MIŞCAREA ÎN TEREN

Ca element de tehnică, mişcarea în teren este specifică atât jocului în atac cât şi
jocului în apărare. Cuprinde o serie de procedee tehnice, dintre care amintim: pornirile
(plecările) de pe loc, alergarea tropotită şi lansată, alergarea cu spatele, alergarea de
viteză, alergarea laterală cu pas încrucişat şi uneori adăugat, frânările din alergare,
opririle, întoarcerile, schimbările de direcţie, săriturile pe unul şi două picioare, de pe loc
şi din deplasare. Unele dintre aceste procedee sunt întâlnite preponderent în jocul de
atac; alergarea de viteză, alergarea lansată, schimbările de direcţie etc., altele
preponderent în jocul de apărare; alergarea cu spatele, deplasarea cu pas adăugat (în
toate direcţiile), etc.
Instruirea acestui element tehnic se face în principal apelându-se la jocuri
dinamice şi de mişcare, ştafete şi concursuri, toate acestea pot fi foarte bine folosite în
partea pregătitoare a lecţiei.

Jocuri dinamice şi pregătitoare specifice instruirii mişcării în teren

1. “Leapşa cu minge ” - Jucătorii se răspândesc pe tot terenul, se alege un

prinzător care va avea o minge. Prinzătorul are rolul de a atinge unul din jucători cu
mingea, iar jucătorul prins schimbă rolul cu prinzătorul .
Recomandări : - se pot folosi în acelaşi timp chiar şi doi, trei prinzători pentru o mai
bună orientare a jucătorilor în teren.
2. “De-a prinselea cu ajutor” - Acest joc poate fi jucat de 10-15 sportivi chiar pe tot
terenul. Se alege un jucător care începe jocul fugind să îi prindă pe ceilalţi, jucătorul aflat
în primejdia de a fi prins, cheamă în ajutor un alt jucător strigându-l pe nume. Luându-se
de mână ambii jucători scapă de urmărire. Se consideră prins acela care a fost atins de
urmăritor înainte de a da mâna cu jucătorul pe care l-a strigat pentru a forma perechea.
Cel prins devine urmăritor.
Recomandări : - la chemare trebuie să vină numai cel strigat în ajutor, în caz contrar
perechea poate fi prinsă;
- după ce urmăritorul a trecut mai departe, perechea trebuie să se
despartă;
 -dacă numărul jucătorilor este mare se aleg doi urmăritori
3. “Crabii şi creveţii” - Jucătorii sunt aşezaţi pe două linii faţă în faţă, la mijlocul
terenului. O grupă poartă denumirea de crabi iar cealaltă de creveţi. Când conducătorul
jocului strigă denumirea unei grupe, elevii acesteia aleargă cât pot de repede spre poarta
proprie. Dacă nu au fost atinşi de ceilalţi până la linia de 9 m, câştigă un punct.
4. ”Prinde-l pe cel din fată” - Jucătorii sunt împărţiţi în trei patru grupe, dispuse în
formaţii de cerc; elevii din fiecare grupă numără de la unu în continuare. Când profesorul
strigă un număr, respectivul din fiecare grupă iese, aleargă în jurul cercului într-o singură
direcţie şi fiecare caută să-l prindă pe cel din faţă, ferindu-se în acelaşi timp de cel din
spate. La semnalul profesorului se schimbă sensul de deplasare
5. “Lanţul” - Jocul se desfaşoară pe tot terenul cu 10-15 jucători. Se alege un jucător,
care va căuta să prindă pe unul din ceilalţi jucători, odată prins îl va lua de mână şi
împreună vor alerga să prindă un alt jucător ş.a.m.d. pană când vor forma un lanţ din toţi
jucătorii. Câştigătorul va fi cel ce va rămâne ultimul neatins.
Recomandări:- în timpul urmăririi jucătorii nu trebuie să-şi dea drumul la mâini, deci
lanţul nu trebuie să se rupă nici în timpul deplasării nici în momentul atingerii unui alt
jucător.
Recomandari- dacă numărul jucătorilor este mare se vor alege doi urmăritori,
formându- se două lanţuri .
6. “Bucheţelele” - Acest joc se poate organiza pe tot terenul sau pe jumătatea
terenului în funcţie de numărul elevilor. Jucătorii se deplasează în alergare, iar la un
moment dat profesorul strigă un număr – de exemplu patru. La auzul acestei comenzi
jucătorii se strâng repede în grupe formate dintr-un număr de jucători egal cu numărul
strigat. Gruparea se face sub formă de bucheţele, stând cu faţa spre centrul grupului şi
cu mâinile prinse la spate. Numărul strigat de conducătorul jocului trebuie ales încât să
nu fie divizibil cu numărul total al jucătorilor.Jucătorii care nu au reuşit să se grupeze
până la semnalul profesorului, rămânând pe din afară sunt eliminaţi din joc sau penalizaţi
cu câte un punct.
Recomandări:- la începutul jocului se vor striga numere mici pentru a se putea realiza
mai uşor gruparea;
 - numerele ce urmează să fie strigate se vor alege în aşa fel,încât de
fiecare dată să nu rămână pe din afară mai mult de unul sau doi jucători.
7. ”Ulii şi porumbeii” - La joc pot lua parte 10-20 copii care se împart în doua echipe
egale- ulii si porumbeii. Într-un colţ al terenului echipa porumbeilor desenează un cuib
suficient de mare(se poate folosi semicercul de 6 m),încăt să cuprinde toţi jocătorii din
echipă,iar echipa uliilor îşi desenează un cuib asemănător în colţul opus al terenului. Toţi
porumbeii intră în cuibul lor, iar ulii se împrăştie pe terenul de joc. La un moment dat,
porumbeii încep să-şi părăsescă cuibul, câte unul sau în grup, şi aleargă pe tot terenul,
având grijă să nu se lase prinşi de ulii care îi urmăresc.Ei pot scapa de urmărire revenind
la cuibul lor. Un porumbel se consideră prins atunci cand uliul care l-a urmărit a reusit să-
l ajungă şi, prin lovirea cu măna pe ambii umeri, să simuleze tăierea aripilor. În prinderea
porumbeilor, ulii se pot ajuta între ei. Porumbelul prins este dus în cuibul uliilor. Dacă în
timpul jocului un porumbel liber a reuşit să ajungă în cuibul uliilor şi a atins pe cei prinşi,
el îi eliberează şi aceştia reintră în joc. Dar acest lucru este destul de greu de realizat,
întrucât ulii pot avea un păzitor al cuibului lor.Jocul continuă până cănd un singur
porumbel rămăne neprins. Acum, din echipa uliilor se desemnează un jocător care va
lupta singur împotriva porumbelului liber, restul uliilor retrăgăndu-se într-un colţ liber al
terenului.Porumbelul liber va căuta să ajungă, fără a fi prins, la cuibul uliilor şi să-şi
elibereze coechipierii. Uliul, la răndul său, va căuta să-l împiedice să facă acest lucru şi
să-l prindă ”tăindu-i aripile”. Dacă eliberarea porumbeilor prinşi a reuşit, reintră imediat în
joc şi ceilalţi ulii şi jocul continuă în acelaşi fel. Dacă însă porumbelul liber a fost prins,
jocul se reia de la început, însă rolurile echipelor se schimbă-porumbeii devin ulii şi invers.
Recomandări:- un porumbel se consideră prins numai cănd prin lovirea cu mâna peste
umeri, i-au fost ”tăiate” ambele aripi, chiar dacă acest lucru se face în plină alergare;
- un porumbel nu poate fi urmărit în propriu său cuib
- eliberarea porumbeilor prinşi se face numai în cuibul uliilor, prin atingerea
lor de cei liberi.

8. „Ogarul şi iepurele” - Este indicat să se joace pe un teren înzestrat cu diferite

obstacole naturale. La nevoie se poate juca şi în sală. Dintre jucători se alege un prinzător
care este „ogarul”, şi un urmăritor-„iepurele”.Ceilaţi jucători se împrăştie pe întreaga
suprafaţă de joc, stând ghemuiţi. Ogarul urmăreşte iepurele care aleargă printre jucători,
folosind eschive. În momentul în care este ameninţat să fie prins, se aşează ghemuit în
faţa unui jucător scăpănd în felul acesta de urmărire. Din acest moment, ogarul urmăreşte
jucătorul în faţa căruia s-a aşezat iepurele. Jocul continuă sub forma unor alergări scurte,
cu eschive şi schimbări de direcţie.
Recomandări:- dacă ogarul reuşeşte să prindă iepurele, rolurile se inversează;
-iepurele este considerat prins când ogarul îl atinge cu mâna;
- jucătorii care stau ghemuiţi nu au voie să plece înaite ca iepurele să se
fi aşezat în faţa lor;
- trebuie frânată tendinţa jucătorilor de a se aşeza numai în faţa
prietenilor, reducând astfel participarea tuturor la joc;
- locul fiecărui iepure poate fi marcat printr-un cerc-„vizuină”, pe care şi-
l desenează fiecare jucător: Într-o vizuină nu poate sta decăt un singur iepure. Îndată ce
într-o vizuină a intrat iepurele fugărit, celălalt iepure trebuie să fugă;
- pentru a face jocul mai dinamic,se poate prevedea ca şi ogarul să aibă
posibilitatea să se schimbe intrând într-o vizuină. Jucătorul în vizuina căruia a pătruns
ogarul devine ogar la răndul său şi continuă urmărirea;
- jocul se recomandă pentru copii de 10-13 ani atăt băieţi, cât şi fete,
putând fi însoţit de text, rostit de către jucătorii ghemuiţi:
„Un ogar se osteneşte
Ca să prindă un iepuraş;
Îl aleargă nebuneşte prin livadă şi-n imaş.
Dacă-l scapă, ori îl prinde
Mai încoace de hotar, jocul va urma-nainte
Cu alt iepure şi-ogar.”
9. „Şarpele îşi prinde coada” - Jocul se organizează pe grupe de 8-10 jucători ,
aşezaţi în flanc câte unul.În cadrul grupei jucătorii se prind cu măinile de mijlocul celor
din faţă. Primul jucător reprezintă capul, iar ultimul coada şarpelui. Din această poziţie
capul va căuta să prindă coada care se fereşte, deplasându-se în sensul opus direcţiei
din care este atacat. Dacă este prins vor trece alţi jucători în cap şi la coadă.
Recomandări:- jucătorii nu au voie să desfacă mâinile,
 - când numarul jucătorilor este mare se formează mai multe şiruri, la
distanţe convenabile între ele, fiecare jucând independent.

10. „Aleargă după minge” - Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte trei, aşezaţi în
semicerc. Cel din mijloc are o minge pe care o aruncă spre linia de centru, mai aproape
sau mai departe; ceilalţi doi pornesc concomitent în alergare şi câstigă cel care ajunge
primul mingea. Câstigătorul poate arunca la portă, sau poate aşeza mingea într-un
anumit loc dinainte stabilit.

Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea mişcării în teren

1. Starturi din diferite poziţii (ghemuit cu faţa cu spatele, în şezut, culcat facial dorsal,
etc.), din poziţie fundamentală de atac, după uşoare sărituri ca mingea, din mers, din joc
de gleznă şi din alergare tropotită; urmată de alergare uniform accelerată: 3 x 20 m,
pauză 20 sec.

2. Alergare cu schimbări de direcţie, pentru a depăşi diferite obstacole(jaloane) la

stimul auditiv.
3. Mers şi alergare cu transportul unui partener
4. Alergare lansată 4 x 30 m, pauză 15 sec.
5. Alergare cu-joc de gleznă:4 x 30 m. pauză 15sec.
-pendularea gambei la şezut : 4 x 30 m, pauză 15 sec.
-genunchii sus: 4 x 30 m, pauză 15sec.
-pas adăugat: 4 x 30 m, pauză 15 sec.
-pas încrucişat: 4 x 30 m, pauză 15 sec.
6. Alergare cu sărituri pe unul sau două picioare, cu piruete, sub formă de ştafetă.
7. Alergare de viteză (cu start din picioare) oprire la semnal (auditiv sau vizual),
întoarcere sau continuarea alergării: 4x30m, pauză-20sec.
8. Alergare pe plan înclinat la vale sau la deal.
9. Alergare cu handicap de 1-2 m pe o distanţă de 20-30 m.
10. Deplasarea cu pas adăugat 2-3 m de voie, stânga-dreapta pe semicercul de 6m;
la semnal auditiv alergare de viteză până la centru, oprire, alergare cu spatele înapoi
până la 6m, oprire-plecare în viteză pănâ la semicercul opus de 6m.- 4 repetări, pauză
20 sec.

ŢINEREA ŞI TRANSMITEREA MINGII

Ţinerea mingii este elementul tehinc cu ale cărui procedee un jucător de handbal îşi
asigură posesia mingii pe timpul celor trei secunde regulamentare sau
pe durata de timp dintre o prindere şi o aruncare.
În jocul de handbal ţinerea mingii poate fi:
a) cu două măini
b) cu o mănă:- prin apucare
-în echilibru
Ţinerea mingii cu două mâini
Jucătorul îşi asigură posesia mingii în timpul dintre o prindere şi o aruncare ţinând
mingea cu două mâini, cu palmele paralele, cu degetele mult răsfirate (cele mari sunt
apropiate şi orientate înapoi spre corp). Mingea nu este strânsă prea tare cu degetele,
iar podul palmei nu se lipeşte de ea. Astfel jucătorul poate executa cu uşurinţă toate
procedeele tehnice în mod simetric cu mâna dreaptă şi cu cea stângă.

Ţinera mingii cu o mână

Prin apucare s-a răspândit foarte mult, acest procedeeu tehnic este indispensabil
pentru pasare, fentele de pas şi aruncare cât şi pentru aruncare la poartă. Se execută
astfel: după ce jucătorul a intrat în posesia mingii printr-un procedeeu oarecare de
prindere o cuprinde cu degetele mâinii îndemânatice care sunt răsfirate pe suprafaţa
mingii şi o ţine printr-o uşoară strângere, asigurându-i astfel stabilitatea.
În echilibru. Mingea este ţinută în echilibru în timpul mişcării pregătitoare pentru
aruncare, precum şi în timpul săvârşirii aruncării. Echilibrul de care este vorba se
realizează datorită impulsului dinspre înapoi spre înainte, dat de mâna stângă şi
rezistenţei mâinii drepte care se opune acestui impuls. Ţinerea echilibrată a mingii nu
poate dura multă vreme, ea coincide cu timpul necesar braţului pentru pregătirea
aruncării şi aruncării propriu-zise.
 Pentru ţinerea si transmitera mingii rămân valabile toate jocurile şi ştafetele descrise
anterior la capitolul “Şcoala mingii”.

PRINDEREA ŞI PASAREA MINGII

1.Prinderea mingii
Prinderea mingii este elementul tehnic cu ale cărui procedee jucătorul intră în posesia
mingii trimisă de un coechipier sau interceptată de la un adversar.

Prinderea mingii poate fi:a) - cu doua mâini

b) - cu o mână
Pentru prinderea mingii cu două mâini
Jucătorul aflat in poziţie fundamentală de atac, cu braţele în direcţia din care va
primi mingea, privirea este concentrată asupra traiectoriei mingii. Pe masură ce mingea
se apropie de jucător, acesta va întinde braţele în întîmpinarea ei. Palmele sunt orientate
cu faţa în jos şi puţin înainte, degetele răsfirate iar degetele mari sunt apropiate, formând
împreuna cu palmele şi celelalte degete o cupă în care va intra mingea.
Mingea va lua contact cu vârfurile degetelor, apoi va intra în cupa făcută de palme şi
degete şi se va opri din cauza rezistenţei opuse de degetele mari. Mingea cuprinsă asfel
nu mai poate scăpa dacă şocul care se produce în momentul contactului dintre minge şi
degete este amortizat printr-o mişcare de îndoire progresivă a membrelor superioare
din articulaţia pumnului şi a cotului.
Prinderea mingii cu o mână
Deşi nu oferă suficientă siguranţă, sunt însă situaţii de adversitate când jocul cere acest
lucru. Jucătorul va întinde în întîmpinarea mingii un singur braţ, iar după ce
mingea a atins vârful degetelor, braţul se îndoaie brusc retrăgându-se înapoi pentru a
amortiza şocul produs de contactul dintre minge şi degete.
2.Pasarea mingii
Aruncarea mingii unui coechipier şi prinderea ei de către acesta poartă denumirea de
pasă. Aşadar, pasa este compusă dintr-o aruncare şi o prindere. Această transmitere a
mingii de la un jucător la altul realizată cu ajutorul procedeelor tehnice de aruncare se
mai numeşte şi pasarea mingii.
 Există numeroase procedee tehnice cu ajutorul cărora se poate transmite mingea între
jucători. Alegerea procedeului depinde de posesorul mingii, care judecă rapid faza de joc
şi alege din bagajul său de procedee de aruncare pe cel mai potrivit cu situaţia respectivă.
Este necesar ca jucătorii să înveţe cît mai multe procedee de pasare şi să şi le
perfecţioneze până la virtuozitate în condiţii de joc.
Se poate pasa cu una sau două mâini, din alergare, din săritură, de pe loc
(pătrundere), cu pas săltat sau încrucişat.
Pasa se mai poate clasifica astfel:
- din punct de vedere al acţiunii braţului;
- pasa zvârlită-cu o mână deasupra umărului (clasică);
- cu două mâini de deasupra capului;
- cu două mâini de la piept;
- cu două mâini din lateral;
- pasa împinsă;
- pasa lansată: - înainte
- înapoi
- pentru angajarea pivotului
- pasa din pronaţie şi supinţie:
- pasa pe deasupra umărului;
- pasa pe spate;
- pasa pe sub axilă;
- pasa pe sub genunchi;
- pasa cu pamântul;
- pasa oferită cu două mâini.
Pasa zvârlită cu o mână de deasupra umărului
Este procedeul tehnic cel mai des folosit în jocul de handbal, deoarece el
corespunde integral cerinţelor de precizie, viteză, forţă şi uşurinţă de pasare din
orice poziţie.Jucătorul, pentru a pasa cu o mână zvârlită de deasupra umărului, de pe loc
şi în pătrundere va trebui să aibă întodeauna orientat spre înainte piciorul opus braţului
îndemânatic, iar atunci când va pasa din deplasare o va face de pe piciorul aflat pe
aceeaşi parte cu braţul îndemânatic.Pregătindu-se de aruncare jucătorul duce mingea
din faţă (pe traiectoria cea mai scurtă) spre înapoi, deasupra umărului, ţinând-o apucat
sau echilibrat, cu braţul îndoit din cot într-un unghi mai mare sau egal cu 900 trunchiul
se răsuceşte având umărul opus braţului de aruncare orientat pe direcţia de pasare.
Procedeele tehnice de prindere şi pasare se învaţă concomitent, cu ajutorul unor
exerciţii executate de pe loc, din deplasare, în grupuri mai mici sau mai mari de jucători,
în funcţie de condiţiile de lucru existente şi de specificul grupului.

La începutul etapei de învăţare a procedeelor de prindere şi de pasare se vor creea

condiţii mai uşoare de execuţie. Pasele se vor executa mai întai de pe loc, apoi din
deplasare în mers sau în alergare uşoară. Pe urmă se va mări viteza de deplasare, se
vor îngreuia condiţiile de prindere şi pasare prin mărirea vitezei de execuţie şi prin apariţia
adversarului semiactiv şi activ.
Procesul de învăţare şi antrenare a aprinderii şi pasării se desfăşoară în trei etape.

Jocuri pregătitoare pentru învăţarea prinderii şi pasării mingii

1.”Fereşte capul” - Jucătorii sunt împărţiţi pe echipe în număr egal şi aşezaţi în

coloană câte unul. În faţa fiecărei echipe, la o distanţă de 5m, se găseşte câte un jucător
cu minge.La semnal jucătorul pasează mingea primului din şir,care după ce o prinde o
aruncă imediat înapoi şi se ghemuieşte.Mingea este transmisă pe rând fiecărui jucător
din şir. Ultimul aleargă cu mingea în faţa şirului şi continuă jocul. Cel care a fost în faţa
şirului trece primul în coloană ş.a.m.d..
Recomandări: - jocul se poate desfăşura şi sub formă de concurs, câştigând echipa care
pasează cel mai repede şi cel mai precis, jocul terminându-se când ajunge din nou
distribuitor în faţa şirului jucătorul care a fost iniţial.
2.”Mingiile în zig-zag” - Jucătorii se aliniază pe două linii faţa în faţă, la distanţă de
3-4 paşi şi la un interval de un pas unul de altul. De la flancul drept al unei linii, jucătorii
se numără câte doi şi ajungându-se la flancul stâng, numărătoarea continuă cu cealaltă
linie. În felul acesta fiecare jucător cu numărul unul va avea în faţa sa un jucător cu
numărul doi, jucătorii cu acelaşi număr formează o echipă. Jucătorii dintr-o extremă a
întregii formaţii primesc câte o minge; unul din ei va avea numărul 1 celălalt numărul 2.
La un semnal mingiile se pasează în zig-zag, între jucătorii aceleiaşi echipe; când au
ajuns la ultimii jucători mingiile se transmit înapoi în acelaşi fel. Echipa a cărei minge a
trecut de un număr de ori dinainte stabilit pe la toţi jucătorii şi ajunge prima la punctual
de plecare câştigă întrecerea.
Recomandări: - jucătorul care scapă mingea se duce după ea şi revenind în formaţie
continuă jocul.
3.”Minge,stai!” - Se vor forma două echipe egale care se deosebesc între ele (prin
tricouri sau maieuri diferite). Jucătorii ambelor echipe amestecaţi între ei alcătuiesc un
singur cerc. Se trage la sorţ care echipă începe jocul, după care un jucător din cealaltă
echipă aruncă mingea în interiorul cercului.În acest moment toţi jucătorii părăsesc
formaţia de cerc şi se împrăştie în toate direcţile, afară de unul din echipa care începe
jocul: acesta alergă spre minge, o prinde şi strigă”minge, stai!”. Pasele pot continua în
acelaşi fel, până când unul din jucători se hotăreşte se lovescă un adversar. Jucătorul
ameninţat cu lovirea se poate feri de minge prin mişcări de corp, neavând voie însă să
deplaseze picioarele de pe locul unde se află. Dacă lovitura reuşeşte, echipa care a lovit
are un punct. Jocul continuă, rolul echipelor fiind acum inversat, iar prima aruncare este
executată de jucătorul lovit. Dacă lovitura nu reuşeşte, echipa adversă capătă un punct
şi jocul se reia din formaţia de cerc, mingea fiind azvârlită de echipa care a pierdut
punctul. Echipa care totalizează prima 10 puncte iese învingătoare.
4.”Loveşte cu mingea” - Jocul se poate desfăşura cu un număr de 20-30 de jucători.
Terenul se împarte în două printr-o linie de centru. De o parte şi de alta a linie de centru,
la 10-15m se trasează câte o linie paralelă cu aceasta ( liniile de fund), iar în continuare,
o altă linie paralelă, la 2 m de linia de fund, formând împreună un culoar. Două echipe
egale ocupă fiecare “casa” ei, cuprinsă între linia de centru şi linia de fund; una din echipe
are mingea şi începe jocul. Echipa care are mingea caută să o arunce în aşa fel, încât
să lovească cu ea pe unul din jucătorii echipei adverse. Lovirea se consideră valabilă
dacă mingea atinge pe jucător în orice parte a corpului, cu excepţia palmelor, chiar dacă
a ricoşat din pământ. Jucătorii loviţi trec în culoarul dinapoia liniei de fund a echipei
adverse. Aceşti jucători pot fi salvaţi dacă prind din zbor mingea aruncată de partenerii
lor. Jucătorul care a prins-o se consideră liber şi trece cu mingea în “casa “ lui continuând
jocul. Dacă mingea iese afară din teren, ea va fi repusă în joc de către echipa din a cărui
teren a ieşit. Durata jocului se stabileşte dinainte. Câştigă echipa care, la sfârşitul jocului
va avea după linia de fund mai mulţi jucători adverşi.
Recomandări: - jucătorii care au fost loviţi şi se află în culoarul din spatele echipei adverse
nu au voie să iasă din acest culoar pentru a prinde sau culege mingea;
- dimensiunile terenului depind de numărul jucătorilor şi de vârsta lor
5.”Între două focuri” - Spaţiul de joc este delimitat printr-un dreptunghi mare, împărţit
în două printr-o linie de centru, în spatele linilor de fund trebuie să existe un spaţiu liber
de cel puţin 2-3m.La acest joc pot lua parte 16-20 de jucători împărţiţi în două echipe
egale având fiecare câte un căpitan. Fiecare echipă ocupă o jumătate de teren, iar
căpitanii trec în spaţiul liber dinapoia terenului ocupat de echipa adversă. Unul din
căpitani capătă mingea prin tragere la sorţi.
Jocul constă în aceea că jucătorii unei echipe (cei din teren şi căpitanul ) încearcă să
lovească cu mingea pe adversar.Aceştia trebuie să evite mingea sărind alergând sau
oprind-o cu palmele .Mingea poate să nu fie aruncată direct, ci pasată în prealabil între
jucători şi căpitan pentru a deruta pe adversar. Mingea revine adversarilor dacă unul din
jucătorii echipei respective a reuşit să intercepteze sau să oprească mingea cu palmele;
jocul nu se opreşte ci continuă în acelaşi fel, doar că de astă dată se apăra cealaltă
echipă. Orice jucător atins de minge în altă parte a corpului decît în palme trece înafara
terenului, în spaţiul ocupat de căpitanul echipei sale şi-l ajută la prinderea şi aruncarea
mingii. Câştigă echipa care a reuşit să scoată din terenul de joc pe toţi jucătorii adverşi.
Recomandări: - jucătorii din teren nu au voie să iasă înafara limitelor terenului propriu
pentru a nu a fi atinşi sau pentru a culege mingea ;
- dacă mingea iese în afara terenului de joc, ea poate fi luată numai de
către căpitan. Aceştia nu pot pasa sau arunca mingea decât din spatele liniei de fund,
adică din spaţiu liber;
- se consideră lovitură valabilă şi atingerea unui adversar de către
mingea ricoşată din pământ;
- căpitanul trebuie ales dintre jucătorii cei mai îndemânatici şi mai bine
pregătiţi.
6. ”Huştiuluc” - Există un număr foarte mare de variante a acestui joc, care depinde
de gradul de pregătire fizică şi tehnică a jucătorilor. Se vor forma două echipe egale
aşezate la ambele porţi înapoia liniei de poartă. Mingea este aşezată la centrul terenului.
La fluier jucătorii ambelor echipe sau numai cei stabiliţi de fiecare echipă alergă spre
centru pentru a intra în posesia mingii. Jucătorul care a reuşit să intre în posesia mingii
o pasează coechipierilor săi care alergă spre linia de fund a echipei adverse. Prin pase
jucătorii caută să aşeze mingea pe linia sau înapoia liniei de fund a adversarilor. Aceştia
îi împiedică prin orice mijloace să intre ei în posesia mingii şi să atace la rândul lor. Pentru
că jocul permite orice atac la minge interesul jucătorilor este de a pasa repede pentru a
nu fi atacaţi.Dacă un jucător are drum liber poate alerga cu mingea în mâna. Fiecare
minge pusă pe linia de fund, aduce un punct echipei respective. După fiecare punct
marcat, mingea este repusă în joc de la centru. Jocul dureză un anumit timp dinainte
stabilit, după pauză echipele schimbând terenul între ele.
Recomandări: - mingea trebuie aşezată pe linie sau înapoia liniei nu aruncată.
7. ”Cursa mingilor” - Colectivul împărţit în patru echipe, fiecare echipă aşezată în şir
pe perechi (distanţa între coechipieri de 3m)cu o minge. Pase în doi din alergare 2x20m,
apoi prima pereche pasează mingea perechii a doua din şir şi se deplasează înapoia
şirului. ”Cursa” este câştigată de echipa care are mai puţine puncte penalizare (mingea
scăpată se penalizează cu un punct) şi termină prima 2 x 5 min.
8. ”Cine ţine mingea mai mult” - Colectivul împărţit în patru echipe. Câte două echipe
acţionează pe jumătate de teren, una în atac(cu mingea) şi una în apărare („om la om”).
Echipa din atac încearcă să fie în posesia mingii cât mai mult timp folosind pase rapide,
(profesorul poate cere să se execute un număr de pase-ex. (echipa care pasează
succesiv de 10 ori câştigă), demarcându-se de adversari. Nu sunt admişi decât trei paşi
cu mingea în mână şi poate fi admis sau nu driblingul. Câştigă echipa care a ţinut mai
mult mingea 2 x 5 min, pauză 30 sec
Recomandări: - în funcţie de numărul jucătorilor se poate folosi tot terenul formându-se
numai două echipe;
- se pasează cu o mână zvârlit de deasupra umărului dar se pot folosi
şi pase speciale.
Exerciţii analitice pentru învăţarea prinderii şi pasării

1.Pe perechi câte doi la o minge ,faţă în faţă la distanţă de 2-3 m :

 - pase împinse cu două mâini de la piept 3 x 15 rep.; pauză activă 20 sec
- pase zvârlite cu două mâini de deasupra capului 3 x 15 rep.; pauză activă 20
sec

-pase zvârlite cu o mână de deasupra umărului cu pământul – 3 x 15 rep ;

pauză 20 sec

-pase lansate cu o mână (cu stângă şi cu dreapta) 3 x 15 rep; pauză 20 sec

2.Pase zvârlite cu o mână de deasupra umărului:
-în triunghi;
-în zig zag;
-în pătrat;
-în stea; 6 x 2 min. Pauză 30 sec.

Exerciţii globale pentru învăţarea prinderii şi pasării

1. Pe perechi, câte doi la o minge, faţă în faţă la distanţă 2-3 m, din deplasare de la o
linie de margine la cealaltă, un jucător cu faţa si celălalt cu spatele :
- pase împinse cu două mâini de la piept .3 x 15 rep; pauză activă 20 sec
- pase cu două mâini de deasupra capului: 3 x 15 rep.; pauză activă 20 sec
- pase zvârlite cu o mână de deasupra umărului cu pământul: 3 x 15 rep ; pauză
20 sec
- pase lansate cu o mână (cu stângă şi cu dreapta); 3 x 15 rep; pauză 20 sec
2. Câte patru la o minge, aşezaţi sub formă de suveică, la distanţă de 5-6 m, - pas
zvârlit cu o mână de deasupra umărului ; retragere cu spatele înapoia şirului opus.3 x
1min; pauză 20 sec.
3. Câte patru sportivi cu două mingii, aşezaţi la nivelul lăţimii terenului de handbal,
doi distribuitori pe liniile laterale, iar doi cu mingii aşezaţi (la mijlocul lăţimii terenului )
spate în spate .Cei din mijloc vor pasa în pătrundere zvârlit cu o mână de deasupra
umărului distribuitorilor după care vor schimba locul între ei. Distribuitorii vor prinde
mingea în pătrundere şi vor pasa deasemenea zvârlit cu o mână de deasupra umărului
celuilalt jucător din centru. – 2 x 2 min, pauză activă 20 sec.
 4.Pătratul mişcător (cu una sau două mingii) cu pas azvârlit cu o mână de deasupra
umărului 4 x 4 min, pauză activă 30 sec.
5.Pase speciale; lansate; din pronaţie; cu pământul; 3 x 20 rep. pauză 30 sec.
6.Pase speciale pentru angajarea pivotului (aşezat intre doi apărători) 3 x 20 rep.
pauză 30 sec.
7.Suveică dublă, cu pase în doi din deplasare de la un semicerc la celălalt. Se poate
pasa folosindu-se pasa zvârlită cu o mână de deasupra umărului sau orice de fel alt pas
( în funcţie de obiectivul urmărit) 2 x 10 min, pauză activă 45 sec.
8.Pase în trei din deplasare sub formă de “V”, adică cu jucătorul din centrul plasat
înapoia celor de pe lateral.
9.Pase în trei din deplasare sub formă de “cocor “, cu jucătorul din centrul plasat
înaintea celor de pe lateral.
10.Pase în trei din deplasare cu centrul retras şi plecare de pe linia porţii, oprire la
linia de centru, alergare cu spatele de la semicercul de 6m, după care deăplasare cu
pase în trei cu schimb de locuri până la linia de poartă opusă.
11.Pase succesive extremă stângă, inter stâng, centru, inter drept, pivot, extremă
dreaptă în pătrundere cu o mână azvârlit de deasupra umărului. La semnal (visual sau
auditiv) se poate schimba sensul de pasare. 3 x 3 min.pauză activă 45 sec.
Pasarea mingii în potcoavă
Pasara mingii în potcoavă, de la stânga la dreapta şi invers, reprezintă o circulaţie
tactică de bază, cu ajutorul căreia se schimbă rapid jocul de pe o parte pe alta a terenului.
Mingea porneşte în circulaţie de la extrema stângă şi se pasează din om în om. Fiecare
jucător trebuie să paseze cât mai rapid, folosind pasul zvârlit de deasupra umărului.
Atunci când pasa se execută dinspre stânga spre dreapta este necesar ca jucătorii să
ducă piciorul stâng în faţă, lucrul care se reuşeşte foarte bine dacă se face o pivotare pe
piciorul drept sau chiar o uşoară săritură de pe dreptul pe dreptul, urmată de mişcarea
de pregătire a braţului pentru pasare şi a piciorului stâng pentru sprijin în faţă pe sol.

Exerciţii pentru învăţarea pasării mingii în potcoavă

 1. Jucătorii, dispuşi în număr egal pe posturile de extremă dreaptă, inter drept şi
centru, execută pase din om în om extremă –inter - centru şi centru dă pas sărit la
extremă şi se continuă În acelaşi mod. Fiecare jucător dă un pas şi se retrage la înapoia
şirului cu spatele în cea mai mare viteză.
2. Acelaşi exerciţiu ca la 1, dar numai că jucătorii sunt aşezaţi pe posturile de
extremă stângă, inter stâng şi centru.
3. Acelaşi exerciţiu ca la 2, dar numai că jucătorii sunt aşezaţi pe posturile de
extremă stângă , inter stâng, centru şi inter drept,care dă pasul sărit la extremă.
4. Acelaşi exerciţiu ca la 3, dar numai că jucătorii sunt aşezaţi pe posturile de
extremă dreptă, inter drept, centru şi inter stâng, care dă pasul sărit la extremă.
5. Pasarea mingii în potcoavă de la stânga spre dreapta şi invers de pe posturile
de extremă stângă şi dreaptă, inter stâng şi drept şi centru.
6 Pasarea mingii în potcoavă de la stânga spre dreapta şi invers de pe posturile
de extremă stângă şi dreaptă, inter stâng şi drept si centru, având în faţă apărători
semiactivi mai întâi şi apoi activi.

Pasarea mingii în pătrundere succesivă

Pasarea mingii în pătrundere succesivă este un mijloc tactic folosit în atacul

poziţional, şi anume atunci când este necesară obţinerea unui raport supranumeric.
În cazul paselor în pătrundere succesivă, fiecare jucător prinde mingea în alergare
spre poartă. De obicei o pătrundere succesivă porneşte de la una dintre extreme. Mingea
se afla la extrema stanga care iniţiaza atacul succesiv atrăgând apărătorul lateral şi
silindul să o marcheze. În momentul în care este atacată de apărător lateral, extrema
pasează mingea interului stâng, care se găseşte în pătrundere spre poartă şi se
angajează printre apărătorul lateral şi cel intermediar. De îndată ce este atacat şi
împiedicat să pătrundă, pasează centrului. Acesta va proceda la fel, transmiţând apoi
mingea interului drept. Interul drept atacă între apărătorul intermediar şi cel lateral,
obligându-l pe acesta din urmă să acorde ajutor intermediarului, ceea ce duce la
eliberarea extremei printr-un demarcaj indirect. În acest moment interul va pasa extremei
care va arunca la poartă dacă apreciază că situaţia este favorabilă. Dacă extrema nu
poate finaliza din cauza plasamentului bun al apărătorului sau a unghiului mic de
aruncare, atunci extrema dreaptă ori va încerca să creeze un succesiv din această parte,
ori va scoate mingea în afară, la jucătorii de 9m, sau o va transmite peste semicerc
celeilalte extreme.
Pasele în pătrundere successsivă se execută cu pasă zvârlită (sau din pronaţie),
cu elan de pas încrucişat sau săltat, pentru a-i convinge pe apărători că este periculos
să-l lase liber, deoarece din această poziţie se finalizează uşor.

Exerciţii pentru învăţarea pasării mingii în pătrundere

1.Jucătorii plasaţi pe posturile de inter stâng şi drept, execută pasarea mingii în

pătrundere.
2. Jucătorii plasaţi pe posturile de inter stâng, inter drept şi centru execută pasarea
mingii în pătrundere.
3. Jucătorii plasaţi pe posturile de inter stâng, inter drept, extremă stângă şi
extremă dreaptă execută pasarea mingii în pătrundere. Se pot introduce şi apărători
pasivi sau semiactivi.
4 Jucătorii plasaţi pe posturile de inter stâng, inter drept, extremă stângă, extremă
dreaptă şi centru execută pasarea mingii în pătrundere.Se pot intoduce în apărare şi
apărători semiactivi sau activi.
5. Jucătorii plasaţi pe posturile de inter stâng, inter drept, extremă stângă şi
extremă dreaptă execută pasarea mingii în pătrundere împotriva unei apărări compuse
din trei apărători activi.
6. Jucătorii plasaţi pe posturile de inter stâng, inter drept, extremă stângă, extremă
dreaptă şi centru execută pasarea mingii în pătrundere împotriva unei apărări compuse
din patru apărători activi.