua feluri:
- De baza: Viteza, indemanare, rezistenta, forta (unii autori adauga supletea
iar altii exclud indemanarea)
- Specifice (numite si combinate): care sunt implicate in practicarea unor
ramuri si probe sportive, dar si in alte activitati motrice solicitate in
anumite situatii din viata.
 Pentru fiecare calitate motrica exista un element caracteristic astfel: Viteza
(repeziciune), Indemanare (grad de complexitate), rezistenta (durata), forta
(incarcatura), suplete (amplitudine).

Viteza
 Viteza = capacitatea organismului uman de a executa acte sau actiuni motrice,
cu intregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, intr-un timp cat
mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuteala) maxima, in functie de conditiile
existente (Gh. Carstea)
 Formele de manifestare ale vitezei:
- Viteza de reactie capacitatea individului de a raspunde la un anumit
stimul, printr-un act sau actiune motrica in timpul cel mai scurt;

12
 - Viteza de executie se masoara prin timpul consumat de la inceperea
efectuarii unui act sau actiuni motrice pana la terminarea acestuia (Gh.
Carstea);
- Viteza de repetitie se exprima prin numarul maxim de miscari simple
efectuate in unitatea de timp (A. Demeter);
- Viteza de deplasare o forma complexa de manifestare a vitezei. Ea
„oglindeste posibilitatile momentane ale sportivului pentru parcurgerea cu
maxim de viteza a unei distante date” (V=S/T)
 Factorii care conditioneaza valoarea vitezei:
- Mobilitatea proceselor nervoase corticale;
- Ereditatea;
- Viteza de transmitere a impulsurilor nervoase;
- Acuitatea, precizia organelor receptoare;
- Calitatile fibrelor musculare care se contracta;
- Valoarea surselor si proceselor energetice;
- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice;
- Unii factori de tip constitutionali (lungimea segmentelor, mobilitatea
articulara);
- Starea de incalzire a musculaturii;
 Viteza in regimul altor calități motrice
- Viteza-Rezistenta: se defineste ca fiind capacitatea individului de a realiza
acțiuni motrice cu indici sporiți de viteză,un timp cât mai
indelungat.Aceasta modalitate de combinare dintre celo doua calități
motrice,in literatura de specialitate se vorbeste de rezerva de viteza.Aceasta
poate fi definită prin capacitatea pSiho-motrică a organismului de a stoca
Si apoi de a dezvolta la un moment dat,indici superiori de viteza in
condițiile efectuarii unor acțiuni motrice de durată medie sau lungă.
- Viteaza-Indemânare:reprezinta capacitatea de a efectua acțiuni motrice
complexe care solicită capacitătile coordinative ale organismului-cu indici
de viteză adecvați.
- Viteza-Forța:se mai numeste Si „forța exploziva” , „forța rapida” sau forța
manifestată in regim de viteză;unii autori o conSideră similara cu
„detenta”.Forta explozivă reprezintă capacitatea unui segment corporal de
a invinge o rezistență printr-o viteză de contracție musculară foarte mare.
 Viteza la diferite vârste
Este calitatea motrică cu cel mai mare grad de determinae genetică,deci
antrenabilitatea ei este destul de scazută.Se conSidera că printr-un proces de
instruire dirijat corect,valoarea vitezei se poate imbunătăți doar cu cca.20%(Filin
citat de R.,Manno 1996 Si V.,Tudor 1990) pag. 89;
13
 - Viteza de reacție inregistrează valorile cele mai bune in jurul vârstei de 20
de ani.Prin exersare,timpul de reacție se amelioreaza intre 8 Si 25,apoi se
stabilizează pâna in jurul vârstei de 60 de ani,dupa care incepe să
crească(să se inrăutățească);
- Viteza e repetiție creSte incepand de la 6-7 ani,pâna la 16-18ani;
- Viteza de deplasare,in lipsa unei instruiri specializate,prezintă valorile cele
mai bune in jurul vârstei de 16-17 ani la fete Si 20-22 de ani la băieții
neantrenați.
- Incepand cu vârsta de 10 ani se poate realiza dezvoltarea/educarea vitezei
sub toate formele sale de manifestare. exerciţiile folosite pentru dezvoltarea
vitezei trebuie să fie ori foarte simple ca execuţie tehnică, ori bine insuSite
ca tehnică. Exerciţiile de viteza, ca durată, se incadrează intre 5-6 secunde
Si 40-45 secunde, după care se intră in zona rezistenţei.

Indemanarea
 Indemanarea = capacitatea umului de a efectua acte si actiuni motrice cu grad
superior de coordonare, in conditii de eficienta si cu un minim de consum
energetic si nervos (P. Dragomir).
 Gradul de complexitate, din punctul de vedere al caracteristicilor de realizare
al acțiunilor motrice, depinde de urmatori indici:
- Nivelul de dificultate al acțiunii motrice;
- Precizia miScărilor conținute in acțiunile motrice,raportate la dimenSiunile
spațiale aflate la dispoziția executantului pentru efectuarea miScărilor
propuse;
- Viteza solicitată de execuția conținuturilor motrice care trebuie realizate
(ritmul, tempoul);
- Nivelul de incordare motrică manifestată in timpul derulării acțiunii
motrice;
- Sincronizarea acțiunilor motrice proprii cu acțiunile efectuate de partener
Si adversari.
 Principalele componente ale indemanarii: capacitatea de coordonare, de
diferentiere chinestezica; capacitatea de reactie motrica; echilibrul; precizia;
orientarea spatio-temporala; amplitudinea; simtul ritmului; ambilateralitatea
etc.
 Formele de manifestare ale indemanarii:
- Indemanarea generala capacitatea globala a individului de a-si adecva
in mod eficient comportamentul motric la diferite solicitari cotidiene;

14
 - Indemanarea specifica (speciala) capacitatea specializata a individului
de a efectua acte si actiuni motrice de o anumita categorie, cu indici sportiti
de eficienta;
- Indemanarea in regimul altor calitati motrice se manifesta pe fondul
efectuarii actiunilor motrice in care indemanarea, ca si calitate dominanta,
se afla in raport combinativ cu celelalte calitati motrice
 Factorii de conditionare ai indemanarii sunt:
- Calitatea sistemului nervos central si anume, nivelul de dezvoltare a
proceselor de coordonare si plasticitatea scoartei cerebrale;
- Calitatea functionala (acuitatea, finetea, precizia) a organelor receptoare;
- Calitatea transmiterii impulsurilor nervoase si a invervatiei musculare;
- Capacitatea de anticipare a executantului;
- Memoria si gandirea executantului;
- Experienta motrica anterioara a subiectului;
- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice.
 Indemânarea la diferite vârste:
- La 6/7-10 ani, datorită plasticității cortexului cerebral sunt create premisele
pentru educarea in anumite limite,a indemânarii.
- La 11-14/15 ani sunt create condițiile funcționale pentru o invățare motrică
eficientă având ca Si consecințe imediate:
- Invățarea thecnicilor sportive de bază;
- Lărgirea continuă a experienței motrice;
- Aprofundarea structurilor motrice dobândite;
- La 16-19 ani se produce o stabilizare generală a conduitelor motrice, o
ameliorare a capacităților motrice de ghidare, adaptare, readaptare Si
combinare a miscărilor.Capacitatea de invățare motrică este mai mare la
băieți decât la fete.

Rezistenta (anduranta = putere de a suporta)

 Rezistenta = capacitatea de a efectua timp indelungat o activitate oarecare fara
a reduce eficienta ei (V.M., Zatiorski)
 Formele de manifestare ale rezistentei:
Dupa ponderea participarii musculaturii corpului:
- Rezistenta generala capacitatea organismului de a efectua timp
indelungat actiuni motrice care angreneaza cca. 70% din totalul grupelor
musculare ale corpului uman;
- Rezistenta regionala capacitatea omului de a efectua actiuni motrice
prelungite, pe baza participarii in mod permanent la efort, a unui numar
limitat de grupe musculare (1/3 din intreaga musculatura a corpului);
15
 - Rezistenta locala implica angrenarea intr-o activitate prelungita a mai
putin de 1/3 din intreaga musculatura (dupa alti autori 1/6, 1/7); T.
Ardeleanu imparte rezistenta locala in: rezistenta musculara locala aeroba
dinamica; musculara locala aeroba statica; musculara locala anaeroba
dinamica; musculara locala anaeroba statica.
Dupa caracteristicile activitatilor care solicita depunerea eforturilor fizice
indelungate:
- Rezistenta generala capacitatea organismului de a efectua actiuni
motrice de lunga durata, cu indici optimali de eficienta;
- Rezistenta specifica se refera la aspectele particulare ale rezistentei
necesare in desfasurarea anumitor profesii sau la practicarea
ramurilor/probelor sportive;
Dupa modul in care este satisfacuta cerinta energetica a organismului:
- Rezistenta aeroba forma a rezistentei in care energia necesara
acoperirii cheltuielilor energetice se obtine din arderile rezultate in
prezenta oxigenului asigurat tesuturilor chiar in timpul efortului care
depaseste 8 minute;
- Rezistenta anaeroba capacitatea organismului de a efectua eforturi cu
intensitati mari, in care se acumuleaza „o datorie de oxigen” la nivelul
musculaturii. 45 secunde - 2 minute;
- Rezistenta mixta situata la prag anaerob-aerob. Mecanismul responsabil
de realizarea acestui procres este cresterea procentului de VO2 consumat
din VO2 maxim;
Dupa durata efortului:
- Rezistenta de durata lunga efortul depaseste 8-10 min;
- Rezistenta de durata medie efortul este cuprins intre 2-8 min;
- Rezistenta de scurta durata 45-120 sec.;
 Factorii care conditioneaza rezistenta:
- Stabilitatea proceselor nervoase fundamentale, in sensul intretinerii un timp
cat mai indelungat a unui raport constant intre excitatia si inhibitia
corticala;
- Posibilitatile de activitate ale sistemelor si functiilor organismului, mai ales
pe plan cardio-vascular, respirator si metabolic;
- Calitatea metabolismului si a surselor energetice;
- Tipul de fibre musculare implicate in activitate;
- Capilarizarea si reglarea periferica;
- Compozitia biochimica a sangelui;
- Capacitatea proceselor volitive;

16
 Rezistenţa la diferite vârste
- In primii ani de viaţa, la copilul mic nu se poate vorbi de manifestarea
calităţii motrice de rezistenţă, evidenţiată pe fondul unor eforturi
prelungite, in miScările ciclice (coordonarea motrică redusă determină
disperSia energiei, fapt ce generează o stare de oboseală reSimţită de copil)
- La vârsta preScolară (3-4; 6-7ani), pe fondul dezvoltării preciziei Si a
coordonării care ambele contribuie la realizarea miScărilor in mod mai
economic, se poate educa rezistenţă dacă procesul de intruire este adaptat
vârstelor respective, iar eforturile se realizează fără constrângere
(particularităţile pSihologice proprii acestei vârste exclud suportarea
eforturilor de rezistenţă).
- La Scolari până la pubertate dezvoltarea rezistenţei trebuie să se facă (pe
cât posibil) individualizat. Se recomandă exerciţii cu intensităţi medii, in
regim de efort aerob. Capacitatea aerobă creSte progresiv până la 11-12
ani, similar la cele două sexe. Stagnează apoi aproximativ 2 ani, după care
se inregistrează un declin in cazul in care nu se acţionează sistematic
pentru dezvoltarea ei (mai ales la fete datorită apariţiei caracterelor sexuale
secundare; la băieţi, creSterea capacităţii aerobe reincepe in mod
semnificativ după perioada de platou menţionată).
- Din punct de vedere morfologic, in prima fază a pubertăţii, educarea
rezistenţei se poate realiza in condiţii optime, deoarece dimenSiunile Si
greutatea inimii Si a plămânilor ating procentajul lor maxim de
creStere.Dezvoltarea completă a capacităţii de rezistenţă nu poate fi atinsă
decât dacă, in această perioadă organismul este suficient de inţes solicitat.
- Rezistenţa poate fi dezvoltată Si la vârste inaintate, până la 45 de ani –
ducând la creSterea capacităţii de performantă Si tolerantă la efort precum
Si la ameliorarea funcţională a Sistemului cardio-respirator.La maturitate,
decalajul dintre valorile capacităţii de efort aerob la femei Si bărbaţi se
accentuează conSiderabil.

Forta
 Forta = capacitatea organismului de a invinge pe parcursul miscarii o
rezistenta pe baza contractiei musculare (I. Siclovan);
 Formele de manifestarea ale fortei sunt:
In functie de participarea grupelor musculare:
- forta generala consta din capacitatea organismului de a invinge sau de a
se opune diferitelor forme de rezistenta prin incordarea sau/si actionarea
principalelor grupe de muschi scheletici ai corpului;

17
 - forta speciala (specifica) capacitatea organismului de a se opune –
invinge diferite tipuri de rezistenta, pe baza contractiilor selective a
anumitor grupe ale musculaturii scheletice care actioneaza in corelatie cu
cerintele de executie a sarcinii motrice, la un moment dat;
In functie de caracterul contractiei musculare:
- forta statica caracterizata prin actiunea muschilor scheletici asupra unor
rezistente externe exclusiv prin incordare, fara scurtarea muschilor;
- forta dinamica acel gen de forta in care actionarea asupra rezistentei
externe este realizata prin incordarea si scrtarea – lungirea muschilor
striati;
- forta mixta se manifesta pe diferite secvente ale actului/actiunii motrice
prin marirea – scurtarea sau mentinerea lungimii fibrelor musculare si a
muschilor in intregime. Se mai numeste si „forta combinata” sau
„auxotonica”.
Dupa capacitatea de efort dezvoltata:
- forta absoluta se manifesta in general in regim static, sub forma
contractiilor izometrice sau prin miscari lente, pe fondul contractiilor
intermediare;
- forta relativa determinata de raportul dintre forta absoluta pe care o
poate dezvolta un individ si greutatea propriului corp.
In functie de modul in care se combina cu celelalte calitati motrice:
- Forta – viteza capacitatea de a manifesta indici superiori de forta intr-un
interval scurt de timp. Pentru exprimarea combinatiei F-V, rezistenta care
trebuie invinsa se va situa la valori moderate sau mari (peste 50%)
- Forta – rezistenta capacitatea care permite organismului sa se opuna
oboselii. In prestatiile in care forta se combina cu durata actionarii (interval
de timp mai mare).
 Factorii de conditionare ai fortei:
- Activitatea sistemului nervos central concentrarea produselor nervoase
fundamentale;
- Coordonarea intermusculara realizata de centrii motori corticali si
subcorticali;
- Calitatea reglarii tonusului muscular valoarea mai scazuta a tonusului de
repaus din muschii antagonisti, determina cresterea fortei de contractie
dezvoltata de muschii agonisti;
- Diametrul muschiuliu cu cat grosimea fibrelor musculare care compun
muschiul este mai mare, cu atat se poate dezvolta o forta mai mare;
- Cantitatea de resurse energetice si de enzime pe care le detine muschiul;
- Structura muschiului;
18
 Lungimea fibrelor musculare;
-
Motivatia subiectilor pentru activitate si capacitatea de concentrare a
-
atentiei;
- Starea de functionare a segmentelor si articulatiilor;
- Durata contractiei contractiile de 15-20 secdetermina o crestere mai
mare a fortei decat cele de 2-3 sec.;
- Nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice;
- Varsta (forta descreste dupa 20-30 de ani);
- Diferentierile sexuale se considera ca femeile poseda 70% din forta
barbatilor;
- Ritmul circadian indicii de forta mai buni se manifesta intre orele 8:30-
9:30 si 16:00-18:30.
 Forța la diferite vârste
- Forța musculara urmeaza o dezvltare paralelă la ambelke sexe până la 11-
12 ani,iar nivelul său este practic identic la copiii mai mici.Procentajul
important de creStere a forței inaintea vârstei de 11 ani-la ambele sexe se
poate explica printr-o ameliorarea a acoordonării neurmusculare.
- La 13-14 ani,creSterea forței la băieți este mult mai pronunțată, incheindu-
se la 18-20 de ani,adică cu 2-3 ani mai târziu decât la fete, la care se
constată o stabilizarre sau o uSoară regreSie(R.Manno 1996,V.,Tudor
1990) pag. 88. Acest tip de creStere diferențiată,ce poate ajunge până la
40%,se datorează unei producții diferite de hormoni androgeni.

Supletea
 Supletea = capacitatea organismului de a efectua cu amplitudine mare, actiuni
motrice (Al. Mogos)

Comportamentul motric învăţat – deprinderile şi priceperile motrice.

Etapele formarii deprinderilor motrice :

 Etapa initierii ( „insusirii primare”) in bazele tehnice de executie a
deprinderii motrice.
Obiectivele principale ale etapei :
- formarea unor reprezentari clare asupra deprinderilor respective (se
realizeaza in mod special prin explicatie si demonstratie)
19
 - formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderilor motrice
- descompunerea , daca este cazul , a deprinderii motrice in elemente
componente si exersarea analitica a acestora.
- -preintampinarea sau corectarea greselilor tipice de executie.
 Etapa consolidarii deprinderii motrice
Obiectivele principale:
- formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile
spatiale ,temporale si dinamice optime.
- intarirea legaturilor temporale prin exersarea deprinderii in conditii relativ
constante , standardizate, creandu-se premisele pentru executarea acestora in
conditii variate.
- corectarea cu prioritate a greselilor individuale de executie a deprinderi
motrice .

 Etapa perfectionarii deprinderii motrice

Obiectivele principale :
- sporirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi prin desavarsirea
procedeelor tehnice specifice.
- exersarea deprinderii motrice cu precadere in conditii cat mai variate si
apropiate de cele intalnite in practica, mai ales in cea competitional –
sportiva.
- includerea deprinderii in inlantuiri de alte depinderi motrice si executarea
acestor ’’combinatii’’ cu usurinta, cursivitate si eficienta.

Deprinderile motrice

Deprinderile motrice se prezinta drept componente voluntare ale motricitatii

individului care se formeaza in ontogeneza, ca rezultat al solicitarilor vietii cotidiene si
ocupationale, sau urmare a instruirii intr-un proces specializat.
Odata formate, acestea se perfectioneaza neuniform, in functie de tipul si nivelul
solicitarilor, prezentand grade diferite de precizie, cursivitate, coordonare, viteza,
usurinta, plasticitate, automatizare, consum energetic.
Mecanismul de formare a deprinderilor motrice are la baza formarea reflexelor
conditionate prin intermediul repetarii multiple, ceea ce conduce, in cele mai multe
situatii, la formarea stereotipurilor dinamice si o eficientizare a proceselor energetice.

20
Caracteristicile deprinderilor motrice:
● sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formeaza in mod
constient;
●sunt rezultatul calitativ al exersarii miscarilor;
● sunt structuri de miscari coordonate care constau in integrarea sistemica a
miscarilor insusite anterior;
●valorifica, prin capacitatea de diferentiere fina, informatiile senzorial-perceptive,
rezultand o dirijare a actiunilor;
●prezinta o aferentatie inversa, rapida si eficienta;
● dovedesc o relativa stabilitate in conditii constante, si plasticitate in conditii
variabile;
●sunt conditionate de aptitudinile motrice, motivatie, nivelul instruirii, etc.
Acestor caracteristici le pot fi adaugate cele ale miscarilor care compun
deprinderile:
●unele elemente, sau chiar intreaga deprindere, se pot automatiza complet,
asigurand o eficienta deosebita a miscarilor si un control redus al scoartei
cerebrale, ceea ce permite reorientarea atentiei catre alti factori implicati in
actiune;
● elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, intr-un sistem
unic si ireversibil, din punct de vedere al posibilitatii de a exista executii
identice sau de a fi modificata succesiunea miscarilor;
●chiar daca deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul mecanismului de
realizare), exista situatii in care ele se manifesta original, adaptandu-se la
modificarile conditiilor de executie.

Priceperi motrice:

Priceperile motrice sunt componente voluntare neautomatizate ale motricitatii

individului, rezultate ale procesului de invatare motrica, care valorifica prin intermediul
inteligentei, ansamblul deprinderilor cunoscute, in conditiile adaptarii la sarcini motrice
variabile.
Principala cale de formare a priceperilor motrice o constituie problematizarea, ca
metoda euristica cu cea mai larga aplicabilitate in activitatea de educatie fizica si sport.
Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de urmatorii factori:
- constientizarea si aprecierea cat mai exacta a sarcinii motrice;
21
 -volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ;
-experienta motrica a individului;
- capacitatea de generalizare, memoria, imaginatia si creativitatea, manifestate de
individ.

 -Priceperi motrice elementare(simple) – se manifesta in prima faza a invatarii

unei actiuni motrice si se defineste ca „modalitate de actiune in care se
organizeaza un raspuns motric pe baza cunostintelor si a unor capacitati
motrice(preexistente), in conditiile initiale ale invatarii – situatia noua”
 Priceperi motrice superioare (complexe) – este caracterizata printr-o mare
complexitate structural-functionala , ingloband cunostinte teoretice ,
experienta personala , deprinderi diferite , toate putand fi actualizate ,
mobiliate si selectate pentru rezolvarea unor situatii de asemenea complexe si
schimbatoare.Priceperile motrice superioare apar ca „post-deprinderi”, ele
reprezentand capacitatea individului de a combina actele / actiunile motrice
cunoscute, realizand raspunsuri complexe , exprimate prin miscare si dictate
de situatiile problematice ce apar in timpul participarii la derularea unei
activitati. Perfectionarea priceperilor motrice superioare , spre deosebire de
priceperile elementare , utilizeaza „ scheme operationale” care conduc in final
la executarea actiuni motrice in concodanta cu situatia concreta.

Obisnuintele

Obisnuintele pot fi descrise drept conduite voluntare ale individului, care includ
preferinte, predilectii, pasiuni, pentru un anumit domeniu sau activitate.
Obisnuintele, genereaza reactii similare ale individului in anumite situatii, bazate
pe motive si convingeri puternice.
Prin activitatea de educatie fizica si sport pot fi generate urmatoarele tipuri de
obisnuinte:
●obisnuinta de a practica sistematic exercitiul fizic, sub orice forma;
●obisnuinte legate de igiena practicarii exercitiilor fizice (igiena individuala,
colectiva, a bazelor materiale folosite, etc.);
●obisnuinte de conduita sociala.
Atitudinile
Atitudinile sunt componente structurale ale personalitatii umane, rezultate mai
ales din educatie si influente sociale, a caror caracteristica principala o constituie
disponibilitatea sistemului psihic de a percepe si judeca realitatea si de a reactiona in
consecinta.
22
 Educatia fizica si sportul favorizeaza atitudini favorabile ale individului fata de
urmatoarele situatii:
- societate si colectivitate;
- respectarea normelor morale;
- practicarea exercitiului fizic;
-activitatea desfasurata;
- reguli si legi profesionale sau sociale, etc.

Este bine cunoscuta influenta educatiei fizice asupra sferei intelectuale, prin
solicitarea memoriei, capacitatii de observare si analiza, atentiei, imaginatiei,
creativitatii, sau capacitatii de generalizare.
Contactul cu valorile domeniului, respectarea regulamentelor, corectitudinea,
spiritul de ajutorare, fair-play-ul manifestat de individ in relatile cu ceilalti participanti la
activitate, sunt numai cateva din elementele specifice activitatii de educatie fizica, care
se adreseaza sferei morale a educatiei.
Prin armonia dezvoltarii fizice, corectitudinea si acuratetea actelor si actiunilor
motrice, simbolistica miscarilor, educatia fizica se adreseaza sferei estetice a educatiei.
Caracterul formativ al procesului de educatie fizica si sport reiese din abordarea
tuturor laturilor educationale, prin corelarea efortului preponderent psiho-fizic, specific
activitatii, cu efortul intelectual implicat prioritar in celelalte situatii.

Efortul = o conduita conativa de mobilizare, concentrare si accelerare a fortelor

fizice si psihice in cadrul unui sistem de autoreglaj constient si aconstient, in vederea
depasirii unui obstacol, a invingerii unei rezistente a mediului si a propriei persoane.

Componentele efortului :
● Volumul efortului
● Intensitatea efortului
● Complexitatea efortului

PRACTICA ŞI METODICA PE GRUPE DE VÂRSTĂ

23
Metodica predării educaţiei fizice în învăţământul primar

1. Particularităţi motrice ale elevilor din învăţământul primar

Calitatile motrice de baza:
Viteza:
- de deplasare: se amelioreaza in jur de 10 ani; se realizeaza mai mult de
50% din viteza;
- detenta: traseu ascendent; baietii mai mult decat fetele cu 1-2 cm.

Indemanare:
- se dezvolta intens;
- se orienteaza usor spre reperele din jur;
- capacitatea de apreciere a marimilor - slab dezvoltata;
- imbunatatirea coordonarii generale;
- gradul de precizie creste;
-
Rezistenta:
- eforturi apreciabile la de rezistenta;
- crestere progresiva (cardio-vasculara);
- rezistenta statica relativ mica;
- oboseala rapida;
-
Forta:
- capacitate nesemnificativa;
- nu e diferenta mare intre fete si baieti;
- forta creste mai mult la nivelul membrelor inferioare;
- eforturile crescute de forta sunt contraindicate;
-
Mobilitate:
- grad ridicat de dezvoltare;
- fetele au un nivel mai inalt decat baietii.
-
Deprinderi motrice de baza:
Mersul: rigid; saltat; leganat; tarsait; necoordonat.

24
 Alergarea: balansata; varfurile orientate spre interior/exterior; trunchi spre
inapoi; barbia in piept (sau capul spre inapoi); intinderea bratelor din cot.
Aruncare/prindere: priza defectuasa; folosirea musculaturii bratului efector;
scaparea obiectului; extensia exagerata a bratului inapoi; la prindere: teama de
obiect; lipsa coordonarii; pozitia gresita a membrelor superioare.
Saritura: elan/avant insuficient; lipsa coordonarii elanului cu bataia; pozitie
rigida la aterizare.

2. Metodica optimizării dezvoltării fizice armonioase (recomandari metodice)

In selectionarea exercitiilor fizice cu scopul asigurarii dezvoltarii fizice corecte si

armonioase, se vor respecta urmatoarele cerinte:
- Precizarea regiunii, zonei, lantului muscular sau segmentul asupra caruia se
intentioneaza sa se actioneze;
- Indicarea exercitiului fizic care poate realiza angrenarea musculaturii
propuse;
- Determinarea pozitiei initiale a corpului;
- Un complex de exercitii ptr dezvoltarea fizica armonioasa/lectie va
cuprinde 5-8 exercitii;
- Numarul de repetari/exercitiu va fi de cca. 4x cu conditia realizarii a
minimum 16-32 miscari (4x4, 4x8t/exercitiu)
-
Pentru invatamantul primar se recomanda folosirea cu precaderea exercitiilor
libere sau cu obiecte portative usoare.
- Se recomanda o demonstratie corecta, insotita de explicatii scurte, precise,
in termeni accesibili, concomitent cu executarea de catre copii a fiecarui
timp de executie;
- In prezentarea ex de dezvoltare fizica la clasa I se pot utiliza denumiri
neterminologice, care pot ajuta la formarea reprezentarii copilului;
- Exercitiile cu obiecte sau la aparate, se folosesc de regula dupa ce elevii au
dobandit capacitatea de a efectua aceleasi miscari dar fara obiecte;
- In cazul in care exercitiile sunt orientate predominant spre dezvoltarea
mobilitatii: numarul cel mai mare de repetari va fi stabilit pentru coloana
vertebrala, urmeaza in ordine articulatia coxo-femurala, genunchiul,
umarul etc;
- Inainte de inceperea exercitiilor, sa se stabileasca masurile de ordine
organizatorica;
- Sistemul exercitii sa devina constant pe o perioada de 10-12 lectii;

25
 - Cadrul didactic trebuie sa recomande copiilor exersarea ilnica a
complexelor de dezvoltare fizica invatate in lectie;
- Exercitiile de dezvoltare fizica – cuprinse in complexe – constituie
continutul unei verigi a lectiei (Veriga a III-a) care sa aiba un caracter
permanent la nivelul invatamantului primar (10-12 minute/lectie in special
la clasele I-II).

3. Metodica educării / dezvoltării calităţilor motrice de bază (recomandari

metodice)

Viteza
- Actiunile motrice utilizate ca mijloace pentru educare trebuie sa fie
cunoscute si insusite corect de catre elevi;
- Intensitatile folosite: maximale (100%-mai rar, volum mai mic),
submaximale (85%-de preferat, volum mai mare);
- Durata efortului: 5-10 secunde (7-11 ani);
- Pauze: 1-5 min (fara pauze prea scurte sau prea lungi);
- Se poate lucra in aer liber si in interior;
- Dezvoltarea vitezei (sub una sau mai multe din formele de manifestare) se
poate constituie in tema-obiectiv de lectie;
- Succesiune neintrerupta de 10-12 lectii (10-15 min/lectie);
- Se planifica imediat dupa veriga a III-a ca tema cu nr. 1.

Rezistenta (generala, musculara locala)

- Pentru a se dezvolta rezistenta, un exercitiu trebuia sa aiba urmatoarele
caracteristici: sa fie cunoscut de elevi; volumul efortului sa determine o
stare de oboseala; intensitatea sa fie medie; pauzele sa nu permita refacerea
completa;
- Regimul de lucru „in serii”;
- Alergarea ca mijloc de ed/dezvoltare al rezistentei generale;
- Mentinerea/impunerea constanta a tempoului;
- Reguli de baza pentru educarea rezistentei: continuitatea in pregatire;
cresterea continua a duratei/distantei; variatia volumului de efort (in serii);
aprecierea progresului;
- Se preda in orice perioada a anului, in aer liber (generala) si in interior
(musculara locala) – 10-12 lectii;
- In lectie este dupa realizarea celorlalte teme, inainte de veriga a V-a;
- Evaluarea – „alergare de durata” (SNEEFS).

26
4. Metodica iniţierii / consolidării deprinderilor motrice de bază (recomandari
metodice)

Mersul
- Invatare de pe loc deplasare (liber cadenta);
- Desfasurarea pe fond muzical si pe deplasarea pe directii diferite
stimuleaza executia;
- Deplasarile prin mers (si variantele sale) vor fi dirijate cu repere;
- Evaluare: structura, eficienta, directie, ritm, coordonare, cursivitate etc.

Alergarea
- Invatarea de pe loc (pozitie, contact cu solul, coordonare);
- Miscarea corecta a picioarelor – de pe loc (genunchii sus, calcaiele la
sezut);
- Faza de zbor – mers progresiv accelerat accelerare;
- Se folosesc tempouri moderate insistandu-se asupra fazei de zbor,
coordonarii miscarii bratelor si caracterului relaxat;
- Se vor evita opririle bruste;
- Accent pe coordonarea respiratiei cu alergarea.

5. Metodica iniţierii / consolidării deprinderilor motrice utilitar-aplicative.

(recomandari metodice)
Tarare
- Se planifica in veriga a IV-a, fie ca tema, fie ca mijloc de dezvoltare a
calitatilor motrice;
- Se desfasoara pe suprafete netede, curate;
- In faza de invatare ritmul executiei va fi lent insistandu-se pe
coordonare;
- In faza de consolidare/perfectionare va fi inclusa in diferite forme de
intreceri (la inceputul stafetei sau parcursului aplicativ) si intotdeanua pe
sub limitatori;

Tractiune si impingere:
- Se planifica in veriga a IV-a, fie ca tema, fie ca mijloc de dezvoltare a
fortei;
- Se recomanda ca in timpul lectiei sa se efectueze ambele deprinderi;
- Se va asigura localizarea precisa a miscarii;
- Pe perechi/grupe echilibrarea raportului fortei dintre executanti;
- Individual frontal si la comanda;
27
 - Exersarea se face in spatii libere;
- Dozare: 5-6 secunde, 7-8x/lectie.

6. Formele de organizare a activităţilor de educaţie fizică în învăţământul primar

In regimul zilei de scoala:

- Lectia de educatie fizica;
- Gimnastica zilnica;
- Recreatia/pauza organizata;
- Momentul de educatie fizica.
In afara orarului scolii:
- Gimnastica de inviorare;
- Activitatile sportive – concursurile;
- Serbarea;
- Excursia – plimbarea;
- Tabara – colonia.

Metodica predării educaţiei fizice şi sportive în învăţământul gimnazial

1. Particularităţi motrice ale elevilor din învăţământul gimnazial:

- Calitatile motrice se dezvolta inegal;
- Educare prioritara a vitezei si indemanarii la baieti (12-13 ani) si a fortei si
rezistentei dupa 13 ani;
- Dezvoltarea vitezei si indemanarii pana la 13 ani iar pentru forta si
rezistenta dupa 14-15 ani pentru fete.

2. Metodica educării / dezvoltării calităţilor motrice de bază şi combinate

Rezistenta
- Metode bazate pe variatia volumului (cls V-VI);
- Metode bazate pe variatia intensitatii si a volumului (VII-VIII);
- Dezvoltarea rezistentei in regim de forta sau viteza care sa angajeze grupe
musculare mari;
- Disponibilitatile pentru dezvoltarea rezistentei sunt mai reduse;
- Se insista asupra unei respiratii corecte pentru alergarile de durata;
- Frecventa cardiaca <120-130 p/min;
- Pauzele sa asigure revenirea partiala;
- Ultima tema 10-12 lectii – aer liber (r generala), sala (r locala).

28
 Forta
- Cele mai frecvent utilizate metode si procedee metodice sunt:
antrenamentul in circuit si metoda power training;
- Mijloace pentru dezvoltare: ex cu invingerea propriei greutati; ex cu
partener; ex in conditii ingreuiate; ex cu ingreuieri usoare, incarcatura
mica;
- Eforturile crescute de forta sunt contraindicate;
- Se insista asupra dezvoltarii musculaturii articulatiei scapulo-humerale si
grupelor musculare implicate in extensia trunchiului;
- Eforturile – de scurta durata; intensitatea sa creasca progresiv;
- Intodeauna ultima tema: F+R-incompatibil.

3. Metodica iniţierii / consolidării / perfecţionării deprinderilor motrice specifice

ramurilor / probelor sportive (atletism, gimnastică, jocuri sportive)

Recomandari privind predarea atletismului la ciclul gimnazial

Generale
- Ponderea instruirii cade pe alergari;
- Alergarea usoara – mijloc principal pentru realizarea pasului corect dce nu
trebuie sa lipseasca din lectia de EFS (minimum 500 m – V-VI, minimum
800 m – VII-VIII)
- Alergarae cu joc de glezne si cu genunchii sus reprezinta mijloace pentru
corectarea pasului de alergare;
- Alergarea peste obstacole si de garduri au o valoare formativa deosebita;
- Activitatea de initiere ale diferitelor sarituri incepe cu exercitii de sarituri
de pe, pe si peste diferite obstacole si se pune accent pe pasul sarit si pasul
saltat (lungime);
- Linie metodica aruncari: demonstrare invatarea tinerii obiectului
invatarea aruncarii de pe loc invatarea elanului invatarea aruncarii cu
elan;
- Pentru aruncari se recomanda introducerea elementelor de intrecere.

Alergarea de rezistenta
- Insusirea pasului lansat in tempo moderat, formarea unei alergari
economice;
- Invatarea pasului alergator de semifond se realizeaza, dupa unii autori, pe
teren variat iar alti autori considera ca traseele relativ plate sunt cele mai
potrivite;

29
 - Tehnica de alergare se poate imbunatati incepand cu pozitia corecta a
trunchiuliu si capului; privirea sa fie indreptate inainte, vizand un punct la
10-15 metri;
- Bratele indoite din coate la un unghi de 90 grade;
- Evitarea incordarii excesive a centurii scapulare si a bratelor;
- Conditia unei tehnici corecte este miscarea rationala a picioarelor, mai ales
contactul talpii cu solul (de sus in jos);
- Pasi scurti cu o frecventa relativ mare;
- Formarea unui ritm adecvat de respiratie;
- In etapa consolidarii, repetarile se vor efectua pe un fond usor de oboseala;
- Pulsul = 130-150 p/min si se calculeaza dupa intreruperea alergarii.

Recomandari metodice gimnastica acrobatica

- Insusirea elementelor intr-o ordine corecta, duce la asimilarea cu usurinnta

si eficienta a elementului studiat, la moment dat;
- Selectionarea rationala a sistemului de actionare;
- Game variate de exercitii centrate pe acelasi obiectiv;
- Localizarea si gradarea precisa a efortului fizic;
- Elemente statice: cresterea gradului de dificultate; modificarea conditiilor
de echilibru; cresterea cerintelor de amplitudine; marirea gradului de
complexitate;
- Elemente dinamice: relativ simple; in multe cazuri nu se executa corect;
realizarea unor demonstratii mai sugestive; explicatii concise;
- Dupa incheierea fazei de initiere se recomanda ca elementele sa fie
exersate in cadrul unor structuri complexe (2-3 sau mai multe elemente)
- Pentru a stimula imaginatia, cadrul didactic va propune elevilor sa-si
conceapa propriile linii acrobatice;

Recomandari metodice pentru jocul de handbal

- Folosirea preponderenta a caii globale de instruire si a caii analitice;
- Predarea se face in general prin practicarea jocului bilateral;
- Pentru invatarea/consolidarea elementelor tehnico-tactice fundamentale:
jocuri dinamice cu grad mai mare de complexitate; stafete, exercitii sub
forma de concurs; exercitii elaborate dupa structurile prevazute in
programa scolara;

30
 - Predarea jocului bilateral: formarea deprinderilor de asezare in teren;
aplicarea cu discernamant a regulamentului de joc; interventii active si
permanente ale cadrului didactic.

Linii metodice ale jocurilor sportive:

a. Insusirea procedeelor tehnice simple prin abordarae lor succesiva

(izolata):
o De la simplu la complex;
o Pentru subiectii cu un nivel motric redus.

b. Insusirea in conditii de joc simplificat a procedeelor tehnice si a

actiunilor tactice de baza (si apoi trecerea la aplicarea lor in jocul
desfasurat in conditii regulamentare).

c. A treia modalitate are urmatorii pasi metodici:

o Predarea – invatarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice de
baza intr-un interval scurt de timp si apoi integrarea lor in continutul
unor structuri motrice complexe;
o Predarea – invatarea procedeeolor tehnice de baza in conditii
apropiate de joc (faze de joc ce leaga tehnica de tactica);
o Predarea – invatarea (perfectionarea) procedeelor tehnice si a
actiunilor tactice de baza in cadrul de joc bilateral cu efectiv complet
si respectarea principalelor reguli de joc.

MEFS
1. Sistemul principiilor de instruire in educatia fizica si sportive.

1.1 Principiul participarii constiente si active

Esenta: acestui principiu se exprima prin necesitatea ca in procesul didactic, elevul/

sportivul sa aiba o atitudine constienta ( sa realizeze intelegerea materiei supuse invatarii
si a motivelor invatarii) sis a participle active la propria devenire.

Modul de realizare acest fapt se poate realzia prin inducerea la nivelul

elevului/sportivului a unei motivatii intrinseci a invatarii si renuntarea in mare masura la
stilul de predare –invatare prin intermediul unor cerinte externe.
31
 Cerinte: - intelegerea corecta de catre elev/ sportive a scopurilor si obiectivelor
urmarite in procesul de practicare a exercitiilor fizice
- Intelegerea structurii actului/ actiunii motrice care se insuseste
- Manifestarea unei atitudini responsabile pentru insusirea materiei predate.
- Educarea capacitatii de apreciere obiectiva a propriului randament
-

1.2 Principiul intuitiei

Esenta: (“ principiul unitatii dintre sensorial si rational “ in demersul didactic )

formuleaza necesitatea organizarii procesului instructiv – educative astfel incat elevii /
sportivii sa aiba posibilitatea de a cunoaste si intelege actiunea motrica propusa spre
invatare prin intermediul cat mai multor analizatori, percepand aspectele sale generale
si particulare.
Modul de realizare acest principiu se realizeaza prin imbinarea adecvata a
explicatiei cu demonstratia

Cerinte: - organizarea corecta a activitatii de observare

- Adecvarea demonstratiei si a materialelor intuitive la particularitatile subiectilor
- Participarea unui numar cat mai mare de analizatori in timpul intruirii motrice
- Sa nu se abuzeze de folosirea unor metode fundamentate exclusive pe acest
principiu.

1.3 Principiul accesibilitatii

Esenta: acestui principiu consta in luarea in considerare, in cadrul procesului de

predare-invatare a continuturilor motrice, atat a particularitatilor de varsta, a
diferentierilor sexuale, a nivelului de pregatire pe care-l prezinta grupul de subiecti la un
moment dat, cat si a particularitatilor individuale ale fiecarui elev/ sportive implicat in
practicarea dirijata a exercitiilor fizice.

Modul de realizare acest fapt conduce la necesitatea cresterii progressive a

cerintelor de instruire , care trebuie sa devanseze nivelul real al dezvoltarii motrice a
subiectilor in stadiul respective

Pentru a realiza un process de intruire in concordanta cu principiul

accesibilitatii, profesorul de ed. Fizica/ antrenorul va efectua urmatoarea succesiune
de operatii:
 Va selection a in mod rational sistemele de actionare
32
  Va stabili in limite optime nivelul efortului preconizat si-l va modifica daca
este cazul, in functie de situatia didactica concreta.
 Va recurge in timpul procesului de invatare la unii reglatori metodici, cu rol
in accelerarea invatarii motrice
 Va adapta metodele si procedeele metodice de intruire la nivelul de
intelegere si dezvoltare psihomotrica a subiectului
 Va aplica un sistem de evaluare adecvat, realizat diferentiat atat in functie
de continuturile specific educatiei fizice si sportive scolare/ niveluri de
invatamant, cat si pentru cele ale antr. Sportive/ niveluri de intruire, tinand
seama de aptitudinile si atitudinea fiecarui elev/ sportive fata de continutul
didactic abordat.

Cerinte: - cunoasterea subiectilor

 Verificarea periodica a ritmului in care se realizeaza obiectivele de intruire (
operationale) propuse
 Respectarea regulilor clasice din practica didactica

1.4 Principiul sistematizarii si continuitatii

Esenta: premise respectarii acestui principiu se regaseste in modul in care sunt

esalonate, in documentele individuale de planificare elaborate de catre specialistii
domeniului ( profesori/ antrenori), continuturile invatarii/ educarii motrice prevazute de
programele de specialitate.

Modul de realizare premise respectarii acestui principiu se regaseste in modul in

care sunt esalonate, in documentele individuale de planificare elaborate de catre
specialistii domeniului (profesori/antrenori)., continutirle invatarii/educarii motrice
prevazute de programele de specialitate

Cerinte: - continutul invatarii/ educarii motrice trebuie programat in concordanta

cu logica interna pe care o impune fiecare componenta/ categorie motrica vizata.
 Continutul motric nou predate trebuie sa se sprijine pe cel predate anterior
sis a-l pregateasca pe cel care va fi predate in activitatea imediat urmatoare
 Diferitele categorii de continut motric, trebuie astfel esalonate incat sa se
asigure o legatura logica a acestora intre semestrele anului scolar ( in
educatia fizica si sportive scolara) sau intre etapele de pregatire anuala ( in
cazul antrenamentului sportiv) precum si de la un ciclu curricular la altul,
respective de la un stadiu de intruire sportiva la altul.
 Sa se asigure o participare continua a subiectilor ( prezenta) la procesul de
practicare a exercitiilor fizice.
33
 1.5 Principiul legarii intruirii de cerintele activitatii practice

Esenta: in educatia fizica si sportiva scolara / antrenamentului sportive principiul

subliniaza necesitatea ca sistemul de cunostinte teoretice, deprinderi si priceperi motrice
insusite de catre elevi/ sportivi prin intermediul demersului didactic specific, sa aiba
valoare practica-aplicativa, gasindu-si posibilitati de exprimare ( predominat motrice) in
diversele indeletniciri cotidiene si in mod deosebit, in activitatea de practicare
independent a exercitiilor fizice.

Cerinte:
 asigurarea intelegerii de catre subiecti a scopurilor urmarite prin practicarea
exercitiilor fizice
 predarea continuturilor motrice de invatare sa se realizeze in conditii diversificate,
astfel incat sa se solicite capacitatea de aplicare si generalizare a elevilor/
sportivilor
 -in cadrul activitatii de invatare motrica sa se faca apel si la cunostintele pe care
elevii/sportivii le dobandesc de la celelalte discipline de studio, astfel incat sa se
realizeze integrarea globala a subsistemelor de cunostinte teoretice, deprinderi si
globala a subsistemelor de cunostinte teoretice, deprinderi si competente ce
caracterizeaza fiecare stadiu de instruire motrica.

1.6 Principiul insusirii temeinice

Esenta: acest principiu constituie o sinteza a aplicarii creatoare a tuturor

principiilor didactice, in vederea realizarii scopului educational primar. El exprima
necesitatea ca elevii/sportivii sa asimileze in mod trainic (profund) cunostintele si
deprinderile predate pentru a le putea aplica mai apoi intr-un mod creator, nu numai in
diferitele situatii scolare, ci mai ales in viata cotidiana prin dobandirea- pe parcursul
scolaritatii- a unor comportamente si competente specific, necesare autoinstruirii si
autoeducarii permanente.

Modul de realizare se realizeaza dupa 2 tipuri de sarcini:

 -immediate, de favorizare a parcursului scolar/sportive –individual
 -de perspective, de aplicare a experientei motrice accumulate in diferitele
etape al instruirii

Cerinte:

34
  intr-o etapa scurta de timp sa nu se programeze si sa nu se incerce insusirea, in
cadrul procesului didactic, a unui volum prea mare de continut motric.
 sa se asigure un numar sufficient de repetari pentru fiecare act/ actiune motrica
astfel incat sa se determine consolidarea/ fixarea diferitelor tipuri de deprinderi
motrice pe care le contin, iar calitatile motrice- prin diferitele forme de
manifestare- sa se situeze la parametrii optimali de executie, in raport cu
sarcina motrica data.
 periodic, sa se recurga la verificarea nivelului de pregatire a subiectilor cu care
se lucreaza, cunoscandu-se faptul ca efectuarea sistematica a unui control
directionat spre modul in care sunt insusite continuturile motrice predate
elevilor/ sportivilor are influente positive asupra componentei calitative a
instruirii.

2. Sistemul metodelor de invatamant folosite in educatia fizica si sportive

2.1 Generalitati: “ ansamblu de exercitii selectate si aplicate sistematic si unitar

unor lectii, pentru insusirea exacta, rapida si durabila a deprinderilor tehnica-tactice si
pentru dezvoltarea calitatilor motrice solicitate in concursul sportive, in concordanta cu
particularitatile somatice, functionale si de varsta.

2.2 Metodele de intruire si educatie

 -insusirea unor cunostinte teoretico-metodice de specialitate, suficiente pentru ca

elevii/sportivii sa-si poata “construi” un repertoriu de activitati motrice recreative,
de ameliorare sau mentinere a conditiei fizice
 -formarea unui comportament motric caracterizat printr-o capacitate ridicata de
transfer in viata sociala.
 -formarea unor deprinderi care sa faciliteze interactiunea si integrarea sociala.

Tipuri
1. metode verbale
2. metode intuitive
3. metode de exersare motrica efectiva (“metode practice”)
4. metoda jocului
5. metoda intruirii asistate de calculator
6.orientari metodologice de intruire si educatie

35
 2.3 Metodele verbale: expunerea, conversatia, brain-storming-ul si studiul
individual.

Expunerea este o metoda complexa de transmitere sistematica si continua a

cunostintelor dintr-un anumit domeniu, prin intermediul limbajului verbal. Pentru a fi
eficienta, ea trebuie sa fie accesibila nivelului de intelegere al subiectilor. Dupa caz,
expunerea se imbina si cu alte limbaje ( audio-vizual, limbajul gestual etc.) dobandind
caracterictici active, operative, participative si chiar euristice. Formele expunerii
utilizate mai frecvent in activitatea de predare- invatare din educatie fizica si sport sunt:
povestirea didactica, descrierea, explicatia si prelegerea.
o Povestirea didactica se foloseste cu precadere in invatamantul prescolar si in
cel primar ( in cazul antrenamentului sportive la grupele de copii aflate in
stadiul de initiere sportiva), ponderea ei la aceste nivele fiind justificata de
caracterul concret al gandirii copiilor. Ea poate fi folosita insa ca procedeu
auxiliary si la celelalte grade de invatamant ( stadii ale antr. Sportiv), cu scopul
de a dinamiza functia educative a predarii-invatarii, avand in acest caz o durata
relative scurta, de cca. 3-5 min.

o Descrierea - este forma de expunere prin care se prezinta verbal imaginea unui
exercitiu, precizandu-se miscarile, succesiunea, directia, amplitudinea, ritmul si
durata lui integrala.

 sa fie clara, concisa, precisa si prezentata in termini specifici.

 sa fie insotita de demonstratie
 sa fie utilizata cu precadere in faza de invatare a unor acte/actiuni
motrice
 sa se poata relua daca elevii/sportivii intampina dificultati in executia
motrica

o Explicatia - este forma de expunere care prin imbinarea descrierii cu

demonstratia, dezvaluie cauzele care favorizeaza executia corecta a actelor/
actiunilor motrice sau motivele nereusitei acestora. Explicatiile, din punctual de
vedere al volumului de informatii si al complexitatii acestora trebuie sa fie in
concordanta cu nivelul de intelegere si posibilitatile de receptionare ale
subiectilor carora li se adreseaza.

 sa se realizeze concomitent cu demonstratia

 sa se efectueze si pe fondul demonstrarii greselilor tipice de executie
 sa fie concisa, clara si adecvata cu particularitatile subiectilor

36
  sa fie insotita de prezentarea unor material intuitive ( planse,
diapozitive etc.)

o Prelegerea este o forma de expunere mai putin folosita la nivelul activitatilor
motrice dirijate. Ea are un pronuntat character abstract si ofera cadrului didactic
posibilitatea sa comunice subiectilor interesati un volum relative mare de
informatii intr-un interval de timp cuprins intre 1-2 ore didactice. Se foloseste cu
precadere in invatamantul universitar dar se recomanda si in educatia fizica
scolara, la clasele terminale de gimnaziu, liceu sau la nivelul sportului de inalta
performanta.
 realizarea unui ritm normal de predare care sa asigure intelegerea
celor expuse
 sa se imbine cu procedeele ce apartin altor metode
 sa se evite redarea intocmai a materialului din manual
 sa determine activizarea auditoriului si orientarea studiului individual
 sa se evite predarea improvizata

Conversatia este metoda verbala care vehiculeaza cunostintele in cadrul
procesului instructive-educativ prin intermediul dialogului. Cu ajutorul ei, profesorul/
antrenorul instruieste nu prin “ transmiterea” sau “prezentarea noilor cunostinte teoretice
sau/si continuturi motrice”, ci prin folosirea unor succesiuni de intrebari pse in mod
adecvat, in alternanta cu raspunsurile primate de la elevi/ sportivi.

Brain-storming-ul este modalitatea de a determina elaborarea in cadrul unui

grup, a unor conditii care sa favorizeze exprimarea – in mod spontan si in flux continuu-
a anumitor idei, modele, solutii teoretice sau/si practice, cerute de rezolvarea unei teme
sau problem teoretice sau/si practice. Metoda consta deci, in programarea de catre
profesor/ antrenor a unei teme specific domeniului activitatii de instruire motrica si la
care, subiectii implicate sunt solicitati sa emita pareri si opinii cu privire la organizarea
si desfasurarea ei. Brain-storming-ul se foloseste in scopul stimularii participarii active
si creatoare a subiectilor in dezbaterea unor problem ce privesc direct procesul de
instruire.

2.4 Metodele intuitive

Metoda demonstratiei ocupa un loc central in realizarea cu eficienta a
demersului didactic specific activitatii de educatie fizica si sportive scolara precul si a
celui din cadrul antrenamentului sportive.

37
 Demonstratia directa realizata de catre profesor/ antrenor sau de unul dintre
subiectii grupei cu care se lucreaza in lectia curenta, cu conditia ca acesta sa stapaneasca
la nivel de “ model” actul sau actiunea motrica care trebuie prezentata.

Demonstratia indirecta se realizeaza prin planse, schite sau prin mijloace

tehnice moderne ( diapozitive, casete video, P.C. etc.). Procedurile acestei variante
intuitive contribuie la suplimentarea informatiilor necesare realizarii unei reprezentari
corecte asupra miscarii si ofera posibilitatea prelungirii momentului de demonstrare. De
asemenea, procedurile indirecte permit reluarea demonstratiei cu parametrii identici, ori
de cate ori este necesar.

Metoda observarii directe a executiei motrice realizate de catre alti subiecti

este folosita de catre profesor/ antrenor cu dublu scop:
 de a dezvolta la elev/ sportive, capacitatea de a sesiza elementele esentiale ale
miscarilor si cerintele de executie corecta a diferitelor acte/ actiuni motrice.
 de a imbogati continuu cunostintele de specialitate ale subiectilor
 vizionarea lectiilor desfasurate cu alte colective, situate de obicei la
acelasi nivel de instruire sau intr-o etapa mai avansata de invatare
motrica.
 Vizionarea unor concursuri ( competitii) sportive.
In toate situatiile mentionate, se urmareste ca subiectul, pe baza observatiilor sale,
sa ajunga la concluzii ( solutii) pe care sa le aplice ulterior in activitatea practica.
Cerinta de baza pentru folosirea cu succes acestei metode, consta in orientarea
observatiei de catre cadrul didactic prin precizarea temei care trebuie supusa actiunii de
observare.

2.5 Metodele de exersare motrica efectiva

Exersarea globala este procedeul prin care subiectul, in timpul actiunii de

intruire sau autoinstruire, executa in mod repetat si constient actul/actiunea motrica in
totalitatea sa , respectand mecanismul de baza si succesiunea miscarilor component, cu
toate caracteristicile sale cinematice.
Exersarea fragmentata este procedeul prin care subiectul, in cadrul procesului
de intruire sau prin autoinstruire, executa in mod repetat si constient actul/ actiunea
motrica – pe partile sale componente.

38
 2.5.1 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea
calităţii motrice VITEZA.

o exersarea unor acte si/sau actiuni motrice in tempouri maxime ( cu intensitati

maximale) folosindu-se conditii normale de instruire.
o efectuarea unor acte/actiuni motrice cu intensitate supramaximala, folosindu-se
conditii usurate de activitate.
o efectuarea unor acte/actiuni motrice cu intensitate submaximala, folosindu-se
conditii ingruiate de activitate.
o efectuarea unor acte/actiuni motrice in tempouri alternative submaximale si
maximale.

Cerinte: - calea cea mai eficienta pentru dezvoltarea calitatii motrice viteza, este
folosirea in procesul de intruire a mijloacelor specifice acestei calitati de miscare
- exercitiul trebuie sa dureze atata timp cat se poate mentine viteza maxima ( 10-15 sec.)
- sa nu se abuzeze de repetarea exercitiilor de viteza pe distante lungi sau un timp de
executie indelungat intrucat se va dezvolta mai mult rezistenta decat viteza.
- concomitent cu dezvoltarea vitezei sa se actioneze si pentru dezvoltarea celorlalte
calitati motrice.

2.5.2 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea calităţii
motrice ÎNDEMÂNARE.

 efectuarea actiunilor motrice in conditii relativ constante

 efectuarea actelor/actiunilor motrice in conditii ingreuiate
 efectuarea actelor/actiunilor motrice in conditii variabile de aplicativitate.

Cerinte si recomandari metodice:

- accentul in procesul de intruire va fi pus pe largirea cotinua a experientei motrice a
subiectilor
- pentru a se evita automatizarea actelor/actiunilor motrice, volumul de lucru/lectie/tema
va fi mai mic,esalonandu-se in schimb un sistem mai lung de lectii cu astfel de teme,
iar ca si gama de exercitii, acestea vor fi cat mai diversificate.
- atat in lectia de educatie fizica cat si in cea de antr. sportiv,temele planificate pentru
educarea indemanarii vor fi abordate imediat dupa partea pregatitoare ( de incalzire) a
lectiei, atunci cand organismul se afla in stare optima de realizare a eforturilor fizice si
psihice specifice.
- Perioadele de varsta cele mai favorabile pentru dezvoltarea indemanarii se vor realiza
selectiv in functie de perioadele mentionate.

39
2.5.3 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea
calităţii motrice REZISTENŢA.

o Procedeul eforturilor uniforme ( continue)

o Procedeul eforturilor repetate-relativ standard
o Procedeul eforturilor variabile ( „ metoda Fartlek” )
o Procedeul eforturilor progresive
o Procedeul „ cu intervale”

Cerinte, recomandari:
 continuitatea in pregatire repezinta principala cerinta pentru dezvoltarea
rezistentei
 cresterea continua a duratei activitatii sau/si a distantei de parcurs/lectie
 aprecierea continua a progresului prin tinerea unei evidente stricte privind
procedeele, mijloacele utilizate si efectele pe care acestea le-au avut in anumite
perioade de pregatire.

2.5.4 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea

calităţii motrice FORŢA.

o procedeul contractiilor izometrice

o procedeul „ in circuit”
o procedeul contractiilor musculare izotonice- intense si rapide
o procedeul eforturilor repetate pana la refuz
o procedeul „power training”
o metoda pliometrica
o procedeul „ ridicarii de greutati”

Cerinte generale:
 la copii si juniori se recomanda dezvoltarea cu precadere a fortei in regim de
viteza si in mai mica masura a fortei in regim de rezistenta
 inaintea inceperii procesului propriu-zis de educare e fortei/lectie, se impune o
pregatire minutioasa a principalelor grupe musculare ce vor fi solicitate in efort,
iar incarcaturile de lucru vor creste progresiv atat pe durata lectiei cat si de la o
lectie la alta.
 in timpul activitatii, se va asigura alternarea judicioasa a efortului cu intervalele
de pauza, in asa fel incat organismul sa-si poata reface in mare parte capacitatea
de lucru. Pauzele vor fi active, cuprinzand exercitii de respiratie si de relaxare.

40
2.5.5 Procedee metodice (variante ale exersării) pentru educarea / dezvoltarea
calităţii motrice SUPLEŢE / MOBILITATE.
o efectuarea unor miscari repetate de balansare/ arcuire combinate cu momente de
mentinere in diferite pozitii, a segmentului angrenat in actiune ( „ metoda activa” )
 de tip dinamic concretizate prin miscari repetate de balansare/ arcuire
 de tip static corespund intervalului de timp in care se realizeaza mentinerea
segmentului interesat intr-o pozitie extrema ( de amplitudine mare). In pozitiile
de intindere maxima nu se efectueaza arcuiri.

o efectuarea unor acte/actiuni motrice care sa determine intinderea si mentinerea

pasiva a unei grupe musculare ( „ metoda pasiva” )
o metoda combinata
o tehnica relaxarii

Cerinte:
 programele de exercitii proiectate/lectie, vor fi destinate diverselor zone
corporale, angajandu-se in activitate, in mod simultan sau succesiv, mai multe
articulatii.
 din punct de vedere metodic, in succesiunea utilizarii tehnicilor de educare a
supletei intai se vor aplica cele care sunt alcatuite din exercitii pasive ( in
prezenta partenerului) si apoi cele care contin exercitii active.
 timpul afectat dezvoltarii supletei-mobilitatii poate varia in lectia de antrenament
sportiv intre 20-30; 40-50 min, iar in lectia de ed.fiz. si sportiva scolara 10-15
min.
 exercitiile din cadrul unui program de baza se vor selectiona in functie de
caracteristicile activitatilor motrice vizatev/lectie.

2.5.6 Metoda exersării motrice prin joc.

Instructiv - utilizand metoda jocului se poate actiona pt.: educarea/ dezvoltarea

calitatilor motrice , formarea si perfectionarea deprinderilor motrice manifestarea
priceperilor motrice, imbogatirea sistemului de cunostinte teoretice de specialitate si
achizitionarea in timp a unor tehnici de activitate independenta.

Educativ - participarea la joc determina dezvoltarea unor calitati volitive (

darzenie, perseverenta, spirit competitiv); calitati morale ( corectitudinea, dorinta de a
invinge, respectarea adversarilor de joc) si a unor calitati intelectuale ( atentie, memorie,
imaginatie)
41
De socializare - respectarea regulilor de ierarhizare a indivizilor in cadrul grupului care
participa la activitatea de joc, conduce la formarea unor deprinderi de integrare in grup.
Jocul il invata pe executant semnificatia unei sarcini in importanta rezolvarii ei in mod
favorabil pentru interesele intregului grup.

Reguli metodico-organizatorice:
 alegerea jocului : se va face in functie de urmatoarele variabile:
 obiectivul instructiv-educativ vizat.
 varsta subiectilor
 diferentierile de ordin sexual
 conditiile de spatiu si de baza materiala
 pregatirea locului de deafasurare a jocului
 formarea echipelor ( a grupelor) de lucru
 stabilirea ( reamintirea) regulilor de joc, arbitrajul
 inceperea, desfasurarea si incheierea jocului
 dozarea efortului pe durata jocului

Recomandari metodice generale:
 pentru a asigura integritatea corporala a executantilor, la toate jocurile de miscare
in care un participant trebuie „ prins”, simpla atingere a acestuia cu mana, va fi
considerata „ prindere valabila”.
 daca spatiul de joc sau/si materialele nu prezinta caracteristici identice pentru
toate echipele participante la joc, se va recurge la schimbarea conditiilor de joc,
dupa ce s-a derulat jumatate din timpul total alocat activitatii respective.

2.5.7 Orientări metodologice de instruire-educaţie cu aplicabilitate în activităţile

motrice dirijate.

1.Orientari metodologice de tip euristic problematizarea, invatarea prin descoperire.

2.Orientari metodologice de tip noneuristic modelarea, instruirea programata,

algoritmizarea.

42
 Problematizarea : in educatia fizica si sportiva este metoda prin care se creeaza in
mintea elevului/sportivului, o situatie conflictuala determinata de necesitatea rezolvarii
logice a unei probleme teoretice si/sau practice, specifice domeniului acticitatilor
motrice dirijate
1. perceperea problemei
2. studierea si restructurarea datelor problemei
3. cautarea solutiilor posibile la problema pusa si initierea actiunilor care converg
spre rezolvarea problemei
4. obtinerea rezultatului final si evaluarea acestuia
Modalitati de realizare a invatarii problematizate in ed.fiz. si sport.
- formularea unei probleme care poate fi rezolvata prin prelucrarea creatoare a
cunostintelor anterioare si a bagajului motric existent.
- Formularea unei probleme care poate fi rezolvata prin mai multe cai propuse de
catre cadrul didactic.
Invatarea prin descoperire („redescoperire”) este inteleasa ca modalitate de
lucru gratie careia subiectii sunt pusi sa descopere adevarul, refacand drumul
elaborarii cunostintelor si deprinderilor prin activitatea proprie, independenta.

Modelarea consta din reproducerea schematica a unui fenomen din realitatea

naturala sau sociala sub forma unui sistem simplificat, similar sau analog cu
fenomenul original.

Instruirea programata reprezinta aplicarea ciberneticii in invatamant.

Algoritmizarea actul de intruire/autoinstruire se desfasoara in conditii si situatii

ce cuprind atat elemente inedite, cat si unele note comune, repetitive.

2. Metode de asigurare şi sprijin în timpul exersării motrice

 asistenta in timpul exersarii motrice : presupune situarea cadrului de

specialitate langa executant si insotirea lui pe parcursul efectuarii actului/actiunii
motrice.
 asigurarea in timpul executiei motrice : este metoda prin care cadrul didactic
intervine direct asupra executantului in cazul aparitiei iminente a pericolului de
accidentare.
 Procedurile specifice metodei constau din actiuni de prindere, imbratisare,
sustinere sau oprire a subiectului aflat intr-o situatie de dezechilibrare, alunecare,
impiedicare sau cadere.

43
  Eficienta diferitelor variante de actionare depinde de modul cum s-a realizat
aistenta, de calitatea acesteia.
 ajutorul si sprijinul din timpul executiei motrice : sunt modalitati prin care se
intervine direct in anumite momente ale exersarii motrice, in scopul de a facilita
efetuarea elemtelor mai dificile care pot constituii premise generatoare de
accidente.

4. Metode de corectare a greşelilor de execuţie motrică.

 interventia verbala
 interventia prin gesturi si semne
 interventia directa ( nemijlocita)
 interventia indirecta

5. Metode de evaluare – de verificare şi apreciere – specifice activităţilor motrice

dirijate este o cale prin care profesorul ofera elevului posibilitatea de a demonstra
nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor competente si capacitati
supuse verificarii prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate, scopului
urmarit.

Probele de control a nivelului de manifestare a diferitelor componente apartinand

capacitatii motrice umane prin proba, la modul general, se intelege un „ instrument de
evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor. Determinarea nivelului
cantitativ si calitativ al continutului care se verifica se realizeaza prin: masurarea unor
lungimi/inaltimi – in cazul continuturilor constand din sarituri sau aruncari,
cronometrarea unor intervale de timp in care se efectueaza actele/actiunile motrice,
observarea calitatii executiei motrice, respectarea succesiunii exercitiilor din cadrul unor
actiuni motrice, numararea executiilor motrice realizate liber sau intr-un timp dat,
inregistrarea greselilor de executie motrica.

Testele de capacitate motrica sunt „ instrumente de lucru standardizate, cu

valoare de model, elaborate pe cale experimentala pentru evaluarea capacitatii motrice a
subiectilor aflati in situatii identice” de exersare motrica.

5. Metode de susţinere şi refacere dirijată a capacităţii de efort utilizate în

activităţile de educaţie fizică şi sport

 metodele pedagogice
 metodele fizioterapeutice ( masajul, termiterapia, crioterapia,oxigenoterapia,
aeroterapia, reflexoterapia)
 metodele farmacologice
44
  metodele de asigurare a suportului alimentar
 metodele psihologice

6. Sistemul formelor de organizare a procesului instructiv – educativ specific

activităţii de educaţie fizică şi sportivă şcolară.

Formatiile de dispunere a colectivului de elevi in lectia de educatie fizica si sportiva/

antrenament sportiv
 de adunare
 de deplasare
 de lucru

Procedeele de organizare ale exersarii sunt:

 exersarea frontala ( „simultana”)
 exersarea „ in grup”
 exersarea „ in perechi”
 exersarea individuala ( „ independenta”- „autonoma” )


7.1 Lecţia de educaţie fizică şi sportivă. reprezinta o unitate didactica de baza specifica
si specializata , conceputa (de catre un cadru de specialitate) pentru un continut motric,
structurat adecvat, cu scopul de a asigura angrenarea stiintifica a organsimului in eforturi
fizice si psihice variate, in corelatie cu obiectivele instructiv-educative proiectate si
utilizand ca mijloc fundamental al invatarii exercitiul fizic

7.2 Conceptul de lecţie. „ Educatie fizica si sportiva, putem considera ca lectia

reprezinta o unitate didactica de baza, specifica si specializata, conceputa pentru un
continut motric, structurat adecvat, cu scopul de a asigura angrenarea stiintifica a
organismului uman in eforturi fizice si psihice variate, in corelatie cu obiectivele
intructiv-educative proiectate si utilizand ca mijloc fundamental al invatarii-exercitiul
fizic.
 o unitate didactica specifica, pentru ca in continutul ei predomina activitatile de
tip motric.
 o unitate didactica specializata deoarece cadrul didactic care o proiecteaza,
adecveaza continuturile educatiei fizice si sportului la posibilitatile psihomotrice
ale subiectilor implicati in procesul de intruire.

45
7.3 Aspecte ale taxonomiei (tipologiei) lecţiei de educaţie fizică şi sportivă
Luand ca si criteriu de clasificare a lectiei de educatie fizica si sportiva, componentele
sale tematice, vom avea urmatoarele tipuri de lectii:
- lectii cu teme din deprinderi/priceperi motrice
- lectii cu teme din calitatile motrice ( numite si „ de pregatire fizica” )
- lectii mixte ( combinate ) cu teme atat din deprinderi/priceperi motrice cat si din
calitati motrice sunt cele mai frecvente in educatia fizica si sportiva scolara din
Romania.

7.4 Conţinutul lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

La modul cel mai general, continutul lectiei ( impus de tipologia acesteia) este
constituit din ansamblul mijloacelor, metodelor, procedeelor metodice si a altor masuri
didactice ( dozarea efortului, alegerea formatiilor de exersare, tratarea diferentiata,
modalitati de evaluare etc.), care toate converg spre realizarea temelor si obiectivelor
proiectate.

7.5 Structura lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

1. Organizarea colectivului de elevi.
2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort.
3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor.
4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de lectie.

4.1 Educarea calitatilor motrice viteza si indemanare.

4.1.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a unor forme de manifestare a calitatilor
motrice viteza si indemanare.
4.2 Invatarea ( initierea)/consolidarea/perfectionarea deprinderilor motrice ( de
toate tipurile) si formarea unui fond larg de utilizare a perceperilor motrice.
4.2.1 Verificarea nivelului de insusire, aplicare ( in conditii standardizate sau/si
variabile) a deprinderilor si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile
predate.
4.3 Educarea calitatii motrice forta si rezistenta.
4.3.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a
calitatilor motrice forta si rezistenta.
5. Scaderea progresiva a nivelului de efort.
6. Incheierea organizata a lectiei.

7.6 Sistemul formelor de organizare şi dispunere a colectivului de elevi; formaţii de

exersare în cadrul lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.
 Clasa( de elevi)
 Grupa
46
  Echipe

Formatii: de adunare, de deplasare, de lucru
Procedee de organizare ale exersarii sunt: exersarea frontala, exersarea in grup,
exersarea in perechi, exersarea individuala .

7.8 Efortul în lecţia de educaţiei fizică şi sportivă

Efortul consta in solicitarea organelor ,aparatelor, sistemelor si functiilor

organismului in timpul efectuarii unei activitati. Pe parcursul solicitarilor se cheltuieste
energie si se acumuleaza un anumit grad de oboseala – mai scazut sau mai ridicat –
dependent de volumul, intensitatea si complexitatea efortului depus----- relatia dintre
effort si odihna – numita si dozarea efortului este fundamental atat in EFS cat si in
antrenamentul sportiva
Densitatea lectiei este un indicator global care se ia in clacul pentru determinarea
calitatii unei lectii. Exprimand in acest context valorificarea eficienta a timpului afectat
acesteia
Densitatea motrica vizeaza activitatea motrica a subiectilor raportata la timpul
total afectat lectiei. dm = tl/50 X100

Densitatea pedagogica reflecta raportul dintre timpul consumat de catre profesor

cu masurile didactice necesare (organizare, explicare,, demonstrare ...etc) si durata
intregrala a lectiei dp=tp/50 x100

7.9 Cauzele de natura organizatorica:

 Neamenajarea prealabila a materialelor instalatiilor si a locului de
desfasurare
 Neasigurarea conditiilor materiale optime
 Deficinete in alegere formatiilor de lucru

7.10 Proiectarea lectiei de EFS

Prin proiectare didactica intelegem prefigurarea unei strategii si concretizarea

acestia intr-un demers instructional prin parcurgerea caruia s-ar produce la elev
invatarea adica atingerea unor obiective specifice prestabilire
Etapa I presupune precizarea clara a temelor , obiectivelor instructiv-
aducative si a finalitatilor lectiei. Actiunile interprinse in aceasta etapa raspund la
intrebarea „Ce voi face?”
Etapa a II-a consta in organizarea, structurarea si adecvarea continutului
invatarii motrice la conditiile oferite de situatia didactica. Pentru a realiza operatiile din
47
aceasta etapa se recurge la analizarea resurselor umane si a resurselor material.
Intrebarile care se pot formula in aceasta etapa sunt: „Cu cine si cu ce voi realiza cele
prevazute?” si „Ce si cat se invata?”
Etapa a III-a cuprinde alegerea si definirea strategiei adecvate de instruire.
Intrebarea care declanseaza actiunile din etapa a III-a este „Cum voi face?”
Etapa a IV-a este centrata pe evaluarea eficientei activitatii curente si consta in
stabilirea instrumentelor de evalure prin conceperea unui „bloc functional” integrat in
procesul de reglare a actului didactic. Intrebarea etapei este : „Cum voi sti daca au fost
atinse obiectivele propuse?”

Evaluarea in educatia fizica si sportiva scolar

Prin evaluarea se intelege o etapa a procesului didactic orientata in directia
eficientizarii educatiei fizice sau a antrenamentului sportiv care vizeaza atat rezultatelel
obtinute de elevi in plan biomotric, emotional, cognitiv, moral etc., precum sssi modul in
care ele au fost obtinute
Continutul evaluarii:
Verificarea (orala, scrisa, practica) este actul prin care subiectul este supus
unei probe.
Aprecierea presupune ”formularea unor judecati de valoare de ordin calitativ
, emise pe baza informatiilor culese in scopul luarii de decizii cat mai eficiente.
Aprecierea urmeaza dupa verificare si se realizeaza fie prin anumite expresii verbale, fie
prin folosirea unor simboluri numite note.

Autoaprecierea inseamna focalizarea atentiei asupra propriilor prestatii. Se

poate manifesta spontan sau dirijat.

Notarea sau acordarea de calificative este ultima faza a evaluarii fiind

rezultatul corelativ al fazelor de verificare si apreciere . Se materializeaza prin
note sau calificative

Structura lecţiei de educaţie fizică şi sportivă.

1. Organizarea colectivului de elevi.
2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort.
3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor.
4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de lectie.
48
 4.1 Educarea calitatilor motrice viteza si indemanare.
4.1.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a unor forme de manifestare a calitatilor
motrice viteza si indemanare.
4.2 Invatarea ( initierea)/consolidarea/perfectionarea deprinderilor motrice ( de
toate tipurile) si formarea unui fond larg de utilizare a perceperilor motrice.
4.2.1 Verificarea nivelului de insusire, aplicare ( in conditii standardizate sau/si
variabile) a deprinderilor si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile
predate.
4.3 Educarea calitatii motrice forta si rezistenta.
4.3.1 Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a
calitatilor motrice forta si rezistenta.
5. Scaderea progresiva a nivelului de efort.
6. Incheierea organizata a lectiei.

1. Organizarea colectivului de elevi (3-5 minute)

 OBIECTIVE:
- asigurarea unui inceput organizat
- captarea atentiei
- cunoasterea variabilelor de moment (efectiv, stare de sanatate,
echipament,etc)
- constientizarea elevilor asupra temelor si obiectivelor lectiei
 CONTINUT :
- salutul
- verificarea prezentei si echipamentului
- anuntarea temelor si obiectivelor
- jocuri si exercitii de atentie
- exercitii de front si formatii ( daca e cazul)
 FORMATII DE LUCRU:
- in linie pe 1 rand sau 2 randuri
- careu , semicerc , etc
2. Pregatirea specifica a organismului pentru efort (5-7 minute)
 OBIECTIVE:
- stimularea treptata a functiilor organismului
- educarea perceptiilor spatio-temporale
 CONTINUT:
49
 - exercitii de front si formatii
- variante de mers si alergare
- jocuri de atentie, jocuri de miscare, stafete, parcursuri,etc
 Formatii de lucru:
- coloana cate 1 sau 2
- formatii specifice exercitiilor desfasurate

3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor (6-10 minute)

 OBIECTIVE :
o Stimularea tonicitatii si troficitatii musculare
o Educarea atitudinii corporale corecte
o Prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficiente fizice
o Educarea marilor functiuni ale corpului (mai ales respiratia)
 CONTINUT:
o Complexe de exercitii libere, cu obiecte , cu partener ,etc
o Exercitii pentru respiratie
 FORMATII DE LUCRU :
o Coloana de gimnastica (pe 2, 3, 4 ,… randuri )
o Semicerc , cerc

4. Abordarea/rezolvarea temelor si obiectivelor de instruire proiectate in lectia

curenta (30-35 minute)
o Educarea calitatii motrice viteza sau indemanarea (10-15 minute)
o Verificarea nivelului de dezvoltare a numor forme de manifestare a calitatii
motrice viteza sau indemanarea (20 min)
o Invatarea/consolidarea/perfectionarea deprinderilor mtorice si formarea
unui fond larg de manifestare a priceperilor motrice (10-20 minute)
o Verificarea nivelului de insusire, aplicare si generalizare a deprinderilor
si/sau priceperilor motrice in conformitate cu continuturile de predare (20-
30 minute)
o Educarea calitatii motrice forta sau rezistenta (10-15 minute)
o Verificarea nivelului de dezvoltare a diferitelor forme de manifestare a
calitatii motrice forta sau rezistenta (20 minute)

 OBIECTIVE:
o imbunatatirea indicilor de manifestare a calitatilor motrice
o pentru deprinderile motrice depind de,,faza’’de invatare (sau consolidare )si
anume:
o formarea reprezentarilor corecte a exercitiilor

50
 o initierea in mecanismul de baza al exercitiului
o formarea ,,stereotipul dinamic’’
o automatizarea partiala sau totala a miscarilor
o testarea nivelului de executie a deprinderilor/priceperilor motrice

Pentru CALITATILE MOTRICE (principalele sisteme de actionare) sunt :

o stafete , jocuri de miscare , parcursuri , exercitii specifce unor ramuri de sport
(atletism, jocuri sportive, gimnastica,etc) efectuate in conditii specifice de
dezvoltare a calitatilor motrice
o actiuni motrice sub forma de deprinderi motrice de baza (alergare , saritura,
aruncare) si utilitar aplicative (tarare, catarare ,etc)
o exercitii speciale pentru intregul corp sau pe segmente pentru dezvoltarea unor
anumite calitati motrice
o exercitii din algoritmul de invatare si desfasurare a anumitor modele
operationale
 FORMATII DE LUCRU:
 in linie pe 1,2 sau mai multe randuri
 pe grupe
 pe echipe
 pe ateliere
 formatii de lucru adaptate procedeelor metodice folosite
5. Scaderea progresiva a nivelului de efort (3-4 minute)
 OBIECTIVE:
o Revenirea treptata a marilor functii ale organismului
 CONTINUT:
o Exercitii de mers sau alergare usoara
o Exercitii de relaxare musculara
o Exercitii de respiratie
o Jocuri usoare pentru cresterea motivatiei participarii la urmatoarea ora
 FORMATII DE LUCRU:
o Coloana cate 1 sau 2
o Deplasare Individuala in perimetrul de lucru
o Formatii diverse
6. Incheierea organizata a lectiei (2-3 minute)
 OBIECTIVE:
o Formarea capacitatii de apreciere si autoapreciere
o Constientizarea modului de lucru a elevilor la lectie
o Cresterea motivatiei
o Stimularea activitatii independente , in timpul liber

51
  CONTINUT:
o Aprecieri pozitive ( sau evidentieri negative) privind activitatea la ora
o Recomandari pentru lectia urmatoare
o Recomandari pentru activitatea independenta
o salutul

EXERCITII CALITATTI MOTRICE

REZISTENTA

 In formație câte doi alergare in tempo maximal ,crescând treptat distanța sau durata
in timp.(500-600 m;700-800 m;800-1000 m;sau 2min;3min;5min.)pauza de 1 min;1
30min intre seri.
 In formatie câte doi alergarea pe interval(distante intre 1000-1500m);repetate de 2-4
ori in functie de pregatirea indivizilor,pauza de 1 30 min;
 Din formatie in trepte sărituri cu coarda pe loc intre 3-5 minute;pauza de 1 30
min.
 Din formatia de lucur pe două coloane repetarea unor procedee tehnice din jocuri
sportive, handbal respectiv fotbal, in ritm crescut, de pe loc Si din deplasare.
 Din formație pe doua coloane arucari cu mingea de oina,la punct fix sau intr-un
spatiu delimitat,peste 30 de aruncari pe un brat;pauz de 1 30 min.
 Din formație cate doi alergare de rezistenta pe 400;600;800; de m cu parcurgerea in
timpul pauzei a distantei alergate,la pas.
 Din formatie cate trei alergare de rezistenta peste obstacole(garduri) pe 400 de
metri;pauza 1 30 min.
 In linie pe două rânduri parcurgerea unui traseu aplicativ cuprinzand: plecari din
culcat sau ghemuit, cu spatele spre directii de deplasare, transport de obiecte, 3 pase
la un ajutor, alergare cu ocolirea unui obstacol;pauza de 1min X 3 seri.
 In linie pe doua rânduri alergare pe scarii cu genunchi sus,pe fiecare treapta se
executa 4 ridicari a genuchilor Si doar dupa se trece la urmatoarea treapta.3-5x10-
20m ;pauz 1 30 min.
 Micul maraton: de la linia de fund alergare pana la primul jalon,intoarcere la linia
de fund alergare pana la al doilea jalon intoarcerea la 1jalon,alergare pana la centrul
terenului.
 Se desemnează un concurent care devine „prinzător” Si care la semnal sonor
aleargă incercând să atingă cu mâna pe unul dintre ceilalţi participanţi la joc.După

52
 ce reuSeSte să atingă pe cineva, cel atins va deveni prinzător iar cel care a atins va
intra in rândul celor care urmează a fi prinSi.

INDEMANAREA
Î1 Din formația de lucru in linie pe trei coloane, driblingul cu doua mingi de
handbal concomitent pe o distanta de 10 mx4,pauza activă mers pana la sfârSitul
coloanei.
Î2 Din formația de lucuru pe două coloane conducerea mingii cu piciorul aruncarea
Si prinderea mingii pe 30 de m x 3 p 1 min.
Î3 Din formația de lucuru pe două rânduri față in față aliniați la distanța de două
brațe pase in doi cu doua mingi de pe loc una pe sus,cealalta cu pământu timp de
1 30 de sec,pauza 20 sec.
Î4 Din formația de lucur pe doua coloane driblingul serpui printe jaloane cu
intoarceri, schimbări de directie,opriri Si porniri pe 30 de m x 3 p 1 min .
Î5 Doua coloane dispuse la o distanță de 5 m stafete cu transportul mingii, in jurul
corpului, pe o distanta de 10 m pana la jalon Si revenire cu trasnsportul mingii
printre picioare
Î6 In formatie de lucru pe 3 rânduri aruncarea mingii pe verticala la 1-2 m inaltime,
rostogolire pe saltea Si prinderea mingii,x 5 pauză activă de revenire in coloană.
Î7 In formatie cate unu bataie pe trambulina cu săritura peste capră Si aterizare in
ghemuit. X 5 pauza activă de revenire in coloană
Î8 Din formatie pe două rânduri la două saltele stând pe maini cu rostogolire inainte
din apropiat in apropiat pe saltea.x5 pauză activă de revenire in coloană.
Î9 Săritura cu intoarcere de 1800 la dreapta in fiecare cerc.
Î10 Formația de lucuru in linie pe o coloana, mers pe varfuri cu bratele intinse lateral
pe banca de gimnastica.
Î11 Formația de lucru in linie pe un rând alergare de viteza cu schimbare de direcție
prin intoarcere la fiecare jalon

VITEZA
V1 Alergare accelerată cu startul din picioare.Plecarea se face la stimuli vizuali 3-5x30-
50m.
V2 Alergare lansată cu statul din picioare.Plecarea se face la stimuli auditivi , 3-5x10-
30m.
V3 Alergare accelerată cu plecare din bloc start.Plecarea la comandă,3-5x 30-50m.
V4 Alergare lansata cu plecare din bloc start.Plecarea la comandă,3-5x 30-50m.
V5 Alergare cu genunchii sus cu startul din picioare.Plecarea la stimuli auditivi, 3-5x10-
30m.

53
V6 Alergare cu joc de glezne cu startul din picioare.Plecarea la stimuli auditivi, 3-5x20-
30m,
V7 Alergare cu spatele la direcţia de alergare.Plecarea la stimuli auditivi, 3-5x10-20m,
V8 Alergare cu handicap cu plecare din picioare la stimuli auditivi, 3-5x40-60m,
V9 Exerciţii libere la aparate cu incărcături mici, 3-5 seriix10-15 repetări,
V10 Alergare pe scarii cu genunchi sus,pe fiecare treapta se executa 4 ridicari a
genuchilor Si doar dupa se trece la urmatoarea treapta.3-5x10-20m
V11 Efectuarea prinderii Si pasarii mingii sub forma de concurs (20”-30”) individual
la perete
V12 Exersarea deplasarilor laterale (3-4m) dreapta – stanga cu atingerea unui obiect.(30”)
V13 Formatie doua coloane față in față Stafetă cu transport de obiecte, de la punctul A
prima linie a terenului la punctul B centrul terenului.
V14 Jocuri dinamice formatie pe două rânduri față in față pe rând fiecare subiect va trece
prin tunel Si se va feri dacă poate de cele 4 mingi.
V15 Modificarea de poziții la stimuli vizuali Si auditivi.
V16 Alergari in pereche, unul langa altul, la atingere cu palma a celui din fata, ambii se
intorc Si se urmaresc..
Exersarea deplasarilor pe distanțe scurte, cu schimbari de directie la semnale sonore

FORTA
F1. Din stand culcat facial cu sprijin pe mâini brațele intinse Si picioarele pe capacul lazi
de gimnastica flexia Si extenSia brațelor.10x3 p 1 30” .
F2. Din stand departat cu bratele inainte cu mingea medicinala in maini flexia Si
extenSia picioarelor.20x3 pauza 1 30” .
F3. Culcat facial pe capacul de lada cu sprijin acordat de un coleg,extenSia trunchiului Si
revenire. 15x3 pauza 1 20”.
F4. Culcat facial pe capacul de lada cu sprijin acordat de un coleg,extenSia trunchiului Si
revenire. 15x3 pauza 50”.
F5. Urcarea pe franghie cu ajutorul bratelor Si a picioarelor,la diferite inaltimi. X3 pauza
30”
F6. Din stand departat aruncarea mingii medicinale cu două mâini sus (deasupra capului)
Si prinderea ei 10x3 pauza 1”
F7. Din stând depărtat sărituri cu coarda (pe un picior/pe ambele picioare Si
succeSiv/alternative) 10x3 pauză 1 30”
F8. Din coloana sărituri in zig-zag peste banca de gimnastică, mers inapoi – elevii sunt
in coloană, 5-6 elevi la o bancă.
F9. „Cursa spate in spate” elevi vor fii repartizați pe perechi Si se vor transporta reciproc
unu pe celălalt pe o distanta de 10 m,unde se vor schimba(cel care transporta va fi
transportat) Si vor reveni de unde au plecat.
54
F10. „Tractiunea cu franghia” cate 5 elevi vor forma o echipa la un capăt a franghiei Si
cealalta echipa de 5 elevi vor fii la celălalt capat.Echipa care este trasa peste linie este
pierzătoare.
F11. „Roaba”.elevi vor fi repartizați pe perechi Si se vor deplasa cu ajutorul
bratelor,parteneri lor vor ține picioarele la nivelul gleznei Si se vor deplasa odată cu
ei 10m-revenire cu schimbul intre parteneri.
F12. Culcat dorsal cu braţele intinse lângă corp, ridicarea Simultană a trunchului Si a
picioarelor 10x4 pauza 1”.
F13. Atârnat la scara fixă, ridicarea picioarelor intinse la 90° Si revenire.8-10x3 pauza
1”

55