Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

Unitate de învăţare Nr. 4

PARTICULARITĂŢILE DEFICIENŢEI DE AUZ ÎN

SPORTUL ADAPTAT

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 34

4.1 Clasificarea şi etiologia deficienţelor de auz ............................................................ 34
4.2 Obiective, indicaţii metodice şi activităţi fizice indicate persoanelor cu deficienţe 31
de auz ..............................................................................................................................
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4............................................................... 33
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 34
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4............................................................................. 34

Activităţi motrice adaptate 33

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:
 Însuşirea principalelor tipuri de clasificări şi a etiologiei
deficienţelor de auz
 Identificarea particularităţilor psihomotrice ale persoanelor cu
deficinţă de auz
 Însuşirea indicaţiilor metodice specifice desfăşurării activităţilor
motrice cu persoanele cu deficienţă de auz

4.1 Clasificarea şi etiologia deficienţelor de auz

Analizatorul auditiv are un rol deosebit în dezvoltarea psihică

individului datorită rolului său în facilitarea comunicării verbale şi în
acumularea cunoştinţelor. Deficienţa auditivă determină modificări în
activitatea individuală şi constă în perturbarea relaţiei individului cu
mediul înconjurător.
Deficienţele de auz fac obiectul de studiu al surdopsihopedagogiei şi
studiază particularităţile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu
disfuncţii auditive.
Surdopsihopedagogia are un caracter interdisciplinar şi este constituită
din două componente:
 - surdopedagogia, componentă a pedagogiei speciale şi care se
referă la aspectele instructive ale persoanelor cu deficienţe de
auz;
 - surdopsihologia, care face parte din pedagogia specială şi care
studiază particularităţile şi legităţile specifice ale dezvoltării
psihice persoanelor cu deficienţe de auz.

Clasificarea deficienţelor de auz

Deficienţele de auz sunt de cele mai multe ori, consecinţa unor
malformaţii sau dereglări anatomo-fiziologice ale structurilor
analizatorului auditiv. Din această perspectivă deficienţele se pot
clasifica astfel:
 deficienţele transmisie sau surditatea de conducere, se instalează
în urma dificultăţilor apărute în calea undelor sonore la trecerea
lor de la exterior spre urechea internă prin malformaţii ale
urechii externe sau medii, defecţiuni ale timpanului, opturarea
sau blocarea canalului auditiv extern, sau prin apariţia unor
afecţiuni la nivelul urechii mijlocii – otite, mastoidite, infecţii
însoţite de secreţii purulente, care blochează transmiterea
undelor sonore şi au efect distructiv asupra structurilor osoase şi
cartilaginoase de la acest nivel;
 deficienţele percepţie – sunt provocate de leziuni ale urechii
interne, nervului auditiv sau centrilor nervoşi de la nivelul
scoarţei cerebrale, urmate de pierderea totală sau parţială a
funcţiei organului receptor din urechea internă a nervului
auditiv;
 deficienţe mixte – sunt cele care se referă atât la elementele
Activităţi motrice adaptate 34
 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

deficienţelor de transmisie, cât şi la cele ale deficienţelor de

percepţie, consecutive unor afecţiuni de tipul otosclerozei,
sechele operatorii, traumatisme etc.

După gradul deficitului auditiv, pot fi identificate următoarele tipuri

(clasificare realizată după Biroul Internaţional de Audio-fonologie –
BIAF):
 - hipoacuzie uşoară – deficit de auz lejer – o pierdere de auz de
20-40 dB;
 - hipoacuzie medie – deficit de auz mediu – o pierdere de auz de
40-70 dB;
 - hipoacuzie severă – deficit de auz sever – o pierdere de auz de
70-90 dB;
 - anacuzie/cofoză – deficit de auz profund, surditate – piedere
de auz de peste 90 dB.
 În funcţie de lateralitate putem întâlni:
- deficienţe unilaterale;
- deficienţe bilaterale.

 După momentul apariţiei deficienţei putem vorbi despre:

- deficienţe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere
genetică);
- deficienţe dobândite
- deficienţe prenatale;
- deficienţe perinatale;
- deficienţe postnatale.

 Etiologia deficienţelor de auz

 Etiologia deficienţelor de auz dobândite poate fi prezentată, de
la momentul apariţiei lor, astfel:

 1. în perioada prenatală, mai ales în faza embrionară:

- infecţii virale sau bacteriene ale mamei cu viruşi ai rubeolei,
oreionului, hepatitei, citomegalovirus, tuberculoza, sifilisul etc.;
- ingerarea de substanţe toxice sau narcotice, alcool,
medicamente din grupul tranchilizantelor;
- tentative de avort prin consumul unor substanţe de tipul:
chinină, apă-de-plumb sau prin administrarea în exces a antibioticelor;
- iradieri ale mamei în timpul sarcinii;
- diabetul;
- factori endocrini şi metabolici cu complicaţii în funcţionarea
unor glande;
- tulburări de circulaţie placentară (aport scăzut de oxigen la
nivelul fetusului);
- incompatibilitate Rh între mamă şi făt;
- traumatisme în timpul sarcinii.
 2. în perioada perinatală sau neonatală:
- traumatisme obstetricale cu produceri de hemoragii în urechea
internă sau la nivelul scoarţei cerebrale;
- anoxie sau axfinxie albastră urmată de insuficientă oxigenare

Activităţi motrice adaptate 35

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

la nivelul scoarţei cerebrale;

- bilirubinemia sau icterul nuclear.

 3. în perioada postnatală:
- boli infecţioase de tipul: otită, mastoidită, meningită,
encefalită, scarlatină, rujeolă, febră convulsivă, oreion etc.
- traumatisme craniocerebrale;
- abuz de antibiotice şi alte substanţe medicamentoase;
- traumatisme sonore, care pot determina şi unele boli
profesionale,
- stări distrofice, intoxicaţii, afecţiuni vasculare etc.

 În funcţie de localizarea la nivelul urechii, putem distinge

următoarele cauze:
 1. la nivelul urechii externe:
- absenţa pavilionului urechii sau malformaţii ale acestuia;
- obstrucţionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceară sau
alţi corpi străini;
- excrescenţe osoase.
 2. la nivelul urechii medii:
- otite, mastoidite, corpi străini;
- inflamarea trompei lui Eustachio;
- leziuni sau malformaţii ale oscioarelor, otoscleroză;
- perforarea membranei timpanului etc.
 3. la nivelul urechii interne:
- leziuni sau deformări ale labirintului membranos sau cohlear,
ale canalelor semicirculare, ale utriculei sau saculei şi membranei
tectoria;
- leziuni ale organului Corti, membranei bazilare şi a nervului
auditiv;
 4. la nivelul nervului auditiv:
- leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de proiecţie
din scoarţă (surditate corticală).
Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

În funcţie de localizarea la nivelul urechii, care sunt cauzele care

conduc la apariţia deficienţelor de auz?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 36

4.2 Obiective, indicaţii metodice şi activităţi fizice indicate persoanelor cu deficienţe
de auz
Particularităţile psihomotrice ale persoanelor cu deficinţă de auz

Activităţi motrice adaptate 36

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

Din punct de vedere al dezvoltării psihofizice putem vorbi despre

următoarele trăsături ale deficienţilor de auz:
- dezvoltarea fizică generală este normală, în condiţiile unei alimentaţii
şi îngrijiri corespunzătoare;
- dezvoltarea componentelor motrice, mers, alergare, scris, etc., prezintă
uşoare întârzieri din cauza absenţei vorbirii şi stimulului emoţional
afectiv;
- orientarea pe bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar
simţul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecţiunilor de la
nivelul urechii interne;
- gesturile, mimica se însuşesc în mod spontan în comunicarea
deficientului de auz, constituindu-se treptat într-un limbaj caracteristic
acestor persoane;
- însuşirea limbajului verbal se face în mod organizat prin activităţile de
demutizare, cu sprijinul specialistului logoped şi al familiei;
- dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată de
gradul exersării proceselor cognitive şi de particularităţile limbajului
mimico-gesticular, lipsit de nuanţe şi cu topică simplistă, generatoare
de confuzii în înţelegerea mesajului;
- primul sistem de semnalizare (senzorio-perceptiv) este influenţat de
limbajul mimico-gesticular şi al reprezentărilor generalizate pe baza
achiziţiilor senzoriale şi senzorial-motrice (în special vizualmotrice),
instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste înaintate;
- gândirea surzilor nedemutizaţi operează în special cu simboluri
iconice – imagini generalizate sau reprezentări, comparativ cu surzii
demutizaţi la vârste mici şi a căror gândire foloseşte simboluri verbale
saturate de elemente vizuale
- operaţiile logice – analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea,
comparaţia – se desfăşoară la un nivel intelectual scăzut;
- funcţiile cognitive sunt aproximativ aceleaşi cu un auzitor cu
deosebirea că memoria cognitiv-verbală se dezvoltă mai lent, pe când
memoria vizual-motrică are o dezvoltare mai accentuată;
- imaginaţia şi capacitatea de crea noi reprezentări, prezintă evidente
influenţe ale dominanţei vizualmotorii în asimilarea informaţiilor;
- întârzierea în realizarea vorbirii, pierderea perioadei optime de
însuşire a limbajului verbal, măresc decalajul în dezvoltarea psihică a
copilului surd şi auzitor, cu repercursiuni asupra integrării primului în
societate, determinând de multe ori izolarea acestora, sentimente de
inferioritate, stări depresive, lipsă de interes, descurajare, eşecuri în
plan şcolar şi profesional etc.

Obiectivele activităţilor motrice adaptate pentru persoanele cu

deficienţă de auz
- dezvoltarea musculaturii cutiei toracice şi a elasticităţii acesteia;
- educarea actului respirator şi mărirea capacităţii vitale;
- educarea capacităţii de coordonare, a simţului echilibrului şi
ritmului;
- contribuţie la procesul de demutizare;
- dezvoltarea acuităţii, preciziei simţurilor, a capacităţii de
percepere a spaţiului şi timpului;

Activităţi motrice adaptate 37

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

- educarea atenţiei, voinţei, capacităţii de decizie, imaginaţiei şi

deprinderii de a acţiona în grupul integrator;
- dezvoltarea încrederii în posibilităţile individuale, a dorinţei de
integrare socială şi participare la acţiunile grupului.

Activităţi fizice adaptate recomandate persoanelor cu deficienţă

de auz:
 Din multitudinea exerciţiilor ce se adresează acestei categorii de
subiecţi, care nu au o limitare drastică a capacităţii motrice, o
primă categorie se adresează dezvoltării musculaturii fonatoare
şi toracice, care este limitată datorită incapacităţii realizării
vorbirii. Prin urmare aceste exerciţii se vor adresa muşchilor
respiratori (intercostali, pectorali, diafragmă, abdominali).
 O altă categorie de exerciţii se adresează persoanelor cu un nivel
bun al fitness-ului, care pot efectua programe pentru dezvoltarea
forţei, prin lucrul cu încărcături, cu accent pe dezvoltarea
trenului superior. Planificarea, dozarea se va face în funcţie de
particularităţile de vârstă, sex, nivel de pregătire.
 Exerciţiile pentru dezvoltarea echilibrului, atât la copilul normal
cât şi la cel deficient, sunt indicate încă din primii ani, începând
cu suprafeţe stabile – linii trasate pe sol, iar apoi mobile,
instabile – bănci de gimnastică, bănci răsturnate cu partea
îngustă, bârne joase, medii şi mari, mingi mari, plăci
suspendate, banca oscilantă fixată la scara fixă etc.
 Gimnastica ritmică are un mare impact asupra subiecţilor cu
deficienţă de auz, datorită faptului că asigură contactul copilului
cu diferite obiecte, care în final duc la dezvoltarea
psihomotricităţii (furnizează informaţii plurisenzoriale: vizuale,
kinestezice etc).
 Jocurile de escaladă pot fi organizate în sala de educaţie fizică şi
dezvoltă simţul responsabilităţii, al cooperării între grupuri sau
în interiorul grupului. Se va pune mare accent măsurile pentru
prevenirea accidentărilor (se va stabili cine este căţărător şi cine
este cel care asigură, se vor învăţa căderile, se va asigura
materialul de protecţie – saltele, căşti etc).
 -Jocuri sportive;
 -Parcursuri şi ştafete aplicative etc.

Indicaţii metodice
Găsirea modalităţilor de optimizare a comunicării prin:
- minimalizarea zgomotului de fond şi maximizarea auzului rezidual
al subiecţilor, în timpul predării (evitarea fondului muzical în timpul
explicaţiilor);
- menţinerea distanţei optime faţă de subiecţi;
- iluminarea corespunzătoarea a sălilor pentru a favoriza
labiolectura;
- plasamentul optim al celui ce vorbeşte pentru a fi văzut de toţi
participanţii;
- menţinerea poziţiei statice în explicaţii, deplasările perturbă
atenţia copiilor;

Activităţi motrice adaptate 38

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

- reluarea explicaţiei dacă este nevoie deoarece copiii hipoacuzici

sau surzi prezintă fluctuaţii ale pierderii de auz;
- când se lucrează în aer liber şi nu numai, profesorul se va plasa
lângă elevi, îi va atenţiona prin gesturi familiare, iar demonstraţiile
vor fi ample şi se vor utiliza semnale luminoase, gesturi uşor de
recunoscut;
- pentru îmbunătăţirea comunicării profesorul poate distribui copii
scrise ale jocurilor ce urmează a fi predate;
- se va lucra cu efective reduse, datorită timpului suplimentar de
expunere;
- dacă subiecţii folosesc limbajul semnelor profesorul trebuie să-l
înveţe;
- se recomandă amplasarea în clasă a materiale absorbante de sunet,
cum ar fi draperii, materiale pe pereţi, pentru a reduce
reverberaţiile;
- activităţile selectate vor fi direcţionate spre formarea deprinderilor
sociale, mai ales în ceea ce priveşte educaţia integrată;
- folosirea reglatorilor metodici variaţi (planşe, desene pe sol pentru
dirijarea traseului);
- promovarea interacţiunii în cadrul grupului, cei hipoacuzici vor fi
incluşi în grupuri de copii fără deficienţe;
- la vârsta preşcolară şi şcolară mică se va pune accent pe
activităţile ritmice şi de expresie corporală, însoţite de instrumente
de percuţie (tamburine, tobe, castaniete etc);
- boxele sau difuzoarele să fie aproape de sol pentru ca vibraţiile să
fie mai uşor percepute;
- evitarea explicaţiilor lungi, să predomine demonstraţia;
- stabilirea şi menţinerea contactului vizual este foarte important în
comunicarea comenzilor;
- comenzile se vor da pe un ton cald, calm fără exagerări în
pronunţarea cuvintelor;
- în cazul exerciţiilor de echilibru se vor asigura executanţii
corespunzător;
- profesorul trebuie să cunoască încă de la început gradul deficienţei
de auz al copiilor cu care lucrează şi să posede cunoştinţe legate de
predarea activităţilor fizice ce se pretează acestui tip de deficienţă;
- se va ţine cont de particularităţile comportamentale ale
deficienţilor de auz, care pot fi dezinteresaţi, obraznici etc.

Activităţile sportive organizate cu deficienţii de auz sunt cele de tipul:

♦Jocurilor Mondiale ale Surzilor (Deaflympics), desfăşurate la fiecare 4
ani, cu ediţii de vară şi iarnă, la probele: badminton, baschet, ciclism,
lupte, tir, fotbal, înot, handbal, tenis de masă, tenis de câmp, atletism,
volei, polo pe apă; schi alpin şi nordic, hochei pe gheaţă, patinaj viteză.
♦Special Olympics;
♦Competiţii naţionale, internaţionale şi locale organizate de
comunitatea deficienţilor auditivi.

 Regulile utilizate în general sunt identice cu cele clasice,

reperele vizuale sunt amplificate, de exemplu fluierul arbitrului

Activităţi motrice adaptate 39

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

este urmat de ridicarea unui steag care simbolizează întreruperea

jocului.
 Sportul de performanţă reprezintă pentru cei cu deficit de auz o
posibilitate de afirmare a propriei identităţi ce pune în valoare
personalitatea acestora, într-un mod mult mai relevant faţă de
alte activităţi.
Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi 4 obiective specifice activităţilor motrice adaptate pentru

persoanele cu deficienţă de auz.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 37-38

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Realizaţi un program de exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii cutiei

toracice şi a elasticităţii acesteia, la deficienţii de auz.

Activităţi motrice adaptate 40

 Particularităţile deficienţei de auz în sportul adaptat

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 4.1
În funcţie de localizarea la nivelul urechii, putem distinge următoarele
cauze:
1. la nivelul urechii externe:
- absenţa pavilionului urechii sau malformaţii ale acestuia;
- obstrucţionarea canalului auditiv extern cu dopuri de ceară sau alţi
corpi străini;
- excrescenţe osoase.
2. la nivelul urechii medii:
- otite, mastoidite, corpi străini;
- inflamarea trompei lui Eustachio;
- leziuni sau malformaţii ale oscioarelor, otoscleroză;
- perforarea membranei timpanului etc.
3. la nivelul urechii interne:
- leziuni sau deformări ale labirintului membranos sau cohlear, ale
canalelor semicirculare, ale utriculei sau saculei şi membranei tectoria;
- leziuni ale organului Corti, membranei bazilare şi a nervului auditiv;
4. la nivelul nervului auditiv:
- leziuni ale traiectului nervos auditiv sau ale zonei de proiecţie din
scoarţă (surditate corticală).

Răspuns 4.2
Obiectivele activităţilor motrice adaptate pentru persoanele cu
deficienţă de auz
- dezvoltarea musculaturii cutiei toracice şi a elasticităţii acesteia;
- educarea actului respirator şi mărirea capacităţii vitale;
- educarea capacităţii de coordonare, a simţului echilibrului şi ritmului;
- contribuţie la procesul de demutizare;
- dezvoltarea acuităţii, preciziei simţurilor, a capacităţii de percepere a
spaţiului şi timpului;
- educarea atenţiei, voinţei, capacităţii de decizie, imaginaţiei şi
deprinderii de a acţiona în grupul integrator;
- dezvoltarea încrederii în posibilităţile individuale, a dorinţei de
integrare socială şi participare la acţiunile grupului.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Boici,G.,(coord), (2002), Evaluarea copiilor cu cerinţe educative speciale în

vederea integrării, Editura Timpul, Reşita.
2. Marcu, V., Dan, M., (2002), Sport pentru persoane cu handicap, Editura
Triest, Oradea.
3. Rusu, C., et all., (1997), Deficiență, incapacitate, handicap, Editura
ProHumanitate, Bucureşti.
4. Teodorescu, S., Bota, A., Stănescu, M., (2003) Educaţie fizică şi sport
adaptat pentru persoane cu deficienţe senzoriale, mintale şi defavorizate
social, Bucureşti.

Activităţi motrice adaptate 41

42