Jocuri din copilărie – de exterior

Raţele şi vânătorii – Sunt 2 vânători, unul într-o parte şi altul în cealaltă parte. Restul jucătorilor
sunt raţe.
Cu o minge, jucătorii – vânătorii aruncă în jucătorii-raţe, aceştia trebuie să se ferească,cine e atins
de minge iese din joc.
Ultimul jucător-raţă rămas neatins de minge trebuie să spună vânătorilor vârsta sa, se selecteaza
un vânător care va încerca să arunce cu mingea de atâtea ori cât e vârsta spusă, urmărind să atingă
jucătorul  din tabăra adversă.
Dacă vânătorul atinge raţa, atunci primul jucător ce a ieşit din joc şi ultimul jucător din grupul
raţelor vor deveni vânători iar dacă vânătorul nu a reusit sa-l atingă pe ultimul jucător, atunci
grupul raţelor devine grupul vânătorilor şi invers.
Castelul sau 9 pietre – Se aşază 9 pietre una peste alta, jucătorii se împart în 2 echipe. Echipa 1
apără castelul de pietre, echipa 2 îl atacă. Se numără 9 paşi de la castel şi se trage o linie. De aici
echipa a doua va încerca să dărâme castelul cu ajutorul mingiei. Dacă după ce toţi componenţii
echipei 2 aruncă cu mingea, castelul e încă în picioare, se schimbă rolurile şi echipa 1 va încerca să
dărâme castelul. Dărâmarea castelului se poate face doar cu mingea. După dărâmarea castelului,
echipa aflată în apărare în acel moment va trebui să recupereze mingea şi va vâna componenţii
celeilalte echipe, încercând să îi scoată din joc. Membrii echipei care a dărâmat castelul vor trebui
să îl reclădească pentru a câştiga jocul şi să facă acest lucru fără să fie loviţi cu mingea de adversari.
Câştigă jocul echipa aflată în apărare, dacă reuşeşte să scoată din joc toţi membrii celeilalte echipe,
înainte ca ei să reclădească castelul sau echipa care a dărâmat castelul, dacă reuşeşte să
reclădească castelul înainte ca celaltă echipă să îi scoată toţi membrii din joc.
Ţară, ţară, vrem ostaşi! – Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe şi cele două echipe sunt aşezate la o distanţă
de câţiva metri fiecare formând un “gard”, ţinându-se de mâini.
Va exista un dialog între echipe: 
“-Ţară, ţară, vrem ostaşi!”.
-Ceilalţi răspund: “Nu vă dăm!”
“-Atunci luăm!”
“-Pe cine?” Atunci se va menţiona un nume de jucător e se afla în acea echipă.
Acesta trebuie să fugă şi să spargă, dacă poate, şirul (zidul) celălalt. Dacă reuşeste se va întoarce la echipa lui cu un
jucător din acea echipă, acesta facând parte din echipa lui; Iar dacă nu reuşeşte, va rămâne în echipa care l-a strigat.
Câştigă echipa care a reuşit să adune toţi ostaşii.
Elasticul –  Se joacă cu 3 sau mai mulţi jucători (în perechi). Doi jucători stau faţă în faţă şi întind
elasticul între ei. Cea de-a treia persoană sare peste elastic, în interiorul elasticului, cu un picior sau
amândouă, fără să greşască. Când a greşit locul îi este luat de următorul jucător.  Sunt mai multe
variante:
 Jocul e format din mai multe nivele: se sare la înălţimea gleznei, la genunchi sau chiar şi mai sus (parcă la
brâu e cel mai sus)
 Fiecare jucător sare de la o dificultate mai mică la una mai mare, până când greşeşte. Atunci se face
schimb cu următorul jucător.
 Jocul se poate juca şi în triunghi sau pătrat (trei copii sau patru, întind elasticul şi unul sare )
 Pot să sară şi doi sau trei copii în acelaşi timp, după ce jucătorii s-au obişnuit cu săriturile
Gardiana zece – Un copil este gardiana, care numără pâna la zece, iar dupa ce termină de
numărat, ceilalţi fug. Gardiana va trebui sa prindă un copil şi cu mâna pe el să numere până la zece.
Dacă reuşeşte să termine de numărat fără să îi scape copilul prins, acesta din urmă devine
următorul gardiana.
Coarda – aici ţine mult de imaginaţia şi priceperea fiecăruia. Ce am reţinut însă de la Lucia, Mămica
autentică în înregistrarea ei făcută pentru Itsy Bitsy este că trebuie să avem grijă să nu alegem o
coardă prea uşoară.
Şotron – cel mai drag joc al meu din copilărie (alături de elasticul). Ne trebuie cretă pentru desenat
şotronul şi o pietricică.  Căsuţele trebuie parcurse de la 1 la 8 iar apoi înapoi la 1.
Atunci când îţi vine, rândul arunci cu piatra spre căsuţa la care te afli.
Dacă piatra cade în afara sau pe linia căsuţei cedezi locul următorului jucător.
Dacă piatra cade în căsuţa în care trebuie, sari într-un picior, din pătrăţel în pătrăţel fără a atinge
nici o linie. Dacă atingi linia sau sari în afară sau în alt pătrăţel cedezi locul următorului jucător. Cu o
căsuţă înainte de pătrăţelul unde este piatra te opreşti, rămâi într-un picior şi încerci să iei piatra.
Dacă reuşesti, te întorci la început şi arunci cu piatra către următoarea căsuţă. După ce ai terminat
de parcurs toate pătrăţele în ordine crescătoare şi trebuie să le parcurgi în ordine descrescătoare
de fiecare dată când sari intr-un picior din pătrăţel în pătrăţel trebuie sa parcurgi şotronul până la
capăt, sărind peste pătrăţelul în care este piatra, şi apoi sa revii pentru a ridica piatra din pătrăţelul
în care se află. (sură reguli – jocuridincopilarie.ro)
Plicul – seamănă cu Şotronul, doar că pe asfalt se va desena un plic şi se vor numerota căsuţele
Frunza – un alt joc pentru care ne trebuie cretă. Desenăm  două terenuri cu trasee şi o frunză în
interior. Se fac două echipe. Un membru (sau mai mulţi) dintr-o echipă rămâne în teren pentru a-l
apăra şi ceilalţi încearcă să intre pe terenul echipei adverse pentru a ocupa frunza. Pentru a câştiga,
membrii unei echipe trebuie să pună piciorul pe frunză şi să strige „Frunza!”
De-a v-aţi ascunselea – a apărut cel mai frecvent în comentariile voastre, copiii îl adoră. Ştim, avem
şi noi un exemplar care iubeşte jocul asta :-). Unul din jucători numără cu faţa la perete până la
zece, iar ceilalţi se ascund. Cel care a numărat câştigă dacă găseşte toţi participanţii, ănainte ca
aceştia să ajungă la perete şi să spună „1,2,3 Ana (numele copilului)”. Se poate juca foarte bine şi în
cas, dacă aveţi măcar 2 camere, baie, bucătărie, debarale.
Cât e ora, lupule? – Unul dintre jucători va fi lupul si va sta cu spatele la ceilalti, care-l vor intreba:
„Cat e ora, lupule?”. In functie de ora indicată, copiii vor face numărul de pasi corespunzători în
directia lupului. Acesta va striga la un moment dat: „Este ora mesei!” şi îi va alerga până la linia de
start. Cel ce este prins va fi apoi lupu.
Împărate, împărate, cât e ora la cetate? – Seamănă cu „Cât e ora, lupule?”, dar împăratul
răspunde prin „3 paşi de furnică”, „2 paşi de uriaş”, etc.
Omul negru – Un copil este ales Omul Negru şi unul este cel care stă de pază şi care alege o ora.
Jucătorii se prind de mâini într-un cerc şi cântă Ora 1 a sosit, Omul negru n-a venit, Ora 2 a sosit, tot
aşa până ajung la ora indicată de paznic. Atunci, copiii rup cercul şi fug de Omul negru, care trebuie
să îi prindă. Omul negru avea un dialog cu copii. Copiii întrebau: cine ești? R: omul negru, Î: pe ce
strada stai? R: pe strada cartofului, numărul pantofului, Î: pe ce dormi? R: pe 7 cuțite ascuțite și unul
ruginit, Î: Ce mănânci? R: carne de om, Î: ce bei? R sânge de om….spaima copiilor creștere cu
aaaaaaaaa, Î: la ce ora viii? Și se prind de mână, încep sa cânte ora 1 a sosit, ora2 a
sosit…..așteptând cu suspans ora la care omul negru ii ataca .
Țările – se face un cerc mare cu creta, se împarte cercul ca o pizza, în funcție de câți jucători sunt,
fiecare jucător va alege denumirea unei tari și va scrie pe felia lui. La alegere în centrul cercului cu o
minge în mână, un jucător zice” sa tragă, sa tragă mâța de coada și șoarecii de urechi, ex:Anglia.
Anglia va lovi cu mingea jucătorii aflați pe felii, loveşte la întâmplare în ţări. Țara are voie sa se miște
pe felia sa, se ferește fără a ieși din cerc sau a calcă granița altei tari. Dacă îl nimerește îi ia din țară
cu Creta, cât vrea și marchează cu creta teritoriul Ocupat. Dacă ratează trece în mijloc țara care nu a
fost nimerita. Cercul trasat trebuie sa fie destul de mare. Țările rămân treptat fără teritoriu, ajungi
sa stai într-un picior, sau cine știe cum, în funcție de cum ți-a luat din țară. Când ocupi din teritoriul
altei tari. Notezi cu creta numele tarii tale. Iese învingător țara biruitoare
Zăresc un print calare – Se alege un prinț pețitor și mai multe prințese. Alți copii care se țin de
mana sunt străjeri, ai prințeselor ce stau ascunse în spatele lor.
Străjile încep a canta: Zăresc un print calare, calare, calare… Ce cauta prințul aiici, aiici aiici? ce cauta
prințul aiici,aiici aiici?… iha eu!
Prințul: el caută să se-nsoare, însoare, însoare…Iha eu!
Straja: Și pe cine o doriți, o doriți, o doriți? Și pe cine o doriți?….iha eu!
PRINȚUL SPUNE UN NUME.  Își ia avânt, străjile se țin puternic de mâna să nu poată pătrunde
prințul în castel, dacă rupe rândurile din 3 încercări ia prințesa, dacă nu, intră în rândul celorlalți și
un alt prinț își încearcă norocul, cu același cântecel dialog.
Măgăruşul – Jucătorii  sunt aşezaţi în cerc. Unul sau mai mulţi sunt aleşi să fie măgăruşi la mijloc.
Copiii pasează mingea de la unul la celălalt, fără ca cel din mijloc să o atingă sau să o prindă. Dacă
măgăruşul atinge mingea, cel de la care a plecat mingea, va deveni măgăruş şi se schimbă locurile
între ei.
Baba Oarba – Alt joc preferat al Anei. Unul din jucători este legat la ochi, învârtit şi apoi trebuie să îi
găsească pe ceilalţi, care în timpul ăsta îi fac tot felul de şicane. Se poate juca foarte bine şi în
interior.
Hoţii şi vardiştii – se fac două echipe, cea a hoţilor şi cea a vardiştilor. Vardiştii numără cu faţa la
perete, iar hoţii se ascund, apoi vardiştii trebuie să îi găsească.
Cornete – cred că vă amintiţi cu toţii ţevile prin care suflat cornete. Acum se gpăsesc atâtea ţevi pe
la materiale de construcţii, iar mâinile pricepute ale lui tati sigur ştiu să facă cele mai fine şi ascuţite
cornete. Aveţi grijă doar unde trageţi!
Paparuda – îşi are originea în tradiţia chemării ploii. Este un joc de udat (cu sticle, furtun, fiecare cu
ce are la îndemână) şi câştigă cel care are hainele cee mai uscate.
Jocuri din copilărie – de interior
Telefonul fără fir –  Jucătorii așezați într-un șir transmit de la un cap la celălalt al șirului șoptind în
urechea celui de lângă ei un cuvânt. Cuvântul poate fi ales de primul jucător din șir sau de o altă
persoană care nu participă activ la joc.Ultimul jucător din șir spune cu voce tare cuvântul auzit de
lacel dinaintea lui. De cele mai multe ori cuvântul final este diferit de cel inițial din cauza alterării
sale pe parcursul trnasmiterii de la un jucător la altul.
Mima – se poate juca şi în 2-3 jucători, dar e mult mai amuzant pe echipe. Fiecare echipă îşi alege
pe rând  un reprezentant care va mima un cuvânt dat de echipa adversă. Este descalificat cel care
foloseşte cuvinte sau sunete. Se lasă cu mult râs, atât în rândul copiilor, cât şi al adulţilor
Fazan –  La începutul jocului, primul jucător spune cu glas tare „A!” și parcurge, în gând, alfabetul,
reluându-l de la început dacă e nevoie. Al doilea jucător îl întrerupe după un timp iar primul jucător
anunță litera la care a ajuns în acel moment și spune un cuvânt care începe cu litera
respectivă. Jocul continuă prin numirea, pe rând, de către jucători, a unui cuvânt care să înceapă cu
ultimele două litere ale cuvântului rostit de jucătorul precedent. Când un jucător nu poate găsi un
asemenea cuvânt, este închis sau încuiat și, ori el însuși, ori jucătorul următor, începe iar jocul
spunând alfabetul. De fiecare dată când un jucător este închis, acesta primește, pe rând, câte o
literă din cuvântul Fazan. Jucătorul închis o singură dată „este F”, cel închis de două ori „este Fa”
ș.a.m.d. până la Fazan, moment în care jucătorul este considerat învins. Jocul continuă până sunt
învinși toți jucătorii în afară de unul, care este declarat învingător  (sursa descrierii jocului –
Wikipedia). Mai există şi varianta Fazan în borcan
Flori, fete sau băieţi – Este un joc de socializare, nu are câştigători. Doi jucători se îndepărtează de
restul și aleg arbitrar un număr de la 1 la 10. Ceilalți jucători vor spune pe rând fiecare câte un
număr. Primul care ghicește numărul își va alege o categorie: flori, nume de fete sau de băieți, sau
orice altceva (filme, mașini, muzicieni etc.). Cei doi cjucătoricare au ales numărul se îndepărtează
din nou, alegându-și fiecare un reprezentant din categoria respectivă. Cel ce a ghicit numărul își va
alege una din cele două variante, și va face pereche cu jucătorul cu varianta câștigătoare. Jocul se
reia cu noua pereche (sursa – Wikipedia).
X şi O – Se desenează un pătrat, car se împarte în 9 căsuţe. Un jucător desenează X şi unul O, pe
rând. Scopul este de a face o linie de X sau de  O.
Avioane – Avioane se joacă pe hârtie de matematică unde se trag două chenare identice, de obicei
de 10 x 10 căsuțe. Fiecare căsuță se identifică printr-un număr pe axa X (de la 1 la 10) si de o literă
pe axa Y (de la A la J). Primul chenar este propriu, unde se așează trei avioane identice fără ca
adversarul să le vadă poziția. Avioanele nu au voie să se suprapună și nici să iasă în afara
chenarului. Fiecare jucător va încerca să ghicească unde sunt avioanele adversarului în al doilea
chenar. Când ambii jucători au desenat cele trei avioane în chenarul propriu, jocul poate începe. Se
poate trage la sorți cine este primul la rând. Fiecare mutare are două părți: Primul jucător anunță o
anumită căsuță a adversarului, spre exemplu C3; Adversarul se uită la chenarul propriu și răspunde
cu una din următoarele posibilități:
 aer – căsuța este în afara oricărui un avion
 lovit – căsuța face parte dintr-un avion, dar nu s-a găsit cabina
 mort/doborât – căsuța conține cabina unui avion. Toate căsuțele avionului doborât devin lovite.
Ambii jucători notează rezultatul pe căsuțele lor, de obicei un X pentru lovit și 0 pentru aer. (Sursa:
Wikipedia)
Ţintar – Este un joc extrem de vechi, are chiar un istoric interesant. Eu l-am gasit, împreună cu
regulile aici. 
Popice –  Strămoșul bowlingului, este un joc distractiv, în care scopul este dărâmarea popicelor cu
o minge. Se folosesc popice de plastic, care pot fi înlocuite cu sticle de plastic. Se poate juca pe
puncte, pe pedepse, etc.
AnTanTe – se poate numi şi altfel, în funcţie de cântecelul pe care îl cânţi.  E o modalitate excelenta
de a te conecta cu puiul tau. Pe tine ca adult te readuce in lumea copilariei, pentru ca unele din ele
necesita si putina scalambaiala iar copilul este extrem de fericit ca are atentia ta indivizata.
Complexitatea lui poate varia si in functie de varsta copilului. De obicei se incepe cu a bate palmele
impreuna apoi amandoua cu partenerul apoi aceste batai pot varia alternand o mana cu alta sau
schimband pozitia palmelor in jos sau in sus. La unele cantecele se introduc si alte gesturi. Va las
mai jos doua cantecele care la noi au mare succes. Ambele presupun batai din palme dar si alte
gesturi pe care voi incerca sa le descriu in dreptul vesurilor.
Asadar:
1. Un marinar de la marină,
Avea şi el o balerină,
Şi balerina lui făcea,
Cri cri cri ( se roteşte mâna stângă in dreptul urechii )
Cra cra cra ( se roteşte mâna dreaptă în drepul urechii)
Nicule, Gicule ( se încrucişază mâinile pe piept)

Hop şi aşa ( te laşi în jos cu o unduire uşoară   )

2. Acest cântecel am descoperit că are şi o variantă asemănătoare în engleză.
Pic pac poc (palmele unite ca la rugăciune se ating alternativ pe o parte şi pe alta cu partenerul de
joc)
Pic pe sus ( se despart palmele şi se bat palmele mâinii drepte cu partenerul deasupra mâinii
stângi)
Pic pe jos ( acelasi gest dar sub palma stanga)
Pic pe umar ( se pune mâna pe umărul partenerului)
Pic pe dos ( se pune mâna pe spatele propriu)
Pic pe cap ( după bataie se pune o mână pe cap)
Pic sub crac ( se pune o mână sub picior)
Pic ok ( se face semnul distinctiv)
Popa prostu – În funcţie de numărul de jucători se va folosi un număr egal de perechi de cărţi.
Suplimentar se va mai adăuga o carte, care reprezintă popa prostu.
Se vor împărţi apoi cărtile (câte 4 pentru fiecare jucător) iar la final o carte va rămâne pe masă, cu
faţa în jos.Primul jucător va trebuie să pună pe masă o carte cu faţa în jos iar apoi va lua cartea care
se afla înainte pe masă. Jocul va continua în acelaşi ritm, fiecare jucător (când îi vine rândul) va pune
o carte jos după care va lua cartea ce se află deja pe masă.Scopul jocului este de a avea toate cele 4
cărţi cu acelaşi număr (indiferent care). Primul jucător care reuşeşte să aibă cele 4 cărţi le va aşeja
rapid pe masă. Jucătorul care în acel moment are în mână cartea desemnată a fi Popa prostu
pierde jocul.